RUJEOLA

1. DEFINIŢIE
Rujeola este o boală infecţioasă acută, foarte contagioasă, caracterizată prin febră, catar
oculo-nazal, modificări buco-faringiene şi exantem caracteristic.
Definiţia de caz suspect: orice persoană cu febră ³ 38°C, erupţie maculo-papuloasă şi cel puţin
unul dintre următoarele semne: tuse, coriză, conjunctivită sau orice persoană la care
clinicianul suspectează rujeola.
Definiţia de caz confirmat: orice persoană care corespunde definiţiei clinice de caz şi este
confirmată serologic, sau orice persoană care corespunde definiţiei clinice de caz,
neinvestigată serologic, dar care a fost în contact cu un caz de rujeolă confirmat serologic.
2. ETIOLOGIE

 virusul rujeolic, tip ARN, familia Paramyxoviridae, genul Morbilivirus;

 inactivat rapid de căldură, lumină, UV, pH acid, dezinfectante obişnuite, având

rezistenţă scăzută în mediul extern.
3. MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
În perioada 1994-1996 s-a observat o scădere a morbidităţii prin rujeolă, care a fost urmată în
1997 de o creştere spectaculoasă la 104,58%ooo locuitori (în România) şi din nou de o
scădere a incidenţei în 1998 la 42,43%ooo locuitori.
După introducerea vaccinării, rujeola evoluează sporadic-endemic, cu un număr mai mare de
cazuri în urban faţă de rural, grupa de vârstă cea mai afectată fiind 0-1 an, urmată de 1-14
ani.
4. DIAGNOSTIC POZITIV 4.1. DIAGNOSTIC CLINIC

 Perioada de incubaţie durează în medie 10 zile ± 1 zi.

