Levănţică

Denumire ştiinţifică: Lavandula angustifolia, familia Lamiaceae.

Denumiri populare: lavandă, aspic, spichinat, şpic, levant.
Denumiri în alte limbi: Lavender în engleză, Лаванда în rusă, Lavande în franceză, Lavanda în italiană, Lavendel în germană.
Origine: Levănţica este originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele Canare unde creştea
spontan pe terenuri aride, pietroase. Primele culturi de lavandă au fost realizate în Arabia, de unde au fost aduse în Europa de către
negustorii greci, cu 6000 ani î.H. Denumirea ştiinţifică de Lavandula derivă din latinescul lavare – „a spăla”, florile de lavandă
fiind utilizate de romani la parfumarea băilor.
Prezentare: Levănţica este un semiarbust peren, cu durata mare de viaţă (până la 20-30 ani), ramificat în formă de tufă
globuloasă, cu un colorit general verde-cenuşiu, înalt de 40-70 cm. Rădăcina este lignificată, groasă până la 2-3 cm. Ramificaţiile
bătrâne ale tulpinii sunt lignificate, brune, cu scoarţa exfoliată şi ramificaţii numeroase. Ramificaţiile care poartă inflorescenţe au
25-35 cm şi sunt foliate numai la bază. Ramurile sterile sunt mai scurte şi complet foliate. Frunzele sunt opuse, liniare, cu vârf
ascuţit, lungi de 2-5 cm şi late de 3-5 mm. Florile liliachii-roşiatice sunt grupate sub formă de spic lung de 3-7 cm. Înfloreşte în
lunile mai-august, în dependenţă de zonă şi soi.
Aromă: Lavanda are un miros specific, floral, pătrunzător plăcut, cu nuanţă prospătă de mentă şi lămâie. Aroma lavandei este
considerată parfumul amintirilor, parfumul romanticilor.
Întrebuinţări culinare: Lavanda este un condiment utilizat mai ales în bucătăria mediteraneană. Fiind un condiment delicat şi
rafinat, este şi unul incredibil de versatil putând fi utilizat atât la mâncărurile dulci, cât şi picante. Se potriveşte de minune la
deserturi: îngheţată, şerbet, sufleu, cremă, caramel, ciocolată, aluat, sirop. Se poate prepara zahăr cu lavandă. Este folosită la salate
şi aperitive. Se întâlneşte cu preparate de carne, îndeosebi de vânat, miel, porc. Deşi toate părţile plantei au aromă, în culinărie se
folosesc mai ales florile sau mugurii. Florile pot fi folosite deopotrivă proaspete şi uscate. Aroma plantei este foarte puternică şi
trebuie folosită cu moderaţie. Se îmbină cu vanilia, ghimbirul, nucile greceşti, fisticul, migdalele, fructele de pădure, cireşele,
prunele. Se poate prepara un amestec uscat de cimbru şi levănţică în proporţie de 5:1 şi folosit pentru a înnobila mâncărurile până
acum condimentate doar cu cimbru. În plus, acest amestec este destinat pofticioşilor pentru a le regla apetitul şi astfel şi greutatea.
În final, rămurele florale de levănţică se folosesc la decorul bucatelor, atât deserturi cât şi preparatelor din carne.
Întrebuinţări medicinale: Levănţica se foloseşte intens în medicina naturistă. Planta are proprietăţi curative excepţionale. În
terapie se foloseşte tinctura, uleiul, infuzia, esenţa de lavandă. Florile uscate sunt folosite la mai multe afecţiuni ca: spasme,
epilepsie, iritabilitate, nervozitate, migrene, vertij, ameţeli, dureri de cap, stres. Tinctura este bună la combaterea afecţiunilor
căilor respiratorii, reglarea funcţiilor aparatului digestiv şi cardiac. Uleiul are efect antiinflamator şi cicatrizant. Se poate folosi la
tratarea eczemelor, muşcăturilor de insecte, reumatismului, durerilor abdomenale, menstruale la masarea locului dureros de două
ori pe zi cu 2 picături de ulei. Este foarte bun la arsuri, le vindecă fără ca să rămână cicatrice. Infuzia se foloseşte cu mare succes
în caz de leucoree, se fac spălături vaginale zilnice cu infuzie de lavandă şi efectul nu întârzie să apară. Tratează căderea părului.
Esenţa este folosită mai ales la aromaterapie, la tratarea sinuzitei, bronşitei, răcelii, epuizării nervoase, insomniei, anxietăţii,
depresiei. Ceaiul din flori de levănţică poate fi folosit cu succes în igiena orală, ca apa de gură. În medicina veterinară, uleiul de
lavandă se foloseşte în frecţiile articulaţiilor dureroase ale animalelor şi în stimularea poftei de mâncare, punând câteva picături de
ulei în apa de adăpare.
