Capitolul 2

IMPLICAŢIILE MECANISMULUI DE PIAŢĂ

ASUPRA ACTIVITĂŢII COMERCIALE

I. Obiective

După studierea acestei teme veţi fi în măsură să:

• aprofundaţi problematica mecanismului de piaţă
• înţelegeţi modul de funcţionare a mecanismului de piaţă
• cunoaşteţi principalele modele şi tipuri de piaţă
• analizaţi implicarea statului în cadrul mecanismului de
piaţă
 II. Rezumatul capitolului

La baza sistemului global de funcţionare a economiei stă

mecanismul pieţei. Economia de piaţă se fundamentează pe
proprietatea privată, autonomia agenţilor economici, orientarea
activităţii acestora spre satisfacerea nevoilor pieţei într-un mediu
concurenţial şi limitarea intervenţiei statului doar la menţinerea
echilibrului la nivel macroeconomic şi la înfăptuirea unor obiective
sociale de interes general.
Piaţa reprezintă locul de întâlnire a dorinţelor consumatorilor,
exprimate prin intermediul cererii, cu cele ale producătorilor,
exprimate prin intermediul ofertei. Structura mecanismului pieţei este
formată din:
a) cadrul general al acestui mecanism şi raportul dintre individ
şi mediul său de acţiune;
b) cadrul specific în care se desfăşoară, în cadrul pieţei, relaţiile
dintre individ şi mediul său, pe diferite zone şi orizonturi de timp.
În cadrul mecanismului de piaţă se impune respectarea a patru
reguli de joc ale pieţei, respectiv:
1. regula preţurilor, care rezidă în trecerea de la o economie de
volum la una valorică;
2. regula întreprinderilor şi a firmelor de orice tip, care are în
vedere funcţionarea economiei pornind de la celulele sale autonome,
unităţile economice;
 3. regula financiară, care se referă la transformarea banilor într-
un bun ca oricare altul;
4. regula comerţului deschis, care se referă la necesitatea de a
permite bunurilor fabricate pe teritoriul unei ţări să intre în concurenţă
cu cele fabricate în străinătate.
Pe de altă parte, mecanismul de piaţă este guvernat de un grup
de patru legi economice, care au în vedere formele de organizare
socială modernă, după cum urmează:
♦ o parte importantă a activităţii umane este consacrată
producerii celor necesare existenţei, ceea ce presupune
combinarea profitabilă a factorilor de producţie;
♦ diviziunea muncii;
♦ organizarea economică constituie un ansamblu de unităţi
economice elementare, care trebuie să dispună de unele
marje de libertate;
♦ toate unităţile economice trebuie să respecte un anumit
echilibru între venituri şi cheltuieli.
Preţul de echilibru apare în mod spontan, pe orice piaţă reală
unde cererea şi oferta se exprimă liber, pe baza unei concurenţe
loiale. În afara funcţiei de informare, preţul de echilibru îndeplineşte şi
rolul de regularizator al activităţilor diferitelor categorii de agenţi
economici.
Aplicarea legii cererii şi ofertei are la bază o serie de axiome,
care se clasifică în următoarele trei categorii:
I. axiomele concurenţei perfecte:
ƒ perfecta transparenţă a pieţei;
ƒ perfecta mobilitate a factorilor de producţie;
 II. axiomele concurenţei pure:
• atomicitatea pieţei;
• omogenitatea produselor;
• libertatea ofertanţilor de a acţiona pe orice piaţă
doresc;
III. axiomele de comportament ale celor doi parteneri din cadrul
pieţei:
♦ existenţa unei funcţii de utilitate pentru consumator;
♦ existenţa unui obiectiv de maximizare a profitului
pentru producător.
Economiile de piaţă din statele dezvoltate sunt economii mixte
deoarece în orice societate modernă statul joacă un rol important. În
orice economie socială de piaţă, statul elaborează cadrul instituţional
de lucru şi stabileşte regulile jocului pentru domeniul afacerilor.
Totuşi, intervenţia statului în economie este necesară în mod
diferenţiat şi numai prin acţiuni menite să soluţioneze o serie de
probleme cu implicaţii deosebit de complexe asupra dezvoltării
social-economice a societăţii în ansamblul său. În ţările din centrul şi
estul Europei, aflate în perioada de tranziţie la economia de piaţă,
statul trebuie să se implice activ în crearea sistemului economiei de
piaţă prin programe privind:
ƒ liberalizarea economiei;
ƒ stabilizarea macroeconomică;
ƒ controlul masei monetare;
ƒ realizarea echilibrului bugetar şi privatizarea.
 III. Teste

A. Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Care este mecanismul care stă la baza sistemului global de
funcţionare a economiei ?
2. Enumeraţi trei dintre trăsăturile caracteristice ale economiei de
piaţă.
3. Prezentaţi cele două elemente componente ale structurii
mecanismului de piaţă.
4. Enumeraţi cele patru legi economice care au în vedere formele de
organizare socială modernă şi care stau la baza dezvoltării social-
economice de ansamblu a oricărei societăţi.
5. De ce preţurile de echilibru sunt considerate drept indicatori de
raritate ?
6. De ce se afirmă că sistemul preţurilor de echilibru îndeplineşte şi
rolul de regulator al activităţilor diferitelor categorii de agenţi ?
7. Ce reprezintă:
a) oligopolul;
b) monopolul;
c) oligopsonul;
d) monopsonul ?
8. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Cu toate că în cadrul unei
economii de piaţă, bine formată, cum ar fi, de exemplu, cea întâlnită
în sistemul economiei sociale de piaţă din Europa de Vest, membrii
acesteia se bucură, în general, de mai multă libertate de acţiune
decât aceia dintr-o economie planificată, statul şi aici, trebuie să
asigure existenţa unui cadru instituţional adecvat.”
9. Prezentaţi trei argumente care să argumenteze necesitatea
implicării statului în cadrul mecanismului de piaţă.
10. De ce consideraţi că modul de intervenţie a statului în economie
diferă de la o ţară la alta ?
11. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Un alt element formator al
motivaţiei intervenţiei statului în economie şi implicit în cadrul
mecanismului de piaţă se referă la faptul că piaţa nu este interesată
decât de circuitul bunurilor rare.”
12. Daţi exemple de preţuri parţial administrate.
13. Daţi exemple de înţelegeri interstatale materializate în diverse
acorduri pe produse/grupe de produse.
14. De ce consideraţi că metoda controlului preţurilor devine mai
dificil de aplicat la nivel interstatal ?
15. De ce consideraţi că aplicarea metodei blocajului preţurilor riscă
să genereze distorsiuni în cadrul mecanismului de piaţă ?
16. Ce reprezintă “preţurile publice” ?
17. De ce consideraţi că nu este posibil a se apela la logica pieţei în
cazul fixării de către stat a preţului public pentru produsele realizate
de întreprinderile publice care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de
monopol ?
18. Ce urmăreşte aplicarea principiului echilibrului bugetar al
întreprinderilor de stat ?
19. În ce condiţii consideraţi că vinderea în pierdere trebuie
sancţionată de reglementările proconcurenţiale ?
20. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Încercând să creeze un
echilibru între interesele private ale subiecţilor economici şi binele
public, statul trebuie să joace un rol decisiv în orice strategie de
dezvoltare.”
21. Ce reprezintă liberalizarea economică ?
22. Comentaţi următoarea afirmaţie: “În actuala perioadă, ţările aflate
în tranziţie trebuie, pe de o parte, să înlăture pagubele cauzate de
sistemul comunist, iar, pe de altă parte, trebuie să facă faţă intensei
concurenţe internaţionale a ţărilor cu o puternică economie de piaţă,
confruntate cu o considerabilă supraproducţie.”
23. De ce consideraţi că este nevoie de formularea, fundamentarea
şi promovarea unor politici active din partea statului în fostele ţări
comuniste aflate în procesul tranziţiei spre economia de piaţă ?
24. De ce se consideră că, pentru a asigura succesul transformării în
fostele ţări comuniste, statul trebuie să preia răspunderea activă a
sistemului de piaţă ?
25. De ce consideraţi că este necesară înfiinţarea unor agenţii de
dezvoltare regională ?
26. În ce mod participă administraţia publică la repartiţia veniturilor ?
27. Prezentaţi schema circuitului economic al bunurilor reale.

