Subiectul 1 1.

Definiți dreptul comerțului

internațional ca ramură de drept DCI este o materie juridică pluridisciplinară reunind norme
conflictuale, norme de drept civil, comercial, precum și norme de drept material uniform, iar într-o
anumită limită și normele de drept internațional public prin care se reglementează raporturi de comerț
internațional și de cooperare economică și tehnico-științifică stabilite între participanții la circuitul
mondial de valori și cunoștințe. Tudor Popescu definește DCI ca un ansamblu de norme care cîrmuiesc
relațiile comerciale ce depășesc cadrul intern sau național a unui stat și au aderențe internaționale cu 2 sau
mai multe sisteme de drept național. V. Vaduh și Gh. Bivol: DCI este știința care cuprinde și cercetează
normele de drept și uzanțele ce reglementează instituțiile și raporturile juridice care iau naștere în sfera
relațiilor de schimb și economice internaționale. În lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind
ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile comerciale și de cooperare economică și tehnico-
științifică internaționale.
2. Explicați criteriile de definire a caracterului internațional al raporturilor juridice, care
constituie obiectul dreptului comerțului internațional Caracterul de internaționalitate al RJ este
determinat de prezența în cadrul acestor raporturi a unuia sau mai multor elemente de extraneitate.
Convențiile internaționale stipulează pentru definirea caracterului intern al raportului 2 criterii:
a) Un criteriu subiectiv – în sensul că părțile persoanele fizice/ persoanele juridice sa aibă sediu sau
domiciliu în state diferite. Convenția de la Viena din 1980 privind vînzarea internațională de mărfuri,
convenția de la New York 1974.
b) Criteriul obiectiv – în sensul că marfa, lucrarea, serviciul, bunul care face obiectul RJ să se afle
într-un tranzit internațional ceea ce presupune că în procesul derulării raportului juridic bunul să treacă
cel puțin o frontieră. Acest criteriu este stipulat de regulă în convențiile privind transportul internațional
(convenția de la Berna 1956, convenția de la Varșovia de unificare a unor reguli la transportul aerian
internațional de mărfuri). În literatura de specialitate s-a arătat că cele 2 criterii sînt în principiu
alternative, fiind suficient doar unul din ele pentru a constata esența unui raport de comerț internațional.
În practică însă foarte frecvent sînt întîlnite în același timp ambele criterii. De asemnea sînt întîlnite și alte
cerințe ale internaționalității în situațiile în care încheierea, modificarea, executarea AJ are loc în state
diferite. Prestația caracteristică care face parte din obiectul contractului se desfășoară în străinătate, locul
aflării bunului, locul predării bunului, locul încheierii contractului.
3. Argumentați autonomia dreptului comerțului internaționalÎn doctrina juridică există denumirea
de drept comercial international sau de DIPrivat comercial. UNICITRAL – comisie specializată a ONU la
momentul înființării sale în 1966 a adoptat denumirea de Drept comercial internațional și a propus
definiția acestuia ca fiind un ansamblu de reguli care reglementează relațiile comerciale de drept privat
punînd în cauza mai multe țări. Această definiție a fost oficializată deoarece rezultă că raporturile de drept
internațional public care sînt într-o legătură strînsă cu raporturile comerciale internaționale rămîn în afara
domeniului de acțiune a DCI. Cu toate că unii autori consideră că DCI este o noțiune mult mai
descriptivă, majoritatea ajung la concluzia că este totuși cea mai potrivită deoarece ea constată existența
unui fenomen – comerțul internațional, și realitatea inevitabilă a unui drept adecvat. Pe cînd denumirea
DIPrivat comercial indică o restrîngere a obiectului de reglementare, obiectul disciplinei reducîndu-se
numai la relațiile de drept internațional privat.În lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind
ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile comerciale și de cooperare economică și
tehnicoștiințifică internaționale.Astfel, conchidem:--Normele DCI se situează în limita ordinii juridice
naționale cu ordinea juridică internațională, ceea ce înseamnă că devenind o materie interdisciplinară care
cuprinde mai multe norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avînd-o normele de drept privat.--
Normele
DCI reglementează atît relații de comerț, cît și relații economice și tehnico-științifice.---Normele DCI sînt
atît norme de drept material care pot fi atît de drept uniform, cît și de drept național, cît și norme
procesuale vizînd ca exemplu arbitrajul comercial internațional, precum și normele conflictuale care au
rolul de a identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabilă unui raport
juridic de comerț internațional. Odată stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va
reglementa în principiu:--Condițiile de fond ale contractului--Efectele obligaționale ale contractului.Pe
lîngă norme conflictuale mai există și norme materiale de drept uniform care sînt adoptate de către state
fie pe cale de convenție internațională, fie pe cale de lege uniformă, pentru a cîrmui anumite raporturi
juridice și a lichida sau constrînge conflictele de legi (ca exemplu, în domeniul vînzării internaționale,
transportului internaționale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material uniform nu le înlocuiesc
întotdeauna pe cele de drept național, ci doar coexistă cu acestea și au sferă de aplicare diferită. Fiecare
ramură de drept se caracterizează și prin anumite procedee sau modalități de reglementare a raporturilor
juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:--În raporturile
comerciale internaționale este caracteristică poziția de egalitate juridică a părților una fața de alta.--Este
de subliniat că în aceste raporturi statul acționează ca subiect de drept privat (de iure gestionis), adică el
este pe poziția de egalitate juridică cu cealaltă parte care poate fi atît persoană fizică, cît și persoană
juridică ce aparține unui alt stat. În cazl raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care vizează
realizarea politicii sale comerciale, statul acționează ca subiect de drept public. Subiectul 2
1. Definiti contractual de transport internafional fluvial de marfuri prin prisma Convenfiei de la
Budapesta din 2001.Contract de transport desemneaza orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care
un transportator se angajeaza, contra platii unui navlu, sa transporte marfuri pe caile navigabile interioare.
2. Caracterizati regimul juridic a scrisorii de trasura fluviale.Scrisoarea de trasura desemneaza un
document care face dovada unui contract de transport si care constata luarea in sarcina sau aducerea la
bord a marfurilor de catre un transportator.Scrisoarea de trasura fluvial se intocmeste de catre expeditorul
marfii si confirma existent contractului de transport, insotind marfa pina la destinatie. Aceasta se
intocmeste pe exemplare tipizate si cuprinde anumite mentiuni obligatorii cu privire la conditiile de
transport. Documentul de transport contine, in afara de denumirea sa, urmatoarele indicatii a)
numele, domiciliile, sediile sau locurile de resedinta ale transportatorului si expeditorului
b) destinatarul marfurilor;c) numele sau numarul navei, daca marfurile au fost preluate la bord, sau
mentiunea, in documentul de transport, ca marfurile au fost luate in primire de transportator, dar nu au
fost inca incarcate la bordul navei; d) portul de incarcare sau locul de luare in primire si portul de
descarcare sau locul de livrare;e) specificarea uzuala a tipului de marfuri si ambalajele acestora, precum
si, pentru marfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescriptiilor in vigoare sau, in lipsa
acestora, specificarea lor generala; f) dimensiunile, numarul sau greutatea, precum si marcajele de
identificare a marfurilor incarcate la bord sau luate in primire in vederea transportului;g) dupa caz,
indicatia ca marfurile pot sau trebuie sa fie transportate pe punte sau in cale deschise; h) dispozitiile
convenite cu privire la navlu; i) pentru scrisorile de trasura, precizarea daca este vorba de un original sau
de o copie; pentru conosament, numarul de exemplare originale; j) locul si ziua emiterii.
