Ileana cea sireata - Ioan Slavici

A fost odinioara un �mparat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era
frumoasa, cea mijlocie ?i mai frumoasa, iar cea mai tanara, Ileana, atata de
frumoasa �ncat ?i Sfantul Soare se oprea �n cale ca s-o vada ?i sa se desfateze de
frumuse?ea ei.

�ntr-o zi �mparatul primi carte ?i veste de la vecinul sau �mparat mare ?i

puternic, cum ca, iaca, nu e bine, ?i are sa se bata cu dansul pentru o mare
pricina �mparateasca. �mparatul se puse la sfat cu batranii ?arii ?i, cand vazura
cum ca nu e �ncotro, porunci voinicilor sa �ncalece pe armasari, sa-?i apuce armele
?i sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca ?i sa fie.

Mai �nainte de a �ncaleca ?i el �nsu?i, �mparatul chema pe fiicele sale la ?ine, le

grai vorbe blande ?i parinte?ti ?i dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa,
cate o pasarica vesela ?i cate un mar fraged.

� A carei floare se va vesteji, a carei pasarica se va �ntrista ?i al carei mar va

putrezi, despre aceea voi ?ti ca nu ?i-a pazit credin?a, grai �mparatul cel �n?
elept.

�ncaleca apoi pe cal, zise �sanatate buna� ?i porni cu voinicii sai �n calea cea
mare.

Cand cei trei feciori ai �mparatului vecin primira vestea ca �mparatul a pornit �n
cale ?i ca s-a departat de acasa, ei se �n?elesera �ntre sine ?i �ncalecara, ca sa
mearga la cetatea cea cu trei fete de �mparat sa rapeasca credin?a fetelor ?i sa-i
faca �mparatului suparare. Cel mai batran dintre feciori, voinic ?i viteaz ?i
frumos merse �nainte, ca sa vada ce e ?i cum, ?i apoi sa aduca veste ?i sa spuie.

Trei zile ?i trei nop?i a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vreuna din fete sa se
fi aratat la fereastra. �n crepetul zorilor celei de-a patra zi el pierdu rabdarea,
�?i �ntari inima ?i batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de �mparat.

� Ce e? cine e? ?i ce vrea? �ntreba fata trezita din somnul cel mai dulce.

� Eu sunt, surioara! grai feciorul de �mparat. Voinic �mparatesc, ce stau de trei

zile cu dragoste la tine la fereastra.

Fata cea de �mparat nici nu se apropie de fereastra, ci grai cu glas �n?elept:

� Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-?i creasca �n cale ?i spini sa-?i
ramana pe urma.

Peste trei zile ?i trei nop?i, feciorul de �mparat iara?i batu la fereastra. Acuma
fata de �mparat se apropie de fereastra ?i grai cu glas bland:

� ?i-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-?i creasca-n cale ?i flori
sa-?i ramana pe urma.

�nca trei zile ?i trei nop?i stete feciorul de �mparat la fereastra fetei. �n
crepetul zorilor celei de-a zecea zi, adica dupa ce au trecut de trei ori cate trei
zile ?i de trei ori cate trei nop?i el �?i netezi parul ?i batu, acum de-a treia
oara la fereastra.

� Ce e? cine e? ?i ce voie?te? �ntreba fata de �mparat, acuma mai rastit decat �n

celelalte randuri.
� Eu sunt, surioara! grai feciorul de �mparat. De trei ori cate trei zile stau cu
dor la tine la fereastra; vreau sa-?i vad fa?a, sa-?i privesc ochii ?i sa aud cum
curg vorbele de pe buzele tale.

Fata de �mparat deschise fereastra, privi cu suparare la voinicul cel frumos, apoi
grai cu glas neauzit:

� Eu ?i-a? privi �n fa?a ?i ?i-a? grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea
mijlocie, ?i numai dupa aceea vino la mine.

� Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu, grai feciorul de �mparat. Sa-mi dai �nsa
o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai u?oara.

?i nici n-a zis bine pana ce ?i fura un sarutat de la fata cea frumoasa.

� Sa n-ai parte de altul! zise fata de �mparat ?tergandu-se pe buze cu maneca cea ?
esuta cu alti?e. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-?i creasca �n cale ?i
flori sa-?i ramana pe urma.

Feciorul de �mparat merse la fra?ii sai, le spuse cum ?i ce, ?i cel mijlociu porni
�n cale.

Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile ?i de noua ori cate
noua nop?i la fereastra fetei celei mijlocii ?i batu de a treia oara la fereastra
ei � ea deschise fereastra ?i �i grai cu glas dragastos:

� Eu ?i-a? privi �n fa?a ?i ?i-a? grai o vorba: sa mergi �nsa la sora mea cea mai
tanara ?i numai dupa aceea vino la mine.

� Am sa trimit pe frate-meu cel mai tanar grai feciorul de �mparat. Sa-mi dai o
sarutare ca sa pot merge mai iute. ?i nici nu zise pana ce ?i fura un sarut.

� Sa nu ai parte de altul! grai ?i aceasta fata. Mergi �n calea pe care-ai venit:

flori sa-?i creasca �n cale ?i flori sa-?i ramana pe urma.

Feciorul cel de �mparat merse la fra?ii sai, le spuse cum ?i ce ?i, acum de-a treia
oara porni cel mai tanar fecior de �mparat. Cand el sosi la cetatea cea cu trei
fete, Ileana sta la fereastra ?i, cum sta ea �l vazu ?i-i grai cu glas vesel:

� Cel voinic frumos cu fa?a de �mparat, ce cale ?i-ai ales de mani a?a de �nfocat?

Cand feciorul de �mparat vazu fa?a Ilenei ?i auzi vorba ei, el stete locului, privi
la ea ?i grai cu glas voinicesc:

� Am pornit catre soare, ca sa-i fur o raza, sa-i �ncredin?ez sora ?i s-o duc acasa
sa mi-o fac mireasa. Acum, surioara, ma opresc �n cale sa privesc la tine, �n raza
fe?ei tale, ?i sa-?i zic o vorba ?i sa-?i fur o vorba.

Ileana �i raspunse cu �n?elepciune:

� De ?i-ar fi naravul cum �?i este vorba, de ?i-ar fi sufletul cum �?i este fa?a,
mandre ?i frumoase, blande ?i dragastoase, te-a? chema �n casa, te-a? pune la
masa ?i te-as ospata ?i te-a? saruta.

Feciorul de �mparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe, apoi grai cu glas
voinicesc:

� Ca-mi este naravul cum �mi auzi vorba, ca-mi este sufletul precum �mi vezi fa?a:
lasa-ma �n casa, pune-ma la masa ?i din zori �n seara rau sa nu-?i para; ?i nici
nu-?i grai vorba, pana ce ?i sari pe fereastra ?i peste fereastra �n casa ?i �n
casa la masa, ?i la masa tocmai �n frunte, unde ?edea �mparatul cand era mire.

-Ei! Stai! grai Ileana. Sa vad mai �nainte: e?ti ce-ar fi sa fii? ?i numai dup-
aceea sa graim vorba ?i sa gustam pomana ?i sa �ncepem dragostea. Po?i tu face sa-
nfloreasca din brusture trandafir?

� Ba! grai feciorul de �mparat.

� Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea �n?eleapta. Po?i tu face ca sa
cante liliacul �n glas frumos?

� Ba! grai feciorul cel de �mparat.

� Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea �n?eleapta. Po?i tu face sa rodeasca
mar pe iarba lupului?

� Pot! grai feciorul de �mparat.

� El sa fie pomana ta! zise Ileana cea frumoasa ?i ?ireata. Asaza-te la masa.

Feciorul de �mparat se a?eza la masa. Ei, dar Ileana e Ileana cea ?ireata! El nu se
a?eza �nca bine, ?i iata ca ?i cazu, cu scaun cu tot �n pivni?a cea adanca �n care
era ascunsa comoara �mparatului.

Acuma Ileana �ncepu sa strige: �primejdie�, ?i cand se adunara to?i arga?ii ca sa

vada ce e ?i pentru ce, ea le spuse ca a auzit troncote prin pivni?a ?i se teme cum
ca a intrat cineva �n pivni?a ca sa fure comoara �mparatului. Multe vorbe n-au
facut arga?ii, ci pe loc deschisera u?a cea de fier ?i intrara �n pivni?a ?i aflara
pe feciorul cel de �mparat ?i cu ru?ine �l scoasera la judecata.

Ileana spuse judecata:

� Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din ?ara ?i cand vor ajunge cu el
la marginea ?arii fiecare sa-i dea cate un sarutat.

A?a s-a poruncit, a?a s-a �ntamplat.

Cand feciorul cel de �mparat a sosit acasa la fra?ii sai, le-a spus toata
�ntamplarea ?i, dupa ce le-a spus-o, mare suparare a intrat �n sufletele lor. Ei au
trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de �mparat, ca ele sa faca ce vor face
ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea �mparatului celui cu trei feciori, pentru
ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. Cand
cea mai mare fata de �mparat primi cuvantul feciorilor de �mparat, ea se facu
bolnava, chema pe Ileana la sine la pat ?i �i spuse ca ea, numai a?a se va putea
�nsanato?i, daca Ileana �i va aduce mancare de pe vatra feciorilor de �mparat.

Ileana, de dragul surori sale, le facea toate; ea lua a?adar cofi?a ?i porni catre
curtea celor trei feciori de �mparat, ca sa mearga sa ceara sau sa ieie ?i sa
aduca.