B. Completaţi conţinutul următoarelor propoziţii sau fraze:

1. Pentru a putea folosi … ca mijloc de reglare a economiei, trebuie
cunoscut mecanismul acesteia, condiţiile şi factorii săi de influenţă,
agenţii implicaţi şi regulile de comportament ale acestora.
2. Regula … constă în a trece de la economia de volum la o
economie valorică, părăsind mecanismele de troc.
3. Regula … constă în a lăsa economia să funcţioneze plecând de la
celulele sale autonome.
4. Regula … are în vedere transformarea banilor într-un bun ca
oricare altul, lăsând oferta celor care economisesc şi cererea celor
care investesc să se întâlnească în cadrul unei pieţe accesibile
tuturor.
5. Regula … se referă la necesitatea de a lăsa bunurile fabricate pe
diverse zone ale teritoriului naţional şi pe cele fabricate în străinătate
să intre în concurenţă, prin intermediul unui curs de schimb fixat de
către piaţă.
6. Conform legii … nici un individ, colectiv sau ţară nu reuşeşte să
producă în totalitate bunurile pe care le consumă sau le utilizează.
7. Potrivit legii …, toate unităţile economice trebuie să ţină cont de
restricţia de a respecta un anumit echilibru între cheltuieli şi venituri.
8. Definirea noţiunii de “…” al ofertei şi al cererii porneşte de la
ipoteza conform căreia vânzătorii şi cumpărătorii se găsesc pe poziţii
diferite şi reacţionează opus faţă de evoluţia preţurilor.
9. … apare spontan, pe orice piaţă reală unde cererea şi oferta se
exprimă liber pe baza unei concurenţe loiale, şi asigură egalitatea
dintre cerere şi ofertă.
10. La baza confruntării loiale dintre ofertanţi şi cumpărători se află
legile … .
11. … pieţei semnifică faptul că atât ofertanţii, cât şi cumpărătorii,
care intervin pe o anumită piaţă, sunt comparabili cu o mulţime de
atomi.
12. Concurenţa … se caracterizează prin diferenţierea produsului.
13. … reprezintă situaţia în care ofertanţii nu îşi concentrează
acţiunile, fiecare dintre ei ignorând reacţiile partenerilor din branşă
faţă de preţul propus, reclama efectuată sau facilităţile acordate
cumpărătorilor.
14. Diferitele tipuri de oligopol rezultate din diversitatea înţelegerilor
proprii pieţelor oligopoliste constituie şi materializarea unor strategii
….
15. Economiile de piaţă sunt … deoarece în orice societate modernă
statul are de îndeplinit un rol important.
16. Apariţia unor produse şi tehnologii poluante sau mari
consumatoare de bunuri libere, precum aerul şi apa, generează aşa-
zisul fenomen de “…” prin care se au în vedere efectele exercitate de
diverse procese de producţie şi de consum asupra bunurilor neglijate
prin sistemul preţurilor.
17. Prin … preţurilor, statul obligă firmele care acţionează în cadrul
pieţei să facă cunoscute modificările de preţ avute în vedere,
trecându-se astfel la o “libertate supravegheată” a preţurilor
respective.
18. Prin introducerea tichetelor de …, statul este cel care decide
asupra modalităţilor de atribuire a produselor de primă necesitate.
19. Pe piaţa “…/…”, bunurile sunt vândute în mod ilegal, la preţuri
sensibil superioare atât preţului maxim, impus prin diverse
reglementări, cât şi eventualului preţ de echilibru, specific unei pieţe
libere.
20. Preţurile şi tarifele practicate de întreprinderile de stat trebuie să
reflecte ceea ce se numeşte “…”.
21. Elementul care leagă modelul teoretic al pieţei cu diferite pieţe
reale îl constituie … .
22. Recurgerea la o serie de practici anticoncurenţiale îşi are originea
în … de piaţă la care au ajuns o serie de firme.
23. Plecând de la puterea economică semnificativă la care pot
ajunge firmele monopoliste, majoritatea ţărilor a trecut la elaborarea
şi punerea în aplicare a unor reglementări … .
24. Autorii lucrării “Şocul pieţei” consideră că aşa-zisa “mână
invizibilă” atribuită pieţelor competitive este mâna … .
25. Succesul unei politici economice, într-o perioadă de
reconstrucţie, depinde în mare măsură de realizarea … social.
26. În sistemul economiei … de piaţă din Europa de Vest, contextul
social şi economic în care sunt înglobate pieţele a rezultat din
combinarea acţiunilor spontane cu intervenţia statului.
27. Una dintre cele mai importante teme cu privire la elaborarea
programelor concrete de transformare, ce intră în preocupările
economice ale statului în perioada de tranziţie, o constituie trecerea
de la … economică la … economică.
28. Organizarea financiară regională are în vedere şi constituirea
unui sistem de … de comerţ şi dezvoltare.
29. Noţiunea de … are în vedere orice persoană fizică sau juridică
care joacă un anumit rol în economia unei ţări.
30. Întreprinderile producătoare au drept principală funcţie realizarea
bunurilor şi serviciilor în scop … .
31. Piaţa … reprezintă piaţa în cadrul căreia se determină producţia
naţională, cererea de bunuri şi servicii de consum, precum şi nivelul
preţurilor.
32. Piaţa … permite să se determine nivelul salariilor şi utilizarea
forţei de muncă.
C. Selectaţi varianta sau variantele corecte:
1. Cele patru “reguli de joc” ale pieţei sunt:
a) regula preţului, regula creditului;
b) regula autarhiei, regula agentului economic;
c) regula comerţului deschis, regula unităţii economice;
d) regula întreprinderii, regula diviziunii muncii.
2. Cea mai importantă “regulă de joc” a pieţei este:
a) regula unităţii economice;
b) regula bancară;
c) regula preţurilor;
d) regula comercială.
3. În categoria exigenţelor mecanismului de piaţă care se referă la
însuşi cadrul pieţei se numără următoarele:
a) consumatorul trebuie să cunoască, în orice moment,
ansamblul ofertei sub toate aspectele sale (volum, structură,
preţ, localizare etc.);
b) producătorul trebuie să cunoască şi să poată folosi
totalitatea tehnicilor de producţie, a posibilităţilor şi a
tehnicilor de aprovizionare, a capacităţilor de absorbţie ale
pieţei;
c) asigurarea unor schimburi de valori libere, atât în cadrul
pieţei bunurilor şi a serviciilor, cât şi în cadrul pieţei forţei de
muncă şi în cea a capitalului, astfel încât nici unul dintre
consumatori sau producători să nu poată deveni atât
de puternic încât să poată limita concurenţa;
