Adevărul despre proteine

„Proteină” este un termen al cărui sens este acela de „structură”. Asemenea unei case, proteina este
deja construită. Ea dispune de o formă specifică, precum ţesutul muscular. Cu toate acestea,
asemenea oricărei case, proteina este construită din diverse materiale de construcţie. Structurile
proteinei sunt făcute din materiale de construcţie numite aminoacizi. Prin urmare, aminoacizii sunt
materialele de construcţie de care are nevoie organismul şi pe care le foloseşte pentru a se construi
(creştere), întreţine şi reface. El mai foloseşte proteine (aminoacizi) ca factori de imunitate, agenţi de
transport şi factori de catabolism. Proteină este şi un termen general, utilizat pentru a desemna
totalitatea substanţelor azotoase din materia animală sau vegetală.
Proteinele, sau totalitatea substanţelor azotoase (pe bază de azot) prezente în alimente, constau din
diverşi compuşi chimici, ce pot fi clasificaţi în două tipuri principale: protide şi ne-protide. Câteva
exemple de protide, atât simple, cât şi complexe, sunt albuminoidele, globulinele, proteazele,
peptonele, derivatele de gluten. Printre exemplele de ne-protide, sau compuşi simpli, se numără
creatina, creatinina, xantina, hipoxantina, amidele şi aminoacizii. Structurile proteinice mai conţin
carbon, hidrogen, oxigen, fosfor, sulf şi fier. După cum se poate constata, termenul de „proteină”
este utilizat în mod arbitrar, transformând o „structură” în materiale de construcţie. Proteină este, în
realitate, un termen folosit arbitrar pentru a desemna orice material de construcţie necesar
organismului. Cu toate acestea, definiţia sa corectă este aceea de structură complexă şi completă, aşa
cum este însuşi ţesutul.
Putem utiliza proteinele?
Digestia este un proces necesar, deoarece organismul nu poate utiliza decât aminoacizi simpli – cei
care se găsesc din abundenţă în legume şi nuci. Ficatul este şi el capabil să producă aminoacizi şi
poate sintetiza compuşi şi mai mici, cu conţinut de azot. Proteinele prezente în carne trebuie
descompuse în aminoacizi simpli înainte de a putea fi folosiţi în mod corespunzător de organism. Eu
definesc carnea drept „proteină la mâna a doua”, din cauză că necesită un proces extensiv de
digestie, pentru a desface „construcţia” în „elemente de construcţie” sau aminoacizi. Fiind structuri
de aminoacizi de bază, fructele, legumele şi nucile sunt mult mai simplu de descompus în organism.
O dietă vegetariană furnizează mai mult azot disponibil decât o dietă pe bază de carne.
Musculatura masivă, formată ca urmare a dietelor bogate în proteine, va fi eliminată în cursul
detoxificării, deoarece este vorba de aminoacizi „suprapuşi”, care nu sunt neapărat necesari în
procesele normale din organism. Când ea este descompusă, proteina eliberează acid fosforic şi
sulfuric, ambii extrem de toxici şi dăunători pentru ţesuturi. Proteina va arde electroliţii pentru a
converti aminoacizii în săruri, neutralizând astfel efectele lor adverse. Carbohidraţii şi grăsimile
creează acid lactic şi acetic, care presupun acelaşi proces, fără a fi însă la fel de nocivi. Din acest
motiv, organismul trebuie să-şi completeze zilnic stocul de electroliţi. Procesele de alcalinizare şi de
ionizare sunt vitale pentru salvarea rinichilor, ficatului şi a altor ţesuturi din organism. Organismele
care îşi consumă electroliţii fără a-i înlocui degenerează până la acidoză severă, ceea duce la
convulsii, comă şi moarte. Cancerul şi alte afecţiuni datorate acidităţii acute din organism utilizează
sodiu şi alţi electroliţi de alcalinizare într-un ritm alert. Iată încă un motiv pentru care ar trebui să
consumăm cantităţi cât mai mari de fructe şi de legume cu proprietăţi de alcalinizare.
