/Un roman captivant, intetigent, = incredibil de amuzant.” David Lodge Minciuni afer arel l= Lcetitr tay HU[MANTTAS nai AesIsi poate pierde un psihiatru mintile? Poate fi el pacalit, sedus, Prete laa vcter many Rice lc) om Ce tear tase one Melos Celarncelty| asupra pacientilor ? Da, daca o femeie dornica de razbunare hotaraste FE Boron ces tele Cne Buy cele MM se CRC COENEN goer PZ Cet intocmai ca duelul unui psihanalist cu mintea omeneasca, romanul lui Yalom ne dezvaluie cat de vulnerabili suntem, fara exceptie, in fata singuratatii si nevoii de iubire. Mer reo BCE re mS R Cols Oe scour te Ror RSs RARE e fo oysep est SC TiC 2: Ret Xa tacer tal »O carte care ar trebui citita de oricine vrea sa afle cum functioneaza in realitate mintea unui «doctor de cap».“ . r San Francisco Chronicle »Cartea lui Yalom inspira un respect imens, deoarece dezvaluie resorturile intime ale sufletului omenesc si cauzele profunde ale roblemelor care ne macina.* : Fy eS aati) ISBN 978-973-689-301-8 i] 18 7897 SEIBS30Raftul Denisei Colectie coordonata de DENISA COMANESCUIRVIN D. YALOM Minciuni pe canapea Traducere din engleza si note de CARMEN TOADER HUPPAM IT AS TCV 18HCoperta de ANGELA ROTARU Redactor IOANA PETRIDEAN IRVIN D. YALOM LYING ON THE COUCH Copyright © 1996 by Irvin D. Yalom All rights reserved © HUMANITAS FICTION, 2009, pentru prezenta versiune roméneascd EDITURA HUMANITAS FICTION Pinta Presei Libere 1, 013701 Bucuresti, Romania tel, 021/408 83 73, fax 021/408 83 74 www.bumanitas.ro Comenzi Cartea prin post tel/fax 021/311 23 30, CP.C.E, - CP 14, Bucuresti e-mail:epp@humanitas.ro www.libbumanitas.r0 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romiiniet YALOM, IRVIN D. Minciuni pe canapea / Irvin D. Yalom; trad,; Carmen Toader. - Bucuresti: Humanitas Fiction, 2009 ISBN 978-973-689-301-8 I. Toader, Carmen (trad.) 821,111(73)-31=135.1Pentru viitorul vostru — Lily, Alana, Leonore, Jason, Desmond. Fie ca vietile voastre sa fie pline de minuni.Mulrumiri Mulsi sunt cei care m-au ajutat in tranzisia dificilé de la psihia- trie la fictiune: John Beletsis, Martel Bryant, Casey Feutsch, Peggy Gifford, Ruthellen Josselson, Julius Kaplan, Stina Katchadourian, Elizabeth Tallent, Josiah Thompson, Alan Rinzler, David Spiegel, Saul Spiro, Randy Weingarten, tipii cu care joc poker, Benjamin Yalom si Marilyn Yalom (fara de care cartea aceasta ar fi fost scrisd cu mult mai putine chinuri). Tuturor, cea mai adanca recunostinga.Prolog, Lui Ernest ti plicea la nebunie s4 fie psthoterapeut. Zi de zi, paci- engii fl invicau in cele mai intime incdperi ale viegii for. Zi de zi, el le aducea alinare, tsi facea griji din pricina lor, le ugura disperarea. Iar in schimb, primea admiratie si precuire. De asemenea, gi bani, desi Ernest deseori se gandea cA, daca n-ar fi avut nevoie de bani, ar fi practicat psihoterapia gratis. Norocos ¢ cel ciruia ti place slujba pe care o face. Intr-adevar, Ernest se considera norocos. Chiar mai mult decat norocos. Fericit. Era un om care igi descoperise vocatia, un om care putea spune: Sunt exact acolo unde imi doresc sa fiu, in valtoarea talentelor, intereselor, pasiunilor mele. Ernest nu era credincios. Dar in fiecare dimineaga, cand isi des- chidea agenda gi vedea numele celor opt sau nou’ oameni dragi cu care urma sa-s? petreaci ziua, il coplesea un sentiment pe care nu-l putea descrie decat ca fiind religios. In acele momente il napadea dorinya profund& sé mulgumeascd unei persoane sau unui lucru pentru ca La indrumat spre aceasta profesic. Existau unele diminegi cénd privea in sus, prin luminatorul din cladirea in stil victorian de pe Sacramento Street, prin ceata matinala, si isi imagina cA surimosii psihoterapiei ar fi suspendagi in aurota zorilor. — Multumese, mulgumese, incanta el. Le mulyumea tuturor, tuturor tamaduitorilor care ii alinaserd disperarea. Mai invai, stra- mogilor din vechime, cu siluetele lor abia vizibile pe bolta cereasci: Isus, Buddha, Socrate. Sub ei, putin mai bine conturaji, mareqilor inaintagi: Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Jung. Jar si mai aproape, 9paringilor psihoterapiei: Adler, Horney, Sullivan, Fromm, chipului dulce si zambitor al lui Sandor Ferenczi. Cu céfiva ani tn urma, ei raspunsesera chemirilor lui disperate cAnd, dupa ce igi incheiase rezidengiatul, igi insugise idealul caturor neuropsihiatrilor tineri si ambiriogi gi se dedicase cerceririi in neu- rochimie — stiinga viitorului, arena de aur a oportunitatii personale. Stramosii au gtiut atunci c4 o luase pe un drum gregit. Locul lui nu era tntr-un laborator stiingific. Nici tntr-o clinica de psihofarmaco- logie, unde sa prescrie medicamente. J-au trimis un mesager, un mesager caraghios al puterii, pentru a-l ajuta sa-si implineasca ursita. Nici in ziua de azi, Ernest nu putea i explice cum s-a hotrat sa devin rerapeut. Dar tsi amintea cénd. Tsi amintea ziua aceea cu o limpezime uluitoare. $i igi amintea si mesa- getul: Seymour Trotter, un barbat pe care |-a intalnic o singura data si cate i-a schimbat complet viata. Cu sase ani in urma, directorul