 Perioada prodromală (de invazie, preeruptivă, catarală) durează 3-6 zile; are un debut
brusc, cu febră, alterarea stării generale, fenomene catarale şi modificări buco-
faringiene.
Febra, precedată de frisoane, ajunge la 39°C şi peste; poate diminua la sfârşitul
perioadei prodromale şi creşte din nou în perioada eruptivă (tendinţă bifazică).
Modificările catarale manifestate prin catar conjunctival, al tractului respirator şi al
mucoasei digestive – element caracteristic pentru debutul rujeolei. Congestia conjunctivală şi
edemul pleoapelor cu lăcrimare intensă, rinorea abundentă, apoasă sau muco-purulentă, dau
copilului aspectul caracteristic, plângăreţ. Catarul respirator poate afecta laringele, cu
laringită, cu tuse, disfonie, sau traheea şi bronşiile, ca traheobronşită, cu tuse productivă şi
raluri ronflante şi sibilante stetacustic. Inflamaţia catarală a mucoasei digestive poate duce la
apariţia vărsăturilor, epigastralgiilor, scaunelor diareice muco-apoase sau muco-
sangvinolente.
Modificările buco-faringiene sunt de asemenea caracteristice. Se constată enantem
congestiv difuz al vălului, amigdalelor şi faringelui, cu puncte hemoragice de 3-5 mm şi contur
neregulat. Limba este saburală cu depozit albicios şi marginile roşii. În ultimele 24-48 ore ale
perioadei prodromale apare semnul Koplik exprimat prin micropapule albicioase, granulare,
izolate sau grupate, înconjurate de o areolă congestivă, localizate pe mucoasa jugală,
gingivală în apropierea ultimilor molari sau în şanţul jugo-maxilar şi care sunt aderente la
mucoasă; pot persista până în ziua 1-2 din perioada eruptivă. Prin frecvenţa ridicată cu care
se întâlneşte, semnul Koplik are o certă valoare diagnostică, fiind un semn patognomonic.
* Perioada eruptivă (de stare) durează 4-6 zile. Se anunţă de obicei printr-o nouă
ascensiune febrilă (39-40°C), cu alterarea stării generale. Persistă fenomenele catarale
şi chiar se accentuează.
Exantemul are de obicei o apariţie nocturnă. Elementele eruptive - maculo-papuloase –
apar iniţial retroauricular, la liziera părului; se extind apoi pe părţile laterale ale gâtului, pe
frunte, obraji, aripile nasului şi gât. În ziua a doua apare pe torace şi la rădăcina membrelor
pentru ca în ziua a treia să se generalizeze. Erupţia este deci etapizată (generalizarea durează
în medie 3 zile), centrifugă şi descendentă, uneori pruriginoasă. Când apare pe extremităţi
începe să pălească pe faţă – erupţia dispărând în ordinea în care a apărut, elementele
eruptive fiind floride 2-3 zile. Erupţia pălind, rămâne în urma ei o pigmentaţie arămie care
durează încă 3-4 zile permiţând diagnosticul retrospectiv.
Exantemul este alcătuit din macro-maculo-papule congestive (dispar la digitopresiune)
de culoare roz, cu dimensiuni variabile (2-4 mm până la 1-3 cm diametru) şi cu contur
neregulat sau dantelat, uşor reliefate, izolate sau confluente în placarde, lăsând porţiuni de
tegument sănătos. Aspectul general este de tegument pătat sau stropit, cu senzaţie de
catifelat la palpare.
Limba, care în stadiul prodromal era saburală, în perioada eruptivă se descuamează şi
devine roşie, uneori asemănătoare cu limba zmeurie. Se poate constata o adenopatie
cervicală sau generalizată.
* Perioada de convalescenţă (posteruptivă) este scurtă (3-6 zile) cu scăderea febrei,
dispariţia fenomenelor toxice generale. Erupţia e înlocuită de pigmentaţia arămie,
poate să apară o descuamaţie fină, furfuracee pe faţă, trunchi (nu şi palme, plante). În
urma bolii rezistenţa imunologică e scăzută, existând o predispoziţie la infecţii
bacteriene (streptococice, pneumococice, chiar tuberculoase).
4.2. DIAGNOSTIC DE LABORATOR
A. Diagnostic hematologic se evidenţiază leucopenie marcată, cu uşoară neutrofilie şi
apariţia de plasmocite.
B. Diagnostic specific nu este necesar în mod obişnuit.
Produse patologice: secreţii conjunctivale şi rinofaringiene, sânge (leucocite),
recoltate cât mai aproape de debut; urina în prima săptămână de boală; creier la
necropsie.
1. Examen direct
* evidenţierea celulelor gigante multinucleate Wartin-Finkelday pe amprente de
mucoasă nazală şi pe frotiuri de secreţii nazale;
* detectarea prin imunoflurescenţă a antigenelor virale în secreţii nazale şi sedimente
de urină.
2. Cultivarea nu se face în mod curent.
 Virusul se izolează în culturi primare umane sau simiene. Diagnosticul constă în observarea
efectului citopatic direct sau pe teste de hemaglutinare a lichidelor de cultură, cu hematii de
maimuţă.
În cazurile de panencefalită sclerozantă subacută (PESS), fragmente de ţesut cerebral
sunt cocultivate cu celule susceptibile la infecţia rujeoloasă (linii celulare Vero).
Identificarea izolatelor se face prin reacţia de hemaglutinoinhibare, reacţia de fixare a
complementului cu seruri standard şi prin ELISA.
3. Diagnosticul serologic: confirmă diagnosticul prin cercetarea anticorpilor IgM şi IgG
specifici din ser prin tehnică ELISA. Se recoltează 5 ml sânge, fără anticoagulant, prin
puncţie venoasă, într-un recipient uscat. Se decantează serul, care se va păstra la + 4°C,
dacă testarea serologică se va face în următoarele 2-3 zile sau se va congela la - 20°C,
dacă testarea serologică depăşeşte acest termen.
Confirmarea diagnostică este utilă pentru cazurile sporadice, cele cu evoluţie atipică
şi la imunodeficienţi, la care răspunsul anticorpic poate fi scăzut.
Prezenţa titrurilor crescute de anticorpi antirujeoloci în ser şi paralel în LCR este asociată
constant cu PESS.
4.3. DATE EPIDEMIOLOGICE
Factorii epidemiologici primari
1. Izvorul de infecţie
* bolnavul, contagios 1-2 zile în incubaţie, 3-5 zile în prodrom şi 5-6 zile în erupţie;
* persoanele cu forme atipice 1-2%;

Indicele de contagiozitate este foarte mare - 95-99%.

Nu există purtători sănătoşi!!!
2. Căile de transmitere
* aeriană, prin picături (rezistenţa virusului în aer este de aproximativ 30 min. de la
expulzare);
* indirect prin obiecte recent contaminate cu secreţii naso-faringiene - destul de rar datorită
rezistenţei reduse în mediul extern a virusului rujeolic.
3. Receptivitatea
* generală (până la 2-6 luni nou-născutul poate avea anticorpi de origine maternă).
4. Imunitatea
* durabilă, uneori pe toată viaţa;
* recidivele sunt posibile la cei cu agglobulinemie.
Factori epidemiologici secundari (favorizanţi)
* economico-sociali: subalimentaţia, igiena deficitară, absenţa luminii etc.
Profilaxie şi combatere
Începând cu anul 2000, România va intra în faza de eliminare a rujeolei.
1. Măsuri faţă de izvorul de infecţie:

 depistare precoce: clinic, laborator, anchetă epidemiologică;

 izolare - 2 săptămâni de la debut (numai cazurile grave în spital);

 declarare, numerică, lunară.

Orice caz suspect de rujeolă va fi anunţat în 24h de la depistare; la fiecare caz se

recoltează câte o probă de 0,5 ml ser, în instituţia unde a fost depistat şi se va
completa fişa de declarare a cazului suspect de rujeolă (vezi anexa). Sângele va fi
transportat imediat către laboratorul DSP, unde va fi păstrat la -200C.
Contacţii:

 supraveghere 10-14 zile;

 carantină în colectivităţi de copii unde au apărut mai multe cazuri.

2. Măsuri faţă de căile de transmitere:

 nu e obligatorie dezinfecţia, este suficientă aerisirea încăperii şi curăţenia.

3. Măsuri faţă de receptivi:

 imunizare activă cu vaccin antirujeolic viu supraatenuat, la vârsta de 11-12 luni şi cu

rapel în clasa I.(vezi capitol imunizări);
 imunizare pasivă: copiii sub 5 ani vor primi imunoglobuline standard, 0,2-0,5ml/kg, în
primele 3-4 zile de la contact (mai ales cei cu imunodepresie).

5. TRATAMENT
Rujeola necomplicată
1. tratament antipiretic, vitamine, hidratare per os;* 2 igienă riguroasă a tegumentelor şi
mucoaselor pentru profilaxia suprainfecţiilor bacteriene la nivel conjunctival, rinofaringian,
otic.
 In concluzie pentru a ţine cât mai departe bolile contagioase de organismul nostru,
medicii ne sfătuiesc să respectam măcar câteva reguli generale.
• Păstrarea unei igiene corporale riguroase cu spălarea mâinilor tot timpul, mai ales după
suflarea nasului şi venirea în contact cu persoane bolnave
•Evitarea, pe cât posibil, a aglomerărilor umane şi a contactului cu persoanele bolnave
• Evitarea automedicaţiei, şi prezentarea la medicul de familie în cazul apariţiei unor
simptome de gripă, răceală sau infecţii respiratorii superioare.
• Omul bolnav se izolează de restul familiei într-o cameră corespunzătoare din punct de
vedere igienic (luminoasă, aerisită, suficient de încălzită 24 – 26 grade Celsius).
• Persoanele bolnave vor folosi batiste igienice personale în caz de tuse sau strănut
• Aerisirea încăperilor sau a birourilor cu menţinerea unei temperaturi de 18-20 grade C
• Menţinerea la domiciliu a copiilor bolnavi pentru evitarea transmiterii bolii în comunitate.
• Evitarea vizitării bolnavilor sau suspecţilor de gripă.
• Prezentarea la medicul de familie sau specialist, în special copii, gravidele si persoanele
cu boli cronice.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ivan Aurel (sub red.) - Epidemiologia bolilor transmisibile, Ed. Polirom, Iaşi 2002
2. . Măgureanu Emil, Carmen Busuioc, C. Bocârnea - Practica Epidemiologică în Bolile
Infecţioase, Ed. Medicală, Buc., 1988
3. Voiculescu Gh. Marin - Boli Infecţioase, vol.I,II, Ed. Medicală, Buc. 1989,1990