Comertul si rolul

sau in
economie
Note de curs
Curs nr 2
Logistica si distributia
marfurilor
Cuprins
 Definitiiale comertului
 Repere comerciale
 Rolul comertului in economie si societate
 Functiile comertului
 Actele de comertul si comerciantul
 Principiile de organizare ale comertului
Obiectivele cursului
 înţelegeținoţiunea complexă de
comerț în diverse etape ale teoriei
economice, evoluţia acestui concept,
momentele istorice ce marchează
evoluţia teoriei comerțului
 să vă însuşiți cunoştinţe referitoare la
diverse noţiuni din domeniul comerţului
şi anume conceptul de comerţ,
comerciant, act de comerţ, funcţiile
comerţului
 Definitii ale comertului
 Comerţul este unul dintre acele lucruri pe care le
înţelegem în mod natural, dar întâmpinăm
dificultăţi atunci când trebuie să-l definim.
Dificultatea se datorează tocmai conţinutului
foarte diferit pe care-l primeşte termenul, ca
atare, în forme derivate sau în expresii.
 Acesta este motivul pentru care există mai multe
definiţii.
 Conceptul de comerţ

 Comerţul este un domeniu de activitate clar

delimitat în cadrul oricărei economii naţionale, de
o complexitate rar întâlnită, cu o structură
interioară destul de vastă în care importanţă
aparte o au activităţile de distribuţie cu
amănuntul, de depozitare a mărfurilor, de
aprovizionare cu ridicate dar şi activităţile de
import-export.
 Definitii ale comertului
 Comerţul poate fi privit ca o noţiune cu un
conţinut complex ce impune o anumită funcţie
economică. Această funcţie economică
presupune cumpărarea de materii prime sau
produse pentru a le revinde fără a le modifica în
vreun fel, dar în condiţiile acceptate şi convenite
direct sau indirect cu consumatorii.
 Comerţul poate fi privit ca profesiunea unui corp
de agenţi economici care acţionează în cadrul
pieţei, asigurând actele de schimb.
 Definitii ale comertului
 Privită din punct de vedere juridic, comerţul
poate fi definit ca totalitatea demersurilor prin
intermediul cărora se realizează “transferul
titlurilor de proprietate asupra materialelor sau
serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii realizate
între diferitele stadii ale producţiei sau direct între
producători şi consumator, care de asemenea
se consideră că reprezintă acte de comerţ”.
 Definitii ale comertului
 Etimologic, termenul de comerţ vine din cuvântul latin
„comercium” prin care se desemna schimbul efectuat
cu ceva sau cu cineva.
 Noul Dicţionar explicativ al limbii Române furnizează
următoarele definiţii:
 Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin
procesul de vânzare-cumpărare; negoţ.
 Ramură a economiei naţionale în care se realizează
circulaţia mărfurilor.
 Dicţionarul de sinonime indică pentru comerţ: negoţ,
negustorie.
 Definitii ale comertului
 prin comerţ se înţelege schimbul voluntar între
două entităţi al unor bunuri valoroase, comerţul
fiind conceptul central din care a derivat
capitalismul şi toate celelalte sisteme economice,
 Comercializarea=procesul de transformare a unui
bun sau serviciu într-o valoare echivalentă (mai
preţioasă).
capitalism
 Comerţ liber
 Proprietate privata
 Dezvoltarea urbană
 Sistem bancar bine dezvoltat
 Definitii ale comertului
 Adam Smith: „Fiecare om devine un fel de
negustor şi societatea însăşi devine o societate
comerciantă”
 „Specializarea trebuie să fie însoţită de comerţ.
Oamenii care produc un singur bun, trebuie să
comercializeze cea mai mare parte din
cantitatea produsă pentru a putea obţine toate
celelalte lucruri de care au nevoie”
 Definitii ale comertului
 Din perspectiva teoriei distribuţiei şi a marketingului,
conceptul înrudit cu comerţul este acela de verigă a
canalului de distribuţie sau a lanţului de aprovizionare,
unde comerţul este în poziţie de intermediar,
distingându-se activităţile de intermediere cu ridicata
şi cu amănuntul.