Proteinele străine provenite din carne, produse lactate, cereale, ouă şi altele de aceste gen, sunt
abrazive pentru mucoasele din organism. Ele induc răspuns limfatic (producere de mucus), care
poate provoca acumulări excesive de mucozităţi în ţesuturile şi cavităţile din corp. Mucozităţile,
împreună cu proteinele capturate, vor umple interstiţiile şi ganglionii limfatici, cavităţile sinusurilor,
creierul, plămânii etc. Coşurile, furunculele şi tumorile sunt manifestări ale acestor congestii sau
aglomerări de toxine. Unele din fazele digestive finale prin care trec aceste materii proteinice au
drept efect producerea de acid uric. Acidul uric este abraziv şi iritant, inflamând şi lezând ţesuturile.
Depunerile de acid uric pot provoca apariţia artritei în articulaţii şi în ţesutul muscular. Acidul uric
provoacă guta. Cu cât organismul va primi mai multe proteine provenind din carne, cu atât mai mult
veţi solicita sistemul imunitar şi cu atât mai mult veţi crea condiţiile apariţiei unui adevărat „rai”
pentru culturile de paraziţi. Numeroşi paraziţi (inclusiv viruşi, bacterii şi câţiva „băieţi mari”, cum ar
fi viermii şi giardia) se hrănesc din deşeurile rezultate în urma digerării proteinelor din carne.
Carnea ingerată va împrumuta organismului mirosul specific al cărnii intrate în putrefacţie
(descompunere) în interiorul organismului. Carnea se poate lipi de pereţii intestinali provocând
40
intrarea în putrefacţie a mucoasei şi învelişului intestinal. Este important de notat că putrefacţia
transformă proteinele în produşi chimici secundari toxici. Pe de altă parte, fructele şi legumele nu
imprimă corpului un miros neplăcut.
Proteinele au proprietatea de a forma acizi, ceea ce produce inflamaţie, provocând distrugerea
ţesuturilor – adică exact motivul opus pentru care se presupune că ar trebui să le consumăm. Nu
susţin că trebuie să evităm consumul de proteine, ci doresc să vă previn asupra cantităţilor şi
tipurilor de proteine adecvate pentru consum. Dietele bogate în nuci, fructe şi legume fortifică
organismul, conferindu-i sănătate, hrănindu-l cu cantităţi abundente de aminoacizi.
Organismul nu poate utiliza „proteinele de tip carne” decât după ce le descompune mai întâi până la
aminoacizi simpli. Acest proces extensiv va priva organismul de o cantitate însemnată de energie
vitală, doar pentru a produce materiale de construcţie „de mâna a doua”.
Proteinele vegetale sunt structuri simple de aminoacizi care privează organismul de mult mai puţină
energie. Fiind încărcate de energie electromagnetică, plantele contrabalansează nevoia de energie.
Pe de altă parte, proteina din carne este o structură mult mai complexă şi moartă din punctul de
vedere al energiei electrice. Aceasta necesită un proces digestiv radical, care privează organismul de
energie vitală. Din cauza conţinutului de acid ridicat, consumul mare de proteine din carne este
asociat şi cu cancerul de colon, a doua formă de cancer ca răspândire în America zilelor noastre.
Anual se înregistrează mii de decese ca urmare a efectelor alimentaţiei bogate în proteine. Ficatul,
pancreasul, rinichii şi intestinele sunt distruse dacă se consumă prea multe proteine din carne.
Cantitatea zilnică necesară este cuprinsă între 20 până la 40 g de proteine, însă majoritatea
oamenilor consumă zilnic 200 g şi chiar mai mult.