Sosind la curte, Ileana intra �n ruptul sufletului �n curtea �mparateasca ?i grai

catre bucatarul cel mare:

� Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga �mparatul? Mergi iute, ca sa
vezi ce ?i pentru ce ?i care pricina!

Bucatarul �?i lua picioarele pe umeri ?i se departa � ca ?i la porunca �mparateasca

adica. Ileana ramase singura �n cuhne, �?i umplu vasele de bucate, varsa apoi pe
jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc ?i dupa aceea se feri din cale.

Dupa ce feciorii de �mparat �n?elesera ?i despre asta batjocura, ei se suparara

�nca mai tare decat ce-au fost pana acuma, trimisera din nou vorba la cele doua
surori ?i se pregatira din nou de razbunare. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul
voinicilor, ea se facu bolnava, chema pe Ileana la sine la pat ?i �i spuse ca numai
a?a se va �nsanato?i, daca va gusta din vinul ce se afla �n pivni?ele feciorilor de
�mparat. Ileana pentru sora sa le facea pe toate; lua dar cofi?a ?i porni ca sa
mearga � ?i sa vina. Sosind la curte, ea intra �n ruptul sufletului �n pivni?a ?i
grai catre pivnicerul cel mare:

� Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga �mparateasa? Fugi ?i vezi cum,
ce ?i pentru ce pricina!

Pivnicerul �?i lua picioarele pe umeri ?i se departa ca la porunca �mparatesei

adica. Ileana �?i umplu vasele cu vin, varsa ce-a mai ramas prin pivni?a, ?i apoi
porni catre casa.

Feciorii de �mparat trimisera acuma d-a treia oara veste la cele doua fete de
�mparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o �nca. Fetele de �mparat se
facura acuma amandoua bolnave, chemara pe sora lor la sine ?i �i spusera ca ele
numai atunci se vor �nsanato?i, daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii
cei de �mparat.

� Dragi surorile mele � grai Ileana catre ele � pentru voi ma duc ?i �n foc, ?i �n
apa; cu atata mai bucuroasa la voinicii cei �mparate?ti! ?i lua dupa aceea cofi?a ?
i porni, ca sa mearga, sa afle, sa ia, sa aduca ?i sa scape pe dragele surorile
sale de la moarte.

Dupa ce-a �n?eles feciorul de �mparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el
�n gradina ca sa fure merele cele de aur, el porunci ca, daca va auzi cineva vaiete
�n gradina, nimeni sa nu cuteze sa intre, ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se
vaiete �n pace. Lua dupa aceea cu?ite mari, ?i sabii, ?i suli?e ?i fel de fel de
lucruri ?i le ascunse �n pamant, pe sub marul cel cu poame de aur; le ascunse a?a,
ca numai varful ascu?it sa iasa din pamant. Dupa ce a gatit tot, el se ascunse
�ntr-un tufi?, a?teptand sosirea Ilenei.

Ileana sosi la poarta gradinii ?i cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la
intrare, le arunca cate o buca?ica de carne; leii �ncepura a se bate, iar Ileana
merse la mar, pa?i �ncet printre cu?ite, sabii, suli?e ?i alte lucruri ?i se sui �n
pom.

� Sa-?i fie de bine, surioara! grai feciorul de �mparat acuma. �mi pare bine ca te
vad la casa mea.

� A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana, ca am voinic �mparatesc, ?i frumos ?i

viteaz, de tovara?. Aide, sui-te �n pom ?i-mi ajuta sa culeg mere pentru dragele
surorile mele, ca le-au cerut cu limba de moarte.

Feciorul de �mparat nici nu dorea mai mult, el avea de gand ca sa traga pe Ileana
din pom �ntre cu?ite.

� E?ti buna, tu, Ileano, grai el, fii dar �nca mai buna ?i-mi da mana de ma ajuta
sa urc �n pom!

�Rau e gandul tau � �?i gandi Ileana � dar parte sa ai de el!� �i dete apoi mana,
�l ridica pe trupina pana la cracuri, �l lasa apoi ca sa cada �ntre cu?ite, ?i
sabii, ?i suli?e ?i fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei.
� Na-?i, grai dupa aceea, sa ?tii ?i tu ce ai avut de gand.

Voinicul cel rau la suflet �ncepu sa strige ?i sa se vaiete: hei! dar nimeni nu
venea sa-i ajute, ci-l lasau ca, dupa porunca lui, sa se vaiete �n pace ?i sa
sufere ?i sa rabde usturaturile cele grozave.

Ileana �?i lua merele, le duse acasa, le dete la surorile ei, se �ntoarse dupa
aceea la curtea �mparatului ?i le spuse arga?ilor ca sa mearga sa scape pe domnul
lor din primejdia cea mare.

Feciorul cel de �mparat, batjocorit ca vai de el, trimise dupa cea mai vestita
vrajitoare din ?ara, ca sa vina sa-i faca de leac ?i sa-i vindece ranile. Ileana s-
a dus �nsa mai �nainte la vrajitoare ?i i-a dat bani mul?i ca s-o lase pe ea, pe
Ileana, sa mearga �n locul vrajitoarei. A?a ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea
�mparatului; ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol ?i sa se puna trei
zile ?i trei nop?i �n muratura sarata, ?i dupa aceea s-o scoata ?i sa �nveleasca �n
ea pe feciorul cel ranit. Usturaturile feciorului de �mparat se facura �nca mai
stra?nice, durerile lui �nca mai nesufente. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine,
trimise dupa un popa, ca, mai �nainte de-a muri, sa-si u?ureze sufletul ?i sa se
�mparta?easca. Dar Ileana nici acuma nu dormea; ea merse la popa, �i dete mul?i
bani ?i facu ca el sa o trimita pe ea �n locul lui. A?a ajunse Ileana ca popa la
curtea �mparatului.

Cand Ileana ajunse la patul feciorului de �mparat, el era pe pragul mor?ii; nu mai
erau �n el decat trei rasuflari.

� Fatul meu, grai Ileana popita, m-ai chemat la tine ca sa-?i marturise?ti
pacatele, Gande?te dar la ceasul mor?ii ?i spune-mi ce-?i zace la inima. E?ti
suparat pe cineva ori ba?

� Ba! pe nimeni! grai feciorul de �mparat, pe nimeni, afara de Ileana, fata cea
tanara a �mparatului vecin ?i o urasc cu dor ?i dragoste, vorbi mai departe
feciorul de �mparat. Daca ar fi sa nu mor ?i sa ma �nsanato?esc, ma duc s-o pe?esc
la �mparatul, ?i daca n-o pieri �n noaptea cea dintai, atunci ea sa-mi fie so?ie
credincioasa ?i dupa lege!

Ileana asculta aceste vorbe, zise �nca ?i ea pu?ine ?i apoi merse acasa. Aici �n?
elese ca surorile ei plang ?i se vaieta pentru ca au sim?it ca �mparatul are sa
soseasca acasa de la lupta cea mare.

� Bucurie s-ave?i, le zise Ileana cand auzi ca tatal nostru cel bun are sa vina
acasa �ntreg ?i sanatos.

� Hei! ca noi ne-am bucura, raspunsera, daca nu ne-ar fi vestejit floarea, nu ne-ar
fi putrezit marul ?i nu ni s-ar fi suparat pasarica; dar acum e vai ?i amar de
capul nostru.

Cand Ileana auzi astfel de vorbe, ea merse la sine �n casa ?i afla ca floarea e
�nca aburita de roua, ca pasarea e flamanda ?i ca marul numai nu zice �mananca-ma,
surioara�. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ei, ea dete la una dintre ele
floarea, la alta dete pasarica, iar sie-?i ?inu numai marul cel fraged. A?a a?tepta
sosirea �mparatului celui aspru la porunca.

�mparatul, �ndata ce sosi acasa, intra la fata cea mai mare ?i o �ntreba de floare,
de pasarica ?i de mar. Ea �i arata numai floarea; ?i asta era �nsa pe jumatate
vestejita. �mparatul nu zise nimic, ci merse la fiica-sa cea mijlocie. Asta-i arata
numai pasarica; ?i asta era �nsa pe jumatate �ntristata, �mparatul iara?i nu zise
nimic, ci merse fara vorba la fiica-sa cea mai mica, la Ileana cea �n?eleapta.
Cand �mparatul vazu marul pe dulapul Ilenei, el era sa-l manance cu ochii de frumos
ce era.

� Unde ai pus floarea ?i ce ai facut cu pasarica? �ntreba el pe Ileana.

Ileana nici nu raspunse, ci fugi la surorile sale ?i aduse o floare proaspata ?i o

pasare vesela.

� Mare sa cre?ti, fata mea! grai �mparatul, acum vad ca ?i-ai pazit credin?a.

De la Ileana �mparatul iara?i merse la fiica-sa cea mijlocie ?i apoi la cea mare.
Dupa ce el le �ntreba de cele trei lucruri ce le-a �ncredin?at, ele �?i adusera cu
graba pasarea, floarea ?i marul de la Ileana. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda
minciuna: la ele floarea era ve?teda; pasarea era trista ?i numai marul era
proaspat, fraged, rumen ?i �mbietor la fa?a.

Cand �mparatul o vazu aceasta, el �n?elese toata treaba; porunci dar ca pe cele
doua fete mai mari sa le �ngroape pan la sani?ori �n pamant ?i a?a sa le lase ca sa
vesteasca asprimea pedepsei �mparatesei, iar pe Ileana o lauda ?i o saruta ?i multa
vorba buna ?i �mparateasca facu cu ea, zicandu-i:

� Mult noroc sa ai, fata mea, caci tu ?i-ai pazit credin?a.