 Din perspectiva structurilor economiei naţionale,
există două reprezentări: una care porneşte de la
calificarea activităţii drept activitate de comerţ şi una
care se referă la gruparea actorilor (persoane fizice,
întreprinderi) care au comerţul ca activitate
principală.
Repere
comerciale
 Din momentul în care oamenii au început
să comunice între ei a apărut ca
necesitate apariţia comerţului. Schimburile
realizate la început au fost denumite troc,
adică produs contra produs sau aşa zisul
schimb în natură.
 Mai târziu această formă s-a descompus în
două operaţiuni şi anume vânzarea şi
cumpărarea, această scindarea
realizându-se atunci când s-a trecut la
folosirea monedei ca marfă intermediară
 Mai târziu apar adevărate imperii
comerciale formate din greci şi romani
odată cu dezvoltarea masivă a
transporturilor terestre şi maritime, a
sistemelor monetare, a schimburilor extrem
de diversificate
 revoluţiei comerciale in zona
mediteraneană şi zona Mării Nordului.
 Acesta este momentul în care apare ca
principal actor al pieţelor negustor care
iniţial este unul itinerant, iar mai târziu se
stabileşte în marile centre comerciale
apărute la intersecţia dintre mărfurile
nordului cu cele ale sudului devenite mai
târziu renumite târguri europene, bâlciuri
sau iarmaroace.
 Etape parcurse de comerţ în tumultoasa sa dezvoltare
 Etapa de dezvoltare a comerţului în cadrul “economiei preindustriale”
care are drept reper vânzarea fără dificultăţi majore a produselor, dat
fiind faptul că producţia meşteşugărească era foarte restrânsă, iar
cererea era nesatisfăcută; în această etapă rolul comerţului rezidă în
aducerea la populaţia consumatoare a produselor realizate;
 Dezvoltarea comerţului în cadrul “economiei de producţie” în faza de
dezvoltare a maşinismului, perioadă în care mărfurile aveau caracter de
serie şi se vindeau mai greu; această etapă se caracterizează prin
amplificarea funcţiilor comerţului şi prin menţinerea rolului său de
intermediar, dar şi prin faptul că produsul ocupa încă un loc central
deoarece era rar, iar consumatori se mulţumeau doar cu prezenţa şi
calitatea acestuia;
 Etapa următoare a fost declanşată la mijlocul secolului XX şi continuă şi
în prezent, cunoscută ca evoluând în “perioada de consum”, etapă
caracterizată prin apogeul producţiei de masă, dezvoltarea societăţii pe
baza economiei de piaţă, amplificarea concurenţei între producători
dar mai ales între distribuitori, situarea vânzării în centru problematicii
distribuţiei, modificarea opticii de abordare a pieţelor, amplificarea
rolului comerţului prin adăugarea la produs a serviciilor complexe pe
întregul traseu al actului de cumpărare şi utilizare, crearea unor condiţii
confortabile pentru realizarea actelor comerciale.
