Politici Publice

Ora de religie în școli

București, 2016
 CUPRINS:
- Introducere
- Obiective
- Optiuni
- Analiza Optiunilor
- Concluzii
- Bibliografie

Introducere
Religia a devenit materie şcolară în timpul lui Cuza, mai precis în 1864 când a fost introdusă
prin Legea asupra Instrucţiunii, promulgată la 5 decembrie 1864. Acea lege transforma
învăţământul religios într-unul obligatoriu. Influenţa franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea
s-a simţit şi asupra educaţiei. Aşa au apărut primele iniţiative de scoatere a religiei din şcoală.1

Potrivit unui articol al revistei Historia, ministrul Educaţiei din 1881 ceruse scoaterea
învăţământului religios din şcoală, dar iniţiativa sa a fost în van. Câţiva ani mai târziu, în 1894,
un congres al învăţătorilor de la Ploieşti vota, în unanimitate, o rezoluţie prin care se cerea
laicizarea învăţământului primar, de asemenea în zadar.

În România, ora de religie a devenit un curs opțional, din anul 2015,după foarte multe critici
aduse acestei materii, până la acel moment Religia era obligatorie în orarul elevilor, ca urmare a
unei decizii a Curţii Constituţionale, părinţii care au dorit aceast curs pentru copiii lor trebuiau să
depună o cerere până la 6 martie 2015, în care să-şi expună dorinţa de participare la ora de
Religie.

Cu toate acestea, un elev care refuză să studieze religia are două probleme: pe de o parte,
apare o oră liberă în orar pe care nu are unde să o petreacă, iar pe de altă parte, media lui
generală se va calcula altfel decât în cazul colegilor care studiază religia, elevul având un număr
mai mic de medii.

Obiective
Conform articolului 29 al Constituției, alineatul (1), ,, liberatatea gândirii și a opiniilor,
precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă, nimeni nu poate fi
constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă contrar convingerilor sale.” 2

De asemenea, conform articolului 32, alineat (7), statul asigură libertatea învățământului
religios, potrivit cerințelor specific fiecărui cult, în școlile de stat, învățământul religios este
organizat și garantat prin lege.3

1www.historia.ro accesat la data de 27.03.2016, ora 12:30.

2 Constituția României, Monitorul Oficial R.A, 2010.
3 Ibidem.
 Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, doar în trei state religia nu este
predată în școlile publice (Franța, Albania, Macedonia), ora de religie este obligatorie în 25 de
state, în restul facultativ sau opțională.

Legea Educației din 2011, articolul 18, prevedea faptul că religia avea un caracter obligatoriu
în oferta curriculară a școlii, dar opțiunea pentru frecventarea acestei discipline aparține elevului
major, respectiv părinților sau tutorilor legali instituiți pentru elevii minori.4

În momentul de față în Monitorul Oficial, reglementările cu privire la religie sunt cu totul

altele față de cele din anul 2011: „Conform dispozițiilor Codului Civil, și conform art. 30 din
Legea 272/2004, minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul de a-și alege confesiunea
religioasă. Acesta este îndreptățit si în același timp competent să decidă dacă dorește să
frecventeze ora de religie. Mai mult, obligatia de a participa la procesele unui act religios fără
voința proprie reprezintă o infracțiune. Consideram necesară respectarea dreptului la conștiința și
libertate de adeziune a minorului cu capacitate de exercițiu restransa, astfel, condamnăm faptul
ca elevii între 14 si 18 ani nu au posibilitatea de a alege singuri daca doresc sau nu sa participe la
ora de religie.”5

Pentru a rezolva problema religiei în România , ar trebui implementata o ora de , Istoria si

ideile culturilor religioase care sa fie o oră obligatorie pentru toți elevii, pentru că cei care nu vor
să participe la clasica oră de religie, trebuie să aibă alte activități în timpul acestui curs, și de
aceea copii se pot simți disciminați sau izolați de restul colegilor, mai ales pentru că ei nu au o
persoanlitate foarte bine conturată și dezvoltată. De aceea în cadrul acestei ore de Istorie a
Religiilor, este explicată elevilor apariția și evoluția tuturor religiilor, reprezentând și o oră de
cultură generală.

Optiuni
Pe fondul dimensunilor create cu referire la materia ce poartă numele de Religie , este necesar
adoptarea unui act normativ care să înlocuiască răspândirea de informații despre o singură
religie.

