HEMOSTATICELE

Hemostaticele sunt medicamente capabile să oprească sângerarea.

Efectul lor este datorat fie:
• influenţării vasculare – vasoconstricţie, creşterea rezistenţei capilare
• favorizării procesului de coagulare.

Unele hemostatice se aplică local, pe suprafaţa sângerândă, altele se administrează pe

cale generală, pentru efectul lor sistemic.

Hemostaticele locale
Această grupă cuprinde substanţe care se folosesc în aplicare locală, pentru oprirea
hemoragiilor de suprafaţă, capilare şi venoase.
• Adrenalina în soluţie 1/100000-1/2000, aplicată pe suprafeţe sângerânde, poate controla
hemoragiile capilare pentru 1/2-2 ore în caz de epistaxis, extracţii dentare, intervenţii
O.R.L. – prin efect vasoconstrictor.

• Trombina transformă fibrinogenul în monomeri de fibrină, favorizând coagularea

sângelui. Trombina este utilă pentru controlul local al sângerărilor din vase mici, la
nivelul ţesuturilor parenchimatoase expuse sau în cazul intervenţiilor dentare, O.R.L., de
chirurgie plastică şi de neurochirurgie. Preparatele de trombină nu se injectează, deoarece
provoacă coagulare intravasculară masivă.

• Gelatina (gelaspon) / colagen microfibrilar, sub formă de burete, se aplică pe suprafeţe

sângerânde; absoarbe sângele şi favorizează coagularea. Colagenul în contact cu
suprafața sângerândă atrage trombocitele care aderă de fibrilele de colagen și sunt
activate cu eliberarea mediatorilor intratrombocitari ceea ce declanșează agregarea
trombocitelor cu formarea de trombi cu inițierea formării trombusului fiziologic la
locul leziunii.

Hemostaticele sistemice
Hemostaticele utilizate sistemic îşi datoresc efectul corectării unor deficienţe ale
procesului coagulării, împiedicării fibrinolizei sau acţiunii de consolidare a peretelui capilar.
Deficitul diferiţilor factori ai coagulării poate fi corectat specific prin aportul lor exogen,
aşa cum o realizează diferitele preparate de sânge uman. Vitaminele K favorizează
coagularea prin stimularea sintezei hepatice deficitare de factori ai coagulării. Protamina
acţionează ca antagonist al heparinei. Fosfolipidele tromboplastinice şi extractele de venin
sunt folosite pentru profilaxia şi tratamentul unor sângerări din capilare şi vase mici.
• Vitaminele K sunt compuşi naturali (vitamina K1 sau fitomenadiona – din plante,
vitamina K2 produsă de flora saprofită intestinală) sau analogi de sinteză (vitamina K3
sau menadiona. Ele sunt indispensabile sintezei unor factori ai coagulării în ficat.

• Vitaminele K acţionează la nivelul ficatului, fiind indispensabile pentru activarea unor

glicoproteine, care funcţionează ca factori ai coagulării: protrombina (sau factorul II),
proconvertina (factorul VII), factorul Christmas (factorul IX), factorul Stuart-
Prower (factorul X). Vitaminele intervin în calitate de coenzimă, carboxilând radicalii
glutamici de pe suprafaţa acestor glicoproteine, ceea ce duce mai departe, prin etape
 succesive, la formarea complexelor active în cadrul coagulării. În cadrul reacţiei de
carboxilare vitaminele K se oxidează în epoxidul corespunzător, iar acesta se transformă
din nou, în prezenţa unei alte enzime, în forma redusă, activă, a vitaminei.

• Fitomenadiona (vitamina K1) are un efect care se instalează relativ repede şi este
durabil.
• Indicaţia principală a vitaminei K1 este reprezentată de hemoragiile prin
supradozaj cumarinic. Doza de fitomenadionă necesară este de 20-40 mg
intramuscular sau intravenos lent (în administrare rapidă există risc de
hipotensiune), repetat eventual după 24 de ore. În cazurile mai puţin grave se
administrează 5-15 mg oral sau intramuscular.
• O altă indicaţie importantă este boala hemoragică a nou-născutului şi
sugarului. La bolnavii cu icter mecanic sau fistulă biliară, fitomenadiona se
injectează intramuscular sau se administrează oral (împreună cu săruri biliare)
câte 10 mg/zi. În sindroamele de malabsorbţie vitamina trebuie administrată
parenteral (nu se absoarbe). Hipoprotrombinemia care apare în bolile
hepatocelulare răspunde slab sau nu răspunde la tratamentul cu vitamină K,
deoarece aceasta nu poate fi folosită de către hepatocite pentru sinteza factorilor
coagulării.

• Menadiona (vitamina K3) este un analog de sinteză, liposolubil, al vitaminelor K

naturale.
• Se administrează oral sau în injecţii intramusculare (soluţie uleioasă), în
aceleaşi doze ca fitomenadiona.
• Trebuie evitată la nou-născuţi (mai ales la prematuri) şi la sugari,
deoarece, în doze obişnuite, poate produce anemie hemolitică,
hiperbilirubinemie şi favorizează icterul nuclear. Creşterea bilirubinemiei se
datoreşte, în principal, competiţiei între pigmenţii biliari şi menadionă pentru
procesul de glucuronoconjugare, care are o capacitate limitată la naştere şi în
primele luni de viaţă. Hemoliza este favorizată de deficitul hematiilor în
glucozo-6-fosfat dehidrogenază. Există şi derivaţi ai menadionei hidrosolubili,
care pot fi administraţi oral şi se absorb şi în absenţa sărurilor biliare.

