Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Camere de pulverizare
143
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
• cu pulverizare în interiorul cărora apa este pulverizată prin intermediul unor duze în
curentul de aer. Aceste camere sunt cele mai des folosite deoarece sunt mai suple, mai
ușoare și necesită spații de amplasare mai reduse.
144
Versiunea din 3 iunie 2016 C10 7.6. Camere de pulverizare
Figura 5.21 Fig. 7.6.2. Pulverizatoare de apă: a - centrifugale metalice; b - idem - din plastic; c - cu
canale spiralate; d - de șoc; e - de șoc pentru stropirea separatoarelor;
145
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
146
Versiunea din 3 iunie 2016 C10 7.6. Camere de pulverizare
Fig. 7.6.8. Preaplin: a - de tip sifonat; b - de tip pâlnie; 1 - conductă preaplin; 2 - conductă de aerisire; 3
- capac; 4 - material de etanșare; 5 - conductă scurgere 6 - ciment sclivisit; 7 - beton 8 - hidroizolație; 9
- beton; nivel maxim; II nivel minim; h = 320 mm, pulverizare politropică; h = 350 mm, pulverizare
adiabatică.
• Preaplinul asigură evacuarea surplusului de apă din bazin în timpul funcționării camerei de
pulverizare.
Secțiunea preaplinului va fi aproximativ dublă față de cea a conductei de alimentare a
registrelor de pulverizare și poate fi de tip sifonat sau tip pâlnie (fig. 7.6.8a, b).
Preaplinul de tip sifonat trebuie prevăzut cu o conductă de legătură cu exteriorul camerei
pentru a se evita amorsarea sifonului și reducerea nivelului apei din bazin.
Preaplinul de tip pâlnie poate juca rolul racordului de golire. în acest caz îmbinarea dintre
corpul bazinului și preaplin trebuie să fie etanșă pentru a se evita golirea bazinului în timpul
funcționării.
• Racordul de golire se utilizează pentru evacuarea apei din bazin pentru reparații sau
întreținere curentă. El trebuie prevăzut cu robinet de golire în cazul în care bazinul are
preaplin de tip sifonat.
• Robinetul cu plutitor are rolul de a completa apa preluată de aer în procesul de umidificare
sau al eventualelor scăpări. Debitul de apă necesar se va calcula cu relația:
Gad = L(xR - xp) [g/s] (7.6.8) (5.90)
unde: L este debitul de aer vehiculat [kg/s]; xR, xp - conținutul de vapori pentru stările inițială
și finală, în procesul de umidificare adiabatică [g/kg].
• Registrul de pulverizare distribuie apă la duzele de pulverizare și se realizează astfel încât
jeturile de apă pulverizată să se întretaie în partea lor finală.
Pentru camerele mici se amplasează un distribuitor principal, orizontal, jos sau sus, iar la
camerele cu dimensiuni mari (cu H > 2m) se montează un singur distribuitor, amplasat
central.
Dimensionarea registrelor se face cu ajutorul nomogramei de dimensionare a conductelor
de apă rece din oțel sau material plastic, iar amplasarea duzelor de pulverizare se face
astfel ca distanțele dintre duze, pe verticală și orizontală, să fie aproximativ egale.
147
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
• Ușa de vizitare permite accesul în camera de tratare pentru a efectua reparații și pentru
întreținerea curentă a camerei. Pentru camerele cu două registre de pulverizare se
montează o singură ușă de vizitare, între registre, iar pentru cele cu trei registre, două uși,
pentru a avea acces la toate registrele.
148
Versiunea din 3 iunie 2016 7.7. Guri de aer
149
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
• jaluzelele pot fi
acționate simultan
sau individual;
• după orientare,
jaluzelele pot fi
paralele, opuse
sau divergente.
2 Anemostate Refulare La plafon, • Camere de • La montarea Se utilizează în
• sunt prevăzute cu Aspirație aparent sau presiune; aparentă - jet încăperi joase
difuzoare coaxiale (mai rar) integrate în • Canale de circular-liber medii, pentru
profilate, în Refulare + plafon fals distribuție; cu unghi mare debite specifice
general, curbe; aspirație în • Ramificații. Se de difuzie (jet relativ mari.
