Copiii străzii- Problemă Socială

“Este foarte clar că salvarea copiilor din întreaga lume nu reprezintă o

imposibilitate inerentă. Acest lucru devine imposibil doar dacă refuzăm să-l
realizăm.”

Eglantyne Jebb
Copiii străzii- Problemă Socială

FENOMENUL CERȘETORIEI ASUPRA COPIILOR STRĂZII.

Fenomenul copiilor străzii reprezintă o problemă de actualitate a societății românești. Numărul

copiilor care cerșesc bani, hrană, milă și afecțiune este îngrijorător, în condițiile în care ne aflăm
în secolul vitezei, în era în care problemelelor li se găsesc soluții.

1. NATURA PROBLEMEI

Copiii străzii provin, în special, din familii dezorganizate, reorganizate, numeroase, cu statut
social redus, cu un grad scăzut de şcolarizare, lipsă/slabă calificare, lipsa-insuficienţa veniturilor.
Relele tratamente aplicate de părinţi – în special de tatăl vitreg, alcoolic, prea autoritar – sunt
principalul motiv al vieţii în stradă, invocat de copii. Bătăile, indiferentismul afectiv, agresiunile
sexuale sunt invocate ca motive ce au determinat părăsirea domiciliului.
Societatea românească a fost marcată de apariţia bruscă a acestui fenomen în 1990 şi de o
creştere a numărului de ,,copii ai străzii”. În 1990 au fost înregistraţi 3500 de copii ai srăzii, în
1995 erau 6000 iar în prezent sunt la nivel naţional peste 8500.
Copiii stăzii reprezintă categoria copiilor care trăiesc în stradă – fenomen social întâlnit peste tot
în lume, dar accentuat în societăţile industrializate.

La o sumară observație asupra modului de organizare al acestor copii se poate constata că

aceștia au un stil de viaţă nomad,tribal,sub limita condiţiilor normale de igienă.
În limbajul sărac, care le este specific, copii străzii şi-au creat şi vehiculează propriile mituri,
exprimând metaforic insecuritatea vieţii lor.
Ceea ce frapează este că nici unul dintre aceste mituri nu este pozitiv.
Raportul cu lumea este unul paradoxal. Ei sunt respinși de către societate, însă, în același timp,
societatea manifestă o atitudine de compasiune cu privire la aceștia.
Strada poate crea oportunitatea unor câştiguri neaşteptate prin metode pe care judecata lor
morală o poate îngădui fără bariere.
Acești copii riscă să cadă sub patima drogurilor, a alcoolului, ca urmare a lipsei educației și a
șanselor de a avea o familie responsabilă.
Simbolul vieţii îl constituie casa, căminul, spaţiul în care s-ar simţi în siguranţă. Acești copii
visează la o viață normală, decentă, în sânul unei familii armonioase.
În mediul urban zonele preferate de copiii străzii sunt cele centrale. În peste 50% din cazuri
aceştia practică cerşetoria, evită zonele periferice, folosesc adăposturi de noapte în zonele
centrale. Se remarcă un balans între alegerea zonelor centrale şi periferice în funcţie de anotimp,
de modul de asociere în grupuri. Mobilitatea copiilor străzii are dimensiuni ample. În lunile mai
– septembrie se îndreaptă spre Bucureşti şi Constanţa, iar iarna la Bucureşti. Majoritatea acestor
copii provin din familii dezorganizate, denaturate, reconstituite, instabile din punct de vedere
material, moral, afectiv.
Copiii străzii manifestă, de regulă, un comportament delicvent. Ei utilizează agresivitatea și
violența pentru a procura hrană, ori a obține adăpost. Situațiile cu care aceștia se confruntă zi de
zi sunt îngrijorătoare și periculoase, atât pentru ei înșiși, cât și pentru restul societății. . Principala
sursă de existenţă este cerşetoria. Copiii străzii sunt folosiţi pe piaţa neagră a forţei de muncă iar
ei, pentru a supraveţui, practică munci grele, periculoase, inadecvate vârstei şi plătite
necorespunzător.
Vechimea mare în stradă (56% sunt în stradă de 4-9 ani) relevă: ineficienţa centrelor pentru
copiii străzii, riscurile la care sunt supuşi adolescenţii: promiscuitate, consum de droguri, lipsa de
responsabilităţi, obişnuinţa cu anumite libertăţi, degradarea stării de sănătate, imposibilitatea de a
fi instruiţi în mediul şcolar/profesional, prostituţia, perspective sumbre ca adulţi (cerşetori,
boschetari, delicvenţi)

2.CAUZELE FENOMENULUI

Problema copiilor străzii a fost tratată prima oară în anul 1979, cu ocazia anului internațional al
copilului,când s-a sesizat problema ca rezultat al familiilor destrămate.