Dupa ce feciorul cel mai tanar al �mparatului vecin s-a �nsanato?it, el �ncaleca ?i
porni ca sa vina ?i sa pe?easca pe Ileana, �mparatul cel batran, tata Ilenei, �i
zise cu vorba parinteasca, cand el �?i spuse gandul care l-a facut sa porneasca �n
cale:

� Fatul meu, voinice, mergi ?i �ntreaba pe Ileana; cum ca dore?te, cu ajutorul lui
Dumnezeu, a?a are sa fie.

Iar Ileana nu zise nici o vorba, ci lasa ca voinicul cel pa?it sa o sarute. Atunci
�mparatul pricepu toata treaba ?i grai:

� Dragi copiii mei, bag seama a?a a fost dat, ca voi sa va fi?i so? ?i so?ie; sa va
fie dara de bine!

Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic, �ncat i-a
mers vestea �n ?epte tari� Hei! dar Ileana n-a uitat vorba ?i gandul cel rau al
feciorului de �mparat: ea ?tia ca �n cea dintai noapte dupa cununie are sa o
primejduiasca. Porunci dara ca sa se faca o papu?a de zahar tocmai atat de mare cum
era ea �nsa?i, cu fa?a, cu ochi, cu buze, cu toata faptura Ilenei� ?i cand papu?a
fu gatita, ea o ascunse �n patul �n care ea avea sa se culce �n acea noapte.

Sara, cand cuscrii ?i corinteii s-au fost a?ezat la odihna ?i Ileana s-a fost
culcat �n pat, feciorul de �mparat grai catre mireasa lui:

� Draga Ileana, sa mai a?tep?i pu?intel, ca eu vin �ndata.

Ie?i dupa aceea din casa.

Ileana nu se gandi mult, ci sari din pat, lasa papu?a cea de zahar �n locul sau ?i
se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului.

Ileana nici nu se ascunsese bine, pana ce feciorul cel de �mparat ?i intra �n casa
cu o sabie ascu?ita �n mana.

� Sa-mi spui acuma, Ileana draga mea, grai el, tu m-ai aruncat pe mine �n pivni?a?
� Eu! grai Ileana de sub perdea.

Feciorul de �mparat dete o data cu sabia peste sani?orii papu?ii.

� Tu m-ai scos cu batjocura din ?ara? �ntreba el de-a doua oara.

� Eu! grai Ileana.

Feciorul de �mparat dete peste fa?a.

� Tu mi-ai varsat mancarile? �ntreba feciorul de �mparat de-a treia oara.

� Eu! grai Ileana.

Feciorul de �mparat dete cu spada de sus �n jos.

� Tu mi-ai varsat vinul? �ntreba feciorul de �mparat de-a patra oara.

� Eu! grai Ileana.

Feciorul de �mparat dete cu spada o data cruci? ?i o data curmezi?. Iar Ileana
�ncepu a rasufla aburi de moarte.

� Tu m-ai aruncat �n cu?ite? �ntreba feciorul de �mparat de-a cincea oara, ?i mai
�n urma.

� Eu! grai Ileana.

Feciorul de �mparat �mpunse acuma cu sabia �n inima Ilenei, �ncepu apoi sa dea �n
toate par?ile, ?i cruci?, ?i curmezi?, ?i �n lung, ?i �n lat, sa dea din toate
puterile ce avea, �ncat �i curgeau lacramile parau. Cand se apropiara zorile de
ziua, el �ncepu sa planga din toata inima. O data �i sari o buca?ica de zahar �n
gura.

� Hei! Ileana! dulce ai fost vie, dar dulce e?ti ?i moarta! zise el plangand �nca
mai tare.

� Dulce, zau! grai Ileana, ie?ind de sub perdea, dar pe de-o suta ?i de o mie de
ori mai dulce am sa fiu de aci �nainte.

Feciorul de �mparat stete �mpietrit de bucurie cand vazu pe Ileana �ntreaga ?i

sanatoasa. El o cuprinse �n bra?e, ?i de aci �nainte traira mul?i ani ferici?i ?i
�mpara?ira peste ?ara cu pace ?i cu noroc.
Florita din codru

A fost ce-a fost; daca n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.

�n mijlocul codrilor; l�nga drumul cel mare, l�nga drumul cel de ?ara, pe unde
umbla ?i trece �mparatul cu voinicii sai, era odinioara o cr�?ma, la cr�?ma aceea
era o cr�?mari?a; cr�?mari?a avea o fata, ?i pe fata o chema Flori?a. Fata asta nu
era �nsa fiica cr�?mari?ei, ?i cr�?mari?a nu era mama fetei: fata era fata fara
parin?i, ?i cr�?mari?a maica de suflet a fetei... Cine sa fi fost parin?ii fetei
chiar nici cei mai batr�ni ?i mai cu sfat oameni nu pot s-o spuna; asta nimeni n-a
putut s-o �n?eleaga ... �ntr-o buna diminea?a, cr�?marul s-a dus dupa lemne la
padure ... ?i... iaca ce sa vezi: pe o poiana limpede ?i plina de flori a aflat o
feti?a ce se juca cu ni?te pui de caprioara. Cum, c�nd ?i de unde sa fi ajuns
copili?a asta prin codru, aceea minte pam�nteasca nu poate s-o priceapa. Doar a
crescut ca ?i florile din pam�nt; doar a cazut ca ?i stelele din cer; sau s-a
prefacut cumva, pe nepricepute, din vazduhul curat. Destul cum c-at�ta era de
frumoasa feti?a asta, �nc�t, de-ar fi fost sa fie din om, ar fi trebuit sa fie -
cel pu?in - fata de �mparat. Cine ?tie?... vreun �mparat ce domne?te �n ascuns prin
ad�ncul codrilor ... Cr�?marul s-a lasat de lemne, a luat fata �n bra?e, a dus-o
acasa... ?i de aici �nainte a fost fata de suflet a lui ?i a cr�?mari?ei.

A?a a crescut apoi fata la cr�?ma. �n toata ziua se facea mai mare, ?i cu c�t se
facea mai mare, cu at�ta mai frumoasa la fa?a, mai placuta la faptura ?i mai
dulce ?i mai �n?eleapta la vorba. Pentru aceea oamenii o numeau Floare, - Floarea
cea frumoasa de la cr�?ma din codru.

Nu numai Flori?a, ci ?i maica-sa, cr�?mari?a, era �nsa frumoasa. Cr�?mari?a nu era

�nsa a?a de frumoasa ca ?i Flori?a, ?i Flori?a altfel iara, nu ca ?i cr�?mari?a.
Cr�?mari?a era frumoasa ca ?i o pana de paun; Flori?a era frumoasa ca ?i o floare
ce cre?te ascunsa �n umbra tufelor. Cr�?mari?a era frumoasa �nc�t nimeni nu se
putea rabda ca sa nu vorbeasca cu ea ?i nimeni nu cuteza sa priveasca la ea; Flori?
a era frumoasa �nc�t nimeni nu se putea rabda ca sa nu priveasca la ea ?i nimeni nu
cuteza sa vorbeasca cu ea. Cr�?mari?a at�ta era de frumoasa �nc�t, daca-i vedeai
fa?a oglindita �n fa?a vinului, ?i se parea cum ca vinul e mai tare ?i mai �nfocat;
Flori?a at�ta era de frumoasa �nc�t, daca-i vedeai fa?a oglindita �n fa?a
vinului, ?i se parea cum ca vinul e mai dulce ?i mai moale.

A mers dara vestea �n lume ?i �n ?ara cum ca la cr�?ma din codru se bea vinul cel
mai bun, cr�?mari?a din codru e cea mai frumoasa cr�?mari?a din ?ara, ?i cum ca
Floarea Codrilor e cea mai frumoasa fata din lume. C�?i drume?i treceau prin ?ara,
to?i se opreau la cr�?ma din codru, gustau un strop de vin, vorbeau o vorba cu cr�?
mari?a ?i aruncau o privire la Flori?a, ?i apoi, c�t traiau pe lume, vinul cel bun,
vorba cea dulce ?i fata cea frumoasa nu le ie?ea din minte.

�ntr-o zi de diminea?a trece vestea din gura �n gura p�na ce ajunge la cr�?ma din
codru cum ca peste ziua are sa treaca �mparatul pe aici pe l�nga cr�?ma, cu
voinici, cu curte ?i cu mare lucru ?i treaba..., precum trec adeca �mpara?ii. Cr�?
mari?a... acuma ?tim noi cum sunt muierile! Da �n dreapta, da �n st�nga, sparge, ?
terge, cura?e?te, s-a chitit, s-a pieptanat... cum fac adeca muierile c�nd nu e ca
totdeauna. Din zori de zi p�na �n pr�nzul cel mare nu s-a mai mi?cat de la
cautatoare: tot s-a sucit ?i dessucit, p�na c�nd nici ea singura nu ?tia ce are sa
mai faca. C�nd se sim?i gatita cum se cade, ea se puse �naintea cautatoarei, privi
�ndelungat ?i cu drag la fa?a sa, apoi grai:

� Frumoasa sunt, oglinda?

� Frumoasa, zau, raspunse cautatoarea; pe de o suta ?i pe de o mie de ori e �nsa

mai frumoasa Flori?a, pentru ca ea are fa?a ca zorile dimine?ii, ochi ca ?i c�mpul
cerului ?i trup ca raza soarelui.