d) toate cele de mai sus.
4. Printre caracteristicile preţurilor de echilibru se numără
următoarele:
a) apar în mod spontan graţie jocului liber al forţelor ofertei şi
cererii;
b) se menţin constante atât timp cât forţele ofertei şi cererii
rămân neschimbate;
c) impun întotdeauna intervenţia statului;
d) sunt rezultatul manifestării concurenţei loiale pe piaţă.
5. Printre axiomele concurenţei perfecte se numără:
a) perfecta transparenţă a pieţei;
b) libertatea comerţului;
c) perfecta mobilitate a factorilor de producţie;
d) libertatea preţurilor.
6. Printre axiomele concurenţei pure se numără:
a) diviziunea muncii;
b) libertatea pentru ofertanţi de a acţiona pe orice piaţă doresc;
c) diferenţierea produselor;
d) autonomia agenţilor economici.
7. Printre axiomele de comportament ale celor doi parteneri (vînzător,
cumpărător) din cadrul pieţei se numără:
a) existenţa unui obiectiv de maximizare a profitului pentru
producător;
b) existenţa unui cadru legislativ stabil;
c) existenţa unei funcţii de utilitate pentru consumator;
d) toate cele de mai sus.
8. “Price-taker”-ul semnifică:
a) un consumator fidel;
b) un agent de vânzări performant;
c) un consumator de preţ;
d) un controlor de preţ.
9. În cadrul pieţei de monopol se pot întâlni următoarele situaţii:
a) cazuri în care grupuri de producători pot să se unească
pentru a acţiona colectiv, constituind un monopol;
b) cazul în care dimensiunea geografică a unei zone poate să
asigure existenţa unui monopol;
c) cazul în care dimensiunile temporale- pe baza unei noutăţi
tehnologice sau comerciale a unei firme- pot oferi pentru o
perioadă un monopol asupra unui produs nou;
d) monopolul creat la nivel de marcă şi de produs prin
diferenţierea şi puternica individualizare a acestora.
10. Piaţa bazată pe concurenţa oligopolistă se caracterizează prin
următoarele trăsături:
a) se manifestă concurenţa între întreprinzători;
b) oligopoliştii deţin o putere mare de piaţă;
c) strategia fiecărui ofertant poate modifica condiţiile de piaţă;
d) oligopoliştii se află într-o situaţie de “interdependenţă
concurenţială”.
11. În literatura de specialitate sunt consemnate următoarele cazuri
tipice de situaţii oligopolistice:
a) coordonarea perfectă prin acord sau cartel a ofertanţilor;
b) încheierea de înţelegeri secrete între ofertanţi bazate pe
simple acorduri neformale asupra preţurilor,
 c) recunoaşterea unei firme pilot sau a unor situaţii de preţ
dirijat;
d) oligopolul necoordonat.
12. Printre strategiile utilizate de firme pe piaţa oligopolistă se
numără:
a) strategia subinvestiţiilor;
b) strategia folosirii preţurilor inferioare limitelor de pe piaţă;
c) strategii bazate pe multiplicarea mărcilor;
d) toate cele de mai sus.
13. Ideea potrivit căreia statul trebuie să renunţe la rolul său de
jandarm, preconizat de neoclasici, şi să treacă la acţiune, urmând să
intervină în economie atunci când iniţiativa individuală este slabă,
aparţine lui:
a) M. Porter;
b) Ph. Kotler;
c) J. M. Keynes;
d) D. Lindon.
14. Lucrarea “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi
a banilor” a fost scrisă de:
a) A. Smith;
b) D. Ricardo;
c) J. S. Mill;
d) J. M. Keynes.
15. Printre domeniile în cadrul cărora se întâlneşte în mod frecvent
intervenţia statului se numără:
a) agricultura;
b) învăţământul;
c) serviciile locative;
d) sănătatea publică.
16. Printre metodele de intervenţie a statului în mecanismul de piaţă
se numără:
a) controlul concurenţei;
b) implicarea directă a statului prin organizarea unor activităţi
economice;
c) metode de intervenţie în materie de preţ;
d) toate cele de mai sus.
17. Printre metodele de intervenţie a statului în materie de preţ se
numără:
a) fiscalitatea;
b) taxarea unor preţuri;
c) blocajul preţurilor;
d) susţinerea unor preţuri.
18. Printre obiectivele urmărite de stat prin aplicarea metodei taxării
preţurilor se numără:
a) reducerea marjelor de profit ale întreprinderilor, atunci când
acestea devin prea mari;
b) reducerea inflaţiei;
c) asigurarea unui anumit nivel al veniturilor unor anumite
categorii de producători;
d) supravegherea preţurilor.
19. Utilizarea metodei susţinerii preţurilor în cazul produselor agricole
are consecinţe asupra:
a) nivelului de trai al populaţiei;
b) sectorului agricol;
c) mecanismului de piaţă;
d) veniturilor agricultorilor.
20. Metoda blocajului preţurilor:
a) nu are un impact psihologic important asupra populaţiei;
b) poate genera un circuit imprevizibil al produselor în cadrul
pieţelor paralele;
c) poate fi folosită pe perioade nedeterminate de timp;
d) impune exercitarea controlului de către un aparat numeros
de supraveghere.
21. Prin aplicarea metodei blocajului preţurilor, “soluţiile” prin care se
poate realiza ajustarea cantităţilor de produse oferite cu cantităţile
cerute sunt:
a) utilizarea principiului firelor de aşteptare;
b) introducerea tichetelor de raţionalizare;
c) utilizarea relaţiilor personale, bazate pe preferinţele
vânzătorilor;
d) funcţionarea “pieţei negre”.
22. Utilizarea principiului “primul sosit, primul servit” este specifică:
a) perioadelor de supraproducţie;
b) perioadelor de penurie;
c) perioadelor de planificare excesivă;
d) tuturor perioadelor menţionate mai sus.
23. Printre principiile economice de stabilire a optimului social se
numără:
a) principiul echilibrului monetar;
b) principiul maximizării profitului;
c) principiul comercializării la cost marginal;
d) principiul costului social.
24. Concurenţa:
a) exercită o presiune permanentă asupra gestiunii costurilor de
producţie;
b) contribuie la expansiunea pieţei;
c) semnifică libertatea preţurilor;
d) este o luptă continuă care sancţionează prompt erorile
combatanţilor.
25. Printre principalele infracţiuni economice sancţionate de
reglementările proconcurenţiale se numără:
a) refuzul vânzătorilor de a vinde un produs către un
cumpărător în condiţiile în care este disponibil;
b) înţelegerile intervenite între anumiţi vânzători pentru a
împiedica libertatea preţurilor;
c) impunerea unor anumite niveluri de preţ distribuitorilor;