departamentului de cate apar- finea Ernest fi incredintase un mandat temporar in Comiterul de Eticd Medical al Spitalului Stanford, iar prima lui actiune discipli- nara fusese cazul doctorului Trotter. Seymour Trotter avea gaptezeci si unu de ani, fiind un patriarh al comunitafii psihiatrice si unul dintre fostii presedingi ai Asociagtei Americane de Psihiatrie. Fusese acuzat de comportament sexual inadecvat fara de o pacienta de trei- zeci si doi de ani. Pe vremea aceea, Ernest era asistentul unui profesor de psi- hiatrie si igi terminase rezidentiatul in urma cu doar patru ani. Lucrand cu norma intreaga ca cercetator in neurochimie, nu stia absolut nimic despre ce se petrecea in lumea psihoterapeutilor si, tn naivitarea lui, nu banuia ca acest caz fi fusese incredingat deoarece nimeni altcineva nu voia sa se ocupe de el. Tosi psihiatrii mai tn varsti din nordul Californici il venerau enorm si stiau de frica lui Seymour Trotter. Ennest a ales pentru prima intalnire un birou auster din partea administrativa a spiralului sia incercar si par cit mai oficial, stand cu privirea pe ceas in timp ce il astepta pe doctorul Trotter, cu dosarul care conginea dovezile acuzatoare in fata lui, pe birou, nedeschis. Pen- tru a ramane c4e mai impartial, Ernest luase decizia sé-| interogheze pe acuzat fara a se informa in prealabil despre cazul fui, pentru a-i asculta si 10istorisirea fara nici o idee preconceputa. Se gandea sa citeasci dupa aceea dosarul si sa programeze o a doua intalnire, daca i se prea necesar. Imediat a auzit bocinituri rasunand cu ecou pe coridor. Sa fi fost oare orb doctorul Trotter? Nimeni nu-i spusese nimic despre aga ceva, Boc3nituri in podea, urmate de un zgomot tirsait, se auzeau din ce in ce mai tare. Emest s-a ridicat in picioare si a iegit pe coridor. Nu, nu era orb, Era schiop. Doctorul Trotter venea tmpleticin- du-se pe coridor, sprijinindu-se, intr-un echilibru precar, pe douad carje, Era incovoiat din talie si isi tinea cArjele departe de corp, fie- care la aproape un metru distanja. Pometii si barbia, puternice si s&ndtoase, erau inc’ ferme, dar toate partile moi ii fusesera napadite de riduri si excrescente specifice senectutii. Falduri largi de piele ti atarnau pe gat, si smocuri de par alb fi ieseau din urechi. $i totusi, varsta nu il doborase de tot, ceva tineresc, ba chiar copilaresc, se con- servase in el. Ce anume? Poate parul lui, cArunt si des, tuns scurt, sau imbricimintea, o jacheta de denim albastru ce acoperea un tricou alb cu guler rulat pe gat. Au facut cunogtingd in pragul usii, Doctorul Trotter a facut balanginindu-se inca doi pasi in camera, apoi si-a ridicat brusc clrjele, s-a rasucit energic gi, parc printr-un noroc chior, s-a asezat cu © pirueta pe scaun. ~~ Am nimerit-o la fix! Te-am surprins, ei? Emest nu |-a lsat s4-i distraga atengia, — Intelegeti cate este scopul acestui interviu, doctore Trotter? Si intelegeti de ce il inregistrez? — Am awzit ci administratia spitalului m-a nominalizat la ticral de Angajatul lunii. Ernest, care il privea fara sa clipeasca prin ochelarii lui cu lentile groase si mari, n-a zis nimic, — Scuze, stiu cA ai o sarcina de tndeplinit, dar, dupa ce treci de saptezeci de ani, 2ambesti la o poanta bund ca asta. Mda, am implinit saptezeci si unu saptimana wrecucd. Dar tu ce varsta ai, doctore...? Am uitat cum te cheami. In fiecare minut, a spus el, batandu-se ugu- rel pe tampla, o duzind de neuroni corticali pier zumdind, ca niste muste muribunde, Ironia e cA am publicat patru articole despre boala Alzheimer, evident c& am uitat unde, dar in reviste bune. $tiai asta? Ernest a clatinat din cap. i— Deci tu n-ai stiut niciodata, iar eu am uitat, Asta ne face s4 fim chit. Sti care sunt cele doua chestii bune la boala Alzheimer? Vechii prieteni iti devin prieteni noi si pogi sa-ti ascunzi singur ouale de Paste. In pofida iritarii sale, Ernest au s-a putut abfine si zimbeasci. — Numedle, varsta si la ce scoala ti-ai executat sentinga? — Sunt doctorul Ernest Lash, iar restul probabil cd nu conteaza acum, domnule doctor Trotter. Avem multe de discutat astazi. — Fiul meu are pateuzeci de ani. Nu poti avea mai mule de arat, Stiu ca ai fost rezident la Stanford. Ti-am auzit prelegerea de anul trecut. Te-ai descurcat bine. Ai avut o prezentare foarte clara, Acum totul ¢ numai psihofarmacologie, nu? Ce forma de calificare in psi- hoterapie mai faceti acum voi, tinereii? Mai facegi vreuna? Ernest si-a scos ceasul gi l-a pus pe birou. — Cu alt ocazie ag fi incdntat s va dau o copie a lucrarii mele de rezidengiat la Stanford, dar acum, va rog, haideti s@ intrim in subiect, domnule doctor Trotter, Poate ca cel mai bine ar fi sa imi spuneti varianta dumneavoastra in ceea ce priveste povestea cu doamna Fellini. — Bine, bine. Viei sd fiu serios. Vrei si-ji spun versiunea mea. Relaxeazi-te, bdieficd, si o s4-ti spun o poveste. S-o ludm de [a ince- put, Era acum vreo patru ani, cel pugin patru ani... Mi-am ritacic toate insemndrile despre pacienta asta... Ce dat& era in desarul au cu reclamatia? Ce? Nu Lat citit. Esti lenes? Sau incerci