Energia cărnurilor
Se spune despre carne că încarcă organismul cu energie. Cum această energie este furnizată în
special de adrenalina prezentă în ţesuturile organice, este vorba doar de o energie simulată, nu de o
energie dinamică. Dacă aţi merge vreodată la un abator, aţi vedea şi aţi simţi groaza prin care trec
aceste biete fiinţe înainte de a fi sacrificate. Din punct de vedere fiziologic, frica exercită presiune
asupra zonei medulare a glandelor suprarenale, declanşând producerea de epinefrină, sau ceea ce
este cunoscut sub denumirea populară de „adrenalină”. Epinefrina este un neurotransmiţător care
stimulează trecerea energiei prin sistemul nervos către ţesuturile din organism. Aceasta este cea care
le creează consumatorilor de carne senzaţia de surplus de energie. Totuşi, după ce ani de zile aţi
consumat carne încărcată de adrenalină, glandele suprarenale se vor uza, devenind leneşe în
producerea de neurotransmiţători proprii. Primul efect este scăderea tensiunii arteriale. Pe măsură ce
vom transmite ereditar această epuizare a glandelor suprarenale, generaţiile care vor urma pot suferi
de scleroză multiplă, boala Parkinson, boala Addison şi alte afecţiuni neurologice care se instalează
în organism ca urmare a unei lipse cronice de neurotransmiţători.
Hipertensiunea poate fi efectul unei epuizări funcţionale a suprarenalelor. Dacă suprarenalele sunt
slăbite, organismul nu mai reuşeşte să producă steroizi (antiinflamatoarele de care avem nevoie),
deoarece carnea generează o mare aciditate (ceea ce va amplifica procesele inflamatorii).
Organismul va începe să utilizeze colesterolul în locul steroizilor acolo unde e prezentă inflamaţia.
Aceasta devine o problemă extrem de gravă, deoarece, în condiţii de acidoză, lipidele se lipesc şi
formează plăci în şi pe ţesuturi.
Energia provenind din consumul de carne se poate datora şi hormonilor de creştere cu care sunt
hrănite vitele, cu scopul de a stimula creşterea rapidă. Energia trebuie întotdeauna să fie dinamică
sau celulară, nu indusă de stimulente. O sursă de energie dinamică o reprezintă alimentele în stare
crudă, ce se caracterizează prin alcalinitate, conţinut adecvat de electroliţi, electricitate, aminoacizi,
compuşi sinergici adecvaţi şi complexe (vitamine, minerale, flavone şi altele).
Chemare la acţiune
Este momentul ca oamenii să renunţe la consumul toxic de produse de provenienţă animală, care în
prezent au concentraţii atât de mari de hormoni toxici, antibiotice, compuşi chimici industriali şi
altele, încât au devenit adevărate bombe cu ceas pe punctul să explodeze în interiorul organismului.
41
Suntem capabili să depăşim degradarea şi toxicitatea şi să ne ridicăm cu bucurie spre vitalitatea şi
curăţenia interioară pe care numai o alimentaţie bazată pe fructe şi legume crude ni le poate oferi. O
astfel de dietă va rupe lanţurile furiei şi deprimării, eliberându-ne şi permiţându-ne să trăim liberi în
lumina sănătăţii vibrante. Încercaţi timp de 6 săptămâni un regim fără carne şi produse din carne şi
veţi constata diferenţa pe propria piele. Una e să citeşti despre un subiect şi să îţi formezi o opinie şi
alta e să treci tu însuţi prin experienţa respectivă.
Natura are nenumărate enigme care aşteaptă să fie descoperite. Mentalul care are capacitatea de a
menţine trează atenţia şi deschiderea sufletului pentru această lume, pe termen nelimitat. Mintea
(intelectualismul) are tendinţa de a demonta lucrurile, încercând să înţeleagă cum sunt alcătuite.