d) înşelarea consumatorilor asupra preţurilor sau a calităţii
mărfurilor.
26. Obstacolele în calea liberei concurenţe provin din următoarele
două surse importante:
a) recurgerea la o serie de factori anticoncurenţiali;
b) încercarea de a echilibra balanţa de plăţi;
c) eludarea condiţiilor presupuse de piaţa model;
 d) încercarea de a reduce rata şomajului.
27. Prima legislaţie antitrust din lume a apărut în:
a) Marea Britanie;
b) Germania;
c) Franţa;
d) SUA.
28. Sistemul francez de control al concurenţei datează din anul:
a) 1890;
b) 1914;
c) 1945;
d) 1954.
29. Autorii lucrării “Şocul pieţei” sunt:
a) E. Matzner;
b) O. Reehagel;
c) J. Kregel;
d) G. Grabher.
30. Lucrarea “Şocul pieţei” a apărut la Viena în anul:
a) 1992;
b) 1996;
c) 2000;
d) 2002.
31. În opinia autorilor lucrării “Şocul pieţei”, programele de
reconstrucţie economică din fostele ţări comuniste europene trebuie
să cuprindă următoarele măsuri fundamentale:
a) stabilizarea macroeconomică prin controlul masei monetare
şi prin eliminarea deficitului bugetar;
b) vânzarea proprietăţii de stat către persoane şi corporaţii
 particulare;
c) liberalizarea economică;
d) controlul preţurilor.
32. Măsurile de liberalizare economică includ:
a) desfiinţarea controlului asupra producţiei;
b) reducerea sau desfiinţarea taxelor vamale;
c) introducerea unor norme legale care să reglementeze
proprietatea privată;
d) desfiinţarea controlului asupra preţurilor.
33. Politica de stabilizare macroeconomică trebuie să prevadă:
a) reducerea sau eliminarea subvenţionării preţurilor;
b) devalorizarea cursului de schimb;
c) reducerea sau eliminarea subvenţionării producţiei;
d) introducerea convertibilităţii monetare.
34. Privatizarea întreprinderilor de stat din fostele ţări comuniste
europene reprezintă:
a) un stimulent pentru a-i determina pe agenţii economici să
desfăşoare activităţi economice prin care să-şi sporească
bunăstarea;
b) o cale pe baza căreia poate fi edificată ordinea politică a unei
democraţii bazată pe proprietatea privată;
c) una din măsurile fundamentale ale programelor de
transformare economică;
d) toate cele de mai sus.
35. Ajutorul extern primit în procesul de reconstrucţie economică
postbelică de statele din Europa de Vest a îmbrăcat forma:
 a) Programului UNICEF;
b) Planului Keynes;
c) Programului ONU;
d) Planului Marshall.
36. Fondurile prevăzute de Planul Marshall au permis înfiinţarea:
a) Comisiei Economice Europene;
b) Uniunii Europene de Plăţi;
c) Agenţiei Europene de Dezvoltare Regională;
d) tuturor celor de mai sus.
37. În scopul fundamentării şi elaborării diferitelor măsuri de
intervenţie politică activă şi adecvată ale statului în perioada de
tranziţie la economia de piaţă, trebuie avute în vedere următoarele
grupe de probleme:
a) înlocuirea distrugerii cu producţia;
b) crearea contextului internaţional;
c) crearea contextului socio-economic;
d) trecerea de la criza economică la creşterea economică.
38. Contextul socio-economic poate fi redus la următoarele elemente
de bază:
a) o percepţie realistă, general acceptată, a realităţii;
b) instituţiile care influenţează pozitiv/negativ deciziile şi
acţiunile;
c) recompensa rezultatelor obţinute individual, exprimată în
preţuri şi venituri relative;
d) acţiuni politice care încearcă să influenţeze percepţia
realităţii, instituţiile create şi recompensa rezultatelor obţinute
individual.
39. Cel mai important obiectiv al oricărui program de transformare
economică din fostele ţări comuniste îl reprezintă:
a) privatizarea;
b) restructurarea economică;
c) sporirea cantităţii şi îmbunătăţirea calităţii bunurilor şi
serviciilor oferite consumatorilor;
d) creşterea economică.
40. Printre instrumentele de realizare a unui program de
restructurare care să stabilească direcţia principală de angajare a
capitalului şi cadrul industrial dorit se numără:
a) instituirea unei evidenţe clare şi corecte a unităţilor de
producţie şi servicii;
b) stabilirea unei liste de priorităţi sectoriale;
c) direcţionarea fluxurilor financiare spre cele mai importante
domenii de producţie prin subvenţii şi o politică de credit
selectivă;
d) decizii privind stabilirea întreprinderilor care urmează să fie
descentralizate, precum şi cu privire la unităţile care
urmează a fi dezvoltate sau închise.
41. În trecut, fostele ţări comuniste europene erau membre:
a) CEE;
b) UE;
c) NAFTA;
d) CAER.
42. CAER reprezenta:
a) Comitetul Economic de Ajutor Reciproc;
b) Camera Economică de Ajutor Reciproc;
 c) Comitetul American Economic de Reconstrucţie;
d) Consiliul de Ajutor Economic Reciproc.
43. Agenţi economici pot fi:
a) investitorii de capital;
b) producătorii de bunuri;
c) prestatorii de servicii;
d) statul.
44. Agenţii economici pot fi grupaţi la nivel macroeconomic în
următoarele categorii principale:
a) administraţia publică;
b) întreprinderile;
c) populaţia şi gospodăriile sale;
d) agenţii externi.
45. Administraţia publică satisface nevoile oamenilor legate de:
a) apărare naţională,
b) ordine publică;
c) securitate personală;
d) civism public.
46. Relaţiile care intervin între diferitele categorii de agenţi economici
se materializează sub forma:
a) pieţei bunurilor şi serviciilor;
b) pieţei muncii;
c) pieţei capitalurilor;
d) pieţei schimburilor monetare.
47. Piaţa capitalurilor:
a) asigură posibilitatea contractării unor împrumuturi pentru
obţinerea resurselor financiare de către agenţii economici
interesaţi;
b) influenţează evoluţia pieţei bunurilor şi servicilor;
c) creează cadrul necesar acordării de către bănci şi de alte
tipuri de unităţi similare a unor credite de refinanţare şi
revânzare a creanţelor prin intermediul altor
instituţii financiare;
d) toate cele de mai sus adevărate.
48. Piaţa schimburilor monetare:
a) asigură schimbul monedei naţionale din cadrul fiecărei ţări
contra unui ansamblu de devize;
b) permite determinarea cursului de schimb prin stabilirea
numărului unităţilor de monedă străină care se poate obţine
pentru o unitate de monedă naţională;
c) este limitată din punct de vedere geografic;
d) toate cele de mai sus adevărate.

