Nevoile fundamentale ale organismului uman

Pentru a putea funcţiona, toate mecanismele de reglare, care asigură sănătatea organismului uman au nevoie de anumite substanţe,
de o anumită cantitate de energie şi de informaţie. Sănătatea organismului depinde de acest aport continuu de substanţe plastice, de
substanţe energetice şi de informaţie. De aceea organismul uman este un sistem deschis, care întreţine un schimb permanent de
substanţe, de energie şi de informaţie, cu mediul în care trăieşte.
Schimburile organismului cu mediul se realizează prin intermediul unor aparate şi organe specializate, aşa cum ar fi aparatul
respirator, prin intermediul căruia se realizează schimburile gazoase, aparatului digestiv, prin intermediul căruia se realizează
schimburile de substanţe plastice şi energetice, aparatul excretor, prin intermediul căruia se elimină în mediul exterior substanţele
toxice rezultate în urma proceselor metabolice, sistemul nervos, prin intermediul căruia se realizează schimburile informaţionale şi al
tegumentelor, prin intermediul cărora se realizează schimburile de căldură cu mediul înconjurător.
Pentru a asigura cât mai bine aceste schimburi, organele respective au ajuns să aibă o suprafaţă de contact extraordinar de mare,
 Cele 75 de milioane de alveole pulmonare asigură o suprafaţă de contact de 120 m². Prin intermediul suprafeţei de 120 m²
pe care îi oferă alveolele pulmonare organismului uman îşi ia din atmosferă oxigenul, necesar proceselor de oxido-reducere şi
elimină în atmosferă bioxidul de carbon, care rezultă din procesele metabolice.
 Cele 4 milioane de vilozităţi intestinale, care au fiecare câte o înălţime de 1,5 mm, cresc extrem de mult suprafaţa de
schimb a celor 8 m de intestin.
 Cele 2 milioane de nefroni, puternic vascularizaţi, realizează şi ei o suprafaţă de schimb foarte mare.
 Cele 3-4 mii de capilare pe mm pătrat realizează o suprafaţă de schimb de 6000 m².
 Iar organele de simţ recepţionează peste 10 milioane de biţi pe secundă.

 Nevoia de oxigen
Lipsa de oxigen duce la blocarea proceselor de oxido-reducere, la lipsa de energie şi la acidifierea mediului. Deoarece
organismul nu dispune de rezerve de oxigen, el depinde, în fiecare moment, de oxigenul pe care îl ia din aerul atmosferic. De aceea,
aerul, mai precis oxigenul, reprezintă una din nevoile fundamentale ale organismului.

 Nevoia de apă
Pe lângă oxigenul pe care îl ia în permanenţă din mediul înconjurător, organismul uman mai are nevoie şi de apă. Apa reprezintă
un constituent esenţial al sistemelor biologice. Ea reprezintă de la 60% până la 90% din greutatea celulei. Celulele se află şi ele
într-un mediu lichid, denumit mediu intern.
Apa vehiculează diferitele substanţe necesare, şi reprezintă solventul în cadrul căruia se desfăşoară reacţiile biologice . Apa
reprezintă, în acelaşi timp, şi un canal de comunicaţii prin intermediul căruia se transmit mesagerii chimici necesari desfăşurării
numeroaselor procese de reglare.
Fiind unul dintre constituenţii esenţiali ai materiei vii, apa reprezintă una dintre nevoile fundamentale ale organismului, fără de
care nu poate trăi mai mult de câteva zile. Omul are nevoie de 2-3 litri de apă pe zi. După ce este absorbită din tubul digestiv, apa
intră mai întâi în constituţia sectorului circulant. O parte din apă va intra în procesele metabolice, o parte va fi eliminată prin rinichi,
prin piele şi prin intermediul respiraţiei, împreună cu substanţele toxice rezultate din procesele metabolice. O altă parte din apă va
intra în compoziţia celor două mari sectoare, intracelular şi extracelular, între care există schimburi permanente.
Apa din sectorul intracelular reprezintă aproximativ două treimi din apa totală a organismului. Apa extracelulară este împărţită, la
rândul ei, în două sectoare, sectorul interstiţial şi sectorul circulant. Primul reprezintă 15% din greutatea, organismului şi trei pătrimi
din apa extracelulară, iar al doilea reprezintă 5% din greutatea organismului şi o pătrime din apa extracelulară.

 Nevoia de substanţe plastice şi energetice

„Nici un alt factor din mediu înconjurător nu acţionează atât de profund în procesele biochimice ale organismului ca nutriţia.” -
Prof. Dr. med. Zabel
„Alimentele voastre să fie medicamentele voastre şi medicamentele voastre să fie alimentele voastre.” - Hipocrate, părintele
medicinii
Pe lângă oxigen şi apă, mecanismele de reglare ale organismului mai au nevoie şi de o serie întreagă de substanţe plastice şi
energetice. Acestea sunt luate sub formă de hrană prin intermediul tubului digestiv. Hrana reprezintă una dintre nevoile fundamentale
ale organismului.
Pentru a fi sănătos omul are nevoie de aproximativ 40 elemente nutritive care constituie surse de energie pentru viaţă. Acestea sunt
grupate în opt categorii importante:
 Enzime
 Proteine
 Lipide
 Glucide
 Vitamine
 Substanţe minerale
 Fibre
 Apă

Sănătatea depinde de:

Concepţia sistemică în studiul corpului uman şi în terapia bolilor 1
 Alimente sănătoase
 Digestie bună
 Circulaţie bună
 Eliminare eficientă a reziduurilor nocive prin sistemul excretor
 Respiraţie profundă a unui aer curat
 Multă mişcare în aer liber
 Sistem neuro-endocrin morfo-funcţional
 Un psihic bun: Încredere în Dumnezeu, dragoste, bucurie şi un spirit de mulţumire şi satisfacţie

Concepţia sistemică în studiul corpului uman şi în terapia bolilor 2