[sursa 1,pagina 68,Elisabeta Voiculescu,,Pedagogie preșolară]

Strategia didactică reprezintă modul de îmbinare a metodelor, procedeelor, mijloacelor,

tehnicilor, formelor de organizare a activității, ales de cadrul didactic în funcție de
condiții si de nevoile celui educat.
În cadrul activității la grupa, strategia didactică constituie actul de creație al educatoarei
și uneori al preșcolarilor înșiși, precum și condiția creșterii eficienței procesului didactic
concret.
În acest referat este specificat totul despre strategiile didactice în învățământul
preșcolar.
Elementele constitutive ale strategiei activității formativ – educative în învățământul
preșcolar (preprimar) sunt : metodele, mijloacele didactice și formele de organizare.
Pentru un obiect de învățământ se utilizează termenul „didactică specială” sau
„metodica” (metodica activităților matematice, a educării limbajului, a cunoașterii
mediului, a educației pentru societate, a activităților artistico – plastice, a educației
fizice, a activităților practice, etc).
a.Metodica desemnează aplicarea specifică a metodelor la asimilarea unui anumit
conținut, a unei anumite discipline.
b.Metoda reprezintă modul de cunoaștere si acțiune utilizat de educator si educat,
ansamblul de principii, reguli, tehnici, procedee si operații constituite ca instrument al
cunoașterii, menit să sporească eficiența acestora.
Termenul „metoda” derivă etimologic din cuvintele grecesti „metha” (către, spre) și
„odos” (cale , drum).
În didactică termenul „metodă” poate avea sensul de cale de organizare și conducere a
învățării, în vederea atingerii obiectivelor operaționale specifice disciplinelor de
învățământ.
c. Metoda didactică reprezintă o succesiune de operații realizate în vederea atingerii
unui scop, un instrument de lucru în activitatea de cunoaștere, de formare și dezvoltare
a abilităților. Ea reprezintă însuși demersul acțiunii didactice.
„Metoda didactică este o cale, o modalitate concretă de realizare a procesului instructiv
– educativ, ca ansamblu de reguli, principii, norme, procedee și mijloace prin care se
asigură relația predare – învățare în scopul atingerii unor obiective. Pentru obiective
complexe, metoda este inclusă într-o strategie complexă, metoda este inclusă într-o
strategie didactică, adică într-un ansamblu de metode în care se completează, se
compensează și devin un demers coerent de educare și instruire.
2. Funcțiile metodelor didactice
Dintre funcțiile cu caracter general ale metodelor, pot fi evidențiate :
-funcția cognitivă, de organizare și dirijare a învățării, de elaborare a unor noi cunoștințe
-functia instrumentala (operationala), de intermediar intre copil si materia de studiat
între obiectivele de îndeplinit și rezultatele obținute;
-funcția normativă, de a arata cum anume să se procedeze (cum să se predea, cum să se
învețe), astfel încât să se obțină cele mai bune rezultate ;
-funcția motivațională, de stimulare a curiozității, a interesului și a dorinței de
cunoaștere și acțiune, de energizare a forțelor intelectuale a preșcolarilor ;
-funcția formativ – educatională, de exersare și dezvoltare a proceselor psihice și
motorii, concomitent cu însușirea cunoștințelor și formarea deprinderilor, de influențare
și modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor și a calității morale.

[sursa 2,Metode interactive de grup,Silvia Breban]

Autoarea ,Silvia Breban ne relatează tipurile de metode.
Prin comparație, caracteristicile celor doua tipuri de metode pot fi prezentate astfel :
Metode tradiționale :
- centrate pe educatoare (sursa de informații) ;
- comunicarea undirecțională ;
- transmitere de cunoștințe ;
Metode interactive :
- centrate pe copil și pe activitate ;
- comunciare multidirecțională ;
- accent pe dezvoltarea gândirii ;
- formare de aptitudini, deprinderi ;
În procesul educațional, educatoarea apelează la o serie de metode interactive, pentru a
ușura și accelera asimilarea și aplicabilitatea informațiilor transmise copiilor.
Valențele formative ale metodelor interactive sunt:
- stimulează implicarea activă în sarcina didactică ;
- exersează capacitățile de analiză a copiilor ;
- stimulează inițiativă copiilor ;
- asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, capacităților și priceperilor ;
- asigură un demers interactiv al actului de predare – învățare – evaluare ;
- valorifică și stimulează potențialul creativ, originalitatea copiilor ;
Metodele interactive de grup se pot clasifica în :
a.Metode de predare – învățare :
- metoda predării – învățării reciproce ;
- mozaicul ;
- cascada ;
- metoda învățării pe grupe mici ;
- metoda învățării prin cooperare ;
- metoda învățării prin descoperire ;
b.Metoda de fixare și sistematizare :
- harta cognitivă ;
- scheletul de peste ;
- diagrama cauză – efect ;
- pânză de paianjen ;
- tehnica lotus.
c.Metoda de rezolvare de probleme :
- brainstorming ;
- explozia stelară ;
- pălăriuțele gânditoare ;
- interviu de grup ;
- tehnica 6/3/5 ;
- controversarea creativă ;
- tehnica acvarului ;
- patru colțuri.
d.Metoda de cercetare :
- proiectul de cercetare în grup ;
[sursa 3,Ioan Cerghit,Metode de învățământ,pag 114]
Reprezentarea grafică a sistemului metodelor de învățământ, structurat după sursele
cunoașterii realizată de I.Cerghit poate fi prezentată astfel :

