REALISMUL

Apariţie: Curent literar apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacţie la

subiectivitatea, exaltarea, excesul de reverie a spiritului romantic, reacţie detreminaţă de
marile desoperiri ştiinţifice. Principiu fundametal al realismului este redarea în manieră
credibilă, veridică a realităţii, cu obiectivitate şi spirit de observaţie, pe un ton impersonal,
neutru.

Trăsături:

 pricipiul mimesisului şi al verosimilităţii: inspirată din fapte reale, opera realistă

expune nu fapte care s-au petrecut într-adevăr, ci evenimente fictive, dar prezentate ca
şi cum s-ar fi putut produce, în mod credibil, verosimil;

 prezentarea moravurilor unei epoci, atenţia fiind concentrată asupra detaliilor, iar
intenţia – de a surprinde epoca în complexitatea ei.

 preferinţa pentru o tematică socială

 prezentarea individului în relaţiile sale cu mediul social în care trăieşte, al cărui produs
este: de aceea personajul nu mai este excepţional în situaţii excepţionale (ca la
romantici), ci are o condiţie socială mediocră, astfel încât operele realiste sunt
mărturia faptului că omul simplu are o existenţă la fel de dramatică şi de complexă.

 crearea unor personaje tipice în situaţii tipice, personajele realiste fiind complexe şi
având dinamică interioară; interesat de aspecele realităţii imediate, scriitorul realist
alege ceea ce este reprezentativ pentru epoca aleasă. Exemple: parvenitul, arivistul,
seducătorul, avarul femeia aduterină.

 caracterul de frescă al operelor, monografii ale lumii prezentate

 preferinţa penru un stil sobru şi refuzul celui împodobit, cu scopul prezentării cât mai
fidele a realităţilor

 cultivarea observaţiei în descrierea realităţii sau în portretele personajelor, observaţia

vizând precizia ştiinţifică

 tehnica detaliului, cu scopul de a realiza descrieri sau portrete verosimile

 preferinţa, la nivel naratologic, penru naraţiunea la persoana a III-a, pentru un narator

obiectiv, impersonal, omniprezent, omniscient, căruia îi corespund o perspectivă
auctorială, o viziune naratologică „din spate” şi focalizarea zero.

Reprezentanţi: curentul impune supremaţia dramei şi a romanului, respectiv modelul

scriitorului laborios (nu putem vorbi de realism în poezie):
în literatura universală: Balzac, Flaubert, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Dostoievski, Dickens,
Lampedusa, Thomas Mann.

în literatura română: Nicolae Filomon, Ioan Slavici, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, G.
Călinescu, Marin Preda.

Manifest: primele discuţii despre realism se cristalizează în Franţa, în jur de 1850, pornind de
la picturile lui Courbet şi datorită lui Champfleury, care publică în 1857 volumul de eseuri
„Realismul”. Se regăsesc principii ale realismului şi în operele lui Balzac sau Stendhal.

Proza realista:

- Caracterul verosimil, neidealizat al faptelor relatate

- Geneza - reprezentată de fapte reale

- Tematica socială

- Aspectul monografic

- Caracterul de frescă

- Incipitul renunţă la convenţii (de tip manuscrisul găsit sau confesiunea unui personaj) şi
constă de cele mai multe ori în fixarea coordonatelor spaţio-temporale

- Conflictul de esenţă socială, constând în dorinţa de parvenire a protagonistului, în impulsul

lui de a avea un statut social superior

- Relaţia individ-mediu (omul este un produs al mediului, personajul realist funcţionând după
logica determinismului social)

- Cronologia faptelor

- Coerenţa la nivelul construcţiei subiectului epic, prin evitarea răsturnărilor dramatice şi prin
crearea de scene paralele, antitetice, prin gradaţia faptelor

- Simetria şi caracterul circular al romanului

- Personajul tipic în situaţii tipice

- Deznodământul cert

- Finalul închis/deschis

- Tehnica detaliului (mimesis şi verosimilitate)

- Obiectivitatea naratologică

- Naratorul la persoana a III-a, omniprezent, omniscient, omnipotent

Traditionalismul este un curent literar aparul la inceputul secolului 20 si dezvoltat de-a
lungul perioadei interbelice. El se remarca prin promovarea valorilor traditionale ale
spiritualitatii romanesti.
Exemple de autori traditionalisti: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Pillat.