Funcţiile
comerţului
Intervenind în circuitul pe care îl realizează mărfurile şi serviciile de
la producător la potenţialii consumatori, comerţul îndeplineşte
mai multe funcţii:
 cumpărarea mărfurilor de la producători şi ducerea acestora în
incinta depozitelor unde trebuie realizate operaţiunile de
pregătire pentru vânzarea către consumatorii finali sau
intermediari;
 stocarea mărfurilor, privită ca o modalitate de echilibrare a
cererii cu oferta, presupune studierea nevoilor de consum,
stabilirea direcţiilor în care văr evolua respectivele nevoi;
 împărţirea cantităţilor mari de mărfuri pe care le preia de la
producţie, asortarea loturilor respective, formarea sortimentelor
comerciale şi asigurarea micilor partizi care trebuie aduse în
întâmpinarea nevoilor consumatorilor. Această funcţie are în
vedere faptul că în cadrul reţelei au loc unele acţiuni specifice
acestui domeniu şi ne referim aici la : porţionarea , dozarea şi
preambalarea mărfurilor, prelucrarea lor, sortarea după criterii
comerciale, controlul continuu al calităţii şi asigurarea condiţiilor
optime de păstrare până în momentul desfacerii, etc.;
 transferul mărfurile în zonele şi punctele extrem de
dispersate, în vederea vânzării acestuia către
consumatori, funcţie prin care se realizează o organizare
extrem de serioasă a mişcării mărfurilor. Prin această
funcţie comerţul trebuie să acopere spaţiul ce desparte
producţia de consum;
 realizarea condiţiilor de efectuare a actului de vânzare-
cumpărare ceea ce presupune existenţa unei baze
tehnico-materiale şi a unui personal pregătit în acest
sens;
 asigurarea promovării mărfurilor prin intermediul a
numeroase tehnici dintre care putem menţiona
publicitatea la locul vânzării, merchandising, publicitate
în mass-media care au drept scop generarea dorinţei de
cumpărare şi provocarea actului de cumpărare;
 cercetarea doleanţelor consumatorilor, a sugestiilor
acestora, a capacităţii de cumpărare, a gradului de
instruire, a obiceiurilor de consum care stau la baza
cererii de mărfuri dar şi la baza fundamentării politicilor
comerciale.
 În raport cu producători,
acest rol se rezumă la:
 regularizarea procesului de fabricaţie, prin
eşalonarea producţiei pe întregul an;
 amortizarea oscilaţiilor cererii;
 dimensionarea eforturilor financiare ale
producătorului.
 În raport cu utilizatorii,
comerţul permite
 punerea la dispoziţia consumatorilor a produselor
la momentul oportun adică în acolo unde se
găsesc şi au nevoie, în cantitatea şi calitatea
dorită şi la un preţ acceptabil;
 evitarea blocării unor resurse financiare ale
consumatorilor, prin aducerea produselor cât mai
aproape de aceştia;
 realizarea informării consumatorilor de către
comerţ care controlează întregul sistem de
comunicare a produselor şi de aprovizionare cu
mărfuri a populaţiei.
Acte de comerţ si comerciantul
Principii de organizare a activităţii
comerciale
Aceasta unitate de curs va
facilita formarea de
competenţe privind
identificarea principalelor
deosebiri dintre actele civile și
cele comerciale, obligațiile și
drepturile comercianților dar și
principiile de organizare a
activităţii comerciale;
Obiectivele cursului
La terminarea studiului acestei unităţi de învăţare
despre actele de comerț, comerciantul și principiile
de organizare a activitatii comerciale veţi fi capabili:
 Să înţelegeți noţiunea complexă de act de
comerț, comerciant,
 Sa cunoasteti accepțiunile acordate acestor
noțiuni,
 Să structurați corespunzător actele de comerț
 Să enumerati principiile de organizare a activităţii
comerciale
 Să cunoașteți semnificația fiecărui principiu în
parte
 Să ne amintim:
Funcţiile comerţului
Intervenind în circuitul pe care îl realizează mărfurile şi serviciile de la producător la potenţialii
consumatori, comerţul îndeplineşte mai multe funcţii:

 cumpărarea mărfurilor de la producători şi ducerea

acestora în incinta depozitelor;
 stocarea mărfurilor;
 împărţirea cantităţilor mari de mărfuri pe care le preia de la
producţie, asortarea loturilor respective, formarea
sortimentelor comerciale şi asigurarea micilor partizi
 transferul mărfurile în zonele şi punctele extrem de
dispersate;
 realizarea condiţiilor de efectuare a actului de vânzare-
cumpărare;
 asigurarea promovării mărfurilor prin intermediul a
numeroase tehnici;
 cercetarea doleanţelor consumatorilor, a sugestiilor
acestora, a capacităţii de cumpărare, a gradului de
instruire, a obiceiurilor de consum.