Exemplarul original al scrisorii de trasura trebuie sa fie semnat de transportator, de conducatorul navei
sau de o persoana abilitata de transportator. Transportatorul poate pretinde ca expeditorul sa
contrasemneze originalul sau o copie. Semnatura aplicata poate sa fie scrisa de mana, imprimata in
facsimil, aplicata prin perforare sau stampilare, sa se prezinte sub forma de simboluri ori sa fie reprodusa
prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, daca legea statului in care este emis documentul de transport
nu o interzice.Scrisoarea de trasura constituie dovada, pana la proba contrarie, a incheierii si a
continutului contractului de transport, precum si a luarii in primire a marfurilor de catre transportator.
Acest document fundamenteaza in mod special prezumtia ca marfurile au fost luate in primire in vederea
transportului asa cum sunt descrise in documentul de transport.De obicei scrisoarea de trasura se
intocmeste in limba carausului dar poate fi intocmita si intr-o alta limba.
3. Argumentati raspunderea partilor in contractul de transport internafional fluvial de
marfuri.Carausul raspunde pentru aducerea marfurilor in bune conditii pina la destinatie. De asemenea,
el este obligat la o buna stivuire a marfii si la incaracrea spatiilor goale, facind el incaracrea sais a-l
supravegheze pe expeditor atunci cind operatiile de incarcare sint effectuate de catre acesta. Conventia de
la Bratislava stabileste ca transportatorul raspunde pentru pierderea sau avarierea marfurilor primate
pentru transport. Cuantumul pagubei se stabileste dupa costul real al marfurilor pornindu-se de la
pirderile oficiale angros de la locul de destinatie in ziua predarii marfurilor. Transportatorul este
exonerate de raspundere daca se dovedeste ca pierderea, avarierea sau scurgerea marfurilor s-a produs in
urma unor situatii pe care nu le-a putut evita. De asemenea, el nu va raspunde in situatia cind avarierea
marfurilor este datorata starii ambalajului al carui caracter necorespunzator nu a putut fi descoperit cu
ocazia primirii marfurilor. Destinatarul este obligat sa primeasca marfurile transportate reclamind imediat
transportatorului pierderea partial sau avarierea acestora. Conventia de la Bratislava prevede termenele in
care se pot formula reclamatiile necesrae, actele necesare, termenele de prescriptive ale acestore
reclamatii sau actiuni. In principiu raspunderea carausului pentru executarea transportatorului inceteaza in
momentul notificarii destinatarului despre sosirea marfii
Subiectul 3 1. Identificați categoriile subiecților
dreptului comerțului internaționalSubiecții ce aparțin ordinii juridice naționale și internaționale:--
Ordinii juridice internaționale sînt statele și organismele internaționale care participă la activitatea de
cooperare economică și tehnico-științifice internaționale.-Ordinii juridice interne: persoanele fizice/
persoanele juridice ce aparțin ordinii naționale.--Societățile transnaționale acestea din urmă sînt
concepute încît să evite incidența legii naționale, cît și jurisdicției internaționale.
2. Determinați elementele specifice societății transnaționale
În doctrina juridică societățile transnaționale sau multinaționale au fost definite ca societăți comerciale,
care chiar de la constituirea lor se fundează pe elemente fără caracter național cum sunt: capitalul ce
provine de la sociați din diferite țări. Stabilirea uneori a mai multor sedii principale în țări diferite etc. și
care sînt lipsite de o legătură juridică cu un anumit stat, astfel că în privința lor nu primește vocație nici
una din legile naționale, iar litigiile izvorîte din interpretarea și aplicarea actelor lor constitutive sunt
scoase (total sau parțial) din componența instanțelor nationale, pentru a fi date spre soluționare unor
instanțe speciale. Sub aspect economic societățile transnaționale sint entități econmice formate din unitati
legate intre ele prin relații de proprietate sau de altă natura, care operează in doua sau mai multe state,
dupa un sistem de luare a deciziilor, permitind elaborarea unor politici coerente si a unei strategii comune,
in cadrul carora una sau mai multe dintre respectivele unitati exercita o influenta importanta asupra
activitatii celorlalte. Societatile transotionale isi desfasoara activitatea pe mari spații, intensificind
procesul de internaționalizare a capitalurilot si sporind gradul de concentrare si centralizare a acestora.
Societatile transnaționale exercita o influenta deosebita asupra sistemului economic, social, politic și
juridic atit in tarile de origine, cit si in cele in care opereaza. In cazul unor societati transnaționale legea
nationala a unuia dintre participanti se aplica numai in subsidiar. Ezista societati transnationale în ale
caror acte constituitive se evită orice referire la vreun sistem national de drept, in privinta lor primind
aplicare numai normele stabilite prin statute proprii (BIRD, SFI, AID). Unele societati transnationale
convin sa-si intregeasca normele consfintite prin actele lor constitutive apelind la principiile comune ale
sistemelor de drept statelor participante. Dupa cum s-a remarcat in doctrina juridica existenta societatilor
transnationale invedereaza doua aspecte contradictorii: unul pozitiv si altul negativ. Aspectul negativ
consta in sustragerea acestor societăți de sub incidența legislatiilor nationale ale statelor semnatare ale
conventiei de constituire a lor, iar aspectul pozitiv decurge din consecintele determinate de aceasta
imprejurare, concretizat in instituirea normelor si principiilor acceptate de statele contractante, care ar
putea servi drept premise pentru elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga la anumite
categorii de raporturi la care dă nastere comertul internațional.
3. Analizați modurile în care statul acționează în raporturile de comert internațional
Conceptul de stat are ca elemnt definitoriu calitatea de titular de suveranitate si in aceasta calitate el se
manifesta ca subiect de drept internațional. Statul nu poate fi asimilat cu nici o alta grupare de persoane
juridice, deoarece in toate cazurile el s-a constituit prin vointa proprie si tot astfel si-a sumat calitatea de
subiect de drept. In virtutea atributului de legiferare, statul stabileste statutul juridic al subiectilor de
drept national, iar ca titular de suveranitate, statul participa la realizarea unor conventii internaționale prin
care se crează organizatii interguvernamentale ca subiecti de drept internațioanal. Uneori statul particpa la
raporturile de cooperare economică si tehnico-știintifică internaționala. În cadrul acestor raporturi statul
apare in dubla sa calitate de titular de suveranitate si de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de
comerciant și nici nu isi revindica o astfel de calitate, deoarece avind capacitate juridica el poate sa se
implice in orice operatiuni economice cu strainatatea. Calitatea de titular de suveranitate confera statului
un loc aparte intre ceilalti subiecti de drept internațional. Fiind o entitate sui generis este inconfundabila
cu vreo alta categorie de participanti la rporturile juridice de comert international. Statulș este o persoana
juridica. Raporturile de comert internațional sint compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi
si obligatii. Personalitatea juridica a statului nu este supusa regulilor privind dobindirea sau pierderea ei,
stabilite de dreptul comun cu referire la celelate persoane juridice. Deoarece personalitatea juridica a
statului are un caracter complex, raporturile juridice internaționale in care se implica statul sin diferite ca
natura: atunci cind statul stabileste asemenea raporturi in calitate de titular de suveranitate, acestea sint de
drept internațional public. Raporturile la care statul participa in calitate de titular al propriului patrimoniu
si in exercitarea gestiunii acestui patrimoniu sint de drept al comertului internationa Subiectul 4
1. Identificati categoriile izvoarelor dreptului comertului inetrnațional
Prin natura sa dreptul comertului international implica doua categorii de izvoare: interne si internationale.
Nu se poate stabili o ierarhie intre aceste izvoare in functie de forta juridica a fiecaruia dintre ele, dar
aceasta imposibilitatea nu determina implicit si o lipsa de diferentiere de importanta intra componentele
ansamblului pe care aceste il formeaza. Prezenta elementului de internationalitate in structura raportului
juridic de comert international confera un plus de importanta izvoarelor internationale ale DCI
comparativ cu izvoarele de drept national al acestuia. Raporturiile de comert international au o vocatie
primordiala de a fi reglemntate de norme juridice internationalem ceea ce situeaza intr-un plan prioritar si
aseaza legile nationale incidente intr-un plan secundar. Normele ce apartin ordinii juridice intrenaționale,
realizind o reglementare uniforma, inlatura complicatiile pe care le comporta diferentele de conceptie
legislativa, exprimate in diferentele de reglementare juridica atit frecvent intilnite. Dreptul uniform
corespunde și cerintelor unei desfasurari rapide a operatiilor de comert internațional, instituind reguli
adecvate unor asemenea cerinte.