Opere reprezentative pentru traditionalismul romanesc:

- Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat
- In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu

Trasaturi ale traditionalismului:

- intoarcerea la originile literaturii
- ideea ca mediul citadin este periculos pentu puritatea sufletelor
- promoveaza problematica taranului
- pune accent pe etnic, social
- cultiva universul patriarhal al satului
- proza realista de reconstituire sociala
- istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie
- ilustrarea specificului national, in spirit exagerat

Nuclee traditionaliste:
- Samanatorismul
- Poporanismul
- Gandirismul

ROMANTISMUL

Este o miscare artistica si literara din prima jumatate a secolului al XIX-lea (aprox.
1790-1850), aparuta in spatiul european in contextul revolutiilor burghezo-democratice, al
luptei pentru independenta si libertate nationala

Isi gaseste expresia in filozofia idealista germana (Schelling, Fichte, Hegel,

Schopenhauer)

Manifestul literar al Romantismului este Prefata la drama Cromwell de Victor Hugo

(1827): “Nu exista reguli, nici modele. [...] Conceptul artei de frumos include si uratul si
grotescul”

Trasaturi/ principii estetice romantice:

- imaginatia este principiul fundamental de creatie;

- primatul sentimentului si al fanteziei creatoare

- subiectivitatea; expansiunea eului individual

- respingerea regulilor impuse de clasicism; libertatea de creatie

- fascinatia misterului si a exceptionalului; antiteza; locala; interesul pentru mituri,

folclor, simboluri, trecutul istoric, natura si spatii exotice

- cultivarea emotiei si a sentimentului; intensitatea trairilor (pasiunea); antiteza

- afirmarea individualitatii, a originalitatii, a spontaneitatii

- amestecul genurilor si al stilurilor

Teme romantice:

- istoria medievala (idealul cavaleresc)

- folclorul local, miturile, fantasticul, fabulosul

- trecutul istoric (Evul Mediu)

- natura locala sau spatiile exotice

- exceptionalul (situatii, personaje)

- timpul (evadarea din realitate in fantezie, vis, trecut istoric, spatiu natal sau spatii exotice)

- atmosfera nocturna

- antiteza trecut-prezent

Personajul romantic:

- erou exceptional in imprejurari exceptionale

- antiteza (inger-demon); titanul, geniul

- provine din toate mediile sociale

- exprima victoria pasiunii asupra ratiunii

- defineste particularul, unicul, individualul

Stilul romantic:

- este metaforic

- sustine fuziunea genurilor si a speciilor

- promoveaza largirea si imbogatirea vocabularului literar prin elemente de limbaj popular,

arhaic etc.

- cultiva grotescul, uratul, ironia

Specii cultivate si reprezentanti in literatura universala

- specii dramatice:drama istorica (V. Hugo, Puskin), filozofica, lirica (Shelley)

- specii lirice: meditatia, elegia, romanta (Lamartine, V. Hugo)

- specii epice: legenda, balada (H. Heine), poemul (Heine, Byron, Keats, A. de Vigny, Puskin,
Lermontov, Eminescu), nuvela (istorica, fantastica - E.A. Poe), romanul (istoric, de aventuri,
fresca) (Novalis, W. Scott, V. Hugo, E.A. Poe)

Reprezentanti in literatura romana:C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I.H.Radulescu,

D.Bolintineanu (Romantism pasoptist), M. Eminescu (constituirea deplina a Romantismului),
O.Goga, G.Cosbuc (prelungiri ale Romantismului)