4 Ibidem.
5 www.monitoruloficial.ro, accesat la data de 27.03.2016, ora 18:25.
 Prin urmare, este important ca, în numele dreptului la informație, elevii să primească noțiuni
care nu se limitează numai la creștinismul ortodox, ci care vizează și celelalte religii existente.
Procedându-se astfel, elevii vor avea posibilitatea lărgirii orizonturilor de cunoaștere. Totodată,
această măsură ar crea un cadru mai favorabil pentru combaterea discriminării care are drept
fundament apartenența la un anumit cult.
Mai mult decât atât, o astfel de măsură înlesnește accesul catre un volum cât mai mare de
informații și, în același timp, ar asigura reprezentarea echitabilă a tuturor religiilor existente.
Un alt argument care vine în susținerea acestui proiect, este cel conform căruia introducerea
materiei de Istoria și ideile cultelor religioase ar facilita integrarea tuturor elevilor, indiferent de
orice considerent religios.
În momentul de față, societatea românească este scindată între cei care susțin necesitatea
menținerii religiei ca materie ce trebuie predată în școli și cei care privesc acest lucru ca fiind
unul nociv, asociat cu îndoctrinarea și care militează pentru scoaterea religiei din curriculum.
Din punct de vedere legal, în Româna există un set de acte normative care fac referire la
religie. În primul rând, art 32(7) din Constituție stipulează că: „statul asigură libertatea
învătământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul
religios este organizat și garantat prin lege. ” Însă, această afirmație nu stabilește , în mod
concret, ceea ce ar trebui înțeles prin sintagma învățământ religios.
Un alt act legislativ care vorbește despre disciplina religie este Legea nr.1/ianuarie 2011 și
actualizată în mai 2015. Aceasta susține că „planurile-cadru ale învățământului primar,
gimnazial, liceal si profesional includ religia ca dsciplină școlară, parte a trunchiului comun..
Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul
constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.(Art.18(1)).
În continuare este de precizat faptul ca din cadrul actual face parte și Asociația Părinți pentru Ora
de Religie care drept scop, așa cum se poate observa în denumire, promovarea și demonstrarea
necesitășii pe care ora de religie o are în viața copiilor.

Analiza optiunilor
Plecând de la cadrul existent, prezentul proiect legislativ îți dorește să contribuie la dezvoltarea
copiilor, punându-le la dispoziție posibilitatea de a avea un volum mult mai mare de informație.
Totodată, din rândul schimbărilor preconizate face parte și creșterea toleranței religioase la
nivelul societății.
O altă schimbare preconizată se referă la ridicarea gradului de conștientizare a tuturor cultelor
religioase existente în România și nu numai, elevului fiindu-i astfel asigurată conexiunea cu
ideile religiose, în afara celor promovate de Biserica Ortodoxă Română.
În același timp, prezentul proiect își propune scăderea gradului de indoctrinare, dar și de
limitare a accesului la informație. Ca urmare a adoptării prezentului act , elevul va putea avea
acces la prezentarea unor informații obiective asupra cultelor religioase.

Trebuie menționat faptul că bugetul pentru implementarea acestui proiect se încadrează în

bugetul alocat pentru educație. Fondurile necesare nu vor fi foarte ridicate.

Pentru implementarea acestui proiect va fi inființată o comisie ce va avea drept scop redactarea
unui manual pentr elevi. Această comisie ar trebui să conțină câte un reprezentat al fiecărui cult
religos din România, dar și un cercetător din domeniu, a cărui rol ar fi să verifice obiectivitatea,
dar și gradul de manipulare pe care informațiile furnizate de către reprezentații cultelor l-ar avea.
În ceea ce privește cadrele didactice care ar trebui să predea această materie, trebui menționat
că acestea trebuie să aibă pregătirea necesară, afirmație care se traduce prin studii de specialitate.
Prin urmare, cadrele care doresc să predea această materie fie au studii în acest domeniu, fie vor
participa la un curs organizat de Mnisterul Educației care să îi specializeze în acest domeniu.

Concluzii
Așadar, pe fondul dimensunilor create cu referire la materia ce poartă numele de Religie , este
necesar adoptarea unui act normativ care să înlocuiască răspândirea de informații despre o
singură religie și implemenată o ora de Istorie a Religiilor ce să împîrtășească idei și informații
despre o multitudine de religii existente.
Bibliografie:
- Studiul religiei în şcolile publice din Statele Uniunii Europene“, realizată de
Reprezentanţa Patriarhiei Române - Bruxelles, adaptate de diac. George Aniculoaie.
- Constituția României, Monitorul Oficial R.A, 2010.
- Ziarul Lumina, Ediția din data 8 martie 2015.

Site-uri web:
- www.historia.ro accesat la data de 27.03.2016, ora 12:30.
- www.monitoruloficial.ro, accesat la data de 27.03.2016, ora 18:25.