 Rolul comerțului în raport cu
producătorii
regularizarea procesului de fabricaţie,
prin eşalonarea producţiei pe întregul
an;
amortizarea oscilaţiilor cererii;
Dimensionarea eforturilor financiare ale
producătorului.
În raport cu utilizatorii,
comerţul permite:
punerea la dispoziţia consumatorilor
a produselor la momentul oportun;
evitarea blocării unor resurse
financiare ale consumatorilor, prin
aducerea produselor cât mai
aproape de aceştia;
realizarea informării consumatorilor .
ACTELE DE COMERȚ
 actele de comerţ sunt considerate acele
acte care se realizează în procesul unei
profesiuni comerciale
Restricţiile referitoare la persoanele
care urmează a efectua acte de
comerţ şi desfăşoară o activitate de
comerţ ridică două aspecte importante:
 determinarea şi stipularea incapacităţilor
 şi stabilirea incompatibilităţilor.
Incapacităţi
Legislaţia ţărilor civilizate, cu economie de piaţă
avansată, stipulează că nu au voie să facă comerţ:
 persoanele afectate de interdicţii legale ca
urmare a unor condamnări suferite pentru crime
sau delicte contra onestităţii şi bunăvoinţei,
precum şi cele condamnate pentru delicte fiscale
sau economice;
 persoanele care au suferit anumite interdicţii
judiciare datorită faptului că s-au dovedit a fi
foarte risipitori sau că fac parte din rîndul
persoanelor atinse de alienare mintală;
 minorii.
Incompatibilităţi
 Legislaţia stipulează că exercitarea
comerţului este incompatibilă cu realizare
concomitentă a unor profesii, cum ar fi cea
de avocat, magistrat, notar, funcţionar
public, militar etc.
 Pentru o mai bună claritate, se are în
vedere interdicţia exercitării concomitente a
unor asemenea profesii ( respectiv şi
comerţ şi magistratură sau şi comerţ şi
militărie activă) şi nu pregătirea agentului
economic care exercită profesia de
comerciant.
Obligaţiile comerciantului
 Respectarea sistemului de relaţii specific fiecărei ramuri
şi a modului de desfăşurare a activităţii comerciale
 Ţinerea evidenţelor primare şi contabile şi conservarea
tuturor documentelor comerciale.
 Deschiderea unui cont într-o bancă
 Furnizarea unor informaţii potrivit regimului patrimonial.
 suportarea consecinţelor falimentului, respectiv
lichidarea bunurilor întreprinderii sau a regimului judiciar
în cazul suspendării unei plăţi.
 Obligaţiile fiscale, care au în vedere plata impozitelor
speciale,.
 Obligaţiile ce revin comerciantului în calitate de patron
privesc sistemul de relaţii pe care trebuie să-l statueze în
cadrul firmei în raporturile cu salariaţii folosiţi.
 Orice întreprinzător comercial este obligat să cunoască şi
să aplice prescripţiile codului muncii referitoare la
contractul de muncă, reglementarea timpului şi natura
muncii, igiena şi securitatea socială, etc.
Prerogativele comerciantului
privilegii şi avantaje
 Se referă, în principal, la o serie de
drepturi prin care se statuează
posibilităţile acestuia atât de a acţiona
în interesul obiectivelor sale de afaceri,
cât şi pentru a se putea apăra în cazul
unor conflicte sau al apariţiei anumitor
daune.