si nu te lagi influentat in obiectivicatea ta stiinsifica? —— Vi rog, doctore Trotter, continuari. — Principiul de baza al unui interviu e si te prefaci ca asiguri an mediu plin de afectiune, care si inspire incredere. Acum, ca ai reugit chestia asta cu atata miiestrie, sunt in scare si vorbesc mult mai liber despre o problema dureroasa si jenanta. Aha, asta te impre- sioneaza. Tre’ si ai grija cu mine, doctore Lash. Am la activ patru- zeci de ani de desciftat fete. M3 pricep foarte bine la asta. Dar, dacl. ai terminat cu intreruperile, o sa incep. Esti gata? — Acum cativa ani — hai s& zicem acum patru ani — o femeie, Belle, intra sau, mai bine zis, se tiraste in cabinetul meu — ori se cabarceste pana in cabinecul meu — se tabarceste, aga-i mai bine. Exist verbul a se tabdarci? In jur de treizeci si cinci de ani, dintr-o familie 12instaricd, elvetiano-italian’, deprimai, purta o bluz’ cu mAneci lungi in toiul verii. Evident, se automutilase, avea cicatrici la incheieturile miainilor. Dac& vezi maneci lungi in timpul verii si un pacient care te nedumereste, intotdeauna sa te gandesti la cicatrici la incheie- turile mAinilor sau ia injectit cu droguri, domnule doctor Lash. Ari- toas4, un ten nemaipomenit, ochi seducitori, imbricata elegant. Stilata, dar pe punctul de a ceda nervos, — De multa vreme igi ficea rau singura. Tot ce vrei: deoguri, le tncercase pe toate, nu ratase nici unul, Cand am yazut-o prima oara, revenise la alcool si mai ciugulea din cand in cand heroina. Desi inci nu devenise cu adevarat dependenta. Pe undeva, nu avea incli- natie spre dependent — unii oameni asa sunt -, dar se striduia din risputeti. De asemenea, gi probleme de nutritie. In principal ano- rexie, dar uneori si accese de voma bulimica. Deja am mentionat taiecurile, numeroase pe toat& lungimea bratului si la incheieturi, ti placeau durerea si sangele. Numai atunci simtea cA traieste. Tot timpul fi auzi pe pacienti cd spun asta. Jumitate de duzina de spita- lizdri scurte. Mereu se externa fntr-o zi sau doua. Personalul se bucura cand pleca. Era buna, un adevarat talent la jocul Uproar. Iti amintesti de Garnes People Play’ a lui Eric Berne? — Nu? Presupun cd asta a fost inainte ca tu sd te nasti. Doamne, ce bitran ma simt. Buna carte, Berne n-a fost prost deloc, Citeste-o, n-ar trebui sa fie uitata. — Casatorita, fara copii. Refuza si aduca pe lume copii, spunea ci lumea e un loc prea oribil ca si-ti obligi copiii si triiascd in ea. Sor cumsecade, relatie defecta. El voia cu disperare copii, gi se cer~ tau o gramada pe tema asta. Lucra la o banca, pe post de consultant pentru investigii, ca si tatal ei, mereu pe drumuri. Dupa cétiva ani de casnicie, !-a lasat libidou! sau poate s-a pus pe facut bani — cAstiga binisor, dar n-a regusit s& dea lovitura, precum tatal ei. Ocupat, mereu ocupat, dormea cu computerul. Poate se si futea cu el, mai stii? Ins& cert e cd nu se futea cu Belle. Din ce mi-a spus ea, 0 evita de ani de zile, probabil din cauza furiei pricinuite de faptul ci ea nu Lin engl. in orig. Jocuri pe care le joacd oamenii, o carte despre psihoterapie tranzactionalé de grup. Una dintre ideile principale ale cartii este ca oamen’ joacd coat’ viaa lor anumite jocuri pe care le-au invayat in relagia cu paringii gi care de obicei sunt patologice. 13voia copii. Greu de spus de ce mai rimaneau cAsatorigi, El fusese crescut intr-un orfelinat aparfinand sectei crestinismului gtiingifict si refuza cu indarjire s& faca terapie de cuplu sau vreo alta forma de psihoterapie. Dar ea recunostea cA niciodata nu insistase prea mult. Hai sa vedem. Ce sf iti mai spun? Intreaba-ma, domaule doctor Lash. — Ce terapie mai ficuse pana atunci? Bine. O intrebare impor- tanta. Eu intotdeauna intreb asta in primele treizeci de minute, Tera- pie non-stop — sau, mai bine zis, incercari de a face terapie ~ inci din adolescenya, S-a dus pe rand Ia toti terapeugii din Geneva, si o vreme a facut naveta pana la Ziirich, sa fac psihanaliza. A venit la universitate in $,U.A., la Pomona, sia tot schimbar terapeutii, dese- ori nu se ducea decat la prima sedingi. A ramas la wei sau patru dintre ei vreme de cateva luni, dar nu s-a dae fn vane dupa nici unul. Belle era — si mai e inca — foarte pretengioasa. Nici unul nu era destul de bun, cel pugin nu i se potrivea ei. Gasea ceva in nereguli la fiecare: prea formal, prea pompos, prea moralizator, prea protector, prea pus pe afaceri, prea rece, prea preocupat de diagnostice, prea stereotip. Medicamente? Testiri psthologice? Protocoale comportamentale? Nici s4 nu te gandesti la asa ceva, oricine i-ar fi sugerat una ca asta ar fi primit imediat papucii. Ce sa iti mai spun? — Cum m-aales pe mine? Excelenta intrebare, domnule doctor Lash, ne face discupia mai dinamici si mai aplicata. Inci am putea scoate din tine un psihoterapeut. Am simtit asta inca de cand am asiscat la prelegerile tale. O minte ager’, patrunzatoare. Se vedea asta cand igi prezentai informagiile. Dar ce mi-a placut a fost prezen- tarea studiului de caz, mai ales cum le permiteai pacientilor sa te influengeze. Mi-am dat seama cA ai instincte bune. Carl Rogers? obis- nuia sa spuna: ,Nu-ti mai pierde vremea calificand terapeugi, mai bine i-ai selecta“. Intotdeauna mi s-a parut ca exist mult adevar in cuvintele astea. — Hai sa vedern, unde ramisesem? A, cum a ajuns la mine, Gine- cologul ci, un om pe care ¢a ff adora, imi fusese pacient. I-a zis cA sunt un up obisnuit, de creabi, si ci nu mi-¢ teama sé ma murdaresc pe 1 Culc crestin fondat de Mary Baker Eddy in 1866 gi care propoviduieste vindecarea spiritualé. 