• ca formă pot fi: aceeași pot racorda prin plan -la Răspund unor
circulare, pătrate gură de intermediul unor anemostate cerințe exigente
sau aer cutii speciale bandă); de confort termic
dreptunghiulare; care asigură • La montarea și acustic și de
• anemostatele uniformizarea și în plafon fals - estetică
pătrate și reglarea. jet lipit radial,
dreptunghiulare axial simetric
pot refula pe 1, 2, 3 sau asimetric
sau 4 direcții; (la refulare pe
• se pot cupla cu 2 sau 3 direcții)
rame cu jaluzele
pentru
uniformizarea și
reglarea debitului.
3 Fante Refulare Perete • Canal profilat • Jet plan liber • Refulare la
• au una din laturi Aspirație Plafon tip pană sau lipit (de plafon se
mult mai mare (> sau/pană teșită perete) utilizează în
10 ori) decât calculat pe încăperi înalte;
cealaltă; principiul în încăperi joase
• deschiderea presiunii statice se recomandă
fantei poate avea constante fante de refulare
dimensiunea (distribuitor cu pe perete, sub
constantă sau secțiune plafon;
variabilă în lungul variabilă); • Fantele de
ei; • Distribuitor cu aspirație sunt
• deschiderea secțiune foarte eficiente și
poate să fie fixă constantă; se preferă în
sau variabilă; • Canal de aspirații locale.
• unghiul de distribuție
înclinare al jetului (transversal)
poate să fie fix sau
variabil.
4 Difuzoare (de Refulare Plafon, • Ramificații, de • Jet radial • In funcție de
plafon, montate la obicei, prin axial-simetric caracteristicile
plafoniere) nivelul intermediul unor sau asimetric jetului format, se
• se pot realiza din plafonului cutii pentru a dacă se pot utiliza în
panouri de tablă aparent sau asigura folosesc încăperi înalte
perforată sau din mai jos reglarea și clapete cu sau joase;
fâșii profilate; uniformizarea profile speciale • Pot introduce
• pot fi de formă pentru debite specifice
pătrată distribuție; mari;
dreptunghiulară, • Jet circular. • Răspund unor
circulară; cerințe exigente
• în interiorul gurii de confort și
pot fi prevăzute estetică.
clapete sau palete
profilate tip
anemostat care să
asigure o anumită
distribuție a aerului
150
Versiunea din 3 iunie 2016 7.7. Guri de aer
151
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
În figurile 7.7.1 și 7.7.2 sunt prezentate două tipuri de guri (produse de firma HALTON)
pentru sisteme de presiune înaltă. Difuzorul de plafon poate fi utilizat pentru refulare pe 1, 2,
3 sau 4 direcții. Din diagrame se citesc, pentru un debit de aer qv și un tip constructiv,
pierderea de sarcină ∆ps, bătaia jetului x0,2 (distanța de gura de refulare la care viteza
aerului devine egală cu o valoare dată - în acest caz 0,2 m/s - și nivelul de zgomot LpA). în
funcție de deschiderea clapetei de reglare pierderea de sarcină și nivelul de zgomot variază
între o limită minimă și una maximă.
Fantele prezentate în figura 7.7.2 sunt formate dintr-un corp cu rol de distribuție și atenuare
a zgomotului și o grilă detașabilă, Lamelele interioare ale grilei au o poziție reglabilă care
modifică direcția de curgere a jetului (fig. 7.7.3). Numărul de deschideri ale unei grile tip
fantă depinde de dimensiunile constructive. Mărimile indicate în diagramele de alegere sunt
cele indicate la gurile tip TKA.