[sursa 4,Elisabeta Voiculescu –„Pedagogie Preșcolară”, pag.69, Editura Aramis,

București, 2003]
Autoarea Elisabeta Voiculescu ne relatează mijloacele de învățământ.
1.-Mijloace de învățământ naturale :
a).-naturale propriu – zise : ierbare, insectare, etc.
b).-naturale, confecționate pentru nevoile activității social – utile : obiecte, aparate,
unelte, sisteme informatice (calculatorul), etc.
2.-Mijloace de învățământ de substituție :
a).-obiectuale (fizice) : mulajele, corpurile geometrice, modelele, machetele, etc.
b).-iconice sau figurative (imagistice) : reprezentări imaginistice (fotografii, desene
didactice ) și reprezentări grafice complexe (planșe, hărți, globul pământesc, panouri,
etc.)
c).-reprezentări audio – vizuale : reprezentări audio, reprezentări video proiectate pe
ecran, reprezentări audio – vizuale.
3.-Mijloace de învățământ logico – matematice (ideale) :
-conceptele ;
-judecățile și raționamentele ;
-operațiile logice : analiza, sinteza, abstractizarea și generalizarea ;
-formulele și simbolurile matematice diverse ;
-algoritmi speciali de recunoaștere, de recunoaștere, etc.
4.-Mijloace de învățământ actionale :
-modele experimentale (experiente) didactice ;
-modele acționale : realizate prin folosirea stimulatoarelor, informatice, efectuate cu
ajutorul calculatorului, lucrările practice.
5.-Mijloace de învățământ mixte : cărțile, îndrumărele, culegeri de texte, caiete speciale,
etc.
6.-Mijloace de învățământ informatice : calculatoarele.
7.-Mijloace de învățământ de evaluare a cunoștințelor :
-modele de evaluare orală ;
-modele de evaluare scrisă ;
-modele de evaluare practică ;
-modele și mijloace de evaluare informatice.
O altă clasificare împarte mijloacele de învățământ în :
-mijloace destinate comunicării de informații ;
-mijloace folosite în formarea deprinderilor ;
-mijloace care asigură raționalizarea timpului în cadrul activității ;
-mijloace folosite în evaluarea randamentului preșcolar.
Funcțiile mijloacelor de învătământ se pot clasifica în :
-funcția de comunicare arată proprietatea mijloacelor de învățământ de a transmite
informații despre obiecte, fenomene sau procese studiate ;
-funcția ilustrativ – demonstrativă urmarește ameliorarea comunicării orale, prin
prezentarea unor experimente, demonstrații, modele de comportare ;
-funcția formativ – educativă urmarește exersarea operațiilor gândirii, activizarea
atenției și formarea unor priceperi și deprinderi și facilitează activitatea independentă
prin stimularea curiozității și a intereselor ;
-funcția stimulativă (de motivație) presupune dezvoltarea motivației pentru temele
studiate ;
-funcția de raționalizare a efortului în activitatea de predare – învățare ;
-funcția de evaluare a randamentului preșcolar se referă la posibilitatea diagnosticării și
aprecierii progreselor copiilor, prin crearea unor situații – problema, care să testeze
capacitatea lor de a opera cu datele învățate, de a identifica, compara sau interpreta.
7.Formele de organizare a activității didactice
Formele de organizare a activității sunt „modalitățile de structurare a elementelor ce
compun procesul de învățământ, corelarea scopului general și a obiectivelor
operaționale cu strategia didactică, cu gruparea preșcolarilor de dirijare a copilului de
către adult.
Educatoarea poate organiza activitatea :
-frontal, cu toată grupa de copii având aceeași sarcină ;
-pe grupuri mici, cu sarcini diverse sau cu aceeași sarcină ;
-individual ;
-prin combinarea acestor tipuri de organizare în cadrul unei activități.
În gradinită, formele de organizare ale activității au caracter sistematic, fiind
subordonate obiectivelor formării personalității.
Alegerea formelor de activitate în grădiniță se realizează în funcție de gradul de
autonomie a copilului și de nivelul de socializare al acestuia.
Principala formă de activitate și metoda de educare în grădiniță o constituie jocul. După
E.Voiculescu „jocul este modul de organizare predominant de la vârstă preșcolară. El
reprezintă o activitate de pregatire pentru viață, de exersare a analizatorilor, a
capacităților cognitive, de stimulare afectiv – motivațională și volutivă, de dezvoltare a
unor trăsături de caracter, deci angajează întreaga sa personalitate.” (E.Voiculescu –
