INTRODUCERE

Puterea judecătorească se exercita de Înalta Curte de Casație si Justiție si

de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
Instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția, in numele legii in scopul
apărării si realizării drepturilor si libertăților fundamentale ale cetățenilor, precum
si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecății, fără privilegii si fără
discriminări.
Judecatoria Lugoj a fost construita intre anii 1911 – 1913, cu destinația ca
Palat al Justiției, care a funcționat pana in prezent tot ca sediu al instanței de
judecata cu toate ca in diferite perioade a avut alte denumiri – tribunal regional,
tribunal raional, judecatorie.
Judecatoria Lugoj este o instanță de fond si își desfășoară activitatea in
conformitate cu legea.
Conducerea instanței este asigurata de președinte si de colegiul de conducere.

Instanța funcționează intr-un imobil compus din parter, etajul 1 si etajul 2:

- La parter funcționează doua săli de judecata, serviciul registratura,
arhiva curenta, biroul de relații cu publicul;
- La etajul 1 sunt doua săli de judecata, birourile conducerii instanței,
judecătorilor, grefierilor, doua încăperi pentru arhiva veche;
- La etajul 2 este biblioteca instanței.
-
In același imobil la parter funcționează Biroul de Cadastru si Publicitate
Imobiliara Timiș si sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Timiș, care asigura
paza imobilului, iar la etajul 1 funcționează sediul Parchetului de pe lângă
Judecatoria Lugoj.

1
Speta: Uzucapiune
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj, petentul B. D. E. a
solicitat instanței:
– să se constate că petentul a dobândit prin uzucapiune, in cota de 1/1,
dreptul de proprietate asupra imobilelor situate in localitatea Jena, înscrise in CF,
reprezentând casa nr. 349, in suprafața de 1439 mp. si teren cu suprafața de 1439
mp;
- înscrierea dreptului de proprietate al petentului, asupra imobilelor înscrise
in CF, cu titlul de uzucapiune, in cota de 1/1 pentru fiecare carte funciara.
În motivare se arată că la data de 17.12.1955 bunicul reclamantului, numitul
T. G. si fratele bunicului său, numitul T. I. au achiziționat de la proprietara tabulara
Ț. I., printr-un înscris sub semnătura privata intitulat Declarație, casa cu nr. 349 din
localitatea Jena, curte si gradină, cu întindere de 800 stânjeni (2878 mp). Casa si o
suprafața de 1439 mp.
Din anul 1955, casa si terenurile au fost folosite de către bunicul matern al
petentului, T. G. până in anul 1984, an din care au fost folosite de către mama
petentului (T. A. M. - fiica lui T. G.), iar ulterior au fost folosite de către petent si
mama lui împreuna până in anul 2008, când mama petentului a decedat.
Din anul 2008 si până in prezent, petentul s-a ocupat singur de imobilele mai
sus menționate. În toata perioada in care petentul si familia acestuia au folosit
imobilele, mai sus menționate, aceștia au achitat toate taxele si impozitele pentru
întregile imobile, s-au comportat ca adevărați proprietari, in comunitate fiind
cunoscuți ca proprietari ai imobilelor si nicio persoana nu a emis vreo pretenție si
nu a exercitat vreo împotrivire față de posesiunea exercitata de către aceștia
asupra imobilelor sale.
Petentul menționează că proprietara tabulara Ț. I. este decedata de peste 20
de ani, iar de la moartea proprietarei tabulare a trecut mai mult de 20 de ani,

2
perioada in care asupra imobilelor a fost exercitata de către petent si familia
acestuia o posesie utila, continua, neîntrerupta si neviciata, conform cerințelor
legale.
În drept au fost invocate disp. art. 1847 si următ., art. 1860 din V.C.civ., art.
28 din Decretul Lege 115/1938, art. 1049 -1052 C.pr.civ.
În probațiune petentul a depus la dosar, în copie:
 atestare fiscala;
 declarație Ț. I. - vânzare teren;
 documentație tehnica cadastrala pentru fiecare imobil;
 extrase de carte funciara;
 certificat naștere, căsătorie si deces T. G.;
 certificat deces T.G. – soția lui T.G.;
 certificat naștere, căsătorie si deces T. A. M.;
 certificat naștere si carte identitate petent;
 raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert N. B..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu
martorii M. T. și Jucuți A., propuși de petent și proba cu raportul de expertiza
tehnică extrajudiciară în specialitatea topografie efectuată de expert N. B., avizată
de O.C.P.I. T..
De asemenea, în temeiul art. 130 din Decretul-Lege nr. 115/1938 a fost emisă
o somație care a fost publicată la ziar și afișată atât la judecătorie, cât și la Primăria
Comunei Gavojdia., unde este așezat imobilul.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Din extrasul de carte funciară, depus în copie certificată pentru conformitate,
rezultă că asupra imobilului situat în Jena nr. 349 compus din teren în suprafață de
1439 mp și casă cu nr. 349 proprietar tabular este numita Ț. I..
Din extrasul de carte funciară., depus în copie certificată pentru
conformitate, rezultă că asupra imobilului situat în Jena compus din teren în
suprafață de 1439 mp proprietar tabular este numita Ț. I..