2 Faimos psiholog american (1902-1987), fondatorul psihoterapici cen- trate pe persoana. 14maini. Mi-a cautat cartile la biblioteca gi i-a placut un articol pe care il scrisesem in urma cu cincisprezece ani despre ideea lui Jung de a inventa cate un nou limbaj terapeutic pentru fiecare pacient. Sti despre ce vorbesc? Nu? In Jurnalul de ortopsibiatrie, O sa-ti tri- mit o editie recenta. Eu am ajuns chiar mai departe decdt Jung- Am sugerat s4 inventém cate o noua forma de terapie pentru fiecare paci- ent si sa tratam cu mare seriozitace faptul cd fiecare pacient este unic, concepand o terapie individuala pentru fiecare in parte, — Cafea? Da, ag vrea si eu. Simpl. Mersi. Deci, aga a ajuns la mine. Si urmatoarea intrebare pe care ar trebui s4 mi-o pui, domnule doctor Lash: De ce atunci? Intocmai. Asta e. Intotdeauna-i o intre- bare productiva in cazul unui pacient nou. Raspunsul e comporta- ment sexual periculos'. Pana gi ea isi didea seama de asta. Mai facuse aga ceva $i in trecut, dar acum devenea din ce in ce mai grav. Inchi- puie-ti ca mergea cu masina pe autostrada in paralel cu un camion sau o dubité — soferul find suficient de sus incat s& vada interiorul magsinii ci — apoi isi ridica fusta gi se masturba la o sutd doudzeci de kilometri pe ora. Nebuna. Apoi ea o lua pe urmatoarea iegire de pe autostrada si, dacd goferul venea dupa ea, se oprea, se urca langa el si i-o sugea. Letala chestie. $i o ficea foarte des. Avea un control att de mic asupra ei insesi, incat atunci c4nd era plictisita, intra in yreo carciuma siricAcioasa din San Jose, uneori in Chicano, alteori io vreun bar de negri, si agata pe cineva. Se simyea euforica in situ- atii periculoase, inconjuraté de barbati necunoscuti si posibil vio- lengi. Era in pericol nu numai din cauza barbatilor, ci gi din cauza prostituatelor, care o detestau fiindcd le fura clientii, O ameninqau cA o omoara gi era nevoita sa schimbe mereu locul in care se ducea. SIDA, herpes, sex protejat, prezervative? Se purta de parcd n-ar fi auzit niciodata de asa ceva. ~— Deci, una peste alta, cam aga era Belle cand a venit prima oard la mine. Ai priceput cum statea treaba? Mai ai vreo intrebare sau continui? Ok. Aga ca, intr-un fel sau altul, in prima sedingd am trecut toate testele ei. A venit si laa doua, sila a treia, apoi am ince- put sa facem tratament de dou ori, uneori de wei ori pe siptamana. 1 Acting out este o expresie tehnicd din englez’, care semnifici tendinya unui pacient de a-si manifesta o problema psihicd in viata reali, trecind la acflune, tn loc de a discuta despre ea tn cadrul gedingelor de terapie, 15Mi-am petrecut o ora intreaga intreband-o tot felul de amanante despre ce facuse cu ceilalti terapeuti. Asta-i intotdeauna o strategie buna cand te vezi cu un pacient dificil, domnule doctor Lash. Afla cum au tratat-o ceilalti si pe urma incearc si le eviti greselile. Uitd de tot rahatul ala cu pacientul care nu e pregitit de terapie! Terapia € ced care nu-i pregatita pentru pacient. Dar trebuie sd fii suficient de indrizneg si de creativ, si nascocesti cate 0 noua forma de terapie pentru fiecare pacient in parte. — Belle Felini nu era genul de pacient la care si ina terapia tra- ditionala. Daca m-ag fi rezumat la rolul meu profesional obignuit, adica s4-i aflu trecutul, si reflectez, s empatizez cu ea gi si interpre- tez, pa, n-o mai vedeam. Crede-ma. Sayonara. Auf wiedersehen. Asta facuse cu tofi terapeutii pe care fi cunoscuse pana atunci, iar multi dintre ei se bucurau de un bun renume. $tii vechea poveste: operatia a fost un succes, dar pacientul a murit. — Ce tehnicd am folosit? Mi-e teama c4 nu m-ai ingeles. Tehnica mea ¢ sé abandonez orice tebnicd! Si na vreau sa fac pe desteptul, dom- nule doctor Lash, asta-i prima regula intr-o terapie ca lumea. $i asta ar trebui sa fie si principiul tau, daca o sa devii si tu psihoterapeut. Am incercat sa flu cat mai uman gi cat mai pugin formal. Nu-mi con- cep un plan sistematic de terapie, nici tu n-o sa faci asa ceva dupa patruzeci de ani de experiensa, Ma bizui doar pe intuitia mea. Dar nu-i cinstit pentru tine, ca tnceptor. Presupun, dack mi gindesc cum era la inceput, c& cel mai frapant aspect al patologiei lui Belle era impulsivitatea. Simyea o dorinya, bingo, trebuia s& treacd imediat la actiune. Mi-amintesc cd am vrut si-i m&resc toleranta la frustrare. Asta a fost punctul meu de plecare si primul, probabil, principalul scop al terapiei. Hai s4 vedem, cum am inceput? E greu sé-mi aduc aminte lucrul asta, fara notitele mele. — Ti-am zis c le-am pierdut. Vad pe fata ta cA