D. Care din următoarele propoziţii sau fraze sunt adevărate şi

care sunt false:
1. În cadrul economiei de piaţă, comportamentul fiecăruia din agenţii
economici este bazat pe realizarea intereselor proprii.
2. Legea cererii şi ofertei joacă un rol neimportant în cadrul
economiei de piaţă.
3. Orice creştere de preţ îi determină pe producători şi pe vînzători
să dorească şi să se străduiască să ofere în plus bunuri şi servicii, în
timp ce cumpărătorii vor dori şi vor putea să cumpere mai mult din
produsele respective.
4. Oamenii au dorinţe şi capacităţi diferenţiate de a vinde sau de
cumpăra deoarece veniturile, gusturile şi exigenţele lor sunt diferite.
5. Preţurile de echilibru reflectă, pe de o parte, valoarea pe care
consumatorii o ataşează produselor pe care urmează să le
achiziţioneze, iar, pe de altă parte, dificultăţile de producţie.
6. Libertatea ofertanţilor de a acţiona pe orice piaţă doresc reprezintă
o condiţie fundamentală a existenţei oricărei economii de piaţă.
7. Diferenţierea produselor semnifică faptul că produsele care au
aceleaşi caracteristici şi aceleaşi performanţe trebuie să fie
omogene.
8. Conform ipotezei atomicităţii, fiecare agent economici fiind infinit
de mic în raport cu piaţa acceptă instantaneu preţul determinat prin
piaţă.
9. Monopolul bilateral presupune existenţa unui singur ofertant şi a
unui singur cumpărător.
10. Spre deosebire de o piaţă concurenţială şi perfectă, monopolistul
poate acţiona puternic, chiar agresiv, asupra cererii.
11. În literatura de specialitate, concurenţa monopolistă nu este
considerată drept o situaţie intermediară între două fenomene ale
pieţei: concurenţă şi monopol.
12. Caracteristica esenţială a pieţelor oligopoliste este numărul
ofertanţilor, şi nu faptul că fiecare dintre aceştia ştie că strategia sa
poate modifica condiţiile de piaţă.
13. Situaţia de “interdependenţă concurenţială” din cadrul pieţei
oligopoliste impune ca fiecare ofertant să anticipeze reacţiile
concurenţilor săi.
14. Specialiştii consideră că nu există o economie de piaţă pură, în
care toate deciziile economice să fie luate în cadrul pieţelor libere.
15. Evoluţia economică a lumii contemporane a evidenţiat faptul că
intervenţia statului în economie nu este necesară.
16. În anumite împrejurări, agricultura trebuie susţinută fie prin
subvenţii băneşti, fie prin fixarea de către stat a unor preţuri în afara
mecanismului de piaţă.
17. Impozitele indirecte sunt considerate drept un mijloc important
aflat la dispoziţia statului de a acţiona asupra cererii de mărfuri.
18. Metoda taxării preţurilor poate conduce la apariţia unor distorsiuni
între preţurile taxate şi costurile reale ale producţiei, dereglând astfel
funcţionarea mecanismului de piaţă.
19. Metoda susţinerii unor preţuri urmăreşte asigurarea posibilităţilor
firmelor producătoare de a obţine o marjă de profit, chiar şi în
condiţiile în care acestea s-ar putea confrunta cu căderi de preţuri în
cadrul pieţei.
20. Cererea pentru produsele agricole este elastică în raport cu
preţul.
21. În mod paradoxal, recoltele bune antrenează o diminuare
substanţială a veniturilor agricultorilor, în timp ce recoltele slabe au
efect invers.
22. Dezvoltarea economică din cea de-a doua jumătate a secolului
XX s-a caracterizat prin creşteri neîntrerupte ale preţurilor, în pofida
echilibrului preconizat de unii specialişti.
23. Prin aplicarea metodei blocajului preţurilor, statul îşi asumă, în
mod conştient, riscul unui derapaj de preţ.
24. Blocajul preţurilor reprezintă o măsură de înfăptuire a protecţiei
sociale.
25. În activitatea lor, întreprinderile şi serviciile publice trebuie să
pună pe prim plan satisfacerea intereselor generale ale populaţiei şi
asigurarea bunăstării publice.
26. În vederea asigurării respectării mecanismului concurenţial,
fiecare ţară elaborează şi pune în aplicare propriile reglementări în
domeniu.
27. Pentru ţările europene foste comuniste aflate în procesul tranziţiei
către economia de piaţă este nevoie de un stat activ, care să
stimuleze creşterea producţiei prin măsuri conştiente.
28. Autorii lucrării “Şocul pieţei” subliniază faptul că urmărirea
interesului propriu, nereglementat de legi corespunzătoare, nu poate
conduce decât la haos.
29. Reconstrucţia economică postbelică din Europa de Vest s-a
bazat în mod evident pe forţele pieţei.
30. Privatizarea individuală a unităţilor de producţie, fără asigurarea
unui set complet de relaţii de piaţă, este sortită eşecului.
31. Administraţia publică oferă servicii fără a urmări un scop lucrativ.
32. Agenţii externi reprezintă ansamblul agenţilor nerezidenţi în
străinătate, care intră în relaţie cu economia naţională.
E. Stabiliţi corespondenţa corectă:
1.
I. cadrul general al a) mijloacele şi instrumentarul managerial
mecanismului de de acţiune;
piaţă; b) interesul în cadrul pieţei (individual,
II. cadrul particular social);
al mecanismului de c) actul de piaţă (volumul vânzărilor,
piaţă tranzacţiilor etc.);
d) motivaţia acţiunii de piaţă

2.
I. exigenţe ale mecanismului de piaţă a)posibilitatea cunoaşterii
care au în vedere sistemul de relaţii în şi utilizării de către
cadrul căruia mecanismul respectiv producător a totalităţii
poate fi folosit ca mijloc al dezvoltării tehnicilor de producţie, a
economice; posibilităţilor şi a
II. exigenţe ale mecanismului de piaţă tehnicilor de
care se referă la însuşi cadrul pieţei, aprovizionare;
privind condiţiile necesare care b) trecerea de la
trebuie create şi regulile care trebuie economia de volum la
respectate pentru a putea asigura o economia valorică,
refacere prin piaţă a economiei părăsind toate
mecanismele de troc,
cotări şi raţionalizări;
c) transformarea banilor
într-un bun ca oricare
altul
3.
I. axiomele concurenţei perfecte; a) atomicitatea pieţei;
II. axiomele concurenţei pure b) omogenitatea produselor;
c) perfecta transparenţă a
pieţei
4.
I. oligopson; a) număr mic de ofertanţi;
II. oligopol b) număr mare de ofertanţi;
c) număr mic de cumpărători;
d) număr mare de cumpărători
5.
I. monopol; a) un singur ofertant;
II. monopson b) număr mare de ofertanţi;
c) un singur cumpărător;
d) număr mare de cumpărători
6.
I.monopol bilateral; a) număr mic de ofertanţi;
II. oligopol bilateral b) număr mic de cumpărători;
c) un singur cumpărător;
d) un singur ofertant
7.
I. fiscalitatea; a) impozite indirecte;
II. taxarea unor preţuri b) menţinerea unor preţuri
scăzute pentru o serie de
produse de primă necesitate;
c) impozite directe
8.
 I. eludarea exigenţelor şi a) existenţa unor puternice
îngrădirea condiţiilor pe care le dificultăţi referitoare la
presupune piaţa model; pătrunderea pe o anumită
II. recurgerea la o serie de factori piaţă, create de firmele
anticoncurenţiali existente deja în cadrul
diferitelor domenii de
activitate cu o puternică
intensitate specific
capitalistă;
b) lipsa de transparenţă a
pieţelor;
c) realizarea de înţelegeri
între firme