Plafoniere TROX (sau similare)
Pentru a exemplifica diversitatea variantelor constructive, plecând de la același produs de
bază, se prezintă o gură de introducere la plafon fabricată de firma TROX. Suprafața de
introducere în încăpere este acoperită cu tablă perforată (fig. 7.7.4) Prin acționarea unui
dispozitiv interior (fig. 7.7.5) se poate obține o refulare pe 1, 2, 3 sau 4 direcții (produsul
standard). Pentru reglare, uniformizare și preluare se pot folosi diferite accesorii (fig. 7.7.6)
de tip lamele radiale (tipul C), grilă cu clapetă (tipul Z), grilă simplă (tipul D) sau lamele axiale
(tipul C1).
Racordarea la tubulatura de ventilare se face printr-un tronson flexibil așa cum se arată în
figura 7.7.7. sau prin cutie de racordare. Accesoriile sunt alese în funcție de tipul tubulaturii:
cu secțiune dreptunghiulară (fig. 7.7.7a) sau circulară (canal spiralat - fig 7.7.7b).
Guri de refulare în zona de lucru
Pentru refularea aerului în zona de lucru se pot realiza guri prevăzute în pardoseală, în
contratrepte, lateral pe pereți, pe stâlpi etc. în general, prevederea unor astfel de guri
impune condiții deosebite de curățenie pentru ca praful să nu fie antrenat de curentul de aer,
152
Versiunea din 3 iunie 2016 7.7. Guri de aer
în zona de lucru. De asemenea, se poate utiliza refularea prin pupitre sau prin scaune (fig.
7.7.8).
Dacă nu se cer condiții deosebite de estetică, mai ales în încăperile de producție, se pot
utiliza guri cilindrice simple, cu peretele lateral din tablă perforată. Pentru birouri, magazine
există variante cu o finisare deosebită.
Indiferent de varianta constructivă, secțiunea liberă a acestor guri de refulare trebuie
stabilită astfel încât, la distanțele minime la care se pot afla oamenii, vitezele să fie în limitele
admise de confort.
Dispozitive de refulare prin scaune
Astfel de dispozitive se utilizează în încăperi aglomerate, ventilate după schema "jos-sus".
Aerul se poate introduce prin piciorul sau spătarul scaunului. Aerul trebuie introdus cu viteză
mică astfel încât să nu producă senzația de curent. Din acest punct de vedere,
varianta cu conductă perforată (fig. 7.7.8a) este mai dezavantajoasă, din cauza pericolului
de apariție a "efectului de gleznă", care limitează viteza admisă la 0,1...0,15 m/s. Datorită
însă suprafeței efective de introducere relativ mari, debitul de aer poate să ajungă până la
60 m3h/scaun.
Guri de refulare semicilindrice (HALTON, SCHAKO etc)
Acest tip de gură asigură o distribuție uniformă a aerului, pe întreaga suprafață laterală
perforată (fig. 7.7.9a).
Debitele de aer introduse pot ajunge la 1500...2000 l/s. Pentru verificarea vitezei aerului la o
anumită distanță x, de suprafața de refulare, sunt date diagrame pentru fiecare tip
constructiv (fig. 7.7.9b). Se recomandă însă ca diferența de temperatură între aerul introdus
și aerul încăperii să fie de ordinul a 0,5...6 °C. Este preferabil să se prevadă mai multe guri
mici decât puține și cu suprafețe mari de introducere.
Pentru controlul zgomotului și pentru stabilirea pierderilor de sarcină, se dau nomogramele
din fig. 7.7.9c. Calculul nivelului de zgomot se face prin stabilirea nivelului LpA din
nomogramă, la care se adaugă un factor de corecție Kok, în funcție de frecvența f a
zgomotului.
Racordarea la o tubulatură flexibilă se face foarte simplu, prin colier.
Guri de refulare plate sau semicilindrice.
Gurile plate prezentate de firma FLÄKTS (Suedia) diferă de cele semicilindrice prin crearea,
în partea superioară, a unei zone de recirculare (fig. 7.7.10). în acest scop se mărește
pierderea de sarcină, în zona inferioară, prin introducerea unei grile. în figura 7.7.11 sunt
prezentate posibilitățile de racordare ale gurilor semicilindrice care prezintă un soclu în
partea inferioară.
