Strigătul păsării kiwi este ultimul volum din saga În țara norului alb, volum pe care l-am tot

amânat, fără
un motiv anume. Mă bucur însă că m-ar reîntors la poveste și mi-am luat rămas bun de la personajele de
care m-am atașat atât de tare. Strigătul păsării kiwi nu mi s-a părut la fel de bun ca primele două
volume, dar tot mi-a plăcut. Sarah Lark scrie romane de atmosferă și cred că e nevoie de o anumită stare
pentru ele, de pauză de la lecturile pe care le citești în mod obișnuit, de la acțiune și intrigi. Romanele ei
sunt simple și previzibile, dar transmit foarte mult. Și acest volum prezintă viața unor eroine greu de
înțeles, cu multe defecte și calități, pentru care Dumnezeu rezervă la final lucruri bune, pentru că ele au
un suflet bun și cel mai important, reușesc să îl păstreze așa. Gloria este fiica Kurei, dar foarte departe
de ea din toate punctele de vedere. Kura a fost absentă în acest volum și eu personal mă bucur că a fost
așa, pentru că nu mi-a plăcut ce a devenit, nici ca mamă, nici ca femeie. Gloria e o fetiță căreia îi place
natura și se bucură de viața la fermă, iar atunci când e ruptă din mediul ei, se schimbă. Gloria ajunge să
își piardă inocența, să își abandoneze demnitatea și să își asume riscuri mari doar pentru a se reîntoarce
în locul unde aparține. Pentru mine, ea a fost pasărea kiwi, care nu poate supraviețui departe de
tărâmurile natale și care este într-o conexiune puternică cu natura și semenii ei. Lily, pe de altă parte,
vrea să evadeze, să își întindă apripile larg și să zboare. Lily aduce o nouă perspectivă, aduce ideea de
modernitate și independență. Lily e reprezentanta noii generații și e pusă în contrast extrem de bine cu
Gloria, care reprezintă tradițiile ancestrale și apartenența la un loc. Mi-a plăcut faptul că acțiunea s-a
desfășurat în mai multe locuri, am apreciat inserarea războiului ca temă importantă și mi-a plăcut ideea
de schimbare și modernizare. Lumea nu mai vine spre insula în căutare de nou, ci pleacă de pe insula în
Europa și America. Kura este exemplul perfect în acest sens. Cred că e foarte important să descoperi
locul de care aparții și să ții cu dinții de el, așa cum face Gloria, dar, în același timp, e la fel de important
să ai curaj și să pleci să cauți acel loc în lumea larga. Recunsc că mi-a fost greu la începutul romanului,
pentru că sunt foarte multe personaje și povești și uitasem mare parte din evenimente. A fost nevoie de
câteva recenzii detaliate și răbdare pentru a intra din nou în poveste. Acesta e dezavantajul seriilor. Dacă
nu le citești unul după altul, e greu să mai urmărești imaginea de ansamblu. Romanul a avut și câteva
minusuri, dar a fost o lectură relaxantă și plăcută. Se vede că autoarea e îndrăgostită de Noua Zeelandă,
se citește pasiunea ei în fiecare rând. Mă bucur că mi-a dat șansa de a cunoaște acest ținut și acest
popor, pentru că sunt extraordinare, de o spiritualitate și puritate pe care noi, europenii, nu cred că o
(mai) avem. Cu siguranța saga merită citită! O să vă rămână în suflet.