Unire -n cuget si-n simtiri

MAREA UNIRE DE LA ALBA IULIA 1 DECEMBRIE 1918

"...Marea Unire din 1918 a fost si ramâne pagina cea mai sublima a istoriei românesti.
Maretia ei sta în faptul ca desavârsirea unitatii nationale nu este opera nici unui om politic, a
nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorica a întregii natiuni române, realizata
într-un elan tâsnit cu putere din strafundurile constiintei unitatii neamului, un elan controlat
de fruntasii politici, pentru a-l calauzi cu inteligenta politica remarcabila spre telul dorit. [...]

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii României la razboi. Nici partizani Antantei, nici
cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei
austro-ungare. Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere
interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Tran 16216m128q silvania si Banatul, victoria
Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel ca nimeni nu
vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape simultan în frontierele
Vechiului Regat. [...]

Nu o victorie militara a stat la temelia României Mari, ci actul de vointa al natiunii române de
a-si da armatura teritorial-institutionala care este statul national.[...]

O necesitate istorica - natiunea trebuie sa traiasca într-un stat national - s-a dovedit mai
puternica decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenta, si, punând în
miscare natiunea, i-a dat acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei
sale: statul national."

Florin Constantiniu - O istorie sincera a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p.
301-302

Cu ocazia serbatoririi Zilei Nationale a Romaniei, elevii claselor I si a III- a au pregatit

un mic program artistic. Programul cuprinde poezii si cântece specifice:

STEMA ŢĂRII

de George Cosbuc

Ca un zimbru-ntarâtat Ca un leu sfâsietor

Când a prins pamântu-n coarne, Când cuprins de-arcasi se vede,
Tot ce-n drumul lui a stat Prin multimea de popor
Gata sa rastoarne Trasnet se repede

Ca un zimbru-ntarâtat Ca un leu sfâsietor


Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.
Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmbovitii,
Ca vulturu-n munti crescut
Aparând rapitii
Pui ai sai facut-au scut
Ţarii lor si-au abatut
Negrul nor de hoarde.
GRAIUL NEAMULUI
de George Cosbuc
Fie-a voastra-ntreaga tara,
si de cereti, va mai dam,
Numai dati-ne voi graiul
Neamului si se sculara
Sa ne vremuiasca traiul
Câti dusmani aveam pe lume!
Graiul ni-l cereau anume,
Sa-l lasam!
Astazi stam si noi la pânda,
Graiul vechi sa-l aparam;
Dar pe-ascuns dusmanii cata
Sa ni-l fure, sa ni-l vânda.
Daca-n vreme tulburata
Nu ne-am dat noi graiul tarii,
Azi, în ziua desteptarii,
Cum sa-l dam?
Înv. Camelia Manea
Sar-oltenii-n muntii lor
Într-un iad de latini.
Zimbru si vultur si leu
Fui când mi-a calcat pagânul
Patria si dreptul meu.
si va fi românul
si de-acum român mereu,
Zimbru si vultur si leu
si viteazul lumii.
Dar nestramutati stramosii
Tot cu arma-n mâini au stat:
Au vazut si munti de oase,
si de sânge râuri rosii,
Dar din tara lor nu-i scoase
Nici potop si nici furtuna.
Graiul lor de voie buna
Nu l-au dat!
Repezi trec cu vifor anii,
Ispitind puterea ta,
Neam român! Cu ura mare
Vor cata mereu dusmanii
Graiului român pierzare;
Dar sa piara ei cu totii:
Nu l-am dat, si nici nepotii
Nu-l vor da!
 CÂNTEC
Ţara-avem si noi sub soare,
si-o râvnesc dusmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lasat-o nimanui.
E bogata, zici! vezi bine,
E bogata, caci în ea
Multe inimi sunt, straine,
si-i frumoasa, ca-i a mea.
Daca-i mica, nu-i de-ocara,
Caci viteji în ea mai sânt,
si-apoi si la noi în tara
Creste fierul din pamânt:
Când voim, îl stim culege,
stim cum sa izbim cu el
Când dusmani lipsiti de lege
Vin spre noi cu gând misel.
stim si noi o lege sfânta,
si de-un veac de ani acum
Stam cu ochii tot spre tinta,
Mergem tot pe-acelasi drum.
Pentru sfânta lege-a crucii,
Pentru limba ce-o vorbim:
Ce de-otel pe sabii lucii
Pus-am noi de când traim!
stie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vrun pacat
Dar noi stim c-asa e bine
Sa tinem ce-am apucat.
Pentru lege, pentru limba,
de George Cosbuc
Steag avem si noi, straine,
si-l iubim cu juramânt.
Ziua raului când vine,
Ce frumos se zbate-n vânt!
Înv. Camelia Manea
E frumos si steagul vostru,
Dar pe-al nostru de-l privesc
Tot mai mândru este-al nostru,
si mai sfânt, ca-i românesc.
Rupt de-asprimile furtunii
Rascolite de dusmani
L-au purtat cinstit strabunii
Prin atât amar de ani.
De ne cheama azi la moarte,
Veseli mergem la razboi:
Sa dea Domnul sa ni-l poarte
si nepotii tot ca noi!
Sunt si neamuri mai cu nume,
Mai vestite la razboi;
Or fi multe poate-n lume,
Câte n-au ajuns la noi.
Dar noi stim ce ne-nvatara
Cei ce-au fost, si când rostim
Vorba sfânta neam si tara
Noi, straine, tresarim.
Pentru cel ce ne iubeste,
Tot ce-avem noi dam cu drag,
Dar când neamul ni-l huleste
si vrajmas ne vine-n prag,
Mii de osti cu el s-aduca:
Noi cu gura prindem foc: Noi suntem români destui
Numai vântul se tot schimba, Când de piept cu noi s-apuca,
Însa muntii stau pe loc. Aiba-l ceru-n mila lui!

