Societățile transnaționale

Student: Tomăscu Domnica

An IV, IF, Grupa 405

Cluj-Napoca
-2018-
 Structura economiei mondiale actuale, reuneşte doua mari componente care se
intersectează. O componentă este reprezentată de economiile naţionale, ca entităţi de bază care nu
sunt izolate, fiind legate prin comerţ, fluxuri financiare, investiţii, schimburi ştiinţifice, stabilite
prin diverse tratate şi acorduri. Societăţile transnaţionale sunt principalii actori în comerţul
internaţional, schimburile dintre ele şi filiale reprezentând circa o treime din comerţul mondial, iar
exporturile lor - o altă treime; ele contribuie deci, direct sau indirect, la comerţul mondial, în
proporţie de circa două treimi.
Astfel, societatea transnaţională constituie o realitate marcantă a peisajului economic
contemporan fiind unul dintre principali vectori ai procesului de globalizare a activităţii economice
Specialiștii români definesc societatea transnațională fiind o firmă care şi-a extins
activitatea economico-financiară dincolo de graniţele ţării de origine. Orice firmă transnaţională
se manifestă concomitent în trei spaţii economice : cel naţional, autohton (societatea-mamă); cel
străin, în cazul filialelor; cel internaţional, ori de câte ori este vorba despre schimburile dintre
unităţile care o compun sau dintre acestea şi restul lumii.
E a alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală –
firma mamă şi un număr de filiale, adică de firme dependente faţă de societatea principală,
implantate în diferite ţări Astfel, societatea se caracterizează prin internaţionalizarea producţiei si
prin existenţa de resurse umane, materiale si financiare la nivel internaţional. Relaţiile dintre
societatea-mamă şi filialele sale sunt, de multe ori, relaţii de inegalitate.
În sensul cel mai cuprinzător, o societate transnaţională este o companie care produce
bunuri sau oferă servicii în mai multe ţări. În sensul cel mai restrâns, se referă la o întreprindere
care, prin investiţii externe directe, deţine şi administrează filiale într-un număr de ţări, în afara
bazei sale interne.1
În acelaşi timp, însă, dată fiind puterea economică şi decizională impresionantă a
societăţilor transnaţionale, activitatea acestora poate avea, nu de puţine ori, efecte perturbatoare,
chiar destabilizatoare asupra economiilor naţionale şi a vieţii social-politice din numeroase ţări în
dezvoltare, care sunt mai puţin pregătite să facă faţă presiunilor exercitate de aceste societăţi (ce
urmăresc, cum este şi firesc, realizarea propriilor interese, de sporire a profiturilor, de poziţionare
strategică pe pieţele internaţionale)
Prin caracteristicile sale esenţiale (natura economică, structura de organizare,
managementul, investiţiile directe străine), o societate transnaţională se defineşte prin expansiune.

1
Constantin Moisuc , Global Problems of the World Economy, Ed. Fundatiei Romania de Maine ,Bucuresti, 2001, p.
200-202
Societăţile transnaţionale constituie cea mai importantă forţă de determinare şi de promovare a
interdependenţelor mondiale, scopul final fiind manufacturarea de produse globale2
Din punct de vedere juridic, societăţile transnaţionale sunt acele societăţi comerciale, care
chiar de la constituirea lor se fundamentează pe elemente fără caracter naţional (cum sunt: capitalul
ce provine de la asociaţi din ţări diferite, stabilirea uneori a mai multor sedii principale în ţări
diferite etc.) şi care sunt lipsite de o legătură juridică cu anumit stat, astfel că în privinţa lor nu
primeşte vocaţie nici una din legile naţionale, iar litigiile izvorâte din interpretarea şi aplicarea
actelor lor constitutive sunt scoase total sau parţial de sub competenţa instanţelor naţionale, spre a
fi date spre soluţionare unor instanţe speciale.
Sub aspect economic, societăţilor transnaţionale contemporane le este caracteristic faptul
că îşi extind mereu activitatea de producţie şi comercializare concomitent pe multiple pieţe în
cadrul unei reţele vaste de implantări proprii, realizate pe calea investiţiilor directe de capital în
străinătate.
O societate transnațională va lua decizia de a investi într-o anumită ţară numai în cazul în
care condiţiile de aici îi vor permite să obţină cel mai mare câştig din internaţionalizarea
conoştinţelor sale şi din avantajul de monopol.
Societăţile transnaţionale, ca orice firmă, îşi finanţează activităţile din surse interne
(profitul nedistribuit ca dividende şi reinvestit) şi din surse externe (prin emiterea de acţiuni sau
obligaţiuni şi prin contractarea de împrumuturi de la bănci). Când îşi caută sursele de finanţare, ca
orice firmă, transnaţionalele se călăuzesc după considerente de costuri, riscuri, păstrarea
controlului asupra operaţiunilor.3
Forţa economică a societăţilor transnaţionale, în prezent dimensiunile activităţii economice
a societăţilor transnaţionale au atins proporţii impresionante. Statistici în domeniu aproximează
numărul acestor societăţi la peste 4.000 pe scară planetară; estimarea s-a făcut luându-se în
considerare numai societăţile comerciale care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriile a cel puţin
şase ţări, au vânzări anuale de minimum 100 milioane dolari SUA şi realizează cel puţin 20% din
cifra de afaceri în alte ţări decât aceea unde şi-au stabilit sediul principal.
Principalele trăsături distinctive ale societăţilor transnaţionale sunt de natură economică şi
juridică. Astfel:
a) capitalul lor este naţional sau multinaţional;
b) au o structură internaţională distinctă, care le deosebeşte de vechile monopoluri;
c) îşi extind activităţile de producţie şi comercializare pe mai multe pieţe, printr-o strategie
globală, bazată pe studii aprofundate, aduse la zi în mod permanent;