Contraindicaţii: Nu s-au înregistrat efecte adverse ale tratamentelor cu levănţică. Specialiştii recomandă însă ca uleiurile sa se
foloseasca diluate, pentru că altfel pot provoca iritaţii. Se recomadă atenţie sporită în asocierea lavandei cu medicaţia
antidepresivă, cu tratamentele împotriva anxietaţii, sau insomniei pentru că poate intensifica efectul substanţelor administrate. De
asemenea, este preferabil să nu se consume preparate pe baza uleiurilor volatile de lavandă celor care şofeaza sau care întreprind
activitaţi ce necesită concentrare sporită şi o bună coordonare psihomotorie.
Alte întrebuinţări: Levănţica este o importantă plantă a industriei cosmetice. Aroma de levănţică este una dintre cele mai
solicitate în parfumerie, a doua după aroma de trandafir. Parfumieri celebri s-au întrecut în a pune în sticluţe esenţele naturale ale
lavandei. L’Occitane en Provence, Caron, Guerlain vă pot oferi veritabilul parfum de lavandă. Săculeţele cu flori de lavandă ajută
efectiv gospodinelor să scape de mirosuri neplăcute, molii, furnici, purici şi alţi diverşi gândaci. Pentru aceasta este nevoie de
stropit locurile vizitate de insecte cu o soluţie formată din 6 linguri de apă şi 10 picături de ulei volatil de lavandă. Levănţica, de
asemenea, este folosită ornamental. Crescută în grădină, pe terasă sau balcon va înveseli şi parfuma împrejurimea. Forma şi
culoarea argintie a plantei atrage privirile chiar şi în timpul iernii. Intens se cultivă în xeriscaping şi xerogardening (cultivarea în
zone aride pentru a opri înaintarea deşertului). Datorită multiplelor merite a câştigat şi crearea unui muzeu în cinstea sa. Muzeul
lavandei, aflat în regiunea Provence, Franţa, se bucură de interes viu.
Recoltare/întreţinere: De la levănţică se folosesc florile sau ramurile florifere întregi. Ele se recoltează din primăvară până
toamna, cu ajutorul unui foarfece. Tăierea inflorescențelor se face începând de la pământ. Primăvara se îndepărtează circa 10 cm
din inflorescenţă, la sfârşitul verii se taie inflorescenţa şi partea lemnoasă a lavandei. Lavanda trebuie tăiată pentru a o obliga să
formeze ramificaţii cât mai apropiate de sol. După înflorire se taie pentru a menţine forma rotundă a plantei. După primii 2-3 ani
planta va produce mai multe flori. Cultivarea lavandei în condiţii casnice este relativ simplă şi nu necesită o atenţie deosebită.
Preferă locurile puternic luminate şi deşi plantele bătrâne rezistă şi la ger, vor vegeta la căldură, abia după ce temperatura va
atinge 10-14°C. Nu are nevoie de fertilizări suplimentare, se mulţumeşte cu un sol sărac în substanţă organică, bogat în calciu,
bine drenat. Lavanda este mai sensibilă la excesul de apă decât la lipsa ei, dar necesită, totuşi, suficientă umiditate la răsărire şi în
perioada până la formarea tufelor. Poate fi atacată de o serie de dăunători (Septoria lavandulae, Isophya tenuicerca, Heterodera
mariori), mai mult caracteristici plantelor crescute în câmp. În condiţii casnice plantele atacate trebuie izolate şi tratate cu
pesticide specifice. Lavanda se poate înmulţi atât germinativ, prin seminţe, cât şi vegetativ, prin butaşi înrădăcinaţi sau prin
despărţirea tufelor bătrâne. Seminţele de lavandă sunt mici, tari, acoperite cu o membrană slab permiabilă şi, astfel, cu germinaţie
redusă şi foarte lentă. La ghiveci semănatul se efectuează primavara. La înmulţirea prin seminţe, se obţin plante hibride,
heterogene, neuniforme după perioada de înflorire. Înmulţirea prin butaşi va garanta păstrarea proprietăţilor plantei-mamă. În
perioada de repaos a plantei mature (toamna sau primăvara devreme) se selectează un ram de la planta dorită de 6-10 cm şi în
decurs de 1-2 ore se plantează într-un ghiveci cu amestec de pământ şi nisip în proporţii egale. La început pământul se menţine
umed, după ce planta dezvoltă rădăcini poate fi irigată şi la 3 zile după ce pământul din ghiveci s-a uscat. Înrădăcinată poate fi
transplantată şi în grădină.
Păstrare/Conservare: Florile uscate îşi păstrează bine mirosul o perioadă îndelungată de timp. Pentru flori uscate, inflorescenţele
recoltate se întind în strat subţire la umbră, în încăperi curate şi aerate. După uscare florile pot fi uşor scuturate de pe ram.