Sufletul ştie deja cum sunt făcute lucrurile. Eliberaţi-vă de pretenţiile intelectualiste şi bucuraţi-vă
de simplitatea naturii. Astfel nu veţi mai risipi energie. Transformaţi-vă într-un consumator de hrană
crudă, vie, şi vă veţi bucura de vitalitate şi de o sănătate robustă. Veţi fi mult mai fericiţi.
Dietele bogate în proteine
Cercetările întreprinse de câteva dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ au demonstrat
că proteina provenind din carne este toxică pentru organismul uman dacă se absoarbe prin pereţii
intestinali. Ea va induce acidoză, va afecta răspunsul imunitar şi va favoriza dezvoltarea paraziţilor.
Următoarea listă rezumă ideile abordate în secţiunea anterioară, referitoare la motivele principale
pentru care trebuie să evităm consumul de carne şi dietele bogate în proteine:
• Structura proteinică nu poate fi utilizată ca atare de organism, ea trebuind să fie mai întâi
descompusă în elementele constitutive simple, care se numesc aminoacizi, pentru ca organismul să o
poată utiliza. Acest proces consumă energie, în loc să o genereze.
• Prin digestia şi metabolismul proteinelor se formează numeroşi acizi, inclusiv acidul uric (care
provoacă guta), acidul fosforic şi acidul sulfuric. Aceşti acizi au o acţiune iritantă şi inflamatoare
asupra ţesuturilor. Ei stimulează şi răspunsul nervos, ceea ce conduce la hiperactivitatea ţesuturilor.
• Proteina este un compus de azot, cu conţinut bogat în fosfor care, consumată în cantităţi mari, va
priva organismul de calciu şi de alţi electroliţi.
• Proteinele generează o mare aciditate, scăzând echilibrul pH-ului din organism. Aceasta provoacă
inflamaţii ale ţesuturilor şi degradarea lor, ducând la moartea acestora.
• Proteinele nu sunt utilizate de organism drept combustibil; ele sunt blocuri de construcţie şi agenţi
de transport. Când proteinele sunt descompuse până la aminoacizi prin digestie, funcţia principală pe
care o îndeplinesc este creşterea şi regenerarea ţesuturilor. În afara oxigenului, zaharurile simple
reprezintă principalul combustibil de care are nevoie organismul. Când încercăm să slăbim arzând
proteine pe post de combustibil, această activitate va genera descompunerea grăsimilor. Din păcate,
ea mai provoacă şi degradarea ţesuturilor. În acest fel, vă puteţi distruge ţesuturile hepatic,
pancreatic şi renal, prin faptul că veţi arde blocurile de construcţie, în loc ca organismul să utilizeze
combustibilul adecvat.
• La persoanele suferind de o slăbiciune a glandelor suprarenale, o alimentaţie bogată în proteine va
obliga ficatul să producă mari cantităţi de colesterol, care va începe să formeze plăci în întregul
organism, dar mai ales la nivelul sistemului vascular, al ficatului şi rinichilor. De asemenea, va fi
iniţiat procesul de formare a calculozei la nivelul ficatului şi al colecistului.
• Proteinele animale putrezesc în interiorul organismului, imprimând corpului un miros specific.
Aceşti produşi de putrefacţie formează o adevărată hazna încărcată de toxine, care se acumulează în
intestine şi ţesuturile organismului, atât în interstiţii, cât şi în celule. Aceasta nu numai că formează
un mediu de cultură propice pentru paraziţi, însă aciditatea va produce inflamaţie care blochează
respiraţia celulară, conducând, în final, la moartea celulei.
• Consumul mare de proteine nu este adecvat speciei umane şi nici sănătos fiziologic.