Copiii străzii reprezintă acea categorie a copiilor care trăiesc in stradă –fenomen social intâlnit
peste tot in lume.Cauzele acestui fenomen sunt deosebit de complexe,se împletesc factorii
individuali și sociali(probleme in familie,de natură materială,abuz in familie,cercul de
prieteni,anturajul,frecventarea locurilor „rău famate” și influența majorității asupra celor aflați în
minoritate),economici și materiali(lipsa veniturilor în familie,lipsa sprijinului din
exterior,apariția conflictelor in familie in ceea ce privește starea materială)ce realizează efecte
cumulative care măresc proporția fenomenului. . Consecinţele sunt deosebit de grave: tulburări
de comportament, agresivitate, violenţă, decese, embolii, abuzuri sexuale, absenţa normelor
morale şi culturale. La nivelul societăţii consecinţele sunt: delicvenţa juvenilă, extinderea
analfabetismului, răspândirea bolilor venerice şi SIDA, prostituţia şi noua generaţie de copii
născuţi în stradă.

Se poate spune că numărul copiilor care nu au adăpost a crescut considerabil. Aceștia se

confrunta cu grave probleme se sanătate,incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri,
unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie
cronică.

Efecte asupra copiilor străzii

• împiedicarea dezvoltării normale a copilului:

• sentimentul de vină, de nesigutanță
 • încetinirea dezvoltării intelectuale;
• lipsa unui vocabular adecvat;
• lipsa cunoştinţelor teoretice, chiar şi a celor de cultură generală
• lipsa deprinderii unei meserii
• nerecunoaşterea unor norme, reguli, regulamente de comportare, viaţă, muncă
• dobândirea unor trăsături de caracter negative: indisciplină, agresivitate, ură,
furie.
• adaptare dificilă în comunitate/societate:
• tendinţă de izolare;
• dificultăţi în integrarea într-un grup (altul decât al etniei din care face parte);
• tendinţă de adeziune la grupuri infracţionale;
• sentimental simte că este marginalizat, discriminat.
• b. Efecte asupra comunităţii
• marginalizarea întregii comunităţi;
• nivel de trai scăzut al membrilor comunităţii;
• c. Efecte asupra societăţii
• stigmatizarea comunităţii, în ansamblul ei de către societate;
• animozităţi, conflicte între membrii comunităţii şi societate;
• conflicte între membrii comunităţii şi instituţiile societăţii. Copiii
străzii sunt de asemenea expuşi abuzului sexual care de obicei începe în cadrul propriilor
familii şi apoi se continuă pe stradă, şi abuzului fizic, cu aproximativ 50% dintre copiii
susţin că au fost bătuţi cel puţin o dată, în special de către poliţie – conform unei evaluări
rapide de situaţie din 2010. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi
dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentru
lipici şi de vopsele. (http://www.unicef.org/romania/ro/children_2827.html)

