Pastorul Richard Wurmbrand este un pastor evanghelic, care a petrecut 14 ani de suferinţă în

închisorile comuniste din patria sa, România.

În 1945, când comuniştii s-au instalat în România şi au încercat să controleze bisericile în

vederea realizării scopurilor lor, Richard Wurmbrand a început imediat o acţiune subterană,
viguroasă, de propovăduire a Evangheliei la poporul său înrobit şi la soldaţii ruşi invadatori.
A fost arestat în 1948. Soţia sa, Sabina, a fost supusă şi ea la muncă silnică timp de 3 ani.
Richard Wurmbrand a stat izolat într-o celulă 3 ani, nevăzând în această perioadă decât pe
comuniştii care-l torturau.

După 3 ani, a fost transferat într-o celulă comună, unde a mai stat încă 5 ani, şi unde chinurile
au continuat.

Datorită poziţiei sale internaţionale de conducător creştin, diplomaţi şi ambasade străine au

întrebat autorităţile comuniste despre soarta sa.

Acestea au minţit spunând că el nu este arestat, ci a fugit din România.

Mai târziu, indivizi din Securitate, dându-se drept deţinuţi, colegi de închisoare, i-au relatat
soţiei sale că au asistat la înhumarea lui în cimitirul penitenciarului. Atât familia din România,
cât şi prietenii din străinătate au fost sfătuiţi să-l uite, pentru că acum era mort.

A fost eliberat după 8 ani şi a reînceput de îndată activitatea sa în Biserica prigonită. Doi ani
mai târziu, a fost arestat din nou şi condamnat la 25 ani de închisoare.

Domnul Wurmbrand a ieşit din închisoare în 1964, în urma unei amnistii generale, şi iarăşi a
continuat lucrarea sa interzisă în Biserică. Dându-şi seama de marele pericol al unei noi
arestări, creştinii din Norvegia au negociat cu autorităţile comuniste, în vederea obţinerii
permisiunii pentru el de a părăsi România. Conducerea comunistă începuse să vândă
prizonierii politici. Preţul obişnuit al unui deţinut era 2.000 dolari. Pentru Wurmbrand au
cerut 10.000 de dolari.

În mai 1966, în faţa Subcomitetului Securităţii Interne a Senatului din Washington, domnul
Wurmbrand a adus mărturie asupra celor petrecute în

închisori şi, descoperindu-şi pieptul, a arătat cele 18 cicatrice profunde, urmare a celor
îndurate. Istoria sa a fost răspândită în lume prin ziarele din SUA, Europa şi Asia.

Domnul Wurmbrand a fost prevenit, în 1966, că s-a luat hotărârea, de către regimul comunist
din România, să fie asasinat şi a rămas multă vreme sub ameninţare. El a fost numit "vocea
Bisericii prigonite". Conducătorii creştini lau supranumit "martirul viu" şi "Pavel de după
Cortina de Fier”.