nu prea ma crezi. Notigele mele au disparut cand mi-am mutat cabinetul, acum vreo doi ani. N-ai ce face, trebuie sA mA crezi. —- Cel mai bine imi amintesc faptul ca la incepuc lucrurile au mers mule mai bine decat mi-am imaginat. Nu stiu sigur de ce, dar Belle s-a atasat imediat de mine, $i nu fiindca eram atrigitor. Tocmai imi facusem o operatic de cataract, si ochiul meu arita ca dracu’, lar ataxia nu-mi crestea sex-appealul... O ataxie cerebral comuni, 16daca esti curios. In mod clar, galopanta... Ma asteapti in viitor cadrul, peste vreun an sau doi, si scaunul cu rotile, peste vreo trei sau patru. Crest la vie. — Cred ca lui Belle i-a placut de mine flindca ti respectam toate drepturile. Am facut exact ce faci si tu acum — si chiar vreau si-ti spun, domnule doctor Lash, cd apreciez ceea ce faci. N-am citit nici 0 fis de-a ci. Am inceput sa lucrez cu ea fara nici o informatie din alte surse, dorindu-mi s4 nu ma las influentat de nici o idee precon- ceputi. Belle n-a fost niciodaré pentru mine un diagnostic, nici bor- derline, nici tulburare de nutrigie, nici tulburare compulsiva sau antisocial, Asa imi abordez toyi pacientii. $i sper sé nu devin nici- odaté un diagnostic pentru tine. — Ce, crezi ca si diagnosticul are rolul lui? Pai, stiu c4 voi, cei care ati absolvit acum, si fntreaga industrie psihofarmaceutica puneti mare pret pe diagnostic. Revistele de psihiatrie sunt pline de pero- catii far sens despre nuantele diagnosticelor. Pe viitor, api de ploaie. $tiu ca in unele psihoze este important, dar in psihoterapia de zi cu ai nu joaca nici un rol sau, de fapt, au chiar un rol negativ. Te-ai gindit vreodata ca ¢ mai usor sa pui un diagnostic atunci cand vezi un pacient pentru prima oara si cA, pe masuri ce ajungi s4-I cunosti, devine din ce in ce mai greu? Intreaba orice terapeut cu experienta, care are cabinet propriu, $i o sé-ti spuna acelasi lucru! Cu alte cuvinte, precizia variaza invers proportional cu informatia. Halal sttint4, nu? — Ce vreau s4-ti spun, doctore Lash, e urmatorul lucru: nu numai c& nu i-am pus vreun diagnostic lui Belle, dar nici micar nu mi-a trecut prin cap s-i pun vreunul. Nici acum n-o fac. In pofida celor intamplate, in pofida tuturor lucrurilor pe care mi le-a facut ea, ni acum n-o fac. $i cred ci ea stia asta, Eram pur gi simplu doi oameni care se cunosc unul pe celalalt. Iar mie imi plicea Belle. Tot timpul mi-a placut. Mi-a placut foarte mult! $i asta stia. Poate cA dsta-i cel mai important lucru. — Ei, si Belle nu era un pacient prea grozav in ce priveste tera- pia verbala, chiar din contra. Impulsiva, inclinaté spre actiune, deloc dornicd sa afle lucruri despre ea insagi, lipsita de capacitate de introspectie, incapabil& de asociere liber’. Inrotdeauna 0 didea in bard la indeplinirea sarcinilor traditionale ale terapiei — autore- flectie, introspectie — si apoi cpata o parere gi mai proasté despre pro- pria-i persoana. De aceea terapia esuase mereu atat de lamentabil. 7$idin cauza asta mi-am dat seama cA trebuie si-i captez atentia in alte moduri. Din cauza asta a trebuit sA inventez o noua forma de terapie pentru Belle. — Un exemplu? Pai, hai si-ti dau uaul de la incepucul terapici, cam dintr-a treia sau a patra lund. Ma concentram asupra compor- tamentului ei sexual autodistructiv si o intrebasem ce vrea ca cu ade- virat de la barbati, inclusiv de la primul birbat din viaga ei, taica-siu, Dar nu ajungeam nicdieri cu asta. Nu voia defoc s& vorbeasca despre trecut — 0 facuse prea mult cu ceilalti terapeuti, zicea ca. De asemenea, mai avea ¢i impresia c4 a scormoni in cenuga trecutului reprezinta doar © scuza pentru a evita responsabilitatea actiunilor noastre. Citise cartea mea despre psihoterapie si m4 citase pe mine, care spuneam acolo acelasi lucru. Detestam chestia asta. Cand paciengii opun rezis- tengi si citeazd din cartile tale e ca si cum te-ar strange de coaie. — In timpul unei sedinte am intrebat-o despre reveriile ei din trecut si despre fanteziile sexuale si, pana la urma, ca s4-mi facd pe plac, mi-a descris o fantezie recurenta, de pe vremea cand avea opt sau noua ani: afard ¢ furtuna, intra intr-o camers, infrigurata si udi fleagca, iar un barbat mai in varstd o asteapta acolo. O imbratiseaza, fi scoate hainele ude, o sterge cu un prosop mare gi cald, ti da o cio- colata fierbinte. Asa ca i-am sugerat un joc: i-am spus sd iasa din cabinet gi 4 intre din nou, pretinzand cae uda si infrigurata. Fireste, am s&rit peste partea cu dezbracatul, am luat un prosop mare din baie gi am sters-o energic, pastrandu-mi 0 atitudine non-sexuala, asa cum fac de obicei. Am sters-o pe spate si pe par, apoi am infa- surat-o in prosop, am pus-o sa stea jos si i-am preparat 0 cand cu ciocolata instant fierbinte. — Nu mii intreba de ce sau cum de am ales sa fac asta atunci. Cand ai o experienga atat de bogata ca a mea, inveti sa te bizui pe propria-ti intuitie. Iar lucrul acesta a schimbat totul. Belle a ramas fara grai pentru o vreme, lacrimile i s-au adunat in ochi, apoi a plans ca un bebelus. Nu plansese niciodata, absolut niciodata in timpul