2. Stabiliti particularitatile uzantelor comerciale internationale ca izvor al DCI
Uzanțele comerciale reprezintă niște practici, comportamente cu un grad de vechime și aplicat de un
număr nedeterminat de comercianți într-un anumit domeniu de activitate comercială și/sau într-o anumită
zona geografică. Pentru ca o anumită practica să devină uzanță comercială este necesară trecerea unei
anumite perioade de timp.În functie de intinderea aplicarii in spatiu si dupa sfera lor de cuprindere
uzantele pot fi: locale, speciale și generale. Uzantele locale sint determinate dupa criteriu geografic, iar
aplicarea lor este limitata la o anumita piata comerciala, port, localitate sau regiune. Uzantele speciale
cuprind o ramura de activitate comerciala (de exemplu uzantele statornicite in comertul cu cafea, cereale,
zahar, lemn), contractele al căror obiect il formeaza o anumita operatiune comerciala (uzantele in
domeniul contractelor de vinzare cumparare comerciala, de prestari de servicii), sau o profesiune anume,
precum cea a agentiilor de bursă. Uzantele generale se aplica la intreg ansamblu de relatii comerciale. În
functie de criteriul ce tinea seama de forta juridica a uzanțelor distingem uzante normative si uzante
conventionale. Uzantele normative sint acele care tragindu-si forta juridica dintr-o jurisprudenta bine
stabilita care le co0nfera autoritate proprie, dobindesc o putere similara normei de drept. La asemenea
uzante face trimitere insasi legea pentru completarea ei. De vreme ce legea trimite la naumite uzante
pentru completarea ei, aceste uzante se integreaza in continutul legii respective ca si componente ale ei și
dobindesc aceeasi forta juridica, precum legea pe care o completeaza. Uzantele normative pot constitui
izvor al dreptului comertului international in masura in care legea pe care ele o completeaza este ea insasi
izvor al dreptului comertului international. Uzantele conventionale isi trag geneza din vointa
contractantilor, care in virtutea autonomiei de vointa au deplina libertate sa stabileasca potrivit aprecierii
lor continutul contractului pe care l-au perfectat. Uzantele conventionale in majoritatea cazurilor sint
premergatoare uzantelor normative sau cutumelor. Uzantele comerciale sint in esenta lor uzante
profesionale. Uzantele comerciale sint incluse de regula in continutul contractelor comerciale, forta lor
juridica fiind aceea a unei clauze contractuale. Temeiul autoritatii lor il constituie acordul de vointa
expres tacit sau cel putin prezumat al partilor. Uzantele conventionale nu pot indeplini functia de lex
causae (adica de drept aplicabil contractului). Rolul lor se limiteaza la determinarea, precizarea si
completarea continutului contractului.
3. Comparati categoriile izvoarelor internationale ale dreptului comertului international
Conventia internationala constituie principalul izvor internațional al dreptului comertului international.
Conventia internationala este acordul de vointa state prin care se reglementeaza o anumita sfera de relatii
internationale. Pe plan terminologic, conventia internationala primeste in practica internationala mai
multe denumiri si anume: tratat, acord, memorandum, carta, compromis, concordat etc. conventia
internationala constituie izvor al dreptului comertului international numai cind stabileste norme ce
reglementeaza relatii din domeniul comertului international si de cooperare economica si
tehnicoștiintifică internationala. In dependenta de numarul statelor semnatare deosebim conventii
bilaterale si multilaterale. Conventiile bilaterale sint perfectate intra doua state si reglementeaza aspecte
ale relatiilor dintra aceste state. Conventiile internationale multilaterale se realizează cu participarea mai
multor state si reglementeaza raporturile ce intereseaza dezvoltarea relatiilor dintre statele semnatare.
Atunci cind aceste conventii se realizeaza cu participarea majoritatii statelor, ele reprezinta importanta la
scara planetara.
Potrivit criteriului ce are in vedere natura normelor instituite prin conventiile internaționale, criteriu ce se
refera doar la conventiile multilaterale, conventiile s eclasifica in: conventii prin care se formuleaza
norme de drept material uniform si conventii prin care se instituie norme de drept conflictual uniform.
Conventiile multilaterale ca izvor de drept international prezinta o importanta deosebita deoarece prin
intermediul lor se instituie reguli cu aplicabilitate mai larga in care se regasesc interesele mai multor state
si care dobindesc astfel semnificatia de elemente definitorii ale ordinii juridice nationale. Uzantele
comerciale uniforme internationale constituie alaturi de conventia internationala izvor al DCI. Doctrina
juridica a definit uzantele comerciale uniforme internationale ca fiind reguli prin folosirea repetata a unor
clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica
comerciala internationala le-a pus in valoare, operind o anumita standardizare si unificare a lor, realizata
prin diverse metode precum: adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte
model cu privire la grupe speciale de mărfuri, includerea într-un anumit contract comercial internațional a
unor conditii generale de livrare.
Subiectul 5
1. Descriefi regimurile vamale speciale (sub acoperirea carnetelor ATA si TIR) pentru
transportul.Conventia vamala referitoare la transportul international sub acoperirea carnetelor TIR
elimina operatiunile de deschidere la punctele vamale ale tarilor de tranzit pentru controlul vamal, ceea ce
determina reducerea duratei de transport. De asemenea, carnetul TIR scuteste transportorii de depunerea
unor garantii vamale, proportionale cu valoarea marfurilor transportate.Carnetul ATA reprezintă un
document vamal internaţional cu valoare de declaraţie vamală utilizat pentru admiterea temporară a
mărfurilor, cu excepţia mijloacelor de transport, care cuprinde o garanţie valabilă la nivel internaţional în
vederea acoperirii drepturilor şi taxelor de import. Un carnet înlocuieste/tine locul unor documente
vamale din tara de export temporar si usureaza vamuirea. În plus, carnetul anuleaza necesitatea de
constituire a unei garantii sau a unor depuneri materiale la oficiile vamale. 2. Expuneli obligaliile
partilor in contractul internalional auto de marfuri.
Obligatiile expeditorului:--Sa achite taxa de transport pina la transportarea incarcaturii.--Sa predea
incarcatura in vederea transportarii in locul, timpul si in cantitatea prevazuta de contract.--Sa predea
incarcatura in ambalajul corespunzator.--Sa marcheze in prealabil marfurile ambulate--Daca contractual
nu prevede altfel, sa incarce marfurile in mijlocul de transport sis a asigure fixarea, consolidarea si
acoperirea lor, folosind instalatii proprii.--In cazul transmiterii spre transportare a marfurilor perisabile
clientul este obligat sa anexeze la scrisoarea de trasura certificatul de conformitate, de calitate, igienic,
fito-sanitar.Obligatiile carausului:--Sa puna la sipozitia clientului mijlocul de transport corespunzator in
stare buna.--Sa primeasca incarcatura spre transportare.--Sa verifice corespunderea datelor din scrisoarea
de trasura, aspectul exterior al incarcaturii si modul de incarcare si aranjare.--Sa transporte incarcatura in
termenele stabilite. Si pe calea cea mai scurta--Sa pastreze marfurile.Obligatiile destinatarului:--Sa preia
incarcatura sosita sis a o verifice sub aspect calitativ si cantitativ--Sa achite taxele de transport si alte plati
daca o astfel de conditie este prevazuta de contract --Sa achite taxele de transport restante sis a restituie
carausului cheltuielile suportate pe parcursul transportarii--Sa descarce marfa daca aceasta obligatie este
stipulate in contract--Saelibereze mijlocul de transport de ramasitele incarcaturii
3. Formulali o scrisoare de trasura internationala.Art 1 - Numele şi adresa completă a
expeditorului mărfii.Art 2 - Numele şi adresa completa a destinatarului mărfii.Art 3 - Data si locul
preluării mărfii de către transportator. Se recomanda precizarea orei la care vehiculul a sosit la locul
încărcării, precum si ora plecării. Aceste menţiuni sunt utile in cazul imobilizării prelungite a vehiculului,
din vina expeditorului, pentru eventualele plăţi suplimentare cerute de transportator.