• Creşterea animalelor ca resursă alimentară a făcut ravagii din punct de vedere economic, al
mediului şi spiritual. Noi distrugem pădurile şi zonele verzi pentru a crea noi locuri de păşunat, ceea
ce distruge planeta. Creşterea animalelor afectează producerea oxigenului necesar vieţii, diminuează
protecţia faţă de încălzirea globală, distruge frumuseţea planetei, limitează protecţia împotriva
erodării solului, diminuează recoltele de fructe şi legume, creşte cantitatea de produşi secundari
toxici de provenienţă animală, reduce suprafeţele cultivabile şi nivelurile de oxigen pentru cultura
42
cerealelor şi distruge habitatul animalelor sălbatice. Secătuim mii de hectare de teren pentru a
cultiva tone de cereale cu care sunt hrănite bovinele şi alte animale de consum.
• Dietele pe bază de proteine conţin cantităţi excesive de epinefrină (adrenalină), care provoacă
agresivitate, furie şi eşec funcţional la nivelul suprarenalelor celor care le consumă.
• S-a demonstrat că proteinele de origine animală provoacă apariţia cancerului de colon. Sunt
suspectate şi de producerea cancerului hepatic şi pancreatic. Acumularea de materii intrate în
putrefacţie din sistemul limfatic este cauza posibilă care declanşează formarea limfoamelor.
• S-a constatat că în comunităţile unde se consumă multă carne, durata de viaţă este mult mai
redusă. Un exemplu în acest sens îl constituie populaţia din Alaska de Nord şi Canada, în rândul
căreia media de viaţă este de aproximativ 50 de ani.
• Carnea nu este altceva decât o concentrare de celule moarte sau agonizante, trăind într-o hazna de
sânge stricat, intrat în putrefacţie. Iar oamenii numesc această hazna alimentaţie benefică.
• Carnea stimulează, irită şi inflamează organele sexuale, în special glanda prostatei, ducând astfel la
apariţia prostatitei.
• În prezent, carnea animalelor de consum este încărcată cu hormoni de creştere, antibiotice,
pesticide, erbicide, deşeuri nucleare, nivel crescut de adrenalină şi alte substanţe toxice preluate din
poluarea atmosferică şi a solului. Toate acestea sunt considerate cancerigene. La vaci, porci şi găini,
incidenţa formelor de cancer este mai mare ca niciodată. Iar oamenii se hrănesc cu ele. Unii
producători de carne (fermieri) şi-au pierdut orice urmă de integritate morală şi decenţă şi dau la
tocat vacile, porcii şi găinile bolnave şi agonizante, amestecând această carne „moartă”, adeseori
„bolnavă”, în hrana obişnuită a animalelor. Toate aceste practici duc la apariţia unor maladii ca
„boala vacii nebune” sau boala „copita şi botul”. Constatăm cu toţii acest lucru, mai ales în Europa,
unde crescătorii de animale îşi hrănesc vitele cu carne provenind de la oi moarte. Vacile sunt
animale vegetariene. Nici porcii nu sunt, prin definiţie, carnivori. Aceste practici creează acidoză şi
îmbolnăvesc animalele, aşa cum îi îmbolnăvesc şi pe oameni.
• Dietele cu conţinut proteinic ridicat scad nivelul de mangan din organism, ceea ce poate provoca
spasme, convulsii, probleme de transmitere a impulsurilor neuronale (miastenie, aritmie cardiacă,
inclusiv fibrilaţii şi altele), probleme neuromusculare, boala Parkinson şi boala Lou Gehrig.
• Carnea abundă în celule roşii moarte (hemoglobină), cu conţinut mare de fier. În cantităţi excesive,
fierul va deveni nociv pentru organism, mai ales fierul ionizat (nu fierul de origine vegetală).