9.
I. stabilizarea macroeconomică, a) transformarea
II. vânzarea proprietăţii de stat către întreprinderilor de stat
persoane şi corporaţii particulare în societăţi pe acţiuni;
b) implementarea unei
politici monetare
restrictive
10.
I.crearea contextului a) recompensa rezultatelor obţinute individual,
socio-economic; exprimată în preţuri şi venituri relative;
II. crearea pieţelor b) existenţa unei reţele de mari pieţe cu
ridicata sau a unor reţele de vânzători şi
compartimente de vânzare ale unor firme mari
11.
I. sarcini sectoriale ale a) dezvoltarea infrastructurii;
politicii industriale; b) descentralizarea monopolurilor;
II. sarcini funcţionale ale c) reorganizarea sectorului
politicii industriale energetic;
d) creşterea productivităţii;
e) dezvoltarea sectorului de servicii
care susţin producţia;
f) crearea unei reţele de
întreprinderi mici şi mijlocii în
cooperare cu întreprinderi mari;
g) reducerea consumului de materii
prime şi energie;
h) stabilirea de legături cu furnizorii
şi cu reţeaua de desfacere
F. Rezolvaţi următoarele aplicaţii:
1. Pe piaţa produsului x se cunosc următoarele date:
Preţ (u.m./buc.) Cantitatea cerută (buc.) Cantitatea oferită (buc.)
1 700 100
2 600 200
3 500 300
4 400 400
5 300 500
6 200 600
7 100 700
Să se analizeze această situaţie.
 Conform legii cererii şi ofertei, orice creştere de preţ îi va
determina pe producători şi vânzători să ofere o cantitate mai mare
din produsul x, în timp ce cumpărătorii vor cumpăra mai puţin din
acest produs.
Atunci când preţul unitar al produsului x ia valorile de 1, 2 sau 3
u.m., pe piaţă se înregistrează un exces de cerere. În mod similar,
atunci când preţul unitar al produsului x ia valorile de 5, 6 sau 7 u.m.,
pe piaţă se înregistrează un exces de ofertă.
Preţul de echilibru are valoarea de 4 u.m./buc, iar cantitatea
corespunzătoare acestuia este de 400 buc.
2. Pe piaţa produsului alimentar y se cunosc următoarele date:
Preţ (u.m./buc.) Cantitatea cerută (buc.) Cantitatea oferită (buc.)
10.000 40.000 30.000
20.000 20.000 60.000
Să se determine preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru,
ştiindu-se că oferta şi cererea sunt funcţii liniare de preţ.
Funcţia liniară a cererii (C) de preţ (P) este:
C = 60.000 – 2 P ,
iar funcţia liniară a ofertei (O) este:
O = 3 P.
În punctul de echilibru are loc egalitatea cererii cu oferta,
respectiv:
60.000 – 2 P = 3 P
5 P = 60.000 ,
de unde rezultă preţul de echilibru P = 12.000 u.m./buc.
Cantitatea de echilibru (Q) se obţine înlocuind valoarea preţului
de echilibru în funcţia cererii sau în cea a ofertei, respectiv:
Q = 60.000 – 2 x 12.000 = 36.000 buc.
sau
Q = 3 x 12.000 = 36.000 buc.
3. Se cunosc următoarele funcţii ale cererii (C) şi ale ofertei (O)
pentru produsul alimentar z:
C = 50 – 0,5 P ;
O = 10 + 0,5 P ,
în care P este preţul. Să se determine preţul de echilibru şi cantitatea
de echilibru.
În punctul de echilibru are loc egalitatea cererii cu oferta,
respectiv:
50 – 0,5 P = 10 + 0,5 P ,
de unde rezultă preţul de echilibru P = 40 u.m./buc.
Cantitatea de echilibru (Q) se obţine înlocuind valoarea preţului
de echilibru în funcţia cererii sau în cea a ofertei, respectiv:
Q = 50 – 0,5 x 40 = 30 buc.
sau
Q = 10 + 0,5 x 40 = 30 buc.
4. Se cunosc următoarele date:
- cererea de consum (C) = 6.500 mld. u.m.,
- cererea de investiţii (I) = 4.000 mld. u.m.,
- cererea publică (P) = 1.500 mld. u.m.,
- cumpărări de mărfuri (C) = 6.500 mld. u.m.,
- impozite şi taxe (F) = 2.500 mld. u.m.,
- diferite indemnizaţii (D) = 500 mld. u.m.
Să se determine mărimea economiilor.
La scară macroeconomică, există următoarea relaţie de calcul:
C+I+P=C+E+F-D,
de unde rezultă mărimea economiilor:
E = (C + I + P) – (C + F - D) = (6.500 + 4.000 + 1.500) –
(6.500 + 2.500 - 500) = 3.500 mld. u.m.
5. Pe piaţa produsului x se cunosc următoarele date:
Preţ (u.m./buc.) Cantitatea cerută (buc.) Cantitatea oferită (buc.)
10.000 1.300 100
30.000 1.100 300
50.000 900 500
70.000 700 700
90.000 500 900
110.000 300 1.100
130.000 100 1.300
Să se analizeze această situaţie.

6. Pe piaţa produsului nealimentar x se cunosc următoarele date:

Preţ (u.m./buc.) Cantitatea cerută (buc.) Cantitatea oferită (buc.)
15.000 150 50
10.000 100 100
5.000 50 150
Să se analizeze această situaţie.
7. Pe piaţa produsului alimentar y se cunosc următoarele date:
Preţ (u.m./buc.) Cantitatea cerută (buc.) Cantitatea oferită (buc.)
20.000 80.000 60.000
40.000 40.000 120.000
Să se determine preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru,
ştiindu-se că oferta şi cererea sunt funcţii liniare de preţ.
8. Se cunosc următoarele funcţii ale cererii (C) şi ale ofertei (O)
pentru produsul alimentar z:
C = 100 – 2 P ;
O = 50 + 3 P ,
în care P este preţul. Să se determine preţul de echilibru şi cantitatea
de echilibru.
9. Se cunosc următoarele date pentru produsul nealimentar x:
P = 10.000 u.m./buc., O = 30.000 buc., C = 40.000 buc. În condiţiile
în care preţul creşte cu 100 %, oferta creşte cu 100 %, iar cererea
scade cu 50 %. Să se determine preţul de echilibru şi cantitatea de
echilibru, ştiindu-se că oferta şi cererea sunt funcţii liniare de preţ.
10. Se cunosc următoarele date:
- cererea de consum (C) = 13.000 mld. u.m.,
- cererea de investiţii (I) = 8.000 mld. u.m.,
- cererea publică (P) = 3.000 mld. u.m.,
- cumpărări de mărfuri (C) = 13.000 mld. u.m.,
- impozite şi taxe (F) = 5.000 mld. u.m.,
- diferite indemnizaţii (D) = 1.000 mld. u.m.
Să se determine mărimea economiilor.