Cr�?mari?a nu mai asculta nici o vorba, ci ie?i afara, izbi u?a, intra �n cr�?ma ?i
se puse cu vorba aspra ?i ne�mpacata la Flori?a: ca nu e buna, ca e proasta, ca e
lene?a - ca e toate, numai a?a nu, precum ar trebui sa fie. Dupa ce i s-a facut
apoi destul de vorbe, a dat porunca aspra ca Flori?a de aici �nainte �n toata ziua
sa se scoale dis-de-diminea?a, sa mature casa, cr�?ma, curtea, sa fiarba m�ncare...
?i iara?i sa mature, sa spele, sa taie lemne, sa faca foc ?i m�ncare - p�na ce s-o
face noapte; iar daca s-a facut noapte, sa se suie �n podul casei, sa-?i coboare un
sac de gr�u necernut ?i s-aleaga gunoiul din el, ca numai semin?ele curate sa
ram�na; numai dupa ce va sf�r?i toate aceste lucruri �i era iertat sa se culce ?i
sa doarma pe trei sc�nduri de goron.

�mparatul veni, gusta o picatura de vin, grai o vorba cu cr�?mari?a cea frumoasa ?
i-?i merse mai departe �n cale.

Flori?a - sarmana de Flori?a! - ea trei luni, trei saptam�ni ?i trei zile trase-n
jugul cel aspru fara sa graiasca o vorba fara sa pl�nga o lacrima, fara sa-nceteze
a-?i c�nta c�ntecele vesele... ?i pe c�t muncea mai mult, pe at�ta ?i se parea mai
rumena la fa?a, mai vie la privire ?i mai harnica, ?i mai sprintena, ?i mai
dragastoasa.

Peste trei luni, trei saptam�ni ?i trei zile iara?i sosi vestea cum ca �mparatul
era sa treaca cu voinicii pe l�nga cr�?ma, Cr�?mari?a se gati �nca mai cu ?or?oi
dec�t �n cel dint�i r�nd ?i, c�nd se sim?i gatita, iara?i �ntreba pe cautatoare:

� Frumoasa sunt, oglinda?

� Frumoasa, zau! raspunse cautatoarea, dar pe de o suta ?i pe de o mie de ori e mai

frumoasa Flori?a, pentru ca ea are fa?a ca marul, ochi ca ?i caprioara ?i trup ca ?
i crini?orii.

Ce vorbe a zis, ce vorbe n-a zis cr�?mari?a catre Flori?a, aceea nici n-o mai spun:
?tie acuma fiecare cum ca, zau! muierile n-aleg la vorbe c�nd li-a trecut de
gluma... Vai ?i amar d-acela care �n lume n-a avut parte de bine, care n-are maica,
n-are taica, n-are fra?i, n-are surori, ci sta a?a singura, ca ?i frunza aga?ata d-
un paianjen... Bag sama, a?a e data, ca unul sa str�nga ?i altul sa fr�nga.

Cr�?mari?a �n supararea ei cea mare, porunci ca Flori?a de aci �nainte sa nu mai

iasa la fa?a soarelui, ci tot �n pivni?a cea mare din fundul gradinii sa munceasca.
Lasa apoi sa se faca un razboi cum nici �nainte de aceea, nici dupa aceea n-a fost
altul: numai suveica[1] era at�ta de mare, �nc�t voinic trebuie sa fie acela care
sa ?i-o ridice de la pam�nt. Cum au trebuit apoi sa fie celelalte! Pe acest razboi
a trebuit apoi sa ?ese Flori?a pe toata ziua noua co?i �n lung, o p�nza �n care
urzeala era din fire �nc�t nu le vedeai cu ochii, iar nasadeala din funii, pe care
nici cele mai salbatice fiare nu le-ar fi putut rupe, ?i apoi sa ?easa, �nc�t nici
nasadeala sa nu se vada prin urzeala, nici �n urzeala sa nu se faca cr�mpi?a[2].
Daca Flori?a ?i-a facut lucrul, ea are sa capete o buca?ica de p�ne, facuta
jumatate din pazme, jumatate din cenu?a, ?i un ulcior de apa clocita la soare.

�mparatul a venit, ?i-a gustat picatura de vin, ?i-a grait vorba catre cr�?mari?a
cea frumoasa ?i ?i-a facut calea mai departe.
Flori?a noua luni, noua saptam�ni ?i noua zile a muncit, sarmana de Flori?a, �n
�ntuneric, ascunsa sub pam�nt ?i chinuita, ?i flam�nzita, ?i batjocorita ca vai ?i
amar de ea! ...

Peste noua luni, noua saptam�ni ?i noua zile, acuma de-a treia oara, iara?i sosi
vestea cum ca �mparatul vrea sa treaca pe l�nga cr�?ma cum �nainte de asta n-a
trecut �nca, adeca cu mare lucru ?i treaba cu multa socoteala... Era ca asta data
nu numai copitele, ci ?i cozile ?i coamele cailor sa fie aurite... ?i fel de fel de
lucruri, de care �nainte de asta nici nu s-a vorbit... Era adeca sa fie lucru
mare ?i �mparatesc! ... Se zicea cum c-acuma vine ?i feciorul �mparatului, un
voinic... voinic ca ?i un fecior de �mparat...

Cr�?mari?a? ... trei zile ?i trei nop?i ea n-a stat �n loc... �n zorile de-a treia
ziua cr�?ma era mai curata dec�t ghiocelul ?i cr�?mari?a mai chitita ?i mai
hoscocorata dec�t ce-a fost ea �nsa?i c�ndva. ?i apoi, a?a cum era, se puse, acuma
de-a treia oara, �naintea cautatoarei.

� Frumoasa s�nt, oglinda?

� Frumoasa, zau! grai cautatoarea, dar pe de-o suta ?i de-o mie de ori mai frumoasa
Flori?a, pentru ca ea are fa?a ca ?i fagurele topit, ochi ca ?i nevasta unui
�mparat ?i trup ca ?i rou?oara de pe flori. Cr�?mari?a nu mai zise nici o vorba, �?
i �nghi?i m�nia, ?i, plina de g�nduri amare ?i de necaz nest�mparat, se a?eza pe
prispa de dinaintea casei pentru ca s-a?tepte ?i sa vada sosirea �mparatului...
Iaca �ntr-un t�rziu, cam pe c�nd sta soarele la pr�nzul cel mic, se vazu din
departare ca vine, ca s-apropie, c-acu?i s-ajunga ceva ca ?i un nor stralucit.

Venea �mparatul cu voinicii ?i cu feciorul sau, venea, �nsa, �nc�t copitele cailor
nici nu faceau colb ?i pulbere, ci numai a?a... din stralucitul aurului celui mult
sim?eai cum ca acu?i va sa fie aici... C�nd cr�?marita ?i oamenii ce stateau de
vorba �naintea casei vazura cum ca de aici �nainte nu e gluma ?i r�s, ci chiar va
sa fie ceva, ei cu to?ii se sculara �n picioare ?i facura adeca cum fac oamenii de
treaba c�nd are sa fie lucru cu cinste ?i mare... Po?i ?ti acuma ce e aceea c�nd
vine chiar �mparatul cu oamenii ?i cu feciorul sau!... Cr�?mari?a �?i tocmi catrin?
a, se scutura de colb ?i se supse la buze; oamenii �?i luara palariile din cap ?i
se netezira la par... Iara Flori?a toca din razboi.

Abia fura gati?i, p�na ce sosi ?i �mparatul ?i navali cu ceata cea stralucita
asupra cr�?mei. �mparatul, feciorul cel de �mparat ?i voinicii cei m�ndri se
cobor�ra to?i cu to?ii de pe cai, zisera �buna ziua" ?i baura vin de cela bun...
Dupa ce ?i-au baut vinul ?i ?i-au zis vorbele, �ncalecara apoi ?i se dusera �nca
mai repede dec�t cum au fost venit... De Flori?a... nimeni n-a �ntrebat, nimeni nu
s-a �ngrijit... Numai feciorului de �mparat i se parea cum ca nu e precum ar trebui
sa fie: cum ca vinul nu e ca lauda, cum ca, cr�?marita nu e ca vestea... Ce sa faci
�nsa? ?i el �?i dete pinteni la cal ?i se repezi mai departe cu ceata cea
stralucita...

Dupa ce �mparatul, voinicii ?i feciorul de �mparat s-au fost departat, cr�?marita

chema la sine pe Baba Boan?a, o vrajitoare vestita, care era at�ta de batr�na,
�nc�t ?inea minte c�nd codrii erau ca iarba, mun?ii ca mu?unoiul ?i vaile ca ?i
cre?aturile la ea pe fa?a ... at�t de batr�na era Boan?a... ?i de c�nd traie?te n-a
facut alta dec�t vraji ?i alte lucruri ascunse ?i nepricepute... Acuma era vorba ca
sa faca ce va face cu sarmana de Flori?a.

Dupa multa vorba ?i �ndelungata sfatuire, cr�?marita se �n?elese cu Boan?a ca asta

sa lege pe Flori?a la ochi, s-o duca �n codru, sa-i scoata ochii ?i s-o lase acolo,
ca s-o man�nce fiarele ?i alte grozavenii de acelea din padure ?i de prin
guduroaiele �ntunecoase.
Mult sfat nu s-a facut dupa aceea. Boan?a merse �n pivni?a, lega pe Flori?a la ochi
... si facu precum i s-a fost zis.