Art 4 - Locul prevăzut pentru livrarea mărfii. Se recomandă să se solicite expeditorului comunicarea orei
exacte de deschidere a depozitului/depozitelor unde trebuie livrata marfa. O asemenea precizare poate
permite evitarea unei aşteptări inutile si costisitoare a transportatorului in cazul in care acesta ajunge la
destinaţie când depozitul este închis.Art 5 - Instrucţiuni speciale ale expeditorului mărfii. Daca este
necesar, expeditorul poate preciza anumite instrucţiuni referitoare la formalităţile vamale, interdicţia de
transbordare a mărfii, asigurarea mărfii etc.Art 6 - Numele, adresa exactă a transportatorului şi alte
referinţe considerate necesare.Art 7 - Transportator(i) succesiv(i). Casuţă este destinata cazurilor in care
transportarea mărfii este efectuata de către mai mulţi transportatori care se succeda. Se recomanda
completarea in momentul in care transportatorul succesiv preia marfa, măcar pe copia CMR care va
rămâne la destinatarul mărfii (exemplarul albastru) si pe copia destinata procedurilor administrative
(exemplarul negru). Daca se ştie ce transportatori succesivi vor fi implicaţi in transport, este important ca
exemplarul pentru destinatar al scrisorii (cel albastru) sa conţină măcar indicaţii despre ultimul
transportator, cel care va aduce marfa la destinaţie. Transportatorul succesiv trebuie sa scrie data si sa
semneze in căsuţă (rubricile „marchandise reçue et acceptée“ - marfa livrata si acceptata, „date“ - data).
El poate de asemenea sa facă observaţii privind numărul de colete, marcarea si numerotarea acestora,
starea aparenta a mărfii si a ambalajului acesteia in momentul preluării. In cazul in care spaţiul din căsuţa
e insuficient, observaţiile pot fi înscrise in alt loc (de exemplu pe spatele formularului CMR). Aceste
observaţii trebuie validate de către transportatorul care a efectuat partea precedenta din operaţiunea de
transport.Art 8 - Observaţii ale transportatorului in momentul preluării mărfii (numărul coletelor,
marcarea si numerotarea acestora, starea aparenta a mărfii si a ambalajului etc.). Acestea trebuie validate
de către expeditorul mărfii, altfel nu vor fi luate in considerare.Art 9 - Lista documentelor predate
transportatorului de către expeditorul mărfii (de exmplu: „packing list“ - lista coletelor, certificatele de
origine ale mărfurilor etc.).Art 10 - 15 cuprind descrierea uzuală a mărfurilor transportate, inclusiv, daca
este cazul, indicaţiile speciale privind mărfurile periculoase. Art 16 - Convenţiile speciale stabilite între
expeditorul mărfii şi transportator (valoarea declarată a mărfii şi suma reprezentând un interes deosebit la
livrare, termenul convenit pentru livrare, posibilitatea de a folosi vehicule deschise si făra prelata,
utilizarea paleţilor, indicarea persoanei care răspunde de încărcare, încărcare şi descărcare, acceptarea
transportării cu feribotul, jurisdicţia aplicabilă etc.).
Art 17 - Indicaţii privitoare la valoarea diferitelor plăţi referitoare la contractul de transport stabilit si a
parţii care trebuie sa efectueze plată. Dacă transportatorul nu vrea sa precizeze valoarea exacta a sumelor
datorate, este recomandat sa precizeze măcar cine trebuie sa efectueze plata.
Art 18 - Precizări utile altor parţi sau autoritarilor competente. Poate fi vorba despre numărul de
înmatriculare al vehiculului, sarcina sa utila, greutatea neta a mărfii, numărul carnetului TIR sau al
oricărui alt document vamal utilizat pe perioada transportului etc.Art 19 - Indicarea sumei rambursate de
către destinatar si care trebuie încasată de către transportator la livrarea mărfii. Conform Convenţiei CMR
(art. 21) transportatorul este obligat sa plătească expeditorului mărfii exact suma pe care o are de plătit
destinatarul, daca aceasta suma nu a fost încasată la primirea mărfii.Art 20 - Referinţa obligatorie la
valorile predominante ale dispoziţiile Convenţiei CMR.Art 21 - Locul si data întocmirii scrisorii
CMR.Art 22 - Semnătura sau timbrul expeditorului mărfii.Art 23 - Semnătura sau timbrul
transportatoruluiArt 24 - Semnătura şi timbrul destinatarului confirmând livrarea mărfii, indicarea
locului, a datei şi a orei de sosire a vehiculului la locul livrării precum si ora plecării acestuia după
descărcare.
Subiectul 6 1. Relatați despre
obiectul contractului de vînzare – cumpărare internațională
Obiectul constituie prestatia, actiunea sau inactiunea la care părțile sau una dintre ele se obligă prin
contract. Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit si moral.
2. Stabiliți etapele de desfăsurare a licitatiei Principalele etape de desfasurare a unei licitatii sunt
urmatoarele: a) Publicitatea. Publicitatea se face prin mijloacele de informare ni masa de catre
organizatorul licitatiei, cu cateva luni inainte de icrmenul fixat pentru primirea ofertelor. De asemenea,
inainte de a avea loc licitatia se elaboreaza caietul de sarcini care cuprinde conditiile tehnice de livrare §i
de cooperare, diferite conditii comerciale de plata, de transport etc. in care se poate incheia tranzactia. b)
Pregatirea ofertelor. Ofertele se intocmesc pe fortmulare speciale, procurate de la organizator. Se
intocmesc doua tipuri de oferte: oferta tehnica si oferta comerciala, fiecare introducandu-se in plicuri
separate. Ambele oferte se prezinta organizatoprului licitatiei in termenul prevazut in prospectul de
licitatie sau in caietul de sarcini. Uneori ofertantii prezinta si un curriculum vitae.La baza intocmirii
ofertelor stau datele luate din caietul de sarcini. Daca se pot oferi parametri tehnico-calitativi superiori
celor indicati in caietul de sarcini, se recomanda ca acest lucru sa fie mentionat separat, pentru a nu
complica comparatia ofertelor. Abaterile de la prevederile caietului de sarcini micsoreaza sansele de
castigare a licitatiei, chiar daca se ofera un produs superior celui solicitat de beneficiar.c)Plata de catre
ofertant a garantiei de participare. Pentru a avea garantia participarii ofertantului la licitatie
organizatorul percepe de la ofertant o suma in numerar exprimata in valuta convertibila. Aceasta suma
poate fi inlocuita printr-o scrisoare de garantie bancara, emisa de o banca indicata de organizator sau de o
banca cu renume mondial d)Tinerea licitatiei in ziua si la ora precisa, la locul anuntat. Inaintarea
ofertelor catre organizator se face in plicuri inchise, intermenul indicat. Se constituie o comisie de licitatie
care deschide plicurile in prezenta ofertantilor sau a reprezentantilor delegati. Se face o prima ierarhizare
a ofertelor, de regula in functie de nivelul de pret, la parametrii tehnici si de calitate egali..In faza a doua
se face o analiza de fond. In cazul produselor cu mare complexitate tehnica, se aprofundeaza comparatia
si se definitiveaza ierarhizarea ofertelor. Rezultatele se comunica participantilor la licitatie 3.