153
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
154
Versiunea din 3 iunie 2016 9.5. Calculul și dimensionarea gurilor de aer
155
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
Latura b sau h
100 150 (160)
200 250
300 400 500
600 (650)
800 1000
1200 (1250)
1400 1600
1800 2000 Observații:
- Dimensiunile din paranteză sunt tolerate;
- Se recomandă ca raportul laturilor să nu depășească
1:3; în situații justificate prin proiectare, raportul laturilor poate fi 1:4.
Îmbinarea longitudinală a tablelor se face prin falțuri, mai rar prin sudură (fig. 7.8.1);
rigidizarea se face prin nervurare, cu cornier sau tablă profilată (fig. 7.8.2).
156
Versiunea din 3 iunie 2016 7.8. Canale de aer. Accesorii
Fig. 7.8.2. Rigidizarea canalelor din tablă: a - nervurare; b - rigidizare cu cornier; c - rigidizare cu tablă
profilată.
Canalele circulare de lungime mare sunt formate prin spiralare (spiromat), racordarea
făcându-se prin manșoane de cuplare, sudare sau flanșe din oțel cornier. îmbinarea
tronsoanelor de canal se face conform figurii 7.8.3.
Fig. 7.8.3. Îmbinarea tronsoanelor de canale din tablă și materiale plastice; A - detalii la pozițiile a ... j a
- îmbinare prin flanșă din cornier: 1 - peretele canalului; 2 - flanșă din oțel cornier; 3 - șurub cu piuliță
157
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
de strângere; 4 - garnitură de etanșare din carton sau cauciuc; 5 - nit (sau sudură prin puncte la tablă
neagră cu grosime peste 1 mm); b - îmbinare prin flanșă și bercluirea canalului; c - îmbinarea cu șine
în formă de C; d - idem, cu șine UC; e - idem, cu șine UT; f - idem, cu șine U duble fixate de canal prin
nituire și șine C; g - idem, cu flanșă profilată și șină T; h - idem, cu flanșă tensionată; i - 'idem, cu
flanșă profilată și șină C; j - îmbinarea canalelor din materiale plastice.
Rețelele de canale se montează în „plasă" (unele lângă altele) susținute prin coliere,
platbandă sau cornier. Grosimea tablei, în funcție de mărimea secțiunii canalului, este dată
de tabelul 7.8.3, pentru secțiuni rectangulare și, în tabelul 7.8.4, pentru secțiuni circulare.
Tabelul 7.8.4. Dimensiuni de canale circulare din tablă din oțel zincată (EUROVENT 2/3 și STAS 9660)
158
Versiunea din 3 iunie 2016 7.8. Canale de aer. Accesorii
Există numeroase modele care diferă prin materiale, flexibilitate, izolație termică etc. Se
disting:
o tuburi metalice, realizate din panglică din aluminiu, din hârtie specială, din material
plastic, rulate în spirală, anumite modele sunt multistrat (hârtie - material plastic -
hârtie);
o tuburi spirale din cauciuc cu inserție de fir metalic; sunt lise la interior, dar grele;
o tuburi din material plastic, identice cu tuburile metalice;
o tuburi din fibre din sticlă, cu trame și fir metalic în spirală, cu folie din material plastic și
acoperite cu fibră din sticlă. Sunt foarte ușoare.
Toate aceste tuburi sunt livrabile în lungimi, de regulă, de 10 m sau în role, astfel încât
utilizarea lor pe șantier să fie ușoară. Racordarea între ele sau cu aparatele se efectuează
cu ajutorul colierelor.
Canalele rezistente la foc sunt realizate din materiale ignifuge (fig. 7.8.5) utilizate în medii
cu pericol de incendiu sau în rețele care traversează aceste medii.
Fig. 7.8.5. Canal de aer rezistent la foc (după firma HASENFRATZ): 1 - falț intermediar; 2 - cașerare cu
folie din aluminiu; 3 - placă din siliciu - calcar RG 750; 4 - placă din siliciu calcar RG 250; 5 - îmbinare
din falț intermediar.