Toxicitatea fierului va produce o multitudine de reacţii organice:
– scăderea nivelului de crom (necesar în afecţiunile legate de transferul de insulină);
– scăderea nivelului de zinc (necesar în producerea insulinei şi a energiei);
– lezarea ţesuturilor hepatice, pancreatice şi renale;
– scăderea nivelului de calciu şi a absorbţiei şi utilizării calciului;
– creşterea nivelului de sodiu (ceea ce va produce edeme);
– creşterea nivelului de azot şi de fosfor (ceea ce va spori acidoza);
– ameţeli, tulburări de echilibru şi stări spastice datorate scăderii nivelului de mangan;
– creşterea tensiunii arteriale, prin retenţie de apă şi coagularea lipidelor;
– consumul de carne roşie este asociat cu cancerul de colon;
– consumul de carne este cauza principală care duce în mod direct la degradarea danturii.
Acestea sunt doar câteva exemple ale cauzelor care duc la distrugerea rasei umane, ca urmare a
consumului ridicat de proteine animale. Trezeşte-te şi bucură-te de viaţă fără produse animale.
Corpul îţi va fi recunoscător pentru ceea faci pentru el, fiindcă va scăpa de mirosul neplăcut şi va
vibra de sănătate. Să ne iubim planeta şi animalele alături de care convieţuim.
Proteină completă sau legendă completă?
Ideea că corpul uman are nevoie de hrană bogată în aminoacizi compleţi sau proteine complete e o
poveste. De mulţi ani ne luptăm cu aceste informaţii eronate. În principal, ele încearcă să vă
convingă că, dacă nu consumaţi la fiecare masă alimente care conţin toţi aminoacizii esenţiali, nu
veţi dispune de elementele necesare creării unei „proteine complete” şi prin urmare organismul va
suferi de carenţă de proteine. Acesta este primul argument în sprijinul consumului de carne şi de
produse lactate sau al consumului de făină albă. Gândiţi-vă totuşi la următoarele aspecte:
43
În ce constă alimentaţia unui cal, a unui elefant sau a unei vaci? Sunt erbivore, iar forţa lor este
binecunoscută. Regimul lor alimentar constă în exclusivitate din masă vegetală. Dacă ar avea
nevoie de atât de promovata „proteină completă”, probabil că şi-ar procura-o din plante.
Iarba formează 70-80% din alimentaţia urşilor grizzly. Ei nu mănâncă multă carne. Dacă totuşi o
fac, în general, caută structuri lipidice (şi nu proteinice). Urşii sunt omnivori.
Oamenii sunt specia superioară pe scara evoluţiei, încadrată în clasa frugivorelor, ceea ce
înseamnă că organismul uman nu a fost conceput pentru a consuma carne.
Adepţii consumului de alimente crude, care au o dietă echilibrată, constând din fructe, legume şi
nuci, nu suferă niciodată de carenţe de aminoacizi necesari în menţinerea sănătăţii. Dimpotrivă,
aminoacizii de provenienţă vegetală sunt încărcaţi cu mai multă energie şi mai uşor de
descompus şi utilizat de organismul uman. Digerarea cărnii, în vederea extragerii aminoacizilor,
presupune declanşarea unor procese radicale, care vor priva organismul de energie. Celălalt
aspect important este că proteinele provenind din carne produc reacţii acide în organism, mărind
şi mai mult acidoza, în timp ce produsele vegetale produc reacţii alcaline, reducând astfel
acidoza. Organismul uman are nevoie de hrană vie pentru a fi viu. Dacă elementele nu provin
din fructe, nuci şi legume organice, proaspete, atunci nu aveţi nevoie de ele! În plus, obiceiul de
a mânca ţesuturi alterate, putrede şi moarte (plus celulele moarte ale sângelui intrat în
descompunere) nu este un obicei sănătos.
Prin însăşi constituţia sa, organismul uman nu a reuşit să se adapteze la noile condiţii de viaţă, în
noul mediu artificial cu care a înlocuit mediul natural. Rezultatul este permanenta luptă dintre om
şi mediul în care trăieşte. Iar efectul acestui dezacord este degradarea generală a corpului uman,
ale cărei simptome au primit numele de boală. Prof. Hilton Hotema, Man’s Higher Consciousness
(Conştiinţa Superioară a Omului)