C�nd ele ajunsera �n ad�ncul codrului, pe unde fiin?a omeneasca n-a calcat de c�nd
e lumea, Boan?a scoase cu?itul cel mare, dezlega legatoarea cea neagra de pe ochii
Flori?ei ?i facu, ca sa-?i faca treaba... Abia privi �nsa la Flori?a �n fa?a ?i �n
ochi, ea scapa cu?itul din m�na ?i stete uimita ?i �ncremenita � cum sta omul c�nd
mare lucru i se pune �n cale... Mul?i ani a trait ?i multa lume a umblat Baba Boan?
a: pe Flori?a n-a vazut-o dec�t odata ... De frumoasa ce-o vedea, �i parea cum ca
nici n-o vede, ci numai ?i-o g�nde?te... Flori?a . .. sta ?i ea uimita de ce vedea:
ea � sarmana! � nu ?tia ce are sa i se faca, ce are sa pa?easca.

Cum Flori?a ?i Boan?a stateau a?a uimite, deodata, ca din pu?ca, sari o caprioara
dintr-un tufar, ?i cum sari, cum trecu pe l�nga Flori?a, cum privi la ea, a?a
privi, �nc�t ochii am�ndoi, ?i cel de-a dreapta, ?i cel de-a st�nga, �i sarira din
cap ?i cazura la Flori?a �n poala.

Baba Boan?a mul?umi lui Dumnezeu cum ca nu e silita sa faca un pacat mare, lua
ochii cei de caprioara ?i-i duse, ca sa spuie c�rciumari?ei cum ca i-a scos de la
Flori?a din cap.

Flori?a ramase singura ?i parasita ... Ce sa faca? Porni �ncotro o dusera ochii ?i
norocul.

Multe zile ?i multe nop?i a pribegit Flori?a a?a singura prin codru, fara s-auda
grai pam�ntesc, fara sa vada fiin?a omeneasca.

Numai din c�nd �n c�nd i se ivea c�te o fiara salbatica �n cale ?i asta ram�nea
�nsa privind din departare, o urma o buca?ica de cale ?i apoi se ascundea �n tufele
dese. Flori?a mergea c�nt�nd mai departe... Unde - nici ea singura nu ?tia...
Mergea... mergea...

�ntr-at�tea ?i at�tea zi, tocmai �n revarsatul zorilor, pe c�nd se dezvelea ziua

din noapte, vazu cum ca vede ceva, a?a ca ?-o casa, zarindu-se printre frunzele
copacilor. �naintea casei lucra un om ghebos ceva - nu ?tiu ce - aplecat la pam�nt,
dar lucra, �nc�t nici cu trasnetul n-ai fi putut sa-l treze?ti de la lucru... Dar
cum lucra? - nu ca alta lume. Toate le facea �ntoarse ?i sucite, ca ?i omul adeca
care nu pricepe lucrul de care s-a prins. El lucra la un pui... Mai �nainte �l
ciupeli ?i numai dupa aceea �l opari cu apa fiarta - mai �nainte �l drese ?i numai
dupa aceea �l ciupeli ?i opari...

C�nd Flori?a vazu c�t de necioplit mi se mi?ca ghebosul, ea nu se putu rabda ca sa

nu mearga sa-l �nve?e ?i sa-i ajute...

� Bun lucru, badi?a! grai Flori?a bl�nd ca totdeauna...

Ghebosul privi �ndarat c�nd auzi, a?a ca prin vis, vorba cea dulce a Flori?ei, ?i
c�nd privi ?i vazu ce vede... poate acuma fiecare sa ?tie ce trebuie sa fie atunci
c�nd un ghebos prive?te �n fa?a Flori?ei, Ghebosul scapa ?i cu?itul, ?i puiul, ?i
toate le scapa din m�na, ?i sta �naintea Flori?ei, �nc�t i se parea c-acuma nici nu
e ghebos mai mult... Dar nici Flori?a nu sta la flori ?i frunze! Ghebosul era at�t
de h�d, c�t Flori?a de frumoasa: cu gura ca grapa, cu ochii ca ceapa, cu nasul
c�rlig, cu parul p�rlit...

� Ce ai de g�nd cu puiul? �ntreba Flori?a dupa ce-i mai trecu ame?eala.

� Am sa-l frig pentru tovara?i, raspunse ghebosul cam cu jumatate de gura, ca omul
din care sco?i vorba cu frica.
� Ce tovara?i? �l �ntreba Flori?a.

Ghebosul privi lung la Flori?a, ca un om care ar vrea sa zica ceva ?i nu ?tie cum
s-o scoata mai nimerit.

� Vezi casa asta? zise el de la o vreme, mai cu inima. Asta e casa celor
doisprezece ho?i de codru. Ei s-au dus la ho?it, ?i eu am ramas ca sa le fac de
m�ncare.

A?a e, doisprezece ho?i - ho?i de codru ?i grozavi, cu capitanul lor cel �nfrico?at
- au locuit �n asta casa... ?i ?tie toata lumea cum ca ho?ii de codru se spala �n
toata diminea?a cu s�nge de copil nebotezat ?i s�nge de fete mari, iar �n fa?a de
om nu pot sa priveasca pentru ca sim?esc junghi �n spete, ?i-n cap, ?i pe toate
laturile... Nu e minune, dar, daca Flori?a a cam tresarit c�nd a auzit vorbe at�t
de mari... Hei! dar Flori?a nu s-a �nfrico?at - zau nu s-a �nfrico?at, ci, cu vorba
vesela ?i r�s pe buze, a zis catre ghebos:

� Un pui pentru doisprezece ho?i? Nici pe-o masea n-are sa le ajunga.

� Vezi bine ca doara nu am eu at�ta pricepere, raspunse ghebosul fac�ndu-se ?i el

�n?elept. Ieri le-am fript un juncan, ?i ei m-au batut c-a fost prea mult: astazi ?
tiu ca nu m-or bate.

� Iar azi te-or bate pentru ca le-ai fript prea pu?in... Aide ca sa te �nva? eu ce,
cum ?i c�t sa faci, zise Flori?a sarind sprintena, cum era ea, peste pragul casei.

Acuma taie patru pui ?i-i fierse, taie doi purcei ?i-i fripse, facu o zamu?a buna ?
i calda ?i arata ghebosului cum are sa faca de aici �nainte.

� Iaca a?a, dragul meu, ?i a?a... ?i a?a, - �l �nva?a adeca precum �nva?a o maica
buna ?i �ngrijitoare.

Ca nu cumva sa se �nt�mple ceva cu ho?ii, ghebosul spuse Flori?ei cum ca sa-i spuie
lui pe c�nd are sa fie gata cu m�ncarile, sa fuga c�t o duc picioarele ca sa nu
cada �n m�inile ho?ilor, caci el numai atunci va c�nta din fluiera?ul cel mic, care
cheama pre ho?i la pr�nz.

Flori?a gati m�ncarea, puse vasele pe masa, mai cura?i, mai netezi, facu casa,
�nc�t numai de-un drag sa ?ezi �n ea, apoi se puse la vorba cu ghebosul ?i
vorbira... vorbira p�na ce uitara de ho?i, de fluieri?a, de toate.

�n ad�ncul codrului ho?ii �ncepura sa flam�nzeasca, sa se supere ?i, care de care

mai cu greu g�nd la inima, sa porneasca catre casa... Hei! ghebosule, ghebosule,
mare necaz ?i-ai facut!

� Ce se simte aici? �ntreba Flori?a sim?ind ceva, ca ?i c�nd ar fi s�nge sau a?a
ceva...

� Vai! sarmanul de mine! striga ghebosul �nspaim�ntat. Vin ho?ii! Fugi! Ba nu fugi,
caci n-ai vreme de fuga... Ascunde-te sub pat.

Flori?a - de frica, ce sa faca? - se ascunse sub pat. lar cei doisprezece ho?i de
codru veneau tot unul dupa altul, ?i �nca din departare s-auzea cum ziceau ca au
sa-l ucida, sa-l turteasca, sa-l taie buca?ele pre ghebosul... Cum nu? c�nd ei
rabdau de foame... ei... ho?i ca d�n?ii!

Ghebosul le ie?i �n cale, ca sa-i roage de iertare ?i sa le spuna cum ca le-a facut
m�ncari bune.
� Sa taci deloc! grai capitanul. Nu-mi prie?te m�ncarea p�na ce nu ma spal cu
s�ngele tau.

Dupa aceea intra �n casa pentru ca s-aduca cu?itul cel mare; iara ceilal?i prinsera
pe ghebos ?i-l facura nod. C�nd capitanul intra pe prag, el ramase st�nd uimit �n
loc; i se parea ca asta casa neteda ?i curata nu e a lui.

� Mai oameni! grai catre cei de afara, veni?i �ncoace!

� Ce e? �ntrebara cei de-afara.

� Veni?i c�nd zic!

C�nd ho?ii pa?ira pe prag, ei privira �nca mai uimi?i dec�t capitanul la casa
lor... A?a privind, le trecu de m�nie ?i iara?i le veni foamea; se a?ezara unul
dupa altul la masa. Ghebosul, ca ?i omul care era s-o pa?easca, se facu sprinten,
fugi la vatra ?i intra cu m�ncarurile �n casa.

C�nd capitanul s�m?i mirosul aburilor din zeama:

� Mai! grai catre ghebos, pentru ca mi-ai cura?it casa, te lasam p�na dupa pr�nz.

Dupa aceea lua lingura, gusta din zeama ?i o purta prin gura.

� Ce m�ncare e asta? �ntreba dupa aceea.

� Zeama, cu cinste sa fie zis, zeama caldu?a, raspunse ghebosul.

� Buna m�ncare! grai capitanul. Lua dupa aceea lingura, dete la fiecare ho? c�te
trei linguri, ?i ce ramase �?i ?inu sie.