Actele de comert
 Suntde trei categorii:
 Acte de comert naturale
 Acte de comert proforme
 Acte de comert in virtutea teoriei
accesoriei
 Actele de comerţ naturale date
de acele activităţi care prin ele
însele reprezintă comerţ
 totalitatea cumpărărilor de mărfuri în scopul revânzării sau închirieri lor;
 activităţile interpuşilor dintre participanţii la tranzacţiile comerciale,
cum ar fi brokerii, etc.;
 transformarea materiilor prime în obiecte de consum cu condiţia ca
transformările să fie realizate de un agent economic ce are drept scop
realizarea unui anumit profit din realizarea operaţiunilor respective;
 activităţile de transport, plecându-se de la premisa conform căreia
mărfurile sunt expediate de către punctele de producţie spre piaţă
prin grija transportatorilor;
 operaţiunile referitoare la activitatea bancară, date de faptul că
băncile percep anumite comisioane pentru a realiza activităţile
specifice, comisioane reprezentând preţul capitalurilor;
 activităţile desfăşurate de agenţiile de schimb valutar, birourile de
afaceri, de teatre, cinematografice, agenţiile de turism, etc.
 Actele de comerţ proforma sau actele
de comerţ a căror substanţă comercială
este dată de forma lor.
 Este vorba de o categorie restrînsă de operaţiuni care pot îmbrăca
forma unor acte de comerţ. Între aceste se înscriu operaţiunile
realizate sub acoperirea sau prin intermediul scrisorilor de schimb.
Exemplu:
Agentul A (comerciant sau nu) datorează un milion de lei agentului B
(comerciant sau nu), care, la rândul său, datorează o sumă
asemănătoare agentului C.
Într-o asemenea situaţie, B poate cere lui A să plătească lui C, la o
dată fixată, suma de un milion de lei, vărsământul acoperind, în
acest caz, stingerea sau achitarea celor două datorii.
O asemenea operaţiune se va cere în scris, redactându-se respectiva
scrisoare de schimb amintită anterior.
Oricare ar fi calitatea (comerciant sau nu) a semnatarului sau natura
cauzei angajamentului (datorie comercială sau nu), operaţiunile
realizate sub forma scrisorii de schimb sunt considerate de către
codul comercial ca acte de comerţ.
Acte de comerţ în virtutea
teoriei accesoriei.
Grupa respectivă cuprinde toate operaţiunile ce se referă la
acte care, pur civile prin natura lor, devin comerciale, dacă
sunt făcute de către un comerciant cu ocazia realizării unei
anumite laturi a activităţii sale comerciale.
Exemplu:
Dacă un comerciant cumpără un autoturism, acesta este
un act pur civil pentru o persoană particulară, dar devine
un act comercial pentru acelaşi comerciant sau pentru
altul, dacă respectivul autoturism este destinat firmei sale
de comerţ pentru a deservi un voiajor comercial sau
conducerea firmei în deplasările sale de afaceri;
la fel în cazul mobilierului de birou, al rechizitelor etc.
Excepţie face achiziţionarea imobilelor care, aşa cum se
arăta anterior, priveşte o operaţiune exceptată de codul
comercial, asemenea operaţiuni fiind considerate acte
civile.
 Comerciantul
 Noţiunea de comerciant are în vedere persoana fizică
sau juridică a cărei profesie este comerţul. Potrivit
codului comercial, sunt comercianţi cei care exercită
acte de comerţ şi fac din acestea profesia lor obişnuită.
 Deci, pentru a fi considerat comerciant, un agent
economic trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
 să facă acte de comerţ,
 să realizeze asemenea acte în mod obişnuit, ceea ce
implică repetabilitatea operaţiunilor respective;
 să transforme realizarea actelor respective în profesia
sa de bază sau accesorie;
 să acţioneze în numele său personal.
Principiile de organizare a
activitatii comerciale
 Între principalele principii ce alcătuiesc cadrul de
organizare al structurilor comerciale se înscriu:
 legalitatea activităţii comerciale,
 pluralismul formelor de proprietate,
 libera iniţiativă şi concurenţa,
 asocierea,
 specializarea comerţului,
 pluralismul formelor organizatorice şi al activităţii
comerciale,
 asigurarea consumului şi protecţiei cumpărătorului,
 ocrotirea mediului inconjurator
Legalitatea

 Legalitatea, ca principiu de organizare a

activităţii comerciale, are în vedere că
atât înfiinţarea oricărei structuri
comerciale, cât şi desfăşurarea activităţii
acesteia să aibă loc în concordanţă cu
normele de drept intern şi internaţional.