• Protamina sulfat neutralizează specific moleculele de heparină, fiind folosită ca antidot

al acesteia. Efectul se instalează în 30-60 secunde de la injectarea intravenoasă.
Protamina trebuie dozată cu grijă, deoarece depăşirea cantităţilor necesare implică un risc
de coagulare intravasculară şi tromboză, datorită inhibării funcţiei heparinice
endogene. Injectarea intravenoasă provoacă uneori congestia pielii, bradicardie,
hipotensiune, dispnee.

• Extractele din veninul unor şerpi au proprietăţi hemostatice datorită unei activităţi
enzimatice de tip trombinic. Preparate de acest fel (reptilase, venostat) sunt folosite în
injecţii intravenoase sau intramusculare pentru tratamentul menoragiilor şi pentru
profilaxia sângerărilor în chirurgia plastică, O.R.L., sau după prostatectomie.

2
• Acidul aminocaproic este activ în hemoragiile prin hiperfibrinoliză. Efectul este datorat
inhibării activatorilor plasminogenului, respectiv împiedicării formării plasminei şi, în
măsură mai mică, inhibării directe a plasminei. Insuficienţa renală severă, stările de
coagulare intravasculară activă, hemoragiile intracavitare reprezintă contraindicaţii.
Folosirea la cardiaci, hepatici şi renali impune grijă. Preparatul trebuie evitat în primul
trimestru de sarcină.
• Indicații:
• hemoragii prin hiperfibrinoliza sistemica in cadrul complicatiilor
chirurgiei cardiace si anastomozei portocave, anemiei aplastice,
detasarii premature a placentei, cirozei, bolilor canceroase si leucemiei.
• Ca antidot in caz de supradozare a tromboliticelor (streptokinaza).
• Hematurie severa dupa traumatisme grave, in conditii de soc, anoxie,
dupa prostatectomie, nefrectomie sau in cadrul bolilor neoplazice
genito-urinare.
• Profilaxia hemoragiei dupa extractii dentare la hemofilici.

• Acidul tranexamic (EXACYL) este un inhibitor al fibrinolizei cu potenţă mai mare şi

mai bine suportat decât acidul aminocaproic. Are aceleaşi indicaţii şi contraindicaţii.
Provoacă rareori greaţă, vomă, ameţeli, hipotensiune.
• Indicații:
• chirurgie cardiacă cu sau fără by-pass cardiopulmonar – a
înlocuit aprotinina
• intervenții ortopedice
• intervenții stomatologice
• menoragii (cp 500 mg disponibile în UK)
• fiolă 500mg/5ml – inj. i.v.

• Aprotinina (aprotinin, gordox, trasylol) este o polipeptidă care acţionează inhibitor asupra
diferitelor enzime proteolitice, îndeosebi plasmina şi activatorii plasminogenului,
kalicreinele, tripsina şi chimiotripsina. Este recomandată, curativ şi profilactic, într-o
serie de afecţiuni provocate sau condiţionate de fenomene de proteoliză patologică:
sindroame hemoragice prin fibrinoliză, stări de şoc, pancreatită acută, dermatite buloase.
Poate provoca reacţii alergice.

• Carbazocroma (ADRENOSTAZIN) scurtează timpul de sângerare, creşte rezistenţa şi

micşorează permeabilitatea capilară, dar aceste efecte sunt slabe. A fost încercată,
curativ şi profilactic, pentru combaterea sângerărilor din vase mici.
• Indicații:
• profilaxia si tratamentul starilor hemoragice prin fragilitate capilara:
purpura idiopatica, hemoragii retiniene, telangiectazie familiala,
epistaxis, hemoptizii;
• Pre- si postoperator in chirurgia otorinolaringologica, in interventiile
pe prostata si in alte interventii chirurgicale.

3
• Etamsilatul (ETAMSYLATE, DICYNONE) creşte rezistenţa şi micşorează
permeabilitatea capilară, măreşte tonusul venos. Este recomandat pentru combaterea
sângerărilor prin friabilitate capilară şi a hemoragiilor minore în unele intervenţii
chirurgicale. De asemenea poate fi util în boala venoasă. Eficacitatea terapeutică este
inegală.
• Indicații:
• Chirurgie: prevenirea şi tratamentul hemoragiilor capilare apărute în
cursul interventiilor chirurgicale din ginecologie, obstetrică, ORL,
urologie, gastroenterologie
• Medicina internă: prevenirea şi tratamentul hemoragiilor capilare de
diverse etiologii şi localizări - hematurie, hematemeză, melenă,
epistaxis, gingivoragie, hemoragii de natură medicamentoasă (prin
anticoagulante sau AINS)
• Ginecologie: metroragie, menoragie primară sau datorată
dispozitivelor intrauterine, de mică intensitate, în absenţa unei
patologii organice.
• Fiole a 2 ml soluţie injectabilă - 250 mg / 2 ml – inj. i.v. / i.m.

• Romiplostim (NPLATE) – analog al trombopoietinei – este indicat în tratamentul

cronic al purpurei trombocitopenice idiopatice atunci când pacientul nu a răspuns la
alte terapii: glucocorticoizi, imunoglobuline, splenectomie. Romiplostimul stimulează
megacariocitele cu creșterea producției de trombocite într-un ritm mult mai rapid cu
depășirea capacității sistemului imun de a distruge trombocitele.
• Reacții adverse: trombocitoză cu formare de cheaguri, fibroza măduvei
hematogene.

• Eltrombopag (REVOLADE) – agonist al receptorilor trombopoietinei de la nivelul

megacariocitelor. Este indicat în purpura trombocitopenică idiopatică și la pacienții cu
ciroză hepatică datorită hepatitei C (în care trombocitopenia este contraindicație la
tratamentul cu interferon).