3
 Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor Jurcuți A. și M. T., bunicii
reclamantului au început să folosească imobilele susmenționate de mai mult de 30
de ani potrivit declarației martorei J.A..
Martorul M. T. a declarat că din anul 1980 de când el locuiește în localitatea
Jena numai familia reclamantului a stăpânit imobilele idetificate mai sus.
Potrivit declarației martorilor imobilele susmenționate au fost stăpânite pe
rând de bunicii reclamantului, apoi de părinții reclamantului iar în prezent de
reclamant.
Având în vedere Decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
prin care s-a stabilit că, în cazul prescripțiilor achizitive începute sub imperiul
Decretului-lege 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în
constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară
sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului-lege nr.
115/1938, instanța va analiza îndeplinirea condițiilor uzucapiunii reglementate de
Decretul-lege 115/1938.
Potrivit art. 28 alin. (1) din Decretul-lege nr. 115/1938, cel care a posedat un
bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani, după moartea proprietarului
înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
Pentru a opera uzucapiunea reglementată de acest act normativ trebuiesc a
fi verificate îndeplinirea următoarelor condiții, în mod cumulativ: titularii dreptului
intabulat în cartea funciară să fie decedați; uzucapanții să posede imobilul timp de
20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari; posesia exercitată de uzucapanți să
fie utilă.
În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, instanța constată următoarele:
Proprietara tabulară Ț. I. (una și aceeași cu Ț. I.) a decedat la data de 26
decembrie 1960 după cum rezultă din extrasul din registrul de deces. Așa cum
rezultă din înscrisul sub semnătură privată, intitulat ˝Declarație˝, proprietara
imobilului situat în . Ț. I., și a vândut acest imobil către T. G. și T. I.
A doua condiție analizată se referă la posesia imobilului pentru o perioadă de 20 de
ani de la moartea proprietarului tabular.

4
 În prezenta cauză, din declarația martorilor propuși de reclamanți, J.A. și M.
T., instanța reține că, bunicii reclamantului, părinții reclamantei și apoi reclamantul,
au fost în contact permanent cu imobilele susmenționate și au folosit neîntrerupt
imobilul fără intermitențe anormale, conform art.1848 Cod civil.
Posesia a fost netulburată de nici o persoană timp de peste 20 de ani și a fost
exercitată în mod pașnic, conform art.1851 Cod civil. O dovadă în acest sens fiind
declarațiile martorilor.
Posesia a fost publică, exercitată în văzul tuturor, conform art. 1847 și 1852
Cod civil, bunicii, părinții și ulterior reclamantul fiind cunoscuți în localitate ca
proprietari ai imobilului.
Instanța va constata că în cauză a operat și joncțiunea posesiilor potrivit
dispozițiilor art 1860 cod civil.
A treia condiție care urmează a fi verificată, este cea a posesiei exercitate de
către reclamant, care pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, trebuie
să fie o posesie utilă, iar conform art. 1847 C.civ., ca să se poată prescrie, se cere o
posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Posesia continuă se caracterizează prin exercitarea actelor de stăpânire
asupra bunului cu o frecvență normală, potrivit naturii acestuia, fără a fi necesar un
contact permanent cu bunul posedat, iar în cazul de față, din probatoriul
administrat (declarația martorilor) reiese că posesia exercitată de către reclamanți
asupra imobilului a fost continuă.
Posesia este publică atunci când se exercită în astfel de condiții încât orice
persoană interesată și îndeosebi proprietarul bunului poate lua cunoștință de
existența acesteia. Astfel, s-a decis că este necesar ca posesia să fie exercitată
public, ca proprietarul să poată afla că se posedă împotriva sa, dar nu este
obligatoriu ca proprietarul să fi și aflat că bunul său este posedat de altă persoană.
În cazul de față, martorii au declarat că reclamanții au exercitat public posesia,
oamenii din localitate având cunoștință că imobilul le aparține. Posesia este
echivocă atunci când nu se cunoaște dacă posesorul are sau nu elementul
intențional – animus sibi habendi, respectiv intenția de a stăpâni bunul pentru sine.
Or, în cazul de față, martorii au relatat că reclamanții au exercitat posesia, astfel că

5
toți ceilalți i-au perceput ca proprietari ai bunului, cunoscându-le intenția de a se
comporta astfel pentru sine, iar nu pentru alții.
De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică efectuat de domnul expert
N. B., a fost identificat imobilul, s-au stabilit vecinătățile, s-a constatat că imobilul
se află în folosința reclamantului, iar OCPI a emis procesul verbal de recepție prin
care a admis lucrarea constatând că vecinătățile sunt corect stabilite și nu se
identifică suprapuneri cu alte imobile recepționate în baza de date.
Din adeverința rezulta că imobilele ce fac obiectul prezentei cauze nu fac
parte din domeniul public al statului sau al unității teritorial administrative, din
certificatele fiscale rezultă că impozitele aferente imobilelor susmenționate sunt
achitate la zi.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite cererea
formulată de reclamant și va constata că aceștia a dobândit prin uzucapiune,
dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF și va dispune înscrierea
dreptului de proprietate a petentului B. D. E. în cartea funciară cu titlu de
uzucapiune.
Solutie:
Admite acțiunea formulată de petentul B. D. E. având ca obiect uzucapiune.
Constată că petentul a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate
asupra imobilului înscris în CF.
Constată că petentul a dobândit prin uzucapiune, dreptul de proprietate
asupra imobilului înscris în CF
Dispune înscrierea dreptului de proprietate a petentului B. D. E. în cartea
funciară cu titlu de uzucapiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la data comunicării.