terapiei. Rezistenya, pur si simplu, i-a disparut. —— Cum adicé i-a disparut? Adica a cApatat incredere in mine, a inceput sa creada ci suntem de aceeasi parte a baricadei. Ter- menul tehnic, domnule doctor Lash, este ,alianta terapeutica®. Dupa aceea a devenit un pacient autentic. A erupt intr-un suvoi de 18méarturisiri. A inceput s& astepte cu neribdare sedingele cu mine. Terapia a devenit punctul central al vietii ei. Tot timpul imi spunea cdt sunt de important pentru ea. $i asta dupa doar trei luni. — Daca cram prea important? Nu, domnule doctor Lash, un terapeut nu poate fi prea important la inceputul terapiei. Chiar si Freud a folosit strategia de a incerca s& inlocuiascd o psihonevraza cu o nevroza de transfer — asta-i un mod foarte eficient de a prefua controlul asupra simptomelor distructive. — Pari nedumerit, Pai, in cazul acesta, pacientul devine obsedat de terapeut, intoarce mereu pe toate partile in minte ce se intampli la fiecare sedins4, are lungi conversatii imaginare cu terapeutul intre sedinge. Pana la urmi, simptomele se transfer’ in terapie. Cu alte cuvinte, simptomele, tn loc s& fie provocate de factorii interni ai nevrozei, incep sa fluctueze in functie de exigengele relagiei terapeutice. — Nu, mersi, nu mai vreau cafea, Ernest. Dar tu mai ia-qi. Te superi daca fti spun Ernest? Bine. Sa revin, Am valorificat progresul Asta, Am facut tot ce am putut s4 devin c4t mai important pentru Belle. Am raspuns tuturor intrebarilor ei legate de viata mea, i-am sustinut toate laturile pozitive. I-am zis ci ¢ o femeie atrigitoare si inteligent&. Detestam ce-si facea singura si i-am spus-o pe sleau. Nimic din toate astea n-a fost greu pentru mine, n-a trebuit dect si-i spun adevarul. — Mai devreme m-ai intrebat ce tehnici am folosit, Probabil c& cel mai bun raspuns ar fi: am spus adevérul. Am tnceput sa joc un rol din ce in ce mai insemnat in fanteziile ei. Avea lungi reverii cu noi doi — se facea 4 stim impreund, ne tinem de mana, c4 ma joc cu ea, Ao hrinesc, Odata a adus Ja cabinet o cutie cu jeleu gi o lingura si m-a rugat s&.o hrdnesc —ceea ce am gi facut, spre marea ei incantare. — Suni nevinovat, nu-i asa? Dar eu am gtiut chiar de la inceput c4 deasupra noastr4 plana o umbra. O stiam atunci, o stiam si cand imi vorbea despre cat de tare s-a excitat cand o hraneam. Am stiut-o sicdnd imi spunea cd vrea si meargd mult vreme cu o canoe, douad sau trei zile pe saptimana, doar ca s4 fie singura, sa pluteasc’ pe apa gi sd se delecteze cu fanteziile legate de mine. $tiam c4 modul tn care abordasem problema era riscant, dar credeam c& ¢ un risc calculat. Aveam de gand sé las sé se acumuleze transferul pozitiy, iar apoi sa mia folosesc de el pentru a-i combate autodistructivitatea. 19— Iar dupa céteva luni am devenit atat de important pentru ea, incAt am inceput s4 fi studiez patologia. Mai intai m-am concentrat pe problemele de viaya si de moarte: HIV, povestea cu barurile, par- tidele caritabile de sex oral de pe autostrada. Si-a facut un test HIV sia iegit negativ, slava Domnului. Mi-amintesc ci am asteptat doua saptimani rezulcatul. Pot sé-pi spun cA atunci am transpirat la fel de mult ca gi ea. — Ai lucrat vreodata cu paciengi care asteapté rezultacul testu- lui HIV? Nu? Ei bine, Ernest, perioada aia iti ofera multe oportuni- tari. Te poti folosi de ea ca si faci treaba buna. Yimp de cateva zile, paciengii se confrunta cu propria lor moarte, poate pentru prima oara. Atunci ¢ momentul cand fi poti ajuta sa-si examineze gi sa-gi redistribuie prioritagile, pentru a-si fundamenta viata si comporta- mentul pe ceea ce conteazii cu adevarat pentru ei. Terapie existentialista de soc, 0 numesc eu uncori. Dar nu si la Belle. Pe ea n-a tulburat-o. Prea muita negare. Aidoma multor pacienti autodistructivi, Belle se simgea invulnerabila fata de oricine in afara propriei persoane. — Am instruit-o despre HIV, despre herpes, pe care, printr-o minune, nu il contactase, si despre procedeeie prin care se putea proteja de boli in timpul partidelor de amor. Am indrumat-o spre locuri mai sigure unde sd agate barbati cdnd i se parea ca nu mai poate rezista fara sex: cluburi de tenis, intalniri ale PTA’, lansari de carte in librarii. Belle era o figura, o adevarata seduc&toare! Reusea s-si stabileasca o intalnire cu un necunoscut frumos in cinci sau. gase minute, uneori la distanya de numai trei metri de sogia lui, care nu banuia nimic. Trebuie si recunosc faptul cd o invidiam. Cele mai multe femei nici nu se gandesc Ja ce noroc au in privinta asta. fri poti imagina ca un barbat — mai ales o epava jerpelita ca mine — si fac aga ceva cand i se nazare? — O chestie surprinzatoare la Belle, daca tinem seama de ce ¢i-am povestit pana acum, era sinceritatea ei deplini. In primele doud sedinte, pe cand ne hotaram daca si lucram sau nu impreuna, i-am prezentat conditia de baz, fra de care nu puteam sa fac terapie cu ea: deplina sinceritate. Trebuia si-si asume obligatia de a-mi impartasi toate evennimentele importante din viaga ei: consum de droguri, comporta- ment sexual impulsiv, taieuri, voma deliberara, fantezit —tomul. Altfel, Lin engl. in orig. Rerent Teacher Asociation, Asociatia P? siProfesorilor. 