AUGUSTE COMTE

9 ianuarie 1798, Montpellier - 5 septembrie 1857, Paris

• Provenea dintr-o familie catolică.

• Sociolog și filosof francez, fondatorul teoriei pozitivismului.
• Puternic influențat de perioada Iluministă și de gândirea rațională și obiectivă.
• A urmat cursurile universității din orașul natal, apoi a fost admis, în 1814, la Școala
Politehnică din Paris. Instituția se închide, în 1816, pentru reorganizare, iar Comte își continuă
studiile la o școală medicală din Montpellier. Aici, Comte renunță la monarhismul insuflat de tatăl
său, Louis Comte (oficial guvernamental de impozitare), și de mama sa, Rosalie (Boyer) Comte, în
favoarea republicanismului, fiind inspirat de Revoluția Franceză.
• După întoarcerea în orașul natal, remarcă diferențele dintre ideile proprii și convingerile
catolice și monarhiste ale familiei sale, astfel că se reîntoarce la Paris pentru a-și câștiga existența
din diverse slujbe mărunte.
• Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, industrializarea a dus la schimbări profunde în
societățile tradiționale europene. În același timp, Franța încerca să stabilească o nouă ordine socială
după sfârșitul Revoluției Franceze. Unii gânditori, precum Adam Smith au încercat să explice
schimbările rapide din societate în termeni economici, în timp ce alți gânditori, precum Jean-Jacques
Rousseau le-au explicat în termeni filosofici. În acest context de nesiguranță socială, în Franța,
filosoful socialist Henri de Saint-Simon a încercat să analizeze cauzele schimbărilor sociale. El a
sugerat că există un tipar al progresului social. Cu toate acestea, abia discipolul său - Auguste Comte
- a pus în practică ideile lui Saint-Simon, dezvoltând așa-numita „fizică socială”, denumită ulterior
„sociologie”.
• 1817 - 1824 - a fost secretar al lui Henri de Saint-Simon și a fost profund influențat de
acesta. Henri de Saint-Simon este cel care a întrebuințat, pentru prima oară ,termenul de „filozofie
pozitivistă". Acesta considera că noua societate va fi compusă din oameni de știință.
• Dezvoltă teoria pozitivismului, în incercarea de a remedia stagnarea socială prin care trecea
Franța, în urma Revoluției Franceze, făcând apel la o nouă doctrină socială, bazată pe știință.
• Pozitivismul nu caută explicarea cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu
studiul datelor experienței.
• Consideră că studierea societăților umane reprezentintă cea mai complexă și mai
provocatoare știință, punând astfel bazele sociologiei.
• Postulează Teoria triunghiului sau a ierarhiei științelor - el ordonează lucrurile pe o axă,
de la analitic la sintetic: începând cu astronomia și matematica, și terminând cu biologia și
sociologia, fiecare știință se dezvoltă în detrimentul altei științe.
• Ia toate științele și le pune într-un cadru comun, datorită axei analitice - odată ce apare
sociologia, unitatea științelor este desăvârșită.
• Inițiază pozitivismul sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei
faze, în funcție de modul în care înțelegem și cunoaștem realitatea din jurul nostru - Marea teorie
a evoluției sociale:
- Teologică - societatea franceză până la apariția Iluminismului, ordinea socială fiind
bazată pe dogmele religioase.
 - Metafizică - după revoluția de la 1789, ordinea socială fiind atinsă de data aceasta pe
baza principiilor seculare și ideale precum libertatea, drepturile și egalitatea;
înțelegem lumea prin forțe, substanțe, esențe.
- Pozitivistă / Științifică - reprezentată de sociologie; recunoașterea neajunsurilor
societății franceze post-revoluționare; aici, ordinea socială putea fi determinată în
mod științific; înțelegem lumea referindu-ne la ce putem experimenta în mod direct.
• Pozitivismul de bazează pe empirism și susține că societatea, la fel ca lumea fizică, operează
conform legilor generale.
• Cunoașterea introspectivă și intuitivă este respinsă, la fel ca metafizica și teologia, întrucât
pretențiile metafizice și teologice nu pot fi verificate de experiența simțurilor.
• Urmărește crearea unei filosofii pozitiviste (prin care încerca să strângă toate informațiile,
din toate știintele cunoscute la acel moment, și să formeze o legatură între ele), corespunzătoare
ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire, în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică
și aceea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în dezvoltarea omenirii - de la
copilărie spre maturitatea din cea de-a treia fază, a spiritului pozitiv.
•
• Îmbină cele două teorii - a ierarhiei științelor (a triunghiului) și a evoluției sociale: triughiul
științelor se mută pe axa dezvoltării umane, unde cunoașterea nu este omogenă; abia în faza
pozitivistă, odată ce adăugăm sociologia, cunoașterea își atinge nivelul ei de progres.
• Etapa pozitivistă este etapa cea mai bună, în viziunea lui Comte, cea mai completă, aceea
unde se unifică științele și în care se creează armonie între știință și societate.
• Divide sociologia în două părți:
- statica socială - se ocupă cu aspecte de stabilitate și ordine socială; studiază condițiile
constante ale vieții sociale, „echilibrul social”.
- dinamica socială - se ocupă de schimbarea socială, de dezvoltarea instituțiilor și de
progres.
• Considera că statica și dinamica socială sunt factorii care țin societatea unită și care
provoacă schimbarea. În acest sens, factorul important care favorizează stabilitatea reprezintă
totalitatea părerilor comune ale membrilor societății; iar schimbarea socială este procesul evolutiv
care duce societatea spre stări din ce în ce mai bune.
• Trecând printr-o serie de revoluții și regimuri monahale, consideră reformele instituționale
și politice ca fiind ineficiente. În schimb, argumentează că armonia socială ar putea avea loc dacă
indivizii ar fi uniți printr-un consens - atât unul de natură emoțională, cât și unul de natură
intelectuală.
• Postulează ideea unei „religii a umanității”, una lipsită de zeități. În cadrul acestei religii
sunt idolatrizați marii intelectuali ai lumii și faptele lor mărețe.
• 1822 - Publică „Planul studiilor știintifice necesare pentru recunoasterea societății”, dar nu
reușește să obțină un post academic, în urma publicării acestui volum.
• 1825 - se căsătorește cu Caroline Massine, neavând un mariaj de succes.
• 1826 - ține un curs de filosofie pozitivistă în apartamentul său; înnebunește și petrece opt
luni într-un azil; se luptă pentru tot restul vieții cu depresia și paranoia.
• 1827 - Încearcă se se sinucidă, sărind de pe Pont des Arts, din Paris
 • 1830 - 1842 - Scrie cea mai importantă lucrare a sa - „Curs de filosofie pozitivă” (șase
volume), în care vorbește despre istoria științelor și despre faptul că, la fel ca lumea fizică, societatea
funcționează după propriul său set de reguli.
• 1838 - Inventează termenul de „sociologie”, prin care definește o metodă specială de a
studia societatea. Scopul lui era să folosească această metodă în „vindecarea rănilor sociale”,
ajungând la sociologie pornind de la o clasificare a științelor.
• Conceptele lui de „sociologie” și „evoluție socială” au dat naștere unor alte concepte,
dezvoltate de unii dintre primii sociologi și antropologi, cum ar fi Harriet Martineau și Herbert
Spencer.
• Sociologia este știinta socială ce studiază regulile sociale și procesele care leagă și separă
oamenii, nu numai ca indivizi, dar și ca membri ai asociațiilor, grupurilor și instituțiilor. Sociologia
poate fi definită și ca studiu sistematic al societăților umane, punând accent în special pe sistemele
moderne industrializate.
• 1844 - se întâlnește cu Clotilde de Vau, scriitoare, căsătorită; relația lor durează până în
1846, când ea moare de tuberculoză
• 1844 - Publică volumul „O viziune generală asupra pozitivismului”
• 1848 - Revoluția îl îndrumă spre activism; își înființează propriul club - „Societatea
Pozitivistă”, cu scopul de a lansa mișcarea pozitivistă.
• 1848 - Scrie manifestul „Discurs asupra spiritului pozitiv”
• 1849 - fondează Societatea Pozitivistă, care există și în zilele noastre.
• 1851-1854 - Publică lucrarea în patru volume „Sistem de politică pozitivă”.
• 1853 - Publică lucrarea în două volume „Filosofia pozitivă a lui Auguste Comte”
• 1857 - Moare la Paris, din cauza unui cancerul la stomac, și este înmormântat la Cimitirul
Pere-Lachaise.
• A avut o influență majoră asupra gânditorilor secolului al XIX-lea, precum Karl Marx, John
Stuart Mill și George Eliot.
• A acordat o importanță deosebită interconexiunii elementelor sociale, aceasta
reprezentând premisa creării funcționalismului modern.
• A acordat o importanță deosebită interconexiunii elementelor sociale, reprezentând
premisa creării funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au
fost adesea considerate excentrice sau în afara științe.
• A creat o nouă religie, pentru atei, sau cum a denumit-o chiar el - Religia Umanității, pe
care a prezentat-o în două volume:
- Expoziție sumară a Religiei Universale
- Teoria viitorului omenirii
• A apreciat rolul pe care il avea arhitectura cândva, în susținerea pretențiilor religiei
tradiționale, și a propus construirea unei rețele de biserici seculare - Temple ale Omenirii.
• Esența viziunii sale filosofice-religioase asupra lumii: „Cunoaște-te pe tine însuți, pentru a
te îmbunătăți.”
• Considera că ameliorarea societății este cu putință numai în măsura în care realizăm o
cunoaștere științifică a vieții sociale. Pentru aceasta, el recomanda folosirea observației sistematice,
a experimentului și a analizei istorice comparative.
 • Pozitivismul a fost promovat de către Herbert Spencer, în Anglia, și Émile Durkheim, în
Franța.
• Critici aduse pozitivismului: critica fenomenologică, critica hermeneutică, discursul critic,
particularism istoric, politici științifice.
• Sub influența pozitivismului logic, al gânditorilor Cercului de la Viena, a apărut
neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se
filosofiei speculative asupra societății. Acest curent de gândire s-a numit și fenomenalism.