Expuneti raspunderea contractual a vînzătorului și cumpărătorului conform prevederilor
Convenției de la Viena asupra contractelor de vînzare internațională de mărfuri din 11 aprilie 1980 si
CC al RMDaunele-interese pentru o contraventie la contract savirsita de o parte sint egale cu pierderea
suferita si cistigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi
superioare pierderii suferite si cistigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa
le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta sau ar fi
trebuit sa aiba cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la contract.Cind contractul este
rezolvit, iar cumparatorul, intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil dupa rezolvire, a procedat
la o cumparare de inlocuire sau vinzatorul la o vinzare compensatorie, partea care cere daune-interese
poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vinzarii
compensatorii, precum si orice alte dauneinterese care pot fi datorate in temeiul art. 74.
Partea care invoca contraventia la contract trebuie sa ia masuri rezonabile, tinind seama de imprejurari,
pentru a limita pierderea, inclusiv cistigul nerealizat, rezultat al contraventiei. Daca ea neglijeaza sa o
faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderii care ar fi trebuit
evitata.Daca o parte nu plateste pretul sau orice alta suma datorata, cealalta parte are dreptul la dobinzi
asupra acestei sume fara a prejudicia asupra daunelor-interese pe care ar fi indreptatita sa le ceara in
temeiul art. 74. O parte nu este raspunzatoare de neexecutarea oricarei obligatii ale sale daca dovedeste ca
aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa sa si ca nu se putea astepta in
mod rezonabil din partea ei sa o ia in considerare la momentul incheierii contractului, sa o previna ori
depaseasca sau sa previna ori sa-i depaseasca consecintele.Mijloace de care dispune cumparatorul in
caz de contravenfie la contract de catre vanzator (art.45-52). Daca vanzatorul nu a executat oricare din
obligatiile care-i revin din contractul de vanzare sau din conventie, cumparatorul are dreptul:a)sa ceara
vanzatorului executarea obligatiilor sale, cu exceptia cazului in care s-a prevalat de un mijloc
incompatibil cu aceasta cerere;b) daca marfurile nu sunt conforme cu contractul, cumparatoru poate
cere vanzatorului sa repare lipsa de conformitate, in afara d cazul in care acesta ar fi nerezonabil, tinand
seama de toate imprejurarile; c)cumparatorul poate acorda vanzatorului un termen supli-mentar, de o
durata rezonabila, pentru executarea obligatiei sale; d)sa declare contractul rezolvit;
c) in caz de lipsa de conformitate a marfurilor cu contractul, chiar daca pretul a fost sau nu platit,
cumparatorul poate reduce pretul proportional cu diferenta intre valoarea pe care marfurile efectiv predate
o aveau in momentul predarii §i valoarea pe care marfurile conforme ar fi avut-o in acel moment;e) daca
vanzatorul preda marfurile inainte de data stabilita, cumparatorul are facultatea de a le prelua sau de a le
refuza;f ) daca vanzatorul preda o cantitate superioara celei prevazute in contract, cumparatorul poate
accepta sau refuza preluare cantitatii predate excedentar;g) sa ceara daune-interese. Mijloace de care
dispune vanzatorul in caz de contra-venfie la contract din partea cumparatorului. In cazul in care
cumparatorul nu a executat oricare din obligatiile care-i revin din contractul de vanzare, vanzatorul este
indreptatit:==sa ceara cumparatorului plata pretului, preluarea marfii pre-date sau executarea altor
obligatii ale cumparatorului in afara de cazul in care nu s-a prevalat de un mijloc incompatibil cu aceste
cereri;==sa acorde cumparatorului un termen suplimentar, de durata rezonabila, pentru executarea
obligatiilor sale;==sa declare contractul rezolvit;==daca contractul prevede ca cumparatorul trebuie sa
specifier forma, masura sau alte caracteristici ale marfurilor si nu face aceasta specificare la data
convenita sau intr-un termen rezonabil calculat de la primirea unei cereri din partea vanzatorului, acesta
poate, fara a prejudicia asupra tuturor celorlalte drepturi pe care le poate avea, sa efectueze singur aceasta
specificare, potrivit cu nevoile cumparatorului, care i-ar putea fi cunoscute;==sa ceara daune-interese.
Daunele-interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suferita §i
castigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare
pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada
in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta ca fiind consecintele
posibile ale contraventiei la con-tract (art. 74). Subiectul 7 1. Relatati despre obiectul DCICu toate
că unii autori consideră că DCI este o noțiune mult mai descriptivă, majoritatea ajung la concluzia că este
totuși cea mai potrivită deoarece ea constată existența unui fenomen – comerțul internațional, și realitatea
inevitabilă a unui drept adecvat. Pe cînd denumirea DIPrivat comercial indică o restrîngere a obiectului de
reglementare, obiectul disciplinei reducîndu-se numai la relațiile de drept internațional privat. Astfel,
doctrina și practica a propus mai multe denumiri: - DCI este o materie juridică pluridisciplinară reunind
norme conflictuale, norme de drept civil, comercial, precum și norme de drept material uniform, iar într-o
anumită limită și normele de drept internațional public prin care se reglementează raporturi de comerț
internațional și de cooperare economică și tehnico-științifică stabilite între participanții la circuitul
mondial de valori și cunoștințe. --Tudor Popescu definește DCI ca un ansamblu de norme care cîrmuiesc
relațiile comerciale ce depășesc cadrul intern sau național a unui stat și au aderențe internaționale cu 2 sau
mai multe sisteme de drept național.--V. Vaduh și Gh. Bivol: DCI este știința care cuprinde și cercetează
normele de drept și uzanțele ce reglementează instituțiile și raporturile juridice care iau naștere în sfera
relațiilor de schimb și economice internaționale. În lumina acestei analize putem defini DCI ca fiind
ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile comerciale și de cooperare economică și tehnico-
științifică
internaționale.Astfel, conchidem: Normele DCI se situează în limita ordinii juridice naționale cu ordinea
juridică internațională, ceea ce înseamnă că devenind o materie interdisciplinară care cuprinde mai multe
norme ale mai multor ramuri de drept, ponderea avînd-o normele de drept privat. Normele DCI
reglementează atît relații de comerț, cît și relații economice și tehnico-științifice. Normele DCI sînt atît
norme de drept material care pot fi atît de drept uniform, cît și de drept național, cît și norme procesuale
vizînd ca exemplu arbitrajul comercial internațional, precum și normele conflictuale care au rolul de a
identifica, de a stabili care este sistemul de drept aplicabil sau legea aplicabilă unui raport juridic de
comerț internațional. Odată stabilit sistemul de drept aplicabil raportului juridic acesta va reglementa în
principiu:==Condițiile de fond ale contractului==Efectele obligaționale ale contractului.
Pe lîngă norme conflictuale mai există și norme materiale de drept uniform care sînt adoptate de către
state fie pe cale de convenție internațională, fie pe cale de lege uniformă, pentru a cîrmui anumite
raporturi juridice și a lichida sau constrînge conflictele de legi (ca exemplu, în domeniul vînzării
internaționale, transportului internaționale, titlurilor de credit). Aceste norme de drept material uniform nu
le înlocuiesc întotdeauna pe cele de drept național, ci doar coexistă cu acestea și au sferă de aplicare
diferită.Fiecare ramură de drept se caracterizează și prin anumite procedee sau modalități de reglementare
a raporturilor juridice ceea ce constituie metoda de reglementare a unor atare raporturi juridice. Astfel:=În
raporturile comerciale internaționale este caracteristică poziția de egalitate juridică a părților una fața de
alta.=Este de subliniat că în aceste raporturi statul acționează ca subiect de drept privat (de iure gestionis),
adică el este pe poziția de egalitate juridică cu cealaltă parte care poate fi atît persoană fizică, cît și
persoană juridică ce aparține unui alt stat. În cazl raporturilor juridice financiar-bancare, vamale etc. care
vizează realizarea politicii sale comerciale, statul acționează ca subiect de drept public.