20i-am spus, isi pierdea timpul cu mine. Dar dac3 mi tinea la curent cu toate astea, atunci se putea bizui total pe faptul ca aveam sa fiu alaturi de ea. Ea a promis si ne-am strans méainile cu solemnitate, pecetluind astfel intelegerea. — $i, din cate stiu, s-a tinut de cuvant. De fapt, asta era un avan- taj de care profitam, fiindca, daca in timpul saptamanii avea loc un eveniment semnificativ — de exemplu, daca se zgaria pe incheietu- rile mainilor sau se ducea in vreun bar — i-] analizam pana nu se mai putea. Insistam s& cerceteze pe larg gi in profunzime tot ce se petrecuse inainte de episodu! acela. ,,Te rog, Belle“, spuneam eu, »trebuie sd aflu tot ce s-a intamplat inainte de asta, tot ce ne-ar putea ajuta si intelegem mai bine: ce anume s-a petrecut inainte, in ziua aia, gindurile, sentimentele, fanteziile tale“. Asta o scotea din sarite pe Belle — avea alte lucruri despre care voia si discute gi detesta sa-si piardd o grimadi de vreme din sedingele ei de terapie cu aga ceva. Chiar si numai chestia asta a ajutat-o sa-si controleze impulsivitatea. — Inwospectia? N-a jucat un ro! important in terapia Bellei. O, a ajuns sa recunoasca faptul ci, de cele mai multe ori, inainte de actiunile ei impulsive avea un sentiment de vid interior, se simyea moarti pe dinauntru si ca riscurile pe care si le asuma, taieturile, sexul, abuzurile alimentare, toate erau incercari de a umple acest gol si de a se trezi din nou la viata, — Dar ceea ce nu ingelegea Belle era faptul ci aceste actiuni nu-i foloseau la nimic. Toate dadeau rateuri, flindcd sfarseau prin a-i provoca un sentiment si mai adanc de vinovatie si tendinte mai frenetice si autodistructive, in incercarea de a se simi vie. In mod ciudat, Belle refuza intotdeauna cu incipatanare 9% inqeleaga ci actiunile ei aveatr consecinge. — Asa cA introspectia nu o ajuta. Trebuia sA fac altceva, si am incercat s aplic toate metodele conventionale, ba chiar mai mult decat atat, pentru ao ajuta s-si convroleze impulsivitatea. Am alca- tuit 0 list a comportamentelor ei impulsiv-distructive, iar ea a fost de acord s& nu apeleze la nici unul dintre ele inainte de a m4 suna gi de a-mi da sansa s4 0 conving s4 se rizgandeasca. Dar rareori ma suna, nu voia si ma deranjeze. In sinea ei era convins’ cd imi respect cu greu angajamentul luat si ca in curand o s ma satur de ea gi o sa-i fac vant, Nu puteam s-o conving de contrariu. M-a cugat si-i dau 21un suvenir, s&-] poarte !2 ea, J-ar fi dat mai mult scApanire de sine. I-am spus si-gi aleagd ceva din cabinetul meu. Ea mi-a scos batista din jacheta. I-am dat-o, dar mai intai am scris pe ea cteva dintre ten- dingele ei autodistructive: Ma simt moarté si imi fac singuré rau ca sé stin c& sunt ined vie. Ma simt amortitd si trebuie st fac ceva periculos $i riscant ca sé ma simt vie, Ma simt goalit pe dinduntru 3i incerc sé ma umplu cu droguri, man- care, sperma. Dar astea sunt doar remedii temporare. Sférsese prin a ma si: vinovata — chiar mai moarti si mai goala pe dinduntru. fd — l-am dat instructiuni Bellei sa reflecteze la mesajele scrise pe batista de fiecare data cand simgea vreun impuls de felul acesta. — Pari nemultumit, Ernest. Imi dezaprobi metoda? De ce? Prea ostentativa? Nu-i aga. Pare ostentativa, de acord, dar gasesti remedii disperate in imprejurari disperate. Mi-am dat seama cA un obiect care igi apartine, ceva care sa-i aminteasca concret de tine, ¢ foarte util pentru paciengii care nu gi-au dezvoltat niciodati sentimentul permanentei obiectului. Unul dintre profesorii mei, Lewis Hill, care era un geniu in tratarea bolnavilor cu schizofrenie severa, avea obi- ceiul sa respire intr-o sticla minuscula gi sa le-o dea paciengilor fui s-o poarte la gat, pe un gnur, cind pleca in vacanga. — Crezi ca gi asta ¢ ostentativ, Ernest? Da-mi voie si tnlocuiesc acest cuvant cu unul mai potrivit: ereativ. fyi amintesti ce am spus mai devreme despre forma noua de terapie pe cate o creezi pentru fiecare pacient? Exact la asta ma refeream. fn plus, nu mi-ai pus cea mai important increbare. — Daca a functionat? Da, exact asta era. Asta-i tntrebarea. Sin- gra inuebare posibila. Uicd de reguli. Da, a functionat! A functionat in cazul pacientilor doctorului Hill sia functionar si in cazul lui Belle, cate purta mereu la ea batista mea gi, incetul cu incetul, si-a con- trolat din ce tn ce mai mult impulsivitatea. ,Scaparile“ ei au devenit din ce in ce mai rare, gi tn curand am putut si acordim atengie altor lucruri in timpul sedingelor de terapie. —— Ce? Doar o vindecare transferentiala? Vad ci te intereseaz’, pana la urma, o parte din lucrurile astea, Ernest. Asta-i bine - e bine 22si-ti exprimi indoielile. Ai talentul de a ochi aspectele importante. Di-mi voie sa-ti zic un lucra, acum nu esti pe drumul cel bun, nu neurochimia ¢ vocafia ta. Pai, a trecut aproape un secol de cand Freud a desconsiderat ,,vindecarea transferentiali“. E ceva adevar in asta, dar de fapt nu-i aga. —— Crede-ma, daca