Ho?ii �?i m�ncara particica ?i dupa aceea privira, ling�ndu-se pe buze, la

particica capitanului. Ghebosul intra cu carnea cea de pui.

� Ce e aceasta? �ntreba capitanul.

� Pui, pui fript, raspunse ghebosul.

Capitanul. �?i taie o buca?ica, gusta ?i apoi grai catre ghebos:

� Mai! asta s-o fi adus tu mai �nainte! Pentru ca ne-ai facut at�t de bune m�ncari,
noi cu to?ii te iertam!

Dupa aceea lua cu?itul, taie la fiecare ho? c�te o buca?ica ?i ce ramase �?i ?inu
sie.

Ho?ii �?i m�ncara buca?elele, dupa aceea �ncepura sa priveasca la buca?ile

capitanului, ling�ndu-se pe degete... Iara capitanul de la o vreme �ncepu sa
rasufle cu greu ?i sa man�nce cu ?�r�ita, numai de ici, de colea c�te o buca?ica,
c�te un fir, ca ?i omul care ar m�nca ?i nu mai poate m�nca de satul ce e,
saracul...

� Frate capitane, grai unul dintre ho?ii cei flam�nzi, tu te-ai saturat: da-ne noua
ce a ramas!

� Ce? �i zise capitanul, sau n-a?i avut ?i voi: asta o ?in pentru mine - pentru ca
s-o man�nc deseara.

� Sa nu fie suparare, grai ghebosul, mai sunt �nca ?i alte m�ncari.

� Auzi?i voi? zise capitanul, celelalte sunt ale voastre.

� Ba nu! graira ho?ii, noi vrem sa m�ncam din asta, caci asta e buna! ...

Vorba din vorba: ho?ii �ncepura a se certa... Unii ca asta, al?ii, ca ceea; treaba
sta rau, ?i daca ghebosul n-ar fi intrat cu purceii cei frip?i �n casa, zau nu cred
ca nu s-ar fi �nt�mplat un lucru nesf�r?it. C�nd �nsa mirosul fripturii le intra �n
nas, �ndata se st�mparara.

� Ce e aceea? �ntreba capitanul.

� Purcel, purcelu? fript! raspunse ghebosul.

Capitanul gusta... A?a ceva p�na acuma nici �n vis n-a gustat.

� Mai prostule! grai catre ghebos, acuma trebuie sa aduci tu pe acesta? Sa mi-l pui
mie pe sara, ?i dete puii la ceilal?i ho?i.

� Sa ne dai purcel! graira ho?ii, ai zis ca ce vine e al nostru.

� Ce? sau n-a?i zis voi ca puii sa vi-i dau? zise capitanul m�niindu-se ur�t.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O vorba nu zic mai mult!... Hm! aceea nu e gluma c�nd capitanul zice a?a vorbe
catre tovara?ii sai flam�nzi... Poate acuma fiecare sa ?tie ce e aceea c�nd
unsprezece ho?i se bat cu capitanul lor ... Sarmana de Flori?a! daca ar fi ?tiut ea
cum ca asta are sa fie din m�ncarile cele bune... Zburau, Doamne, sabiile, cu?itele
?i fel de fel de lucruri, ?i se bateau ho?ii precum se bat nourii �n capete ?i se
prapadesc... A?a lucru n-a fost �nca de c�nd e lumea!

?i Flori?a? ... Bun e sufletul bun! Doamne, bun e!... bun ca ?i darul ?i m�na lui
Dumnezeu! C�nd ho?ii se bateau, sfar�mau ?i prapadeau mai a pieire, Flori?a nu se
mai putut rabda, ci ie?i de sub pat ?i se puse tocmai �n mijlocul lor, ?i cum s-a
pus, a stat acolo �ntre ei, �ntre ho?ii cei �nfrico?a?i, batau?i ?i ho?i de codru.

Ce-a fost dupa aceea, cum s-a facut, cum s-a sf�r?it, aceea e acuma treaba lor...
Oare, Doamne ... c�nd vede cineva pe Flori?a, s-ar mai putea bate ?i supara, i-ar
mai putea veni g�nd rau ?i ne�mpacat?... Ho?ii stetera to?i �ncremeni?i, ?i amu?
ira, ?i scapara sabiile, cu?itele ?i fel de fel de lucruri ce aveau �n m�na: li se
parea cum ca a venit pedeapsa lui Dumnezeu asupra capetelor lor, ca sa-i traga la
socoteala pentru pacatele lor cele multe �n rautatea lor cea mare ?i �nfrico?ata ?i
ho?easca ... Iara Flori?a le grai �n graiul ei cel bl�nd:

� Nu va supara?i, badi?orilor, ca, daca dori?i, iara?i va fac m�ncarile �nca mai
bune ?i mai caldu?e dec�t cum au fost cele de astazi.

Ho?ilor li se parea ca cerul s-a dar�mat asupra lor, ?i mun?ii, ?i codrii, c�nd
auzira vorba Flori?ei... De aici �nainte Flori?a ramase la casa ho?ilor; �i
�ngriji, �i cura?i, le facu m�ncari bune, �i ?inu la pove?ti frumoase ?i la vorbe
bl�nde; iar ho?ii nu se mai mi?cara de-acasa. Le parea ca de aici �nainte nici n-au
ce sa cerce �n lume... A?a merse asta p�na ce li se sf�r?ira m�ncarile: ajunsera ca
abia mai aveau bucate pentru trei zile ?i trei nop?i. Apoi nici unul nu voia sa se
urneasca de acasa pentru ca sa c�?tige; fiecare voia sa taie lemne, sa faca foc, sa
spele, sa mature, sa varuiasca, sa �ngrijeasca gradina cea cu flori, sa faca adeca
dupa placul ?i dorin?a Flori?ei.
�ntr-o zi, Flori?a merse �n gradina cea cu flori, ca sa vada cum ?i ce, ?i afla ca
un porc salbatec a facut mare zguduire printre straturi ?i, afl�nd, tare ?i mult s-
a �ntristat. Ho?ii, cum auzira, to?i cu to?ii sarira la pu?tile cele ruginite ?i
mersera ?i gonira ?i nu se oprira p�na ce nu-l �mpu?cara pe porcul cei salbatec.
C�nd capitanul, care era cel mai sprinten dintre to?i, venea cu el �n spate, a?a
pa?ea de falos, a?a privea de m�ndru, �nc�t erai sa crezi c-a stat de vorba cu Sf.
Petru... De aici �nainte fiecare ho? voia sa fie cel mai harnic, mai de treaba ?i
mai voinic. Ghebosul, cel mai �n?elept dintre d�n?ii, �i �mpar?i �n doua: ?ase in?i
trebuiau sa mearga �n toata ziua la, c�?tig, iar al?ii ?ase aveau sa ram�na acasa
pentru ca sa lucreze dupa porunca ghebosului ?i dorin?a Flori?ei.

Cei mai iste?i dintre ho?i se dusera �n cetatea �mparatului ?i cumparara cu mul?i
bani fel de fel de lucruri frumoase ?i le adusera, ca sa le puna la capat�iul
Flori?ei, a?a ca nimeni sa nu ?tie cine le-a pus... ?i apoi li se �nnebuneau min?
ile c�nd vedeau cum ca Flori?ei �i sare inima de bucurie c�nd diminea?a �?i afla
c�rpele cele frumoase la capat�iul patului. A?a curgea traiul ho?ilor de c�nd ei au
dat de Flori?a ?i a?a traiul Flori?ei de c�nd ea a dat de ho?i. �?i r�de inima c�nd
�?i aduci aminte!

Hei! dar lumea e rea! Bag sama, nici Dumnezeu nu vrea ca �n lume sa fie numai bine!
... Cr�?mari?a dupa multa vreme iara?i privi �n cautatoare, iara?i �ntreba,
cautatoarea iara?i �i raspunse ?i iara?i facu vorba cu Baba Boan?a... Ce-?i e
muierea vicleana! nici �n fundul lumii nu-?i lasa pace ?i trai bun ...

Baba Boan?a �?i facu trebile, afla cum ?i ce e cu Flori?a ?i unde se afla ea, porni
apoi �n cale catre codrul cel vestit... C�nd ea era s-ajunga la casa ho?ilor, afla
ca vede ni?te oameni vorbind: erau cei ?ase ho?i ce stau cu ghebosul la sfat. Ea
lua ?apte frunze verzi de pe creanga unui stejar, grai asupra lor c�teva cuvinte ce
sunau a vraja, sufla de trei ori asupra lor. Baba n-a suflat bine, p�na ce frunzele
se ve?tejira ?i ho?ii adormira to?i ?apte, unul dupa altul.

Acuma Baba Boan?a intra la Flori?a �n casa, spuse cum ca-i aduce �sanatate ?i voie
buna" de la maica sa cea buna; �i dete apoi un inel de aur, frumos ?i rotund.
Flori?a - dar de unde sa poata g�ndi rau prin capul ei! - ea trase inelul pe
degetul cel mijlociu ?i nici nu-l trase cum se trage, p�na ce ?i cazu la pam�nt.

Dupa ce Boan?a �?i facu treaba, ea �?i lua c�rja de dupa cuptor ?i o ?terse din
cale. Nu-i venea la socoteala ca sa stea �nca mult, fiindca ?tia cum ca multa vreme
n-are sa treaca p�na ce ho?ii se vor trezi din somn. ?i ho?ii cei din codru, zau!
nici pentru o Boan?a nu sunt lucru de gluma.