3.POLITICI SI PROGRAME SOCIALE

Din nefericire, viața nu oferă șanse egale pentru fiecare. Nedreptatea societății în care ne naștem
și ne dezvoltăm este destul de acută, facându-i pe unii să sufere însutit mai mult decât pe alții.
Întrebarea care se întrevede a fi pusă este - Ce putem face noi ca situația să se îmbunătățească?
Cum putem noi, ca indivizi, să punem o cărămidă la soluționarea problemei, sau chiar cum o
putem rezolva, în calitate de viitori oameni politici, care se ocupă cu politicile publice de ordin
social.
Avand în vedere faptul că numărul de copii ai străzii a crescut alarmant, dar mai ales privind în
ansamblu situaţia creată, nu mai putem vorbi de copiii străzii ca de un fenomen izolat, ci putem
discuta de copii ai străzii deveniţi tineri ai străzii, bine organizaţii sub forma de comunităţi
subterane şi structuraţi pe grupuri ierarhizate pe zone de cartier.
Cerşetoria este conform art. 326 din Codul penal, “…fapta persoanei care având capacitatea de a
munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material”, aceasta pedepsindu-
se cu închisoare de la 1 luna la 3 luni sau cu zile amenda. (http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-
2011/art-326-cpen)
Cerşetorul este persoana care cere în mod obişnuit bani, hrană sau alte bunuri,fără a fi social-
responsabil de propria subzistenţă şi fără să ofere în schimb o valoare echivalentă. Drepturile
omului clasifică cerșetoria ca fiind una dintre cele mai grave forme de exploatare prin muncă a
copilului.
Art. 132 si 133 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia și promovarea drepturilor copilului,
stabileşte o serie de răspunderi si sancţiuni pentru părinţii sau persoanele care îndeamnă,
înlesnesc, recrutează sau constrâng un minor la cerşetorie. (Codul Penal)
Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe
urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani.
Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
ART. 133 Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta
pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se
pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(http://www.iurispedia.ro/i/LPPDC:Art._133)
Pentru a preveni și chiar a stopa fenomenul copiilor străzii, au fost implementate o serie
programe ce urmăresc reintegrarea socială a copiilor străzii.
Astfel, avem :
Programul de integrare sociala prin sport”, elaborat de către Organizația “Homeless world
Cup” din Municipiul Timișoara.
În urma acestui proiect de integrare socială prin sport (fotbal in mod special)se promovează
valorile morale considerând că acestea sunt importante pentru cultivarea unui comportament care
să-i ajute să renunţe la viciile dobândite pe stradă. Acest program își propune să le insufle
copiilor dragostea pentru sport, ba mai mult, sa le ofere o șansă de a învăța să își câștige singuri
existența, ca urmare a propriilor eforturi, nu cerșind la colț de stradă. Disciplina este importantă
într-o echipă de fotbal. Se mizează pe faptul că dacă se reuşeşte a fi disciplinat pe teren, prin
controlarea emoţiilor,a nervilor, a violenței verbale și fizice, se poate reuși şi în afara terenului de
sport, în viaţa de zi cu zi.
Tată, tată... vin acasă! Este un proiect care în parteneriat cu Fundaţia Mana. Işi propune ca de
ziua copilului, de 1 iunie, să organizeze un camping pentru copiii care traiesc pe stradă.
Zile onomastice: Probabil ca nimeni nu îşi mai aduce aminte de ziua de naştere a unui copil al
străzii. Viaţa unui copil al străzii este atât de înstrăinată încât nici el nu mai pune preţ pe propria
zi de nastere. Se încearcă oferirea unei bucurii prin organizarea unei mici sărbători pentru ziua de
naştere împreună cu "prietenii" lor.

4.SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROGRAMELOR

 Scopul acestor proiecte este de a diminua rata acestui fenomen de copii ai străzii si de a
contribui la procesul de reintegrare socială și in familii a acestor copii,prin informarea acestora
cu privire la riscurile vieții în stradă.

Obiective
Asistenţa socială stradală s-a format ca o soluţie de intervenţie, având ca principiu cunoaşterea
profundă a problemei ,,copiilor străzii”.
Profesionistul social trebuie să îndeplinească următoarele obiective:
• Observarea şi stabilirea legăturii cu clientul- această etapă a intervenţiei exprimă acţiuni
centrate pe stabilirea primului contact, cunoaşterea iniţială a regulilor, a stilului de viaţă
caracteristic străzii etc.
• Stabilirea de relaţii a încrederii reciproce- aceasta exprimă raporturile dintre asistentul
stradal şi client, la atitudinile reciproce dintre ei, schimburile de dialog, accepare şi
respect unul faţă de celălalt etc.
• Informarea copiilor străzii cu privire la riscurile vieții în stradă
• Reabilitarea psihosocială a copiilor străzii și creșterea reacției societății în scopul
reintegrării copiilor în familie și în societate
• Reintegrarea socială și în familie a copiilor străzii
• Evaluarea procesului(input-uri si output-uri)prin care un copil ajunge în stradă sau
reușește să se integreze în familie sau în alte forme de sprijin non-familial

Politici și tehnici de intervenție centrate pe copiii străzii care au eficiență economică și socială:
-identificarea de repere pentru politici și programe eficiente,pe baza datelor existente
-generarea unor criterii de performanță pentru programele de acțiune
-dezvoltarea unui sistem de monitorizare permanentă si corecție a programelor derulate
-crearea de premise ale unor acțiuni voluntare colective pentru rezolvarea problematicii la nivel
local.

