Harap-Alb

„Povestea lui Harap- Alb” îmbină elemente de real (familiile) cu cele fantastice ( cerbul,
ursul, ajutoarele, Sfânta Duminică). Apare conflictul între forţele binelui (Harap Alb, Sfânta
Duminică) şi forţele răului ( spânul) iar binele iese învingător. Basmul lui Creangă conţine
formulele specifice: iniţiale, mediane, finale:’’Amu cică era odată…’’. Nu lipsesc reperele
temporale specifice: „era odată” – illo tempore, timp mitic fabulos, nedelimitat, spaţiu vag,
imaginar, nemăsurat, unde totul e posibil, teritoriu al fabulosului. Personajele sunt de mai mute
tipuri: pozitive ( craiul, Împăratul Verde, Harap Alb, Sfânta Duminică), fiinţe himerice, animale
ce comunică, măşti ale diferitelor tipuri de indivizi- ajutoare ( Ochilă, Gerilă, Flămânzilă, Setilă,
Păsări-Lăţi- Lungilă), donatori ( furnicile şi albinele). Ca şi în toate basmele şi aici avem
iniţierea unui erou, formarea unui tânăr- fiul cel mic al craiului. Aceasta se realizează prin
trecerea unor probe: proba vitejiei ( înfruntarea tatălui îmbrăcat în urs), aducerea salăţilor din
grădina ursului, aducerea pieii cu pietre preţioase a cerbului, aducerea fetei Împăratului Roş (
ajutat de cei cinci prieteni şi de donatori). Basmul are adânci conotaţii în planul real, atitudinea
specifică fiind cultivarea virtuţilor morale: adevăr, dreptate, cinste, omenie, ospitalitate, curaj
şi condamnarea obiceiurilor rele: nedreptatea, răutatea, minciuna, viclenia. „Povestea lui Harap
Alb” conţine cifre cu valoare simbolică: trei feciori, trei fete de împărat, trei probe, spânul îl
înşală a treia oară.
Tema basmului o constituie maturizarea, formarea unui tânăr trecut prin probele vieţii
astfel că basmul este un buildungsroman- roman al formării, al instruirii ( drumul copilului de
la adolescenţă la maturitate).
O primă secvență reprezentativă este întâlnirea cu bătrânica din grădina Palatului.
Mezinul judecă după aparențe, refuză s-o miluiască și nu-și dă seama că are de-a face de fapt
cu Sfânta Duminică, deghizată într-o cerșetoare. Cu timpul băiatul se maturizează și putem
observa că în secvența întâlnirii cu ajutoarele există un progres în comportamentul lui. Deși
aceste ființe himerice arată înfricoșător, el nu le disprețuiește cinci le ia ca tovarăși de drum, ce
mai târziu îl vor ajuta să treacă probele de la curtea împăratului Roș.a
Viziunea despre lume în opera „Povestea lui Harap-Alb” este pe de-o parte clasică, prin
susținerea valorilor morale tradiționale precum bunătatea prietenia adevărul și prin lupta binelui
împotriva răului. Pe de altă parte este prezentă jovialitatea, prin umor, printr-o bună dispoziție
emanată de autor și de către personajele sale fiind, în acest sens, nu de puține ori asemănat cu
scriitorul francez Rabelais.