 Scopul introducerii unui asemenea principiu
de bază în organizarea activităţii comerciale
constă în :
 asigurarea comercializării produselor şi a serviciilor comerciale de către
persoane corespunzătoare autorizate să desfăşoare activităţi de comerţ;
 asigurarea unei protecţii optime a consumatorilor de bunuri şi servicii;
 integrarea orientărilor şi acţiunilor de dezvoltare şi nominalizare a reţelelor
de comercializare a bunurilor şi serviciilor comerciale în prevederile
standardelor internaţionale;
 promovarea şi asigurarea condiţiilor convenţionale normale în
comercializarea bunurilor şi serviciilor;
 definirea precisă a tuturor noţiunilor, termenilor şi expresiilor cu care se
acţionează în organizarea diferitelor structuri comerciale şi a activităţii
acestora;
 stabilirea regimului activităţii comerciale,
 reglementarea modalităţilor de informare şi protecţie a consumatorului;
 stabilirea condiţiilor de comercializare a bunurilor şi serviciilor,
 stipularea expresă a unor condiţii fortuite posibil a intervenii în
comercializarea produselor;
 reglementarea răspunderilor care revin operatorilor economici
 Pluralismul formelor de
proprietate
Pluralismul formelor de proprietate, ca una dintre cerinţele şi
trăsăturile importante ale unei economii ale cărei organizări
este bazată pe mecanismele pieţei, presupune
recunoaşterea şi asigurarea coexistenţei legale a unor
multiple forme de constituire a proprietăţii.
Punând conţinutul acestui principiu în legătură cu cel
prezentat anterior, trebuie precizat că tratarea din punct de
vedere legislativ al formelor de proprietate are în vedere
două aspecte şi anume:
 subiectul beneficiar al dreptului de posesie, utilizare, decizie
şi uzufruct, care poate fi individul, familia, sociogrupul,
organizarea naţională precum şi anumite organizaţii
internaţionale;
 obiectul proprietăţii care se poate concretiza în bunuri,
servicii sau alte stări admise de lege.
Libera iniţiativă şi concurenţa
 Principiul materializează impactul a două importante
caracteristici ale economiei de piaţă şi anume:
 iniţiativa liberă a individului, aspect ce are în vedere o
concepţie potrivit căreia în economia de piaţă totul se
bazează pe raporturi contractuale, activitatea economică
fiind plasată sub semnul libertăţii, fiecărui individ fiindu-i
permis să-şi orienteze preocupările în funcţie de
capacităţile şi de voinţa sa, comportamentul fiecăruia
dintre operatori sau agenţi economici fiind bazat pe
realizarea intereselor proprii
 competitivitatea concurenţială, aspect ce apare ca un
corolar al prezenţei în cadrul pieţei a pluralităţii formelor de
proprietate şi a liberei iniţiative a operatorilor de piaţă.
Respectiva concurenţă presupune poziţia economică
rezultată din interacţiunea întreprinderilor rivale, pe o piaţă
dată, în cumpărarea şi vânzarea unor mărfuri identice sau
substituibile care corespund aceleiaşi nevoi.
Asocierea
 Asocierea ca principiu de organizare a activităţii
comerciale şi crearea unor structuri funcţionale
presupune, la rândul său, unirea a două sau mai
multe persoane fizice sau juridice în scopul constituiri
unei societăţi comerciale, având la bază liberul
consimţământ al părţilor contractante .
 Promovarea unui asemenea principiu porneşte de la
premisa că prin asociere se realizează o sporire
considerabilă a puterii economico-financiară , a
operatorilor de piaţă, se măreşte capacitatea de
răspuns la cerinţele pieţei şi se asigură o adaptare
corespunzătoare a respectivilor operatori la
exigenţele consumatorilor.