pofi sparge ciclul de comportamente auto- distructive — indiferent cum o faci — atunci ai obtinut o chestie importanta. Primnul pas trebuie sa fie neapdrat dinamitarea cercului vicios de ura de sine i autodistructivitate, urmate de si mai multi ura de sine, provocati de faptul cd ti-e rugine de ceea ce ai facut. Desi niciodata nu mi-a vorbit despre asta, inchipuie-ti cat se dispre- quia pe sine insisi si rusinea pe care trebuie s-o fi simtit din pricina purtarii ei depravate, Cade in sarcina terapeutului misiunea de a-] ajuta pe pacient s4 tntrerupa procesul asta. Karen Horney a zis odata... Ai citit ce a scris Horney, Ernest? — Picat, dar asta pare s fie soarta celor mai insemnagi teoretici- eni din domeniul nostru, invagamintele lor nu supraviequiesc decat 0 singuri generatie. Horney a fost una dintre favoritele mele. In timpul formiarii mele, am citit tot ce-a scris, Cea mai buna carte a ei, Nevro- zele si evolutia umana, a fost scrist acum mai mult de cincizeci de ani sie una dintre cele mai bune arti despre psihoterapie — nici micar un singur cuvant in jargon. O sa ¢i-o timit pe a mea. Undeva, poate chiar tn cartea asta, a facut o afirmayie simpla, dar redutabila: ,Daca vrei sé fli mandru de tine, fa lucruri de care s fii mandru*, — Am deviat de la subiect. Ajuta-ma s& continui, Ernest. Rela~ tia mea cu Belle? Bineingeles, de asta suntem aici de fapt, nu-i asa? In ceea ce priveste relatia dintre noi, s-au petrecut multe lucruri interesante, Dar gtiu cd lucrui cel mai important pentru comitetul tau tl reprezint& atingerile corporale. Belle a facut mare tamtam pe tema asta, inca de la inceput. $i acum, cA tot am ajuns [a capitolul Asta, eu am obiceiul s4-mi ating tori pacientii, fie ci sunt birbati, fie cA sunt femei, in fiecare sedinga, de regula o strangere de mani la ple- care sau poate o bataie usoara pe umar. Ei bine, Bellei nu-i prea placea chestia asta: refuza s4-mi stranga mana gi facea tor felul de comentarii ironice de genul ,,Asta-i o strangere de m&na aprobati de APA'?* 1 In engl. in orig. American Psychiatric Association: Asociatia Psihiatrilor din America. 23sau ,N-ai putea incerca si fii mai putin protocolar? Uneori tgi ter mina sedinta cu o imbratisare, intotdeauna prieteneasca, fara nici o conotagie sexual, La urmiatoarea gedins4 ma mustruluia pentru felul cum mé purtam, pentru formalismul meu, pentru faptul ¢4 inge- peneam cind ma tmbritiga. far a intepeni* se refera la corpul meu, nu Ja pula, Ernest, am vazut cum te uitai adincauri la mine. Ai fi un jucator de poker vai de capul lui. Inci n-am ajuns la partea lasciva. O si te anunt cu cand ajungem, — Se plangea de varsta ei. Dacd ar fi fost batrand si ramolit’, spunea, n-ag fi ezitat si o fmbratisez. Probabil cd avea dreprate. Con- taccul fizic era extraordinar de important pentru Belle: insista mereu s& ne atingem unul pe celafalt. Insista si insista gi insista. Non-stop. Dar puteam s-o ingeleg: in copilarie, Bellei ii lipsisera atingerile cor- porale. Mama ei a murit cind ea era inc’ in faga gi a fost crescuti de un sir de guvernante elvetiene inaccesibile, Iar tatil ei! Inchi- puie-ti cum ar fi si cresti avand un tard cu fobie de microbi, care n-o atingea niciodard gi care purta manusi si in casi, gi tn afara ei, Ti punea pe servitori si calce toate bancnotele. — Cu timpul, cam dupa un an, mi relaxasem destul, ori fuse- sem tnmuiat suficient de insistengele necontenite ale Bellei, inca si ma apc si inchei regulat sedingele cu o imbrigisare avunculara. Avunculara? Inseamni ,de unchi*. Dar oricat i-as fi dat, ea imi cerea intotdeauna mai mult, incerca mereu si ma sirute pe ohraz cand ma imbratisa. Eu insistam mereu si respecte limitele, iar ea sinea mortig si le incalce. Nici nu mai stiu cate cirgi gi articole despre subiectul asta i-am dat s& citeasca. — Dar ea era ca un copil intr-un trup de femeie — intamplator, un trup de femeie demengial nent cu mine. N-ar putea si-si mute scaunul mai aproape? N-ag putea sé o sin de mand cAteva minute? N-am putea s stam unul langa altul pe canapea? N-as vrea cumva si-mi pun mana in jurul taliei ei si si stm aga, in ticere, sau si mergem la plimbare in loc si vorbim? — $i era persuasiva gi ingenioasi. ,Seymour“, spunea ea, tu vorbesti o grimad’ despre faptul cé inventezi cAte o terapie pentru fiecare pacient al tau, dar in articolele pe care le scrii nu pomenesti nimic despre faptul

S-ar putea să vă placă și

• Imaginea Inconstienta A Corpului Francoise Dolto

  

  Document403 pagini

  Imaginea Inconstienta A Corpului Francoise Dolto

  Dă-te În Delirul Meu

  100% (7)
• Brian L Weiss-Multe Vieti, Multi Maestri PDF

  

  Document68 pagini

  Brian L Weiss-Multe Vieti, Multi Maestri PDF

  Fanuta Lisman

  100% (1)
• Toate Leacurile La Indemana - Vasile Voiculescu

  

  Document162 pagini

  Toate Leacurile La Indemana - Vasile Voiculescu

  Fanuta Lisman

  100% (10)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Nicolae Mladin Asceza Si Mistica Paulina

  

  Document130 pagini

  Nicolae Mladin Asceza Si Mistica Paulina

  Aleksandr Loghinov

  100% (1)