Pielea şi funcţiile ei

„Corpul este îmbrăcat după capriciile unei imaginaţii bolnave şi sufocat sub o grămadă de învelitori care slăbesc organismul. Pielea
nu-şi poate îndeplini funcţia; obiceiul nefiresc de a se feri de aer şi de a evita exerciţiul închide porii - acele guri mici prin care
respiră trupul -, făcând imposibil ca acele impurităţi să fie înlăturate pe această cale . Povara muncii este trecută asupra
ficatului, plămânilor, rinichilor, etc. şi aceste organe interne sunt obligate să facă lucrarea pielii. Astfel de persoane aduc boala
asupra lor prin obiceiurile lor rele{T2 525}

Informaţii uimitoare
 Pielea este cel mai mare organ al corpului uman, cu o greutate de 4-6 kg şi o suprafaţă de 1,70-1,75 m2, fiind compusă din trei
straturi reprezentate de epiteliu (epidermul), matrice conjunctivă (dermul) şi ţesut grăsos (hipodermul).
 Pielea reprezintă învelişul protector şi sensibil al organismului.
 Pielea, este dotată cu peste 4 milioane de pori care acţionează ca sistem de răcire al organismului şi de eliminare eficientă a
toxinelor.
 În pielea noastră există 250 000 de receptori ai frigului şi 30 000 de receptori ai căldurii.

Funcţii:
 Funcţia senzorială. Pielea este un imens câmp receptor datorită neuronilor şi variatelor terminaţii ale analizatorilor cutanaţi care
informează centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor şi fenomenelor cu care organismul vine în contact.
În piele se găsesc receptorii:
 tactili
 termici
 dureroşi
 de presiune
 pentru vibraţii
 Sistem de protecţie fizică. Atunci când este intact reprezintă o barieră pentru majoritatea microorganismelor (prin substanţele
antibacteriene care acoperă pilea şi sunt prezente în sudoarea, ca lizozimul), pentru apă sau radiaţiile ultraviolete.
 Funcţia de penetrabilitate.
Aplicaţie practică: Prin procesul de osmoză (trecerea unei soluţii printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii de
concentraţii diferite), substanţe valoroase aflate în băile de plante (pot fi folosite sarea, nămolul, uleiurile volatile) pătrund, prin
epidermă, în organism şi acţionează uneori, cu mai multă eficienţă decât dacă ar fi înghiţite ori injectate. Acelaşi principiu este valabil
şi în cazul folosirii compreselor şi cataplasmelor.
 Ajută la dezintoxicarea organismului prin secreţia sudoripară (substanţe exogene, uree, amoniac etc.).
Aplicaţie practică: Folosind această funcţie a pielii, putem ajuta organismul în procesul de dezintoxicare stimulând sudoraţia prin
diverse proceduri (exerciţiu fizic, hidroterapie).
 Este un sistem care intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului, participând alături de rinichi la eliminarea apei din
organism. Prin secreţia sudorală se elimină aproximativ 1000 ml apă în 24 de ore.
 Intervine în termoreglare.
 Intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea unor acizi nevolatili, în special acid lactic.
 Intervine în sinteza unor substanţe proprii (keratina, melanina) sau utilizabile în întregul organism (vitamina D)
Aplicaţie practică: Băile de soare şi exerciţiul fizic realizat în aer liber pot fi folosite în profilaxie şi terapie pentru producerea
vitaminei D.
 Produce sebum şi în conductul auditivi extern cerum.
 Pielea are un rol important în metabolizarea unor hormoni, ca testosteronul, estrogenii, progesteronul, cortizolul.
 Funcţia imunologică. Are un rol dinamic prin punerea în joc a sistemului imunitar, intervenind mai ales în reacţiile de
hipersensibilitate. Componentele cunoscute ale sistemului imunitare de la nivelul pielii sunt: limfocite T, celule dendritice
prezentatoare de antigen, mastocite, macrofage tisulare, granulocite neutrofile, keratinocitele.
Aplicaţie practică: Există proceduri de hidroterapie (duşurile alternante, fomentaţiile, fricţia cu mânuşa rece, băile reci de câteva
secunde etc.) care folosite la nivelul tegumentului au capacitatea de stimula reacţii cu caracter imunitar.