Nae Cațavencu râvgwegewnește calitatea dvhhhe deputat, dar nu demonstrează nici spirit

analitic, nici verticalitate, ci doar un intelect mecanic și un parvenitism acut. Mânat de o

râvnă oarbă în a deține puterea, Cațavencu este incapabil să-și analizeze cu adevărat
compatibilitatea cu această funcție. Omite cel mai important aspect în desfășurarea unui
scrutin: stabilirea unui plan politic de a acționa. În comparație cu acesta, Zaharia Trahanache,
deși pare ușor de manipula și încet mai ales în discurs, Ai puțintică răbdare, stimabile!, este
un om politic iscusit și oportunist, care consideră că viața politică nu trebuie să fie afectată de
viața personală. El acceptă infidelitatea soției, tocmai pentru a se axa pe izbutirea propriului
intereserererytrwey4w6tw4twsdtsadgsestewt

Cum nici un personaj caragialesc nu se încadrează în aria moralității, nu avem așteptări ca

cele două personaje să fie diferite. Nae Cațavencu nu recurge la acțiuni diplomatice și
morale, ci dorește să urce pe scara socială prin șantaj. Odată ce intră în posesia unei scrisori
de amor dintre prefectul Tipătescu și Zoe, acesta dorește să obțină susținerea în campania
electorală, amenințând că de nu, o va face publică. Pe de altă parte, Trahanache apelează la
înșelăciune atât în viața privată, cât și în cea publică. Pe de o parte acceptă adulterul în sânul
familiei, iar pe de altă parte falsifică listele electorale alături de Farfuridi și Brânzovenescu.
În spiritul caragialian, orice personaj simbolizează un anumit tip uman, Trahanache
întruchipează statutul încornoratului, iar Cațavencu întruchipează poziția demagogului.
Cațavencu demonstrează un comportament cameleonic, reușind să-și joace rolul perfect
pentru a atrage atenția și simpatia celor din jur. De cealaltă parte, Trahanache sesizează lipsa
de tact și de experiență a adversarului, iar cu un calm menit să detensioneze situația și să
provoace râsul celor prezenți numește scrisoarea de amor o plastografie, să vezi imitație de
scrisoare.
O scenă reprezentativă pentru relația dintre cele două personaje este cea a discursului
electoral. La începutul dezbaterii, Cațavencu se adresează președintelui Trahanache cu o
politețe exacerbată D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvântul… și se conturează o relație
diplomatică. Însă, adevărata legătură dintre cei doi este reliefată în momentul în care
Trahanache intervine în timpul discursului lui Cațavencu, pretinzând că dorește să potolească
zarva din sală, pentru ca Nae să-și poată continua prelegerea. De fapt el dorește să pună
capăt momentului de aclamație și admirație oferit de public lui Cațavencu. Ca drept replică,
Cațavencu intervine în spiritul demagogiei care l-a consacrat, spunând: Puteți, d-lor, să
întrerupeți, pentru că eu am tăria opiniunilor mele…
Portretele celor două personaje sunt reliefate atât prin mijloace directe, cât și indirecte.
Mijloacele indirecte predomină, caracterul protagoniștilor reieșind din atitudine, fapte,
gesturi și relaționarea personajelor între ele. Un rol important îl are dialogul dintre
personaje, un mod de expunere care ajută personajele să comunice, dar să se și comunici, în
cazul scrierilor lui Caragiale.

Un alt mijloc prin care putem să intuim caracterul personajelor îl reprezintă chiar numele
acestora: Cațavencu provine de la termenul ,,cață” ceea ce-i configurează statutul de
demagog lătrător, iar Zaharia provine de la zahariseală, sugerând atitudinea dulceagă, dar și
ramolirea de care dă dovadă.
Atât Nae Cațavencu, cât și Zaharia Trahanache reprezintă demagogia unei clase politice,
pentru care întreaga atenție se răsfrânge asupra propriului interes.
În actul III, care constituie şi punctul culminant, acţiunea se mută în sala mare
a primăriei unde au loc discursurile candidaţilor. Moment de maximă încordare,
în care cei doi posibili candidaţi, Farfuridi şi Caţavencu, rostesc discursuri
antologice. Într timp, Trahanache găsşte o poliţă falsificată de Caţavencu pe care
intenţionează să o folosească pentru contra-şantaj. Apoi anunţă în şedinţă
numele candidatului susţinut de comitet: Agamiţă Dandanache. Bătaia dintre
taberele de alegători se declanşează imediat după anunţarea candidatului, astfel
încercarea lui Caţavencu de a vorbi în public despre scrisoare eşuează. În
încăierare, Caţavencu pierde pălăria cu scrisoarea, găsită pentru a doua oară de
Cetăţeanul turmentat, care o duce destinatarei.

…..