"Nitrat de Argint" - Blestem - II

BLESTEM

[ III ]

Din crucea dragă şi-aprinde o rugă

Ce fumegă moarte, sub cer dezvelit

Şi pleacă departe, din piept dezgolit

Spre lebăda neagră, ce tinde să fugă

În searbăda lume ce tot o subjugă.

Blestemul se prinde, cu trup învelit

În raze de soare şi-n piatră sortit,

De lebăda dragă, de lângă ierugă,

 Când lesne-amorteşte-n tăcere

Şi fumegă ruga, spre cerul verziu,

Ascunsă sub gluga din ceasul târziu,

Departe, cu moartea ce scurmă sub cruce,

Când veste-i şopteşte-n durere

Şi lacrimi împarte, în zări, la răscruce.

©Th3Mirr0r

Din colecţia/secţiunea "Nitrat de Argint"