Canale rectangulare de aer din panouri sandwich tip ALP
159
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
160
Versiunea din 3 iunie 2016 7.8. Canale de aer. Accesorii
161
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
162
Versiunea din 3 iunie 2016 9.6. Calculul canalelor de aer
163
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
• Pentru gurile de refulare, pe baza aplicării relațiilor jeturilor de aer, rezultă viteza de 1,4
m/s, apreciind că acestea au o secțiune liberă de 80 %, secțiunea brută SG este egală cu:
SG = 800/(3600·1,4·0,8) = 0,2. m2. Se aleg dimensiunile gurii de refulare 400 x 500 mm.
• Pe tronsonul 1 (fig. 9.6.1) de alimentare a gurii se păstrează dimensiunea acesteia sau
se micșorează cu ajutorul unui difuzor, crescând viteza la 2,5 m/s (fig. 9.6.2, detaliul A).
St = 800/(3600·2,5) = 0,0888 m2 → 300·x 300 mm
164
Versiunea din 3 iunie 2016 9.6. Calculul canalelor de aer
Figura 5.24 Fig. 9.6.2. Detalii din rețeaua de canale (exemplul de calcul 1).
• în cot se trece la o viteză mai mare, 3,7 m/s. Menținând lățimea canalului a = 300 mm,
constantă, în vederea racordării gurilor următoare (fig. 9.6.2, detaliul B) se obține:
S1’ = 800/(3600·3,7) = 0,06 m2 → 300·x 200 mm
• În continuare, păstrând viteze egale în ramificații și adoptând viteza constantă,
racordându-se gurile G2 și G3 se ajunge la o secțiune de canal S3 de 300x600 mm (fig.
9.6.2, detaliul C).
• în cotul de ieșire din tronsonul 3 se mărește viteza la 5,5 m/s (fig. 9.6.2, detaliul D),
rezultând:
S3’ = 2400/(3600·5,5) = 0,1212 m2 → 200 x 600 mm
• Menținând mai departe înălțimea b = 600 mm și viteza constantă se racordează și
ramurile ce alimentează gurile G4 ... G9 obținându-se secțiunea de 600x600 mm
(tronsonul 5). Pe tronsonul 5' se mărește viteza la 8 m/s, rezultând:
S5’ = 7200/(3600 8) = 0,25 m2 → 500·x 500 mm
cu o reducere simetrică în două planuri (fig. 9.6.2, detaliul E).
165
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
• Pentru canalul prizei de aer se consideră o viteză de 6 m/s rezultând secțiunea acestuia:
S6 = 7200/(3600·6) = 0,33 m2 → 500·x 650 mm
• Pentru priza de aer, considerându-se o viteză v = 3,5 m/s și un coeficient de secțiune
liberă de 75 %, rezultă suprafața acesteia:
SPA = 7200/(3600·3,5·0,75) = 0,76 m2 → 650 x 1150 mm
166
Versiunea din 3 iunie 2016 9.6. Calculul canalelor de aer
Figura 5.26 Fig. 9.6.4. Nomogramă pentru determinarea diametrului echivalent, de, pentru canale
dreptunghiulare.
∆p =
∑
i=1
λl
de
ρi vi2
+Σξ
i 2
= Σ(R l + Z)i [Pa] (9.6.2) (5.92)
Valorile R pentru canale netede sunt indicate în nomograma din figura 9.6.5.
167
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
Figura 5.27 Fig. 9.6.5. Nomogramă pentru determinarea pierderii de sarcină liniare unitare R.
168
Versiunea din 3 iunie 2016 9.6. Calculul canalelor de aer
Figura 5.28 Fig. 9.6.6. Pierderea de sarcină prin frecare pentru canale netede R și pentru canale
rugoase R*.
Pentru canale rugoase, pierderea de sarcină unitară este mai mare și se determină fie cu
ajutorul unor nomograme (fig. 9.6.6), fie cu relația:
R* = R(k·v)0.25 [Pa/m] (9.6.4) (5.94)
unde: R* - pierderea de sarcină liniară unitară pentru canale rugoase; R - pierderea de
sarcină liniară unitară pentru canale netede; v - viteza de circulație a aerului pe tronsonul
respectiv; k - rugozitatea absolută.
