Cancerul gastric

Cancerul care apare la nivelul stomacului se numeste cancer sau neoplasm gastric.
Acesta este o afectiune maligna, in care celulele neoplazice apar initial la nivelul
mucoasei gastrice si apoi se extind dincolo de peretele stomacului in tesuturile invecinate.
Tipul histologic cel mai frecvent de neoplasm gastric este adenocarcinomul, reprezentand
aproximativ 95% din totalul cancerelor gastrice.
Incidenta
Regiunea geografica. Pe plan mondial, incidenta difera mult de la o tara la alta.
Majoritatea tarilor in care se inregistreaza un numar crescut de cazuri de cancer gastric se
gasesc, cu mici exceptii, in regiunea Asia Pacific si nordul Europei (Chile, Japonia,
China, Finlanda, Ungaria si altele). In tara noastra, cancerul gastric reprezinta cea mai
frecventa forma de tumora maligna a tractului digestiv, incidenta sa prezentand insa mari
variatii geografice, fiind cel mai frecvent intalnita in Banat. In fiecare an, in Romania
sunt depistate in jur de 3.000 de cazuri noi de cancer gastric, cele mai multe dintre ele in
stadii avansate.
Varsta. Desi numarul cazurilor aparute la tineri a crescut in ultimul timp, incidenta
maxima a cancerului gastric este dupa varsta de 60 de ani, sub 45 de ani aparitia sa fiind
destul de rara. Trebuie totusi sa precizam ca formele de cancer gastric intalnite la tineri
pot fi mai agresive.
Sexul. Afectiunea survine mai frecvent la barbati decat la femei, raportul fiind de
2:1 .
Rasa. Studiile epidemiologice efectuate in Statele Unite au aratat o incidenta mare
la indivizii ce apartin populatiilor din insulele Pacificului, dupa care urmeaza
descrescator: populatia de origine africana, hispanici, populatia alba, amerindienii si la
final eschimosii.
Factorii de risc implicati in aparitia cancerul gastric sunt numerosi: dieta, infectia
cu Helicobacter pylori, fumatul, gastrita atrofica, ulcerul, anemia pernicioasa,
interventiile chirurgicala la nivelul stomacului, expunerea la radiatii si terenul genetic.
Aparitia cancerului gastric este de multe ori multifactoriala combinand predispozitia, care
este mostenita si factorii de mediu.
Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media de a
dezvolta acest tip de cancer. In prezent, factorii de risc sunt considerati a fi adevarate
cauze datorita corelatiei semnificative care s-a dovedit a fi intre ei si declansarea bolii.
Majoritatea factorilor favorizanti actioneaza asupra stomacului prin intermediul a doua
mecanisme: afectarea pH-ului gastric si inflamatia mucoasei.
Infectia cu Helicobacter pylori, este cel mai important factor de risc recunoscut la
ora actuala. Helicobacter pylori reprezinta o bacterie implicata si in producerea gastritei
si a ulcerului, ce poate coloniza mucoasa stomacului. Interesant este ca desi aceasta este
foarte des intalnita (aproape 50% din populatie), numai 5 % dintre cei infectati vor face
cancer gastric. Explicatia consta in faptul ca este necesar si un anumit teren individual ce
accentueaza inflamatia mucuoasei si modificarea pH-ului. Studiile au demonstrat
1
prezenta anticorpilor anti – HP in serul bolnavilor cu cancer gastric, ceea ce sustine rolul
acestei bacterii.
Dieta – consumul excesiv de alimente cu continut crescut in sare (muraturi,
mezeluri), preparate din peste sau carne conservate prin afumare, precum si o dieta saraca
in legume si fructe. Este dovedit faptul ca o alimentatie bazata pe vegetale si bogata in
vitamina C scade semnificativ riscul de aparitie al cancerului gastric.
Fumatul este asociat cu aparitia cancerului gastric atat ca numar de tigari fumate,
cat si ca durata. Studiile arata o crestere a riscului de pana la 1,5 – 1,6 ori.
Factori genetici – rolul acestora este sugerat de incidenta crescuta a bolii la mai
multi membrii ai aceleiasi familii. Aproximativ 10% din cancerele gastrice pot fi
explicate prin cause genetice.
Locul de munca cu expunere la azbest, nichel, praf de carbune.
Anemia pernicioasa, data de deficitul vitaminei B12 in organism, se asociaza cu
gastrita atrofica si cu modificari ale pH-ului.
Interventiile chirurgicale la nivelul stomacului pot modifica pH-ul gastric si
conduc la aparitia cancerului gastric.
Diagnosticul cancerului gastric este greu de realizat intr-un stadiu precoce,
deoarece 80% dintre pacienti nu prezinta niciun fel de simptome la debutul bolii.
Cand simptomele apar, ele sunt atat de vagi, incat sunt fie ignorate, fie confundate
cu simptomele altor afectiuni.
Semnele predictive ale cancerului gastric pot fi:
 discomfort gastric sau abdominal, care se accentueaza dupa alimentatie si
nu cedeaza la medicamente antiulceroase;
 indigestie si senzatie de arsura la nivelul stomacului;
 respiratie urat mirositoare (halena);
 inghitire dificila a alimentelor;
 lipsa poftei de mancare, senzatie de satietate instalata rapid, urmata de
balonare;
 scaderea in greutate, ameteli, anemie, oboseala;
 greturi, uneori chiar si varsaturi;
 constipatie sau diaree.
Investigatiile care se fac in astfel de situatii sunt:
 Radiografia baritata;
 Endoscopia;
 Recoltarea de sange pentru depistarea markerilor tumorali;
 Tomografia Computerizata (CT) abdominala;
 Radiografia toracica;
 Ecoendoscopia;
 Ultrasonografia endoscopica.
Tratamentul este adaptat in functie de pacient, stadiul, tipul, locatia si extinderea
malignitatii. Cancerul gastric este dificil de tratat daca nu este identificat timpuriu
(inainte sa se extinda). Din pacate, deoarece cancerul timpuriu nu prezinta foarte multe

2
simptome, boala este deja avansata cand se pune diagnosticul. Principalele tipuri de
interventii pot include:
 Interventia chirurgicala – este cea mai des folosita interventie, chirurgul
extirpand o parte sau intreg stomacul. Potential curativ este prezent la mai
putin de 40% din pacienti. In caz de metastazare a bolii, efectul este mai
mult unul paliativ.
 Chimioterapia – nu exista inca un standard international aprobat. Se
foloseste oportunitatea chimioterapiei chiar inainte de operatie cu scopul de
a micsora tumora sau dupa operatie ca terapie adjuvanta pentru a distruge
celulele cancerose ramase.
 Radioterapia – Radioterapia este un tratament antineoplazic care foloseste
radiatii X de energie inalta sau alte tipuri de radiatii, capabile sa distruga
celulele maligne.
Exista doua tipuri de radioterapie:
 radioterapia externa: foloseste un aparat care trimite radiatii catre zona
afectata;
 radioterapia interna: care foloseste substante radioactive injectate direct la
nivelul tumorii prin ace, tuburi sau catetere.
Modalitatea prin care este realizata radioterapia depinde de tipul si stadiul
procesului tumoral. In general este folosita in combinatie cu chirurgia si chemioterapia
sau este folosita impreuna cu chemioterapia cand pacientul nu poate fi operat chirurgical.
Radioterapia poate avea si un scop paliativ pentru a reduce durerea in cazurile de boala
incurabila.