2
Oana Albescu, Particularităţi ale corporaţiilor multinaţionale ca agenţi ai securităţii economice globale, in Sfera
Politicii nr. 170/2012, Securitate naţională, securitate regională, securitate globală.p.25.
3
M.Cartas, IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR SOCIETĂŢILOR TRANSNAŢIONALE ÎN NOUL CONTEXT AL
ECONOMIEI MONDIALE, studiu disponibil in format pdf la : http://www.ince.ro/Publicatii/Tezaur/caiet_35.pdf
,p.56
d) nu se află sub incidenţa unor anumite legi naţionale, datorită structurării şi funcţionării
concomitente în mai multe ţări;
e) litigiile ce pot să apară nu sunt în competenţa instanţelor naţionale, ci, a unor instanţe speciale.
Experienţa arată că societăţile transnaţionale au apărut iniţial ca societăţi comerciale
naţionale, adăugând, treptat, trăsături multinaţionale, care le-a îndepărtat, tot mai mult, de regimul
juridic national
Pe plan juridic, existenţa societăţilor transnaţionale învederează două aspecte
contradictorii: unul negativ constând în sustragerea acestor societăţi de sub incidenţa legislaţiilor
naţionale ale statelor semnatare ale tratatelor sau convenţiilor de constituire a lor, iar altul pozitiv,
decurgând paradoxal chiar din consecinţele determinate de această împrejurare, concretizat în
instituirea unor norme şi principii acceptate de statele contractante care ar putea servi drept premise
pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai largă la anumite categorii de raporturi
la care dă naştere comerţul international. Pentru maximizarea profitului pe ansamblu, firma-mamă
poate impune uneia dintre filialele sale externe o politică de restrângere a activităţii, concedieri,
transferul de capital etc
Sistemele de întreprinderi transnaţionale generează nu numai bunuri şi servicii, ci şi capital
bănesc pentru investiţii, noi tehnologii, capacităţi de inovaţie şi de instruire a forţei de muncă
pentru utilizarea tehnologiilor, practici de organizare şi gestionare proprii – toate îndreptate spre
sporirea potenţialului concurenţial, a profitabilităţii întreprinderii şi a întregului sistem.4
Criteriile după care firma îşi alege sursele de finanţare sunt cele referitoare la costuri şi la
risc. Notabil este faptul că o STN se confruntă cu costuri mai ridicate ale tranzacţiilor decât o firmă
internă. Cauza acestei diferenţe provine din dispersia geografică a activului în mai multe ţări,
accesul la pieţele de capital din ţări diferite cu rate de schimb variabile şi reglementări diferite
decât cele de pe piaţa internaţională
Spre deosebire de firmele naţionale, societăţile transnaţionale pot remite profiturile pe care
le obţin din proiectele de investiţii în ţara-gazdă sub forma dividendelor (mai degrabă decât prin
reinvestire), mărind astfel cheltuielile din balanţa de plăţi a ţării-gazdă
Globalizarea acutizrază tensiunea dintre relatiile societatilor trans cu guvernele nationale
ale tarilor gazda, cauza principală fiind scopurile diferite,în timp ce societățile transnaționale
încearcă să-și maximizeze rata profitului pe seama acțunilor globale, guvernele încearcă să
maximizeze valoarea adăugată de aceste societăți în interiorul granițelor ale statului respective.
Societăţile transnaţionale au devenit conştiente de nevoia de a răspunde mai bine la
cerinţele locale, de a se integra în sistemele economice naţionale. A sporit pentru corporaţie şi

4
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor,
„O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitate socială a întreprinderilor, Bruxelles, 2011,
importanţa implicării guvernelor.. Cea mai importantă tendinţă a dezvoltării societăţii
transnaţionale este transformarea ei într-un tip diferit de corporaţie
În concluzie, societăţile transnaţionale au ajuns astăzi cei mai puterinici şi mai dinamici
agenţi economici de pe glob, au devenit principalul vector al globalizării economiei contemporane
iar operaţiunile întreprinderilor multinaţionale constituie un factor major în mişcarea de
liberalizare şi de integrare a pieţelor în ultimele decenii.

Bibliografie:
 Constantin Moisuc , Global Problems of the World Economy, Ed. Fundatiei Romania de
Maine ,Bucuresti, 2001, p. 200-202
 Oana Albescu, Particularităţi ale corporaţiilor multinaţionale ca agenţi ai securităţii
economice globale, in Sfera Politicii nr. 170/2012, Securitate naţională, securitate
regională, securitate globală.p.25.
 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi
Social şi Comitetul Regiunilor, „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru
responsabilitate socială a întreprinderilor, Bruxelles, 2011,
 M.Cartas, IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR SOCIETĂŢILOR TRANSNAŢIONALE ÎN
NOUL CONTEXT AL ECONOMIEI MONDIALE, studiu disponibil in format pdf la :
http://www.ince.ro/Publicatii/Tezaur/caiet_35.pdf ,p.56