SUS INIMA

de George Cosbuc

Avem o mândra tara În tara româneasca

Prin timpi de jale-amara De-a pururi sa traiasca
Stramosii se luptara Credinta stramoseasca
S-o scape de stapâni. si graiul din batrâni.
Azi singur noi, românii Spre Domnul tarii gândul
Suntem în ea stapânii, De-a pururi noi avându-l,
Sus inima, români! Sus inima, români!

Înv. Camelia Manea

Limba Româneasca

(versurile: Gh. Sion

muzica: Ion Cortu)

Mult e dulce si frumoasa Salta inima-n placere

Limba ce-o vorbim, Când o ascultam,
Alta limba-armonioasa si pe buze-aduce miere
Ca ea nu gasim. Când o cuvântam.

Românasul o iubeste Frati ce-n dulcea Românie

Ca sufletul sau, Nasteti si muriti
Vorbiti, scrieti româneste, si-n lumina ei cea vie
Pentru Dumnezeu. Dulce vietuiti!

De ce limba româneasca Limba, tara, vorbe sfinte

Sa n-o cultivam? La stramosi erau;
Au voiti ca sa roseasca VORBIŢI, SCRIEŢI ROMÂNEsTE,
Ţarna ce calcam? PENTRU DUMNEZEU!
 Asa-i Românul

Asa-i românul când se-nveseleste O rugaciune catre ceruri zboara

Ca si stejarul când înmugureste O rugaciune catre Dumnezeu
Asa-i românul, si-asa-o sa fie Ma rog fierbinte pentru a mea Ţara,

Om de omenie, aprig la mânie. si pentru tine scump poporul meu.

Nu am cuvinte si nu pot spune Traiasca tara, patria mama,

Cât de frumoasa este tara mea Traiasca toate câte sunt în ea
Ca a mea mandruta ce o am pe lume si a mea mândruta ce o am pe lume
Tot atât de mândra este tara mea. Asta-i dorinta, asta-i ruga mea.

Treceti Batalioane Române, Carpatii

(cântec vechi patriotic)

Treceti batalioane române, Carpatii

La arme cu frunze si flori
Ne-asteapta izbânda, ne-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori.

Ardealul, Ardealul, Ardealul, ne-asteapta

Speranta e numai la noi

Înv. Camelia Manea

Saruta-ti copile parintii si fratii
si-apoi sa mergem la razboi.