Artificial, se usuca la temperaturi sub 40°C. Uscate se păstrează ferite de umezeală.

Cum se cultivă lavanda, „aurul mov” al agriculturii

Agricultorii moldoveni sunt din ce in ce mai interesati sa cultive lavanda, o planta supranumita „aurul mov”,
deoarece profiturile pe care le pot obtine in urma acestor culturi sunt relativ mari in comparatie cu sumele investite.
Mai mult decat atat, lavanda se preteaza foarte bine pentru cei care nu dispun de suprafete prea mari.
Lavanda sau levantica este o planta originara din zona Mediteraneana, considerata arbust de talie mica, cele mai vechi
plantatii de acest gen, de aproape 100 de ani, fiind gasite in Vestul Europei.
Conditii de sol pentru lavanda
In primul rand, cei care doresc sa infiinteze o cultura de lavanda trebuie sa se asigure ca solul pe care il au este compatibil
cu dezvoltarea unei asemenea plante. Mai exact, lavanda are nevoie de un teren cu un PH de 6,5 – 7,5.
Cele mai bune soluri pentru plantarea lavandei, denumita stiintific „Lavandula Angustifolia”, sunt cele moderat fertile,
reavene si bine drenate. Aceasta planta vegeteaza cel mai bine pe soluri nisipoase, argiloase, calcaroase sau chiar lutoase.
Lavanda este o specie cu rezistenta moderata la seceta, pe timpul verii fiind recomandata irigarea prin picurare. Din acest
punct de vedere, lavanda se poate cultiva in conditii optime in zone cu precipitatii medii anuale intre 500-1000 mm.
Cum se inmulteste lavanda
Cea mai usoara metoda de inmultire a lavandei este prin intermediul butasilor, care se culeg in lunile aprilie-mai, sau din
butasi lemnificati, care sunt culesi preponderent in perioada iunie-august.
De asemenea, si productivitatea la hectar este mai buna pentru culturile infiintate din butasi inradacinati decat la culturile
realizate din seminte.
Pentru a ajuta planta sa prinda radacini, cultivatorii de lavanda recomanda eliminarea florilor si a bobocilor. De asemenea,
un alt factor important pentru inmultire este si umiditatea, care ar trebui mentinuta la circa 70-80%.
Udarea lavandei se face in general o data pe zi, cu o cantitate mica de apa, in prima faza doar prin pulverizare. Incepand cu
al doilea an, plantele vor inflorii.
O alta metoda de inmultire a lavandei este si prin intermediul semintelor, insa acest procedeu este considerat oarecum
dificil, avand in vedere ca semintele acestei plante germineaza mai greu, la temperaturi de circa 20-22°C.
Cum se planteaza lavanda
Lavanda se poate planta atat toamna, cat si primavara, insa fermierii recomanda infiintarea unei culturi in lunile septembrie
sau octombrie, pentru a permite dezvoltarea butasilor peste iarna, atunci cand radacina se fixeaza cel mai bine in pamant.
Chiar daca plantarea se poate face si mecanizat, cei mai multi cultivatori de lavanda aleg sa se ocupe manual de aceasta
activitate, mai ales daca primesc si ajutorul unor zilieri. Astfel, un hectar poate fi cultivat de patru persoane in aproximativ
10 zile.
Investitia pe care un fermier trebuie sa o suporte pentru infiintarea culturii de lavanda si pentru lucrarile agricole ulterioare,
dintr-un an, pot ajunge la circa 1000-1300 de euro.
Distanta optima de plantare a lavandei este 70-80 cm distanta intre plante si circa 1 metru intre randuri.
Lucrari de intretinere pentru lavanda
Lavanda este o planta care nu necesita ingrijire deosebita, fiind destul de rezistenta la seceta. Cu toate acestea, pentru a i se
permite o dezvoltare corecta, este necesara tunderea tijelor florare, mai ales in perioada de inflorire.
De asemenea, lavanda are nevoie de udare regulata, de cel putin 4 ori pe saptamana. Din acest punct de vedere, se
recomanda irigarea suprafetei cultivate prin picurare. O atentie trebuie acordata si atunci cand nivelul de umezeala este prea
mare, deoarece lavanda poate putrezi daca solul este imbibat prea mult cu apa.
Perioada optima in care se pot tunde plantele de lavanda este aprilie-mai, in special dupa ce riscul de inghet a trecut.
Dintr-un hectar cultivat cu lavanda se poate obtine aproximativ 500 kg de flori uscate din care se pot extrage circa 20-40
litri de ulei volatil. Profitul poate sa fie unul important avand in vedere ca, in prezent, pretul unui litru de ulei esential de
lavanda ajunge si la 120 de euro.