Protetica clasică

Vs
Protetica supraimplantară

Oşan Andreea-Maria MD 6 Grupa 22

Cuprins
Introducere.............................................................................................................3

Starea de sănătate orală a pacienţilor geriatrici................................................4

Proteze totale mobilizabile vs. Supraproteze pe implante...............................5

Concluzii................................................................................................................7

Bibliografie.............................................................................................................9

2
Introducere

Datorită progreselor înregistrate în domeniul medical şi tehnologic calitatea vieţii

indivizilor a crescut. Această creştere a calităţii vieţii a adus cu sine şi o speranţă
de viaţă mai mare în rândul populaţiei de la oraşe, dar şi a celei din mediul rural.
Astfel majoritatea ţărilor dezvoltate sau în curs de dezvoltare, cum este şi
România, se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire a populaţiei. Dacă la
începutul anilor 70' populaţia României avea o distribuţie pe grupe de vârstă
echilibrată, în 2014 statisticile realizate de Institutul Naţional de Statistică
România arată că populaţia vârstnică este aproape dublă,în timp ce numărul de
tineri(0-14 ani) a scăzut cu 47%.[ CITATION Ins15 \l 1048 ]
Aşadar numărul pacienţilor geriatrici este în creştere. Datorită vârstei înaintate
mulţi dintre aceşti pacienţi se confruntă cu probleme de sănătate generală şi
orală. În ceea ce priveşte starea de sănătate orală, majoritatea pacienţilor se
confruntă cu edentaţii parţiale sau totale. De cele mai multe ori edentaţiile totale
sunt tratate prin proteze totale mobilizabile, însă în ultima vreme supraprotezele
implantare au început să fie alese ca variante de tratament şi de către pacienții
din ţara noastră, chiar dacă au un preţ mai ridicat, fiind mai confortabile pentru
pacienţi şi reducând anxietatea socială.

3
Starea de sănătate orală a pacienţilor vârstnici

Nutriţia adecvată este un factor vital în ceea ce priveşte starea de sănătate a

pacienţilor vârstnici. O alimentaţie necorespunzătoare ar putea contribui la
accelerarea deteriorării stării fizice şi psihice a pacienţilor. Starea de sănătate
orală precară poate fi un factor determinant în alimentarea necorespunzătoare.
Se consideră că starea de edentat sau folosirea unor proteze necorespunzătoare
îngreunează masticaţia şi alterează percepţia gustului alimentelor. Chiar dacă
după tratarea stării de edentaţie sau refacerea protezelor totale, masticaţia se
îmbunătăţeşte, acesta nu este la fel de eficientă ca şi masticaţia realizată în
perioada dentaţiei naturale. Statusul dentar precar(edentaţii sau protezări
necorespunzătoare) pot determina schimbări în alimentaţia pacientului, care va
începe să prefere alimentele mai moi şi de cele mai multe ori cu un conţinut
crescut de carbohidraţi. Aceasta va determina probleme metabolice, obezitate,
diabet zaharat, dar şi cardio-vasculare.
Odată cu vârsta secreţia salivară cu rol protector al mucoaselor orala, a cailor
aeriene superioare şi tractului digestiv, dar şi cu rol în masticație, deglutiţie, se
reduce în mod fiziologic datorită atrofiei ţesutului glandular acinar şi proliferării
ductelor. Medicaţia administrată în unele boli cronice, dar şi unele boli cronice în
sine(Diabet zaharat, Sindrom Sögren) pot avea acelaşi efect de scădere a
secreţiei salivare. Consecinţele sunt variate, de la creşterea riscului carios la
disgeuzie şi disfagie cu patologia asociată.[ CITATION Raz14 \l 1048 ]
Cele mai frecvente cauze de edentaţie întâlnite la pacienţii vârstnici sunt: boala
parodontală şi cariile. Din această cauză înaintea realizării unui tratament al
edentaţiei trebuie identificată patologia care a dus la edentaţie pentru a cunoaşte
terenul pacientului şi riscurile postintervenţionale. Trebuie să avem în vedere
faptul că la pacienţii vârstnici apare o degenerare a sistemului nervos central
care le limitează capacitatea de formare de reflexe musculare noi şi deci se vor
adapta mai greu protezelor totale mobilizabile. De asemenea bolile psihice ce
apar pot îngreuna tratamentul datorita colaborării dificile cu pacientul sau lipsei
colaborării cu acesta sau adoptarea de către aceştia a unor concepte aberante în
ceea ce priveşte posibilităţile tratamentului protetic.[ CITATION Raz14 \l 1048 ]
Pentru a obţine un rezultat bun, tratamentul protetic pentru un pacient geriatric
trebuie să ţină cont de mai mulţi factori: gradul de cooperare al pacientului,
resursele financiare, dorinţele pacientului şi calitatea materialelor şi tehnicilor pe
care i le putem pune la dispoziție.[ CITATION Raz14 \l 1048 ]

4
Proteze totale mobilizabile vs. Supraproteze pe implante

Pacienţii vârstnici şi fragili vor reprezenta adesea o provocare pentru clinicieni, condiţiile
anatomice fiind de cele mai multe ori nefavorabile şi creând dificultăţi în realizarea
tratamentului edentaţiei(retenţie şi stabilitate deficitare,control muscular slab).Xerostomia
prezentă la pacienții cu boli cronice şi sensibilitatea mucoaselor pot afecta şi mai mult
confortul pacientului si sa îngreuneze adaptarea la proteza totala mobilizabilă.
[ CITATION Mul13 \l 1048 ]
Protezele totale mobilizabile convenţionale înlocuiesc în mare parte structurile pierdute,
dar nu pot compensa funcţional pacientul în totalitate după pierderea dinţilor. În timp prin
purtarea protezelor retenţia fizică scade datorită atrofiei crestelor edentate crescând
importanţa retenţiei date de reflexele musculare dezvoltate cu acest scop. Un alt factor
important este ocluzia stabila. Studii recente[ CITATION Den13 \l 1048 ][ CITATION
Mul13 \l 1048 ] arată că o ocluzie lingualizată scade timpul de mestecare şi creşte
contracţia musculară maximă, creşte performanţa masticatorie şi satisfacţia pacientului.
Avantajele protezelor totale mobilizabile sunt reprezentate de faptul că pentru realizarea
lor intervenţiile necesare sunt neinvazive, disconfortul creat pacientului de către acestea
fiind mult mai mic comparativ cu intervențiile necesare realizării supraprotezelor pe
implante. De asemenea preţul protezelor totale mobilizabile este mult mai mic, estetica
realizată poate fi asemănătoare cu cea a supraprotezelor, iar dacă se respectă regulile de
realizare pot avea o menţinere şi o stabilitate foarte buna(când pacientul prezintă un câmp
protetic favorabil) reducând anxietatea sociala a pacientului şi îmbunătăţind dieta
acestuia.

În momentul de faţă exista suficiente dovezi care să susţină varianta de

tratament cu supraproteze implantare mai ales la nivel mandibular unde
densitatea osoasă mai mare comparativ cu cea de la nivelul maxilarului poate
asigura o integrare osoasa bună şi durabilă a implantelor. Printre cele mai
importante beneficii pe care le aduce supraproteza este creşterea substanţială a
eficienţei masticatorii după cum indică numărul redus de cicluri masticatorii
necesar pentru a procesa la un anumit nivel o mâncare standardizată.[ CITATION
Mul13 \l 1048 ] Există totuşi şi studii care prezintă faptul că într-adevăr eficienţa
masticatorie a purtătorilor de proteze supraimplantare este mai mare decât a
purtătorilor de proteze totale mobilizabile a căror creste edentate sunt foarte
atrofiate, dar în acelaşi timp este mai mică decât a pacienţilor cu proteze totale
mobilizabile cu creste edentate favorabile şi care s-au adaptat acestor
proteze[ CITATION Fon00 \l 1048 ](folosind mai mult musculatura ce intervine in
masticaţie). Pacienţii edentaţi tind să se retragă din societate dacă nu sunt
mulţumiţi cu aspectul danturii sau dacă simt că nu pot controla proteza menită să
restabilească morfologia, funcţia şi estetica aparatului dento-maxilar afectate de
edentaţie. Aceasta poate duce la izolare dar şi la deficite nutriţionale care
afectează starea generală de sănătate a pacienţilor geriatrici mai uşor şi mai
amplu. Din acest punct de vedere aplicarea de proteze supraimplantare care
conferă o stabilitate mult crescută dar şi o estetică deosebită aduce beneficii
psihosociale pacientului.
Cu toate avantajele aduse de supraproteze, chiar eliminând factorul economic,
există pacienţi care refuză un astfel de tratament, de cele mai multe ori
considerând că nu ar putea suporta intervenţia chirurgicală necesară poziționării
implantelor şi etapa postchirurgicală de vindecare.[ CITATION Wal05 \l 1048 ]

5
Cantitatea şi calitatea osului maxilar(superior şi/sau inferior) diferă de la pacient
la pacient şi este foarte diferită la pacienţii geriatrici comparativ cu cei tineri.
Patologia endocrină asociată cu îmbătrânirea pot determina o scădere marcata a
densităţii osoase, nefavorabilă implantării. De asemenea bolile cardio-vasculare
şi diabetul zaharat pot influenţa rata de succes a tratamentului implantar. Cu
toate acestea dacă se iau precauţiile necesare, iar pacientul respectă cu stricteţe
indicaţiile medicului curant, studiile arată ca nu există diferențe în integrarea
implantelor la persoanele vârstnice comparativ cu persoanele adulte/tinere.
[ CITATION Pra15 \l 1048 ] În ceea ce priveşte cantitatea de os, acesta
influenţează diametrul şi lungimea implantului ales, dar şi numărul de implante
poziţionate. Toate acestea sunt importante pentru stabilitatea primara si în timp
pentru resorbția osoasă periimplantară. Durata de viaţă a supraprotezelor este de
aproximativ 10,39 ani.[ CITATION Pra15 \l 1048 ]
Pentru a asigura succesul tratamentului supraimplantar trebuie să se ia in
considerare următoarele:
 absenţa persistenţei simptomelor precum durerea, senzaţia de corp străin,
disestezie
 absenţa infecțiilor periimplantare recurente cu supuraţii
 absenţa mobilităţii
 absenţa radiotransparenţei după perioada de osteointegrare in jurul
implantului
 posibilităţile de restaurare

În momentul realizării tratamentului cu implante trebuie să avem în vedere faptul

că datorită vârstei pacientului, acesta ar putea trece din starea compensata într-o
stare de decompensare, care atrage o scădere sau chiar sistare a obiceiurilor de
igienă riguroasă necesară pentru întreţinerea supraprotezelor implantare. Exista
cazuri, citate in literatură, ale unor pacienţi care după decompensare au
prezentat inflamarea ţesuturilor periimplantare, cu resorbţie osoasa marcată,
durere, fistule exoorale persistente sau fractura mandibulei sever atrofiată.
[ CITATION Hoe15 \l 1048 ]
Un studiu[ CITATION Bao07 \l 1048 ] realizat in SUA în 2007 pe 47 de pacienţi cu
vârste peste 79 de ani la care s-au inserat 73 de implante maxilar si 87 de
implante mandibular spune ca rata de supravieţuire a implantelor maxilare este
de 99%, iar cea a implantelor mandibulare de 100%. Autorii găsesc că
tratamentul cu implante dentare poate fi predictibil şi sigur pentru populaţia
geriatrică în continuă creştere. Pacienţii care sunt stabili din punct de vedere
medical sunt candidaţi potriviţi pentru chirurgia implantelor osteointegrate care
facilitează funcţia orală, confortul şi calitatea vieţii acestora.[ CITATION Bao07 \l
1048 ]

6
Concluzii

Supraprotezele pe implante au multe avantaje in comparaţie cu protezele totale

mobilizabile clasice(stabilitate şi menţinere superioara, stimularea troficităţii
osului, estetică superioara, fonetică mai facilă,stabilitate cromatică si ocluzală
mai bună, distribuirea mai egală a forţelor şi menţinerea dimensiunii verticale de
ocluzie). Aşadar vârsta înaintată a pacientului nu ar trebui să constituie un criteriu
de excludere al acestui tip de tratament, având in vedere că dacă pacientul este
compensat, bine instruit, este motivat şi poate respecta indicaţiile de menţinere a
igienei orale corespunzătoare nu există probleme date de vârstă în ceea ce
priveşte osteointegrarea implantelor. Dacă pacientul îşi permite şi îşi doreşte un
astfel de tratament, realizat corespunzător, el va fi mult mai satisfăcut de reuşita
acestui tratament în comparaţie cu pacientul căruia i s-a realizat o proteză totala
mobilizabilă corespunzătoare.[ CITATION Mul13 \l 1048 ]

7
Figură 1[ CITATION Ins15 \l 1048 ]

8
Bibliografie

1. Institutul Naţional de statistică. Anuarul demografic al României. 20015, pg. 4-6.

2. Razak PA, Richard KM, Thankachan RP, Hafiz KA, Kumar KN. Geriatric oral
health: A review article. J Int Oral Health. 2014, Vol. 6(6), 110-6.
3. Muller, Frauke. Interventions for edentate elders – what is the evidence?
Gerodontology. 2014, Vol. 31, doi: 10.1111/ger.12083.
4. Deniz DA, Kulak Ozkan Y. The influence of occlusion on masticatory performance
and satisfaction in complete denture wearears. J Oral Rehabil. 2013, Vol. 40: 91–8.
5. Fontijn-Tekamp FA, Slagter AP,Van Der Bilt A, Van ‘T Hof MA,Witter DJ, Kalk
W et al. Biting and chewing in overdentures, full dentures, and natural dentitions. J Dent
Res. 2000; , Vol. 79: 1519–24.
6. Walton JN, MacEntee MI. Choosing or refusing oral implants: a prospective study of
edentulous volunteers for a clinical trial. Int J Prosthodont. 2005, Vol. 18: 483–8.
7. Prakash D, Gajre U B, Bhatia P B. Dental implant for the geriatric patient. J
Interdiscip Dentistry. 2015;, Vol. 5:150-3.
8. Hoeksema A R, Raghoebar G M,Vissink A, Visse A. Patients With Transmandibular
Implants Are at Risk for Severe Complications When Becoming Frail. J Oral Maxillofac
Surg. 2015, Vol. 73:1493-1498.