C�nd ho?ii intrara �n casa ?i c�nd ceilal?i sosira, ?tie acuma fiecare ce e acea
c�nd doisprezece ho?i de codru pl�ng din ruptul sufletului, �nc�t pietrele se mi?ca
... numai Flori?a nu se mi?ca, caci ea era moarta; moarta... ca ?i moarta. �n
durerea lor cea mare, n-avura �ncotro: hotar�ra s-o �mbrace frumos pe Flori?a, sa-i
faca un morm�nt, ?i ... vai ?-amar c�nd vine p�na �ntr-at�ta! Cum steteau ei �nsa
a?a l�nga mort, vazura ceva ce �nca n-au vazut: inelul Boan?ei... C�t ce trasera
inelul de pe deget, Flori?a �?i deschise ochii ?i se facu mai vie dec�t ce a fost
c�ndva. �n bucuria lor cea mare, ho?ii mersera �n cealalta zi �n satul
�mparatului ?i cumparara toate inelele ?i tot aurul ce se afla �n t�rg ?i-l detera
Flori?ei, pentru ca sa nu mai primeasca de la al?ii. ?i apoi grijeau Doamne! cum
pot numai ho?ii sa grijeasca pe Flori?a, c�nd se tem ca o vor pierde.

Peste ?apte luni, ?apte saptam�ni ?i ?apte zile, cr�?mari?a iara?i privi �n
cautatoare, iara?i auzi vorbele suparatoare, iara?i chema la sine pe Baba Boan?a ?i
iara?i trimise primejdia asupra Flori?ei. Boan?a facu ca ?i celalalt r�nd, ?i dupa
ce adormira ho?ii iara?i intra la Flori?a, �i zise �sanatate ?i voie buna� ?i �i
dete o rochie de matase, graind:
� Iaca, ?i-a trimis-o maica ta cea buna ca sa te �mpodobe?ti cu ea.

Flori?a, de bucurie ca a primit veste de-acasa, �mbraca rochia ca sa vada cum �i ?

ade. Nici nu trebuie sa spun ca asta data Flori?a cazu mai moarta. Boan?a fugi mai
iute, durerea ho?ilor fu mai mare ?i �nvierea mai puternica ?i mai �mbucuratoare
dec�t �nainte de asta cu at�te saptam�ni.

Acum ho?ii cumparara toate matasurile ?i frumuse?ile ce se aflau la negu?atorii cei

mari ?i �mparate?ti; iar �ngrijirea lor se facu pe de ?apte ori c�te ?apte mai mare
dec�t ce a fost c�ndva.

Peste noua luni, noua saptam�ni ?i noua zile cr�?mari?a, acuma de a treia oara,
adeca de a doua oara de a treia ora, iara?i se fali catre cautatore cu frumuse?ea
sa.

� E?ti frumoasa, �i raspunse cautatoarea, dar Flori?a e mai frumoasa, de o suta ?i

o mie de ori mai frumoasa dec�t ce-a fost ea �nsa?i c�ndva, ?i traie?te ca o
�mparateasa.

Dupa aceste vorbe, cr�?mari?a n-a mai chemat pe Boan?a la sine, ci ?i-a legat
catrin?a ?i ea �nsa?i s-a dus la coliba babei. Ce-au vorbit, ce n-au vorbit, ce
sfaturi au facut, aceea nu se poate spune... Bune g�nduri cu de-a buna seama nu le-
a trecut prin minte... Vai ?i amar de acela ce da de rau cu muierile!

Boan?a se sufleca, acuma chiar de a treia oara, ?i aceea nu e gluma c�nd o

vrajitoare ca ?i Boan?a se sufleca, cum �nainte de asta nu s-a mai suflecat �nca...
De asta data nici nu porni pe picioare, ci �n miez de noapte, calarind pe o prajina
str�mba... Mare primejdie trebuie sa fi fost �n g�ndul ei ca s-a opintit at�t de
babe?te!

De c�nd Flori?a murise �n doua r�nduri, ho?ii nu mai dormeau nici ziua, nici
noaptea, ci stau la paza, cum stai c�nd de mare necaz ?i primejdie te temi. Pentru
ca nu cumva sa-i cuprinda somnul, unul dintre ei totdeauna trebuia sa se culce pe
un pat de spini, iara subt pat era jaratec viu ?i �nfocat... Boan?a vazu ca acuma
cu una, cu doua n-are s-o ispraveasca; ea facu dar lucruri, vrajitorii ?i fel de
fel de taine, �nc�t mintea curata nici nu le putea g�ndi... Pentru ca sa adoarma pe
ho?i, ea acuma nu facu vraja cea mai mica, cu frunzele de stejar, ci vraja cea mai
mare ?i nemaipomenita, �nc�t ?i se ridica perii �n v�rful capului c�nd g�nde?ti la
ea. Lua un ac sub?irel ?i mic, dar mic ?i sub?irel, �nc�t nici cu v�rful limbii nu
puteai sa-l sim?e?ti, dar �nca sa-l vezi cu ochii, �mpunse doisprezece stejari cu
acest ac, grai o mul?ime de zicali �nc�lcite, se-ntoarse de trei ori peste cap, ?i
ho?ii, to?i doisprezece, �mpreuna cu ghebosul, chiar ?i acela de pe spini ?i
jaratec, adormira ca mor?i.

C�nd Boan?a intra, acuma de a treia oara, �n casa la Flori?a, ea nu zise numai
�sanatate ?i voie buna�, ci alte vorbe care de care mai frumoase ?i mai dulci, cum
vorbesc adeca babele c�nd voiesc sa-?i strice firea... iara Flori?ei �i sarea inima
de bucurie c�nd auzea at�ta veste buna ?i frumoasa de la �ai sai�.

� Sa te �mpodobesc ca pe o �mparateasa, mi-a poruncit maica-ta cea buna, grai Boan?

a �ntr-un t�rziu. Sa-?i pieptan eu parul ?i sa ?i-l ...

De unde ar putea Flori?a sa nu faca precum a dorit maica-sa cea dulce? ... Ea lasa
ca Boan?a sa o pieptene, ?i Boan?a o pieptana, at�ta de frumos o pieptana, at�t de
frumos �i �mpleti parul, �nc�t i se �ncurcau ochii c�nd privea la ea ?i nu ?tia pe
unde o vede mai frumoasa. Dar Boan?a nici nu fuse gata cu pieptanatul, p�na ce
Flori?a ?i cazu moarta, mai moarta dec�t ce a fost c�ndva �n via?a ei... Boan?a i-a
fost �mpletit firul mor?ii �n par.
Dupa ce Boan?a �?i facu pacatul, ea se sui pe prajina cea str�mba ?i se departa mai
rapede dec�t V�ntoasele.

C�nd ho?ii aflara cum ca iara?i nu e bine, ei detera a fugi care �ncotro, a se
opinti din ruptul sufletului, ca doara cumva sa �nvie pe Flori?a ?i de a treia
oara. �i trasera inelele de pe degete, �i dezbracara rochia, �i luara salba de pe
piept: dar Flori?a ramase moarta, ?i ho?ii cei doisprezece - ho?i grozavi din
fundul codrului - �ncet-�ncet, unul dupa altul, �ncepura sa pl�nga, nu cum pl�ng
copiii, ci cum pl�nge omul c�nd vede ca acuma toate s-au sf�r?it, ca de aci �nainte
nu mai are ce sa faca. C�nd Flori?a fu cu totul dezbracata, ho?ii �ncetara a pl�nge
?i ramasera cu to?ii �ncremeni?i: li se opri suflarea ?i-i parasi sufletul.

� S-o despletim! grai ghebosul.

� Sa fereasca Dumnezeu! raspunse capitanul; a?a de frumos numai ea ?tie �mpleti cu

degetele ei cele marun?ele!

� Da, da! zisera ceilal?i ho?i! Daca a venit acuma p�na �ntr-at�ta, sa fie macar ?i
moarta precum a fost mai frumoasa-n via?a.

De aci �nainte ho?ii multa vorba nu facura; nici n-aveau ce sa-?i mai zica:
�mbracara pe Flori?a �n cele mai frumoase giulgiuri, �i puse fiecare c�te un crini?
or pe frunte, alesera cel mai frumos copac din codru, facura un co?ciug, cum ei
�l ?tiau a face mai frumos, a?ezara pe Flori?a �n co?ciug ?i-i aprinsera la cap o
lumina de ceara curata, topita tocmai din fagurele �n care a fost sa fie matca
albinilor... Dupa ce le gatira astea, cautara cea mai �nalta poiana din codru ?i
unde erau cele mai multe flori, facura un morm�nt de trei ori mai ad�nc dec�t ce
era de lat ?i de trei ori mai lat dec�t era de lung... ?i apoi... saruta fiecare pe
Flori?a �n mijlocul frun?ii ?i o luara, ?i o dusera�

� Ho! sta?i! grai ghebosul c�nd vazu ca ho?ii voiesc sa arunce pam�nt asupra Flori?
ei. Pam�nt pe trupul ei? Nu va teme?i de maica lui Dumnezeu?

Ho?ii to?i, unul dupa altul, lasara pam�ntul din m�na; le venea sa intre �n pam�nt
de ru?inea pacatului ce era sa faca.

C�nd erau sa porneasca catre casa, nici unul nu putea sa faca �nceputul: erau lega?
i de pam�nt ?i sim?eau ca acasa nu au ce sa mai caute... Se a?ezara dar jur
�mprejur pe l�nga morm�ntul Flori?ei ?i privira... privira, p�na ce, privind,
murira to?i doisprezece, unul dupa altul. Doisprezece ho?i au murit ?i ghebosul
�mpreuna cu d�n?ii... Sarmanii de ei! mai c-au fost oameni de treaba. Bag sama a?a
a fost sa fie ...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . .

Multa, foarte multa vreme a stat Flori?a a?ezata �n morm�nt; pe l�nga morm�nt,
peste pam�ntul ce sta �n jurul gropii, au fost crescut tot flori din flori, care de
care mai frumoase ?i nemaipomenite, ?i florile nu cresc ca ?i bure?ii peste
noapte... Dupa multa vreme dara, feciorul �mparatului a venit cu mul?i oameni ?i cu
mare treaba ca sa v�neze prin codru... Deodata auzira cum fac c�inii mare larma ?i
multa latratura. Feciorul �mparatului trimise pe c�?iva arga?i dintre cei mai tari
la inima, ca sa vada ce e, cum ?i pentru ce.

Arga?ii venira ?i spusera ca s-au adunat c�inii �ntr-o poiana �nalta ?i luminoasa ?
i, suindu-se pe un d�mb cu flori, to?i cu to?ii, cu mic cu mare, au �nceput nu sa
latre, ci sa urle, cum urla c�inele c�nd vede bufni?a strig�nd pe hornul casei, ori
c�nd arde casa stap�nului sau, sa urle adeca a primejdie.
Feciorul cel de �mparat - fecior de �mparat adeca, care nu se mul?ume?te cu una, cu
doua - porunci arga?ilor sa-l a?tepte ?i se duse ca sa vada el cu ochii ?i s-auda
cu urechile lui de treaba c�nilor. C�nd sim?ira c�nii apropierea stap�nului lor, ei
�ncetara a da semn de primejdie ?i detera a-?i mi?ca cozile. Hei! dar din loc nu se
mi?cara p�na ce nu pa?i feciorul cel de �mparat �n florile cele frumoase... Fecior
de �mparat, fecior de �mparat... doisprezece oameni �mpietri?i nu sunt gluma!
zau, ?i chiar un fecior de �mparat trebuie sa tresara c�nd �i vede printre flori
- ?i apoi c�nd privi �n morm�nt? ... Feciorului de �mparat �i paru cum ca chiar ?i
al lui suflet a �mpietrit c�nd vazu pe Floarea Codrilor... El a vazut multe fete de
�mparat: Flori?a e �nsa Flori?a... C�nd vazu dar ca Flori?a e moarta, el se
�ntrista, dupa aceea se supara ?i, mai la urma, at�ta de grozav se amar�, �nc�t �i
venea ca sa ia lumea �n gheare ?i a?a sa deie cu ea de pam�nt, �nc�t toata sa se
sfarme, ca nici sam�n?a sa nu ram�na de ea! ...

Ei! dar feciorii cei de �mparat sunt scur?i la vorba. �Daca n-am vazut-o vie, s-o
vad cel pu?in moarta", �?i zise el, ?i apoi merse la arga?i, le porunci ca sa
porneasca catre casa. Numai doi oameni credincio?i ?inu la sine, ?i c�nd se facu
noapte, cu ace?ti doi �mpreuna scoasera pe Flori?a din morm�nt ?i o dusera prin
ascuns la curtea �mparatului... Dupa ce Flori?a fu bine pusa, ca nimeni sa nu afle
de ea, feciorul �mparatului porunci arga?ilor sa taca despre cele ce au facut ?i
vazut ?i n-au mai vazut, ?i-?i facu treaba mai departe. El alese cele mai frumoase
douasprezece case ce se aflau �n curtea �mparatului, a?eza pe Floarea Codrilor �n
cea mai frumoasa dintre ele, porunci ca douaspreze fete, cele mai sprintene, sa
grijeasca pe Flori?a zi ?i noapte, sa o a?eze �ntr-un leagan de aur ?i sa o legene
ca ?i c�nd ar fi vie. Fa?a Flori?ei ?i acuma era rumena; crini?orii de pe fruntea
ei nici acuma n-au ve?tejit ?i parul ei ?i acuma tot at�t de frumos era pieptanat ?
i �mpletit; feciorul cel de �mparat dete porunca aspra ca nimeni sa nu atinga fa?a,
crini?orii ?i parul... De aici �nainte, Fat-Frumosul �mparatesc, de diminea?a p�na
seara ?i de seara p�na diminea?a, nu se mi?ca de la leaganul Flori?ei: privea,
privea �n fa?a cea frumoasa, p�na ce adormea privind ?i cu ochii deschi?i.

Cele douasprezece fete ce aveau sa grijeasca pe Flori?a nu mai �ncetau a-?i sparge
capul asupra poruncii aspre ce li s-a dat. �Oare pentru ce sa nu atingem crini?orii
?i pentru ce sa nu-i despletim parul? ?i daca am face, ce s-ar face? cum ar fi?� se
�ntrebau ele �n g�ndul lor. A?a e muierea! n-are odihna p�na ce nu afla ce ar dori
sa ?tie.

� ?ti?i voi ce? grai cea mai ?ireata dintre ele. Feciorul �mparatului doarme: aide
s-atingem ?i sa despletim; p�na c�nd el se treze?te, noi iara?i facem precum a
fost.

La astfel de lucruri multa vorba nu fac muierile: ele �ncepura sa despleteasca pe

Flori?a, ?i cum o despletira, �i scoasera firul mor?ii din par; iara Flori?a,
Floarea Codrilor, se facu mai vie, mai frumoasa ?i mai sprintena dec�t ce a fost
c�ndva �n via?a ei. C�nd fetele vazura mor?ii r�z�nd, ele, �nspaim�ntate ?i
�nvrajbite, fugira care �ncotro. Din larma ce facura se trezi ?i feciorul cel de
�mparat. Acuma poate fiecare sa ?tie ce e aceea c�nd feciorul cel de �mparat vede
pe Floarea Codrilor chiar vie, prive?te �n ochii ei cei bl�nzi ?i aude vorba ei cea
dulce. �nfrico?at, ?i grozav, ?i nemaipomenit de frumos lucru trebuie sa fie a?a
ceva.

Feciorul �mparatului nici trei vorbe n-a grait p�na ce a ?i mers vestea �n curte
cum ca �iaca a?a ?i a?a�, ca s-a �nt�mplat adeca ce s-a �nt�mplat cu minune ?i cu
taina nepriceputa; ?i c�nd a venit �mparatul cel batr�n ca sa vada ce e, cum ?i
pentru ce, el at�t de tare s-a speriat, �nc�t �i �nnegrira perii capului ?i �njuni
cu ?aptezeci ?i ?apte de ani! Dupa ce oamenii se dezmeticira, Flori?a stete de
vorba cu ei ?i le spuse cum ?i ce, de unde ?i p�na unde, iaca �ncoace ?i �ncolo,
adeca toata �nt�mplarea ?i patimele ei. �mparatul cel batr�n asculta, precum ascul?
i la copila?i c�nd �ncep sa vorbeasca, asculta adeca �nc�t �i sta rasuflarea �n
loc, ?i precum asculta, el tare ?i foarte mult se supara c�nd auzea c�te toate
despre suferin?ele sarmanei de Flori?a; iara c�nd asta �nceta cu vorba, el grai
catre ea cu vorba lui cea bl�nda ?i �mparateasca:

� Fatul meu, draga mea! bunul Dumnezeu a voit ca sa vii tu la casa mea, sa �mi fii
mie nora ?i nevasta feciorului meu.

Flori?a nu zise nimic, ci privi numai a?a cu coada ochiului la cel voinic frumos
fecior de �mparat... iara feciorului i se facura vorbele nod ?i cr�mpi?a tocmai pe
v�rful limbii.

P�na ce zici �una, doua, trei�, vestea despre cununia feciorului de �mparat ajunse
p�na �n cele patru col?uri ale lumii. P�na ?i orbii ?i ?chiopii pornira �n cale, ca
sa vina, sa vada ?i sa nu mai uite c�t vor trai. Cr�?mari?a cea frumoasa nici ea nu
se putea sa ram�na acasa: se gati dar, cum numai ea ?tia, ?i c�nd fuse gatita,
iara?i �ntreba pe cautatoare, acuma de a ?aptea oara, - de-a ?aptea oara, asta nu e
gluma!

� Frumoasa, zau! raspunse cautatoarea, dar Flori?a e mireasa de �mparat!

C�nd cr�?mari?a auzi aceste vorbe, ea porunci ca sa lase tot vinul sa curga, sa
sparga toate vasele, ?i porni catre fiica sa cea draga ?i ginere-sau �mparatesc.

Se facu apoi o nunta, o cununie ?i un ospa? dec�t care mai vestit ?i mai minunat de
c�nd e lumea n-a fost: chiar ?i copiii cei de ?igan m�ncau cu linguri de aur, iar
dupa ce-au m�ncat ?i le duceau cu sine acasa, ca sa le aiba ?i sa ?ina minte. Dupa
nunta, �mparatul porunci ca sa se faca o casa cu pare?ii de oglinda, sa se adune
cele mai frumoase neveste din ?ara ?i sa �nchida pe cr�?mari?a cea vicleana cu ele,
pentru ca sa vada ?i, vaz�nd, sa se surpe �n g�ndul ei, cum ca nu-i ea cea mai
frumoasa �n ?ara.

Iar Flori?a ?i feciorul cel de �mparat traira ferici?i ?i fara suparare, cum
traiesc oamenii buni la suflet ?i �n?elep?i la minte, �nc�t vestea despre ei ajunse
chiar ?i p�na la noi...