Pierderile de sarcină locale se calculează cu relația:
∆p = ∑ ρi vi2
ξi 2 [Pa] (9.6.5) (5.95)
i
Problema se reduce la calculul sau aprecierea coeficienților de rezistență locală i; în funcție
de care se determină pierderea de sarcină locală, datorată modificării vitezei (ca mărime și
direcție) în piesele speciale. Valorile coeficienților de rezistență locală sunt indicate în
figurile 9.6.7 (anexa 9.1), 9.6.8 și 9.6.9.
169
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
Figura 5.29 Fig. 9.6.8. Coeficientul de rezistență locală ξ, pentru ramificații raportată la viteza wi.
170
Versiunea din 3 iunie 2016 Metode de dimensionare a canalelor de aer - Kharagpur
171
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
172
Versiunea din 3 iunie 2016 Metode de dimensionare a canalelor de aer - Kharagpur
5.9.6 38.4.2. Metoda pierderilor liniare specifice de presiune egale (Equal friction)
În această metodă se consideră că pierderile liniare specifice de presiune prin frecare
(∆pf/L) sunt aceleași atât în conducta principală cât și în ramuri,
∆pf ∆pf ∆pf
= = =… (38.1) (5.98)
L A L B L C
Pașii pentru proiectarea rețelei de tubulatură sunt:
i. Se alege o valoare convenabilă pentru pierderea liniară specifică de presiune prin frecare
(∆pf/L) astfel încât costurile combinate de investiție și exploatare să fie minime.
ii. Se calculează diametrul echivalent pentru ramura principală (A) în funcție de (∆pf/L) ales
•
și debitul volumic. După cum se vede în Fig. 38.1, debitul volumic de aer QA în conducta
principală este egal cu suma debitelor pentru toate zonele climatizate, adică,
N
• • • • • •
QA = Q1 + Q2 + Q3 + Q4 + Q5 = ∑Q• i (38.2) (5.99)
i=1
173
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
0.022243 QA1.852
• (1/4.973 )
Deq,A =
∆pf
(38.3) (5.100)
L A
iii. Deoarece pierderea liniară specifică de presiune prin frecare este aceeași pentru toate
ramurile, se calculează diametrele echivalente ale celorlalte ramuri cu ecuația:
• 1.852 • 1.852 • 1.852
Q 4.973 = Q 4.973 = Q 4.973 = … (38.4) (5.101)
Deq A Deq B Deq C
iv. Se calculează dimensiunile secțiunii fiecărei ramuri și apoi viteza de curgere. Dacă
tubulatură este rectangulară, atunci dimensiunile laturilor se calculează în funcție de
diametrul echivalent dacă se alege raportul dimensiunilor. Viteza aerului prin fiecare ramură
se obține în funcție de debitul volumic și aria secțiunii transversale.
v. Se calculează pierderea totală de presiune prin frecare care se obține înmulțind
pierderea liniară specifică de presiune prin frecare cu lungimea, adică,
∆pf ∆pf
∆pf,A = L LA ; ∆pf,B = L LB … (38.5) (5.102)
A B
vi. Se determină apoi pierderile locale/dinamice de presiune în fiecare ramura în funcție de
coturi și armături.
vii. Se determină pierderea totală de presiune în fiecare ramură prin însumarea pierderilor
prin frecare și locale/dinamice, adică,
174
Versiunea din 3 iunie 2016 Metode de dimensionare a canalelor de aer - Kharagpur
175
C08 Capitolul 7: Elemente componente ale instalațiilor [2F]
din 2, astfel încât presiunea statică este aceeași în 1 și 2. Dacă se folosește factorul de
recuperare statică, se poate scrie:
∆pf,2 + ∆pd,2 = R(pv,1 - pv,2) (38 7)
unde ∆pf,2 și ∆pd,2 sunt pierderile prin frecare și dinamice între 1 și 2, iar pv,1 și pv2 sunt
presiunile dinamice în 1 și respectiv 2.
Bibliografie:
176