„Pedagogie Preșcolară, Editura Aamis, București, 2003, pag.81).
Jocul este completat de alte activități ce se apropie oarecum de învățarea școlară, și
anume :
-activități comune ;
-activitățila alegere ;
-opționale ;
-extinderi.
Prin joc copilul învață și se apropie de munca.
Deși munca este o formă de activitate specifică adultului, în cazul preșcolarilor, în
grădiniță munca este simplă, accesibilă, liber asumată de catre copii ți concretizată în
îngrijire a colțului viu, etc.
Forma de organizare a unei activități în grădiniță este aleasă de educatoare, în funcție
de stilul sau didactic preferat (autoritar, democratic sau liberal), de calitățile
personalității ei, precum și de competența sa didactică.
Alături de amprenta educatoarei de forma, de organizare a unei activități poartă și
influența copiilor, preponderența prin : vârstă, particularitățile individuale, numărul de
copii din grupa ce participă la activitate, relațile interpersonale stabilite în grupul de
copii, coeziunea grupului.
De asemenea, tipul de activitate (comună, aleasă, optională sau extinderea) își pune
amprenta asupra formei de organizare.
Astfel, activitățile comune și extinderile sunt, în general, mai mult dirijate.
Organizarea copiilor, conversația frontală, evaluarea, generalizarea sunt în special
dirijate, în timp ce atingerea performanței, munca independentă sunt libere sau
semidirijate.
Activitățile libere și opționalele presupun o intervenție mai scăzută a educatoarei,
uneori doar simpla observare a activității preșcolarilor, a lucrului independent, alteori
îndrumarea spre acoperire, cercetare, observare.
Jocul se intercaleaza cu învățarea și creația.
Învățarea presupune o activitate mentală, menită să schimbe comportamentul copilului,
să-i faciliteze asimilarea de informații și adaptarea la mediu.
În grădiniat învățarea este favorizată de existența cadrului didactic (educatoarea). Prin
joc, educatoarea îi învață pe copii să respecte reguli și algoritmi ce constituie temeiul
conformării lor la normele de comportare socială și morală, îi învață să colaboreze cu
alți copii din grupa și din gradinița, le dezvoltă altruismul, spiritul de echipă,
comunicarea cu ceilalți, astfel încât ei să devină mai sociabili, mai toleranți cu cei din
jurul lor, mai comunicativi.
Interpretarea unor roluri din jocuri cu subiect din viața sa din povești, îi apropie pe copii
de viața socială a adulților.
În gradiniță formele specifice de organizare ale activităților matematice sunt :
exercițiul și jocul didactic matematic.
Sistemul de exerciții utilizat în activitațile pe baza de exercții este determinat de sarcina
didactică și are la bază exercițiul ca metodă.
Jocurile pot fi :
-spontane (fară intervenția dirijată a educatoarei) ;
-inițiate de copil ;
-jocuri didactice (conduse de educatoare).
În concluzie pot spune că strategia didactică are un rol important în formarea
preșcolarului deoarece ea reprezintă modul de îmbinare a metodelor, procedeelor,
mijloacelor, tehnicilor, formelor de organizare a activității, ales de cadrul didactic în
funcție de condiții și de nevoile celui educat. Strategia didactică ocupă un loc central în
cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în
funcție de decizia strategică a profesorului,este concepută ca un scenariu didactic
complex, în care sunt implicați actorii predării - învățării, condițile realizării, obiectivele
și metodele vizate, prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai
eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare si învățare( astfel se pot
preveni erorile, riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică).

Bibliografie:

[sursa 1,pagina 68,Elisabeta Voiculescu-,,Pedagogie Preșcolară’’]

[sursa 2,Metode interactive de grup,Silvia Breban]
[sursa 3,pagina114 Ioan Cerghit,Metode de invatamint]
[sursa 4,pagina 69 Elisabeta Voiculescu –„Pedagogie Preșcolară”, Editura Aramis,
București, 2003]
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “B.P.Hasdeu” din Cahul

Facultatea de Științe Umaniste și Pedagogice
Specialitatea: Pedagogie în Învățământ Primar și Preșcolar

Referat
Tema: ,,Strategii didactice specifice
învățământului preșcolar/preprimar’’

Efectuat: Chiriac Cristina

Grupa: PP1701
Verificat: Mogîldea Iuliana

Cahul, 2017