IV. Teme de referate

1. Modul de funcţionare a mecanismului de piaţă în România

2. Modele şi tipuri de piaţă în perioada de tranziţie la economia de
piaţă în România
3. Statul şi economia de piaţă
4. Economia socială de piaţă: o analiză comparativă
5. Rolul statului în cadrul mecanismului de piaţă: o analiză
comparativă

V. Bibliografie selectivă

1. Patriche D. (coord.)- Economie comercială, Ed. Economică,

Bucureşti, 1998;
2. Dogan M., Pelassy D.- Economia mixtă: jumătate capitalistă,
jumătate socialistă, Ed. Alternative, Bucureşti, 1992;
3. Strange S.- Retragerea statului. Difuziunea puterii în economia
mondială, Ed. Trei, Bucureşti, 2002;
4. Kregel J., Matzner E., Grabher G.- Şocul pieţei, Ed. Economică,
Bucureşti, 1995;
5. Dodescu A.- Statul şi economia de piaţă, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000;
6. Weber L.- L’ Etat- acteur economique, Economica, Paris, 1991;
7. Nozick R.- Anarhie, stat şi utopie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997;
8. Lapierre J. W.- Viaţă fără stat ?, Institutul European, Iaşi, 1997;
9. Friedman M.- Capitalism şi libertate, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995;
10. Didier M.- Economia, regulile jocului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994;
11. Albert M.- Capitalism contra capitalism, Ed. Humanitas,
Bucureşti, 1994;
12. Popescu C., Ciucur D., Popescu I.- Tranziţia la economia umană,
Ed. Economică, Bucureşti, 1996;
13. Kornay J.- Anti-equilibrium, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974;
14. Cămăşoiu C.- Economia şi sfidarea naturii, Ed. Economică,
Bucureşti, 1994;
15. Toma S.- Economia socială de piaţă, Lito ASE, Bucureşti, 2003;
15. Eggertsson T.- Economia neoinstituţională, Ed. Cartier, Chişinău, 1999

VI. Răspunsuri

B. C. D. E. F.
1. piaţa 1. a, c 1. adevărat 1. I b; II
a, c
2. preţurilor 2. c 2. fals 2. I b, c; II
a
3. 3. d 3. fals 3. I c ; II
întreprinderil a,b
or
4. financiară 4. a, b, d 4. adevărat 4. I a,d; II
b, c
5. 5. a, c 5. adevărat 5. I a,d; II
comerţului b, c
deschis
6. diviziunii 6. b 6. adevărat 6. I c, d; II
muncii a, b
7. 7. a, c 7. fals 7. I a, c; II 7. P =
echilibrului b 24.000, Q
financiar = 72.000
8. barem 8. c 8. adevărat 8. I a, b; 8. P = 10,
II c Q = 80
9. preţul de 9. a, b, c, 9. adevărat 9. I b, II a 9. P =
echilibru d 12.000, Q
= 36.000
10. cererii şi 10. a, b, 10. adevărat 10. I a; II 10. E =
ofertei c, d b 7.000
11. 11. a, b, 11. fals 11. I a, c,
atomicitate c, d e, g; II b,
d, f, h
12. 12. b, c 12. fals
monopolistă
13. 13. c 13. adevărat
oligopolul
necoordonat
14. 14. d 14. adevărat
anticoncure
nţiale
15. mixte 15. a, b, 15. fals
c, d
16. 16. d 16. adevărat
externitate
17. controlul 17. a, b, 17. adevărat
c, d
18. 18. a, b, 18. adevărat
raţionalizare c, d
19. neagră/ 19. a, b, 19. adevărat
paralelă c, d
20. optim 20. b, d 20. fals
social
21. 21. a, b, 21. adevărat
concurenţa c, d
22. puterea 22. b, c 22. adevărat
23. antitrust 23. c 23. adevărat
24. 24. a, b, 24. adevărat
legiuitorului c, d
25. 25. a, b, 25. adevărat
consensului c, d
26. sociale 26. a, c 26. adevărat
27. criză, 27. d 27. adevărat
creştere
28. bănci 28. c 28. adevărat
29. agent 29. a, c, d 29. adevărat
economic
30. lucrativ 30. a 30. adevărat
31. bunurilor 31. a, b, c 31. adevărat
şi serviciilor
32. muncii 32. a, b, 32. fals
c, d
33. a, b,
c, d
34. d
35. d
36. b
 37. a, b,
c, d
38. a, b,
c, d
39. c
40. a, b,
c, d
41. d
42. d
43. a, b,
c, d
44. a, b,
c, d
45. a, b,
c, d
46. a, b,
c, d
47. d
48. a, b

F.
1. Conform legii cererii şi ofertei, orice creştere de preţ îi va
determina pe producători şi vânzători să ofere o cantitate mai mare
din produsul x, în timp ce cumpărătorii vor cumpăra mai puţin din
acest produs.
Atunci când preţul unitar al produsului x ia valorile de 1, 2 sau 3
u.m., pe piaţă se înregistrează un exces de cerere. În mod similar,
atunci când preţul unitar al produsului x ia valorile de 5, 6 sau 7 u.m.,
pe piaţă se înregistrează un exces de ofertă.
Preţul de echilibru are valoarea de 4 u.m./buc, iar cantitatea
corespunzătoare acestuia este de 400 buc.

2. Funcţia liniară a cererii (C) de preţ (P) este:

C = 60.000 – 2 P ,
iar funcţia liniară a ofertei (O) este:
O = 3 P.
În punctul de echilibru are loc egalitatea cererii cu oferta,
respectiv:
60.000 – 2 P = 3 P
5 P = 60.000 ,
de unde rezultă preţul de echilibru P = 12.000 u.m./buc.
Cantitatea de echilibru (Q) se obţine înlocuind valoarea preţului
de echilibru în funcţia cererii sau în cea a ofertei, respectiv:
Q = 60.000 – 2 x 12.000 = 36.000 buc.
sau
Q = 3 x 12.000 = 36.000 buc.
3. În punctul de echilibru are loc egalitatea cererii cu oferta, respectiv:
50 – 0,5 P = 10 + 0,5 P ,
de unde rezultă preţul de echilibru P = 40 u.m./buc.
Cantitatea de echilibru (Q) se obţine înlocuind valoarea preţului
de echilibru în funcţia cererii sau în cea a ofertei, respectiv:
Q = 50 – 0,5 x 40 = 30 buc.
sau
Q = 10 + 0,5 x 40 = 30 buc.
4. La scară macroeconomică, există următoarea relaţie de calcul:
C+I+P=C+E+F-D,
de unde rezultă mărimea economiilor:
E = (C + I + P) – (C + F - D) = (6.500 + 4.000 + 1.500) –
(6.500 + 2.500 - 500) = 3.500 mld. u.m.