Tipuri de intervenție propuse pentru rezolvarea problemei

-Programe oferite în sprijinul acestei categorii să ofere soluţii viabile pentru reintegrarea lor în
familie, şcoală şi societate.
-Observarea şi stabilirea legăturii cu clientul- această etpă a intervenţiei exprimă acţiuni centrate
pe stabilirea primului contact, cunoaşterea iniţială a regulilor, a stilului de viaţă caracteristic
străzii etc.
 -Stabilirea de relaţii a încrederii reciproce- aceasta exprimă raporturile dintre asistentul stradal
şi client, la atitudinile reciproce intre ei, schimburile de dialog, acceptare şi respect unul faţă de
celălalt etc.

5.CONCLUZII
Toţi copiii, indiferent de originea lor, sunt în responsabilitatea noastră, şi toţi merită un cămin
mai bun decât strada. Toţi copiii care locuiesc pe stradă trebuie internaţi în instituţii de ocrotire,
indiferent dacă ei vor sau nu. Acesta e sensul, inclusiv juridic, al lipsei de responsabilitate a
minorilor, şi a responsabilităţii majorilor. Părinţii acestor copii trebuie decăzuţi din drepturi. Cu
toate precauţiile necesare unei decizii atât de grave, este inadmisibil să îi lăsăm în continuare să
decidă asupra copiilor lor pe cei care îi trimit la cerşit, pe cei care îi maltratează fizic sau psihic
sau pe cei care nu le asigură minimul necesar existenţei.
Viaţa de orfelinat nu e deloc fericită, dar ea e mai bună decât cea din canal. Copiii din
stradă sunt acolo şi din cauza incompetenţei şi indiferenţei unor oameni politici care nu sunt
capabili să stopeze corupţia din sistemul legal de adopţie. Pentru a curma corupţia crasă din acest
sistem care ajunsese să vândă sistematic copii ca la piaţă, n-au fost în stare să facă altceva decât
să suspende adopţiile internaţionale. Evident, adopţiile naţionale ar trebui să aibă prioritate, dar
ele nu reuşesc, din păcate, să rezolve problema.
Dincolo de toate problemele noastre, inclusiv de problemele economice grave pe care le
avem, ar trebui să existe câteva priorităţi care nu intră în discuţie. Aceasta e una din ele.
Indiferent de cât de săracă ar fi societatea românească, ea trebuie să găsească resursele pentru a
ocroti aceşti copii lăsaţi în voia nimănui. Este prima din condiţiile demnităţii noastre. Dacă nu
suntem în stare să avem grijă nici măcar de aceşti copii aflaţi în situaţii disperate, înseamnă că în
societatea românească nu există umanitate sau solidaritate. De fapt, înseamnă că societatea
românească încă nu există cu adevărat.

BIBLIOGRAFIE:

Muntean Ana, Familii şi copii în dificultate, Note de curs, Ed. Mirton, Timişoara,2001
COJOCARU Ștefan,„Proiecte de interventie in Asistenta Sociala”,Ed. Polirom,Iasi,2006

COJOCARU Ștefan, „Elaborarea proiectelor de Asistenta Sociala”,2003

- COJOCARU, Ştefan.,” Designul propunerilor de finanţare. Metodologie, modele de proiecte,

comentarii”, Lumen, Iaşi, 2004;

- POEDE,George, Politici sociale, abordare politologică, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2002;

http://www.unicef.org/romania/ro/children_2827.htrml

http://www.salvaticopiii.ro/ , site accesat în data de

www.salvaţicopiii.ro/romania/copiii_romania/copiii_străzii.html ,accesat in data de 12.01.2012,ora

22:30· ame/copiii_străzii.html

· www.salvaţicopiii.ro/romania/copiii_romania/copiii_străzii.html,accesat in data de
14.01.2012,ora 22:45
· ordin nr. 132-07/04/2005, pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind serviciile
destinate protecţiei copiilor străzii