Specializarea comerţului
 Această orientare poate asigura sporirea gradului de
profitabilitate prin concentrarea operatorului economic sau a
activităţii sale doar pe un anumit gen de comerţ.
Folosirea unor criterii precum:
 destinaţia produselor în procesul de consum,
 natura produselor,
 segmentele de consumatori abordaţi,
 provenienţa produselor,
 profilul şi ciclul de producţie,
vor genera prezenţa în cadrul pieţei a unor forme de comerţ cu
ridicata specializate pe comercializarea bunurilor destinate
consumului populaţiei sau pentru firme
 care, la rândul lor, pot fi specializate pe grupe de mărfuri.
 Pluralismul formelor organizatorice şi al
conţinutului activităţii comerciale
 reprezintă un principiu de organizare a activităţii
comerciale care apare ca un corolar al prezenţei în
setul respectiv de principii, el subliniind imposibilitatea
existenţei unei structuri unice care să-şi asume
responsabilitatea realizării activităţii comerciale.
 Acest principiu a căpătat şi valenţe internaţionale,
devenind din ce în ce mai vizibil prin extinderea
tendinţelor de asociere sau de integrare în cadrul
diferitelor zone şi pieţe internaţionale de mărfuri,
alături de obligativitatea aplicării prevederilor
legislative şi a normelor juridice emise de respectivele
entităţi, şi obligativitatea promovării unor principii
comunitare în organizarea activităţii comerciale.
 Aria de activitate,
 supune atenţiei, celor interesaţi, zona de piaţă în cadrul
căreia operatorul economic a primit dreptul legal de a
desfăşura activitatea comercială în calitate de persoană
fizică sau juridică.
 O altă semnificaţie a acestui principiu este stabilirea zonei
administrative în cadrul căreia o anumită structură
comercială îşi poate exercita atribuţiile şi competenţele,
sau îşi poate asuma anumite răspunderi.
 Pe măsura extinderii tendinţelor de mondializare a pieţei şi
a creşterii numărului şi puterii societăţilor multinaţionale,
principiul respectiv capătă un caracter mai complex, iar
aplicarea lui implică legislaţii şi norme speciale, care să
reglementeze activitatea respectivelor societăţi potrivit
situaţiei concrete în cadrul fiecărei zone naţionale de
piaţă.
Asigurarea consumului şi
protecţiei consumatorului
 are menirea
1. de a subordona întreaga organizare a
activităţii comerciale cerinţelor pieţei, respectiv
a consumatorilor şi de a proteja pe aceştia
împotriva practicilor abuzive ce ar putea apare
în relaţiile vânzător-consumator;
2. de a asigura integrarea sistemelor de
organizare a activităţii comerciale şi a
structurilor operaţionale ale acesteia, create în
fiecare ţară, în spiritul şi exigenţele stabilite prin
setul de principii promulgate de forumul
mondial cu privire la protecţia consumatorului
 Ocrotirea mediului înconjurător,
refacerea şi menţinerea echilibrului
ecologic
 vine să consfinţească rolul ce revine
structurilor comerciale în materializarea
relaţiilor om-natură, urmărind
prevenirea desfăşurării unor activităţi
de producere, comercializare şi
consum care, prin natura şi efectele lor
ar afecta echilibrul ecologic.
Discutii
 Ce este comertul?
 Ce este comerciantul?
 Dar actele de comert?
 Care sunt principiile ce stau la baza
organizarii comertului?
 Patriche, D., Bazele Comerţului, Editura
Economică, Bucureşti, 2004.
 Răbonțu Cecilia – Economie comercială,
Editura Academica Brâncuși, Tg-jiu, 2010
 Chirilă Lefter, Comert si economie
comerciala, Editura Economica, Bucuresti,
2009
 Ion Criveanu - ,,Economia Comerţului”,
Editura Universitaria, Craiova, 2010