"Nitrat de Argint" - Blestem - II

BLESTEM

[ II ]

Frânge singurătate, sub cer străveziu,

Prizonier într-a vremii clepsidră,

De parcă geme în lanţuri, o hidră

Şi tunet desparte, când plânge, târziu,

În pietre deşarte, cu sânge-n sicriu,

Sub cruci de fier, privind o moarte hâdă,

Năluci şi umbre reci, să îi surâdă,

Cu vise sfărâmate ce-şi descriu

 Amorul plumburiu, din fulger sângeriu.

Iubea o lacrimă ascunsă de soare

Ce-i şoptea că depărtarea o doare -

Iar lebăda de piatră arsă plângea,

La ceas târziu, sub ploaia din cer străveziu,

Că-n lumea lui... sfărâmată, se stingea...

©Th3Mirr0r

Din colecţia/secţiunea "Nitrat de Argint"