2. Determinati asemanarile si deosebirile intre DCI si alte ramuri de drept Este evident că DCI ca
materie interdisciplinară corelează cu dreptul comercial intern, cu DIPrivat, drept civil, drept procesual
civil, drept internațional public. Aceste corelații sînt determinate de multitudinea de raporturi juridice care
se nasc, se modifică și se sting în cadrul circuitului mondial de valori și cunoștinte, dar totodată fiind
influențat și de practică. Corelarea DCI cu dreptul civil se manifestă prin aceea că dreptul civil
constituie dreptul comun pentruDCI, normele dreptului civil se aplică cu titlu subsidiar în cazul în care nu
există reglementări speciale la nivelul dreptului comercial intern, nici în domeniul DCI. Atît în raporturile
de comerț internațional, cît și în raporturile de drept civil părțile sînt pe poziție de egaliutate juridică, fapt
ce demonstrează existența unei metode de reglementare comune. În ambele ramuri raporturile juridice
sînt drept privat, iar contractul este prinipalul izvor de obligații. Deosebiri:=Subiecții DCI au capacitate
specială de a efectua operațiuni de comerț exterior, pe cînd persoanele fizice/ persoanle juridice subiecți ai
dreptului civil nu au o astfel de capacitate.==Dacă raporturile de DCI sînt de obicei patrimoniale, cele de
drept civil sînt patrimoniale și personal nepatrimoniale.==Spre deosebire de raporturile de drept civil,
raporturile de DCI au cele 2 caractere specifice: comercialitatea și internaționalitatea.Corelarea cu
Dreptul comercial DCI este influențat de drept comercial deoarece reglemententează ansamblu de
operațiuni care implică activitate de antreprenoriat. Acesta prin unele norme care inițial aparțin dreptului
comercial și astfel apare ca un drept cu caracter special comun raporturilor de comerț internațional. Atît
raporturile juridice de DCI, cît și raporturiel juridice de drept comercial reprezintă caracter patrimonial și
comercial fiind reglementate de aceleași acte interne cum ar fi codul civil. Subiecții au calitatea de
comercianți. Deosebiri: totodata raporturile de DCI se deosebesc de cele comerciale interne prin
elementul de extraneitate. Astfel, raporturile juridice de comerț intarnațional sînt susceptibile să cada sub
incidența a 2 sau mai multe sisteme de drept.DCI cu DIPrivat au o legătură foarte strînsă așa încît în
doctrină DCI este privit ca o subramură a DIPrivat. Astfel, atît raporturile de DIPr, cît și celor de DCI le
este caracteristic elementul de extraneitate. De asemenea, ambele materii fac parte din dreptul privat,
subiectele cărora se afla pe poziție de egalitate juridică. La fel, există un anumit domeniu comun pentru
ambele ramuri de drept, și anume norme conflictuale în materia comerțului internațional.
Deosebiri: astfel, obiectul DCI îl constituie comerțul și cooperarea economică și tehnico-știintifică
internațională, pe cînd DIPr vizează raporturile cu element de extraneitate de drept civil în sens larg, iar
DCI fiind o ramură interdisciplinară conține norme din diferite ramuri de drept.
Corelarea DCI cu DIPublic Asemănări:==Ambele ramuri au un element caracteristic comun, cel de
internaționalitate ceea ce ne conferă anumite punctee de convergență.==Principiile fundamentale de drept
internațional public se aplică și DCI avînd un rol cu deosebire asupra raporturilor juridice de comert
internațional în care participă statul.
1. Acordurile economice încheiate de state au un impact deosebit asupra contractelor din domeniul
relațiilor comerciale internaționale. Deosebiri: în timp ce în DCI poziția subiectelor este de egalitate
juridică, inclusiv și statul în raporturile de DCI. În raporturile de DIPublic statul acționează ca exponent al
puterii chiar și în acele relații comerciale internaționale cum ar fi elaborarea de norme fiscale, vamale,
implicarea în raporturile cu organisme internaționale sau interguvernamentale.
3.Argumentati principiile fundamentale ale DCIPrincipiile DCI sînt acele prescripțiuni fundamentale
care călăuzesc crearea și aplicarea normelor juridice în domeniu. În literatura juridică s-a ajuns la
concluzia că la baza DCI se află un set de principii care se completează reciproc (principiul libertății
comerțului, principiul libertății convențiilor, principiul egalității juridice a părților, principiul concurenței
loiale).Principiul libertății comerțului – baza acestui principiu a fost pusă în opera „Spiritul Legilor”
Montesqieu care ne spune că libertatea comerțului nu este un drept acordat negustorilor de a face ceea ce
vor. El dă expresie voinței și nevoiei obiective de a înlătura obstacolele economice (vamală,
administrativă, fiscală, politică). Reprezenta condiția pentru afirmarea conduitei necesare pentru
dezvoltare economiei de piață. În Constituția RM acest principiu e consacrat în art. 121 care ne spune că
statul trebuie să asigure comerțul, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producție. La nivel interstatal se asigură promovarea libertatea
comerțului pe zone geografice tot mai intinse. De exemplu UE, Zona Nord Americana de Liber Schimb
NAFTA (1999 SUA+CANADA+MEXIC), OMC (01.01.1995).
Principiul libertății concurenței orientează reglementarea națioanlă și internațională în vederea asigurării:-
Libertatea de acces pe piață;--Libertatea cererii și ofertei;---Libertatea economică în general;---Prevenirii
și reprimării actelor anticoncurențiale;---Reparării prejudiciilor izvorîte din abuzul de libertate în
schimburile comerciale;---Protejarea producătorilor naționali și a pieței interne de competiție neloială prin
importul unor produse la preț de dumping sau subvenționat și prin exportul la prețurile sub nivelul pieții
interne.În dreptul național problemele concurenței sînt reglementate: legea privind limitarea activității
monopoliste și dezvoltarea concurenței; legea cu privirea la protecția concurenței, legea privind protecția
consumatorilor, cod civil, legea reglementării de stat a activității economice externe.
Principiul egalității juridice a părților își gasește expresia în exprimarea liberă a voinței părților. Îm
literatura de specialitate și în doctrina juridică egalitatea juridică a părților este definită nu doar ca
principiu fundamental al DCI, ci și ga metodă de reglementare. În legea model a arbitrajului comercial
internațional adoptată de UNICITRAL se stipulează în mod expres egalitatea de tratament a părților.
Astfel, art. 18 a legii model spune că părțile trebuie să fie tratate egal și fiecărei părți să i se ofere
posibilitatea să-ți prezinte cazul său. Principiul libertății convențiilor – acest principiu este temelia
contractului de comert internațional. Astfel, art.1 pct.1 al principiilor UNIDROIT părțile sînt libere să
încheie contracte și să determine conținutul acestora. La fel și CC constată principiul libertății
convențiilor printre cele fundamentale. Cele mai semnificative aspecte ale acestui principiu sînt:--Orice
contract se încheie prin acordul de voință al părților.---Libertatea contractuală presupune posibilitatea de a
alege orice fel de contract (numit sau nenumit).---Părțile sînt libere să-și aleagă partenerii comerciali, să
negozieze cu aceștia, să stabilească natura juridică a contractului, obiectul și conținutul contractului, să
modifice sau să rezilieze contractul.--Contractanții sînt liberi să determine legea aplicabilă contractului
doar cînd acest lucru este premis de lex fori.--Părțile au libertatea la opțiunea în ceea ce privește
jurisdicția aplicabilă de drept comun sau de arbitraj eventualelor litigii ce pot rezulta din executarea
contractului.CC al RM conține un șir de prevederi în vederea asigurării realizării acestui principiu. Astfel,
prevederile ce vizează nulitatea AJ încheiate în anumite împrejurări în care libertatea exprimării voinței
este afectată de anumite vicii de consimțămînt dol, eroare, violența, leziune (art 227-230).
Constituie un caz particular de aplicare al principiului libertății convențiilor lex voluntatis, fiind acea
normă conflictuală fundamentală potrivit căreia condițiile de fond și efectele juridice ale contractului vor
fi guvernate de legea aleasă de către părți. Norma lex voluntatis este comună majorității sistemelor de
DIPrivatPrincipiul bunei credințe presupune că convențiile trebuie respectate cu bună credință, ele obligă
nu numai la ceea ce este expres prevăzut în ele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă
obligației după natura sa. Buna credință trebuie să împărtășească toate etapele tranzacției comerciale,
inclusiv transportarea pînă la predarea mărfii, condițiile de cantitate, calitate stipulate în contract. Buna
credință presupune din partea comercianților ca aceștia să se comporte în limitele moralității, să nu
recurga la acțiuni de a frauda partenerul. În CCI sînt prevăzute și clauze prin care se interzice concurența
neloială. În reglementările internaționale cum ar fi Tratatul de la Roma privind Comunitatea Economică
Europeană art.85-86, Convenția de la Viena din 1980 asupra vînzării internaționale de mărfuri art.6
prevăd răspunderea pentru încălcarea principiului bunei credințe. Conferința de la Lisabona din 1958 a
introdus în Convenția de la Paris privind concurența neloială un text ce definește actele și faptele de rea
credință care sînt: indicațiile și afirmațiile a căror folosire în exercitarea comerțului este susceptibilă să
inducă în eroare publicul în ceea ce privește natura, modul de fabricare, caracteristicile, aptitudinile
pentru întrebuințarea sau calitatea mărfurilor.
Subiectul 8 1. Definiți oferta de a contractaÎn
conformitate cu art. 681 alin (1) CC al RM Ofertă de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai
multor persoane, care conţine toate elementele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa
ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.
2. Argumentati conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca oferta de a contracta
Oferta trebuie să fie:--Fermă – trebuie sa exprime neindoielnic vointa ofertantului de a se oblige juridic in
caz de acceptare.-Precisă si complete – sa precizeze toate elementele contractului incit sa faciliteze
perfectarea acestuia printr-o simpla acceptare.Univoca – nu va fi univocă atunci cind oferta este făcuta cu
reserve, fie exprimate de autorul ei, fie care rezulta din natura contractului.Adresata unei sau mai multor
persoane determinate, in caz contrar este considerate numai o invitatie de a contracta
Referitor la oferta publica legea prevede expres ca expunerea bunurilor cu etichete, publicitatea bunului,
descrierea bunului in cataloage, la expozitie, s.a. propuneri adresate persoanelor nedeterminate se
considera oferta publica indifferent daca se indica pretul bunului si alte clause esentiale (art.850 CC).
distinctia dintre oferta publica si invitatia la negocieri se manifesta prin aceea ca invitatia la negociere nu
creaza obligatia juridical in sarcina initiatorului, chiar daca a fost acceptata de cel careia i-a fost adresata,
pe cind oferta de a contracta fiind acceptata duce la perfectarea contractului si executarea acestuia.
3. Decideti asupra oportunitatii sau inoportunitatii revocarii oferteiRevocarea ofertei tine doar de
ofertele facute persoanelor absente, situatie intilnita des in DCI. Astfel, legislatia si practica admite doua
situatii posibile cind are loc revocarea ofertei:--Atita timp cit oferta nu a ajuns la destinatar ofertantul o
poate revoca in mod liber fara a suporta careva consecinte cu conditia ca revocarea sa ajunga cel tirziu
odata cu oferta.--În cazul in care oferta a ajuns la destinatar aceasta poate fi revocata daca revocarea
ajunge la persoana careia i se face oferta inainte ca aceasta sa fi expediat acceptarea.
De la aceste consitii se admit exceptii cind oferta devine irevocabila:--In situatia in care oferta este cu
termen pentru acceptare ea devine irevocabila pina la expirarea termenului--Oferta fara termen ramine
irevocabila o perioada de timp care in conformitate cu uzantele comerciale in domeniu este apreciata ca
rezonabila pentru ca destinatarul ofertei sa-si poata exprima vointa de a contracta, iar ofertantul sa poata
lua cunostinta despre aceasta vointa În ceea ce priveste revocarea ofertei precizam ca un asemenea
demers produce efecte juridice numai daca a fost facuta inainte incheierii contractului, ulterior va fi lipsita
de efecte juridice. De asemenea revocarea ofertei nu este de natura a produce efecte juridice atunci cind
intervine dup ace propunerea de contractare facuta de ofertant a devenit caduca. Subiectul 9
1. Determinați contractele de intermediere in dreptul comertului internationalContractul de
mandat international—acel c prin care o persoana mandatar se obliga in schimbul unei sume de bani sa
trateze pe seama altei persoane numita mandatanto afacere determinata ce reprezinta un act de comert in
ceea ce priveste pe mandant.Comisionul e contactul prin care o parte numita comisionar se obliga fata de
cealalta parte,numita comitent,sa incheie acte juridice in nume propriu,dar in contul comitentului,in
schimbul unei remuneratii calculata procentual la cifra de afaceri si numita comision.Contractul
international de curtaj-un contract prin care o persoana numita curier se obliga ca in schimbul unei sume
de bani numita curaj sa procure celeilalte parti numita client un cocontractant.Contractul int de agent-este
un contract incheiat intre o parte,numita agent,care obliga,in schimbul unui comision,sa trateze afaceri in
numele si pe seama altei parti,numita principal.Contractul int de consignatie-e un contract in baza caruia
o persoana numita consignant,incredinteaza altei persoane,numita consignator,anumite bunuri mobile pt a
fi vindute la un anumit pret,intr-un termen determinat platindui pt acesta activitate o suma stabilita sub
forma de cota procentuala din pretul vinzarii numita comision.;Contractul de concesiune comerciala
exclusiva un comerciant independent,numit concesionar,primeste dreptul de a fi aprovizionat cu anumite
marfuri ale unui producator numit concedent,pe care le comercializeaza in nume si in cont propriu. CI
franchising => un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din
p.d.v fin pe baza unui contr de franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata
un serviciu, o tehnologie.
2. Analizați obligațiile agentului în contractual internațional de agențieObligatiile agentului
commercial:--Sa se conformeze instructiunilor comitentului (principalului) supraveghind ca un bun
commercial--Sa asigure promovarea produselor comitentului pe teritoriul unde actioneaza--Agentul are
obligatia de a-l inform pe comitent asupra conditiilor pietii, situatiei concurentei in teritoriu si obtinerii
unei informatii utile acestuia--Agentul commercial va prospecta piata pentru a obtine comenzi pentru
comitent care este liber sa le accepte sau sa nu le accepte. Agentul utilizeaza marcile, numele commercial
si alte semen distinctive ale comitentului in interesul exclusive al acestuia in scopul de a permite
identificarea si publicitatea produsului. Agentul commercial nu poate primi comenzi de la client
rezindenti pe unn alt teritoriu (din afara zonei de exclusivitate teritoriala) fara avizul expres al
comitentului.1Daca negociaza cu clientii agentul trebuie sa ofere produse cu respectarea stricta a
conditiilor de vinzare communicate de catre comitent.2Agentul trebuie sa organizeze un system de
vinzare a produselor comitentului si servisul acestor produse pe teritorul pe care el actioneaza3Agentul
commercial nu este autorizat sa primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a comitentului.4 Treb
sa organizeze un sist de vinz a a produselor si serviciul acestora pe teritoriul sau;5Nu este autorizat sa
primeasca plati fara o autorizare scrisa si prealabila a emit.6La semnarea contractului el se declara solemn
ca l ca reprez, distribui, produce, direct/indirect, produsele comit prev in anexa contractului. Ag nu este in
drept sa faca reclama, sa produca marfuri pe care le-ar concur pe cele ale comit;7Comit cu cel putin o
luna inainte (1200 CC).
3. Decideți asupra clauzelor ce trebuie inserate in contractual de franchisingContractual
international de franchising – a aparut in SUA in conditiile interdict desf marf de catre producatori. Legea
cu privire la franchising, CC-1171-1178. CI de franchising este un instrument juridic care imprumuta
caracte unui contract de vinzare cu monopol, a unui contract de licenta, de now-haw, de reprez, cu un
intins drept de control din p concedentului asupra activitatii comisionului. CI franchising => un sistem de
comercializare bazat pe o colaborare continua intre PF/PJ, independent din p.d.v fin pe baza unui contr de
franchiza, prin care o pers (francizor) acorda unei alte pers dr de a exploata un serviciu, o tehnologie. Cf
legii notiuni de cu mai sus se definesc:1. franchisorul – comerciant, reputatia pe o piata, care dispune de
marfa proprie, poate fo o PF/PJ din RM sau din alt st care a inch CI franchising cu o intrepr autohtona. El
trebuie sa exploat o activit com anterior lansarii retelei de francisa.:- este titular unei marci inregistrate;-
utilizeaza personal mijloc fin p/t promovarea marcii sale, a cercetarii si inovaiei, asigurindu dezvoltarea si
viabilitatea produselor.;- trebuie sa fie titular dr de propr intelect si ind;- ofera un ansamblu de produse,
tehnologii;- selectio benef care face dovada comp solicitate, calitatile manageriale si capacitatea fin . p/t
exploatarea afacerii.- trebuie sa asigure beneficiului o pregatire initiala p/t exploatarea marcii intreg.,
asistenta com/tehnica permanenta, pe toata durata contractului;- in calitatede initiator si garant al retelei
trebuie sa vegheze la pastrarea identitatii si reputatiei acestuia.2. beneficiarul – intreprinderea care a
incheiat sau care s-a creat in urma incheierii unui CI de franchising. Poate fi atit PF/PJ din RM sau alt
stat, selectat de francisor, care adera la pr. amogenit. retelei , asa cum va fi definit de francisor.El are
obligatiile:- sa dezvolte reteaua si sa mentina identitatea sa comuna si reputatia acestuia;- sa furnizeze
orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a sistemelor reale fin p/t a
asigura o gestiune eficienta in legatura cu franchisa;- sa nu divulge now-haw furnizat, atit pe durata
contract, cit si ulterior;- sa achite o suma de bani, a carei marime se calculeaza ca o fractiune din volumul
de vinzari.Now-haw – ansamblu de formule , def tehnice, docum, desene si modele, retete, procedee, care
servesc la fabrica si comer unui produs.Reteaua de franchisa – ansamblu de rap contr-le intre un
franchisor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unui produs, tehnologii, p/t dezvolt productiei si
distributiei unui produs/serv. CI de franchising trebuie sa cuprinda cl:1. partile2. denumirea, domeniul,
tipul afacerii;3. ob. contractului – produc/comuc produs, prest serviciilor efectuate de beneficiar
conformstandardelor si cerintelor de calitate stabilite de franchisor.4. cuantumul si termenul efectuarii
platii:- plata initiala unica;- plati permanente;- taxa p/t reclama.5. drepturile si obligatiile partilor;6.
angajarea franchisorului de a acorda asistenta tehnica partii beneficiarului;7. responsabilitatea partilor p/t
neexecutarea contractului;8. modul de solutionare a litigiilor terit. pe care va fi folos. marca
franchisului;9. term. de varabilit a contractului si conditiile de modificare, reziliere, prelungire a
contractului;10. sediile , datele bancare, semnaturile partilor; 11. alte clauze. Subiectul 10
1. Definiți conventia de arbitrajConventia de arbitraj este un acord intre partile contractului de
comert international de a supune litigiile aparute intre ele in legatura cu executarea contractului spre
solutionarea unui tribunal arbitral. Convenţia de arbitraj exprimă voinţa părţilor de a se adresa arbitrajului
pentru soluţionarea litigiului lor.
2. Detrminați categoriile arbitrajului commercial internaționalArbitrajul comercial international
poate fi clasificat in functie de mai multe criterii. Utilizand aceste criterii,
doctrina juridica474 a clasificat arbitrajul dupa cum urmeaza:a) In functie de competenta materiala
a arbitrajului se disting:---arbitraje ce au competenta generala, in materie de comert international.
Aceste arbitraje au o sfera generala de activitate jurisdictionala si sunt competente sa judece orice
reclamatie care rezulta din litigiul comercial, indiferent de natura contractului comercial international. Cu
titlu de exemplu mentionam: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris,
Asociatia Americana de Arbitraj, Curtea de Arbitraj de la Londra, Institutul Olandez de Arbitraj etc.475-
arbitraje ce au competenta speciala in domeniul comertului international. Din aceasta categorie fac parte
arbitrajele specializate pentru comertul cu anumite produse. Putem mentiona: Camera Arbitrala de
bumbac din Le Havre si Tribunalul de Arbitraj al Bursei de Bumbac din Bremen, care sunt specializate in
solutionarea litigiilor din domeniul comertului international cu textile; London Corn Trade Association,
Asociatia Distribuitorilor de produse alimentare din New York, specializate in litigii din domeniul
comertului cu produse agricole alimentare.b) In functie de competenta teritoriala a instantei de
arbitraj se disting: --arbitraje de tip bilateral, care sunt create prin conventii internationale bilaterale si
isi au sediul in fiecare dintre tarile participante. Arbitrajele de tip bilateral sunt competente sa solutio-neze
litigiile aparute din raporturile de comert international dintre subiectii de drept ce apartin ordinii juridice
nationale a statelor-paiti la acele conventii. Asa sunt, de exemplu: Camera Arbitrala Franco-Germana
pentru produsele solului, Canadian-American Com-mercial Arbitration Commission etc.--arbitraje de tip
regional, constituite printr-o conventie multi-laterala perfectata intre statele dintr-o anumita zona
geografica si sunt competente sa solutioneze litigii de comert international ce apar intre subiectii de drept
care apartin ordinii juridice nationale din statele semnatare ale conventiei. Din aceasta categorie fac parte:
Comisia Scandinava de Arbitraj pentru piei, competenta sa solutio-neze litigiile dintre comerciantii din
Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca; Comisia Interamericana de Arbitraj Comercial, a carei
competenta include pe partenerii comerciali din cadrul Organizatiei Statelor Americane.---arbitraje cu
vocatie universala, a caror competenta teritoriala se extinde la scara planetara. Aceste arbitraje sunt
abilitate sa solutioneze litigii dintre subiectii raporturilor de comert international din toate tarile lumii,
indiferent de zona geografica in care acestea sunt situate. Mentionam in acest sens Curtea de Arbitraj de
pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris.c)in functie de structura organizatorica, exista:-
arbitraje ad-hoc sau ocazionale, care sunt constituite de parti in vederea solutionarii unui anumit litigiu.
Aceste arbitraje au o durata efemera, existenta lor incetand odata cu pronuntarea hotararii sau cu
expirarea termenului in care trebuiau sa decida si---arbitraje institutionalizate, care au caracter
permanent, iar existenta lor nu depinde de durata unui litigiu determinat. Ele isi exercita atributiile
jurisdictionale neintrerupt si cu caracter de continuitate de cate ori este sesizat. Arbitrajul institutionalizat
este organizat sub forma unor centre permanente de arbitraj care functioneaza in cadrul unor organizatii
profesionale, sau pe langa o camera de comert nationala ori internationala.d)in functie de atributiile
conferite arbitrilor, exista:--arbitraj de drept strict sau de jure. Acest arbitraj se caracterizeaza prin
aceea ca arbitrii statueaza potrivit normelor de dreptincidente in cazul dat in care ei sunt obligati sa le
respecte. Arbitrajul de drept strict constituie regula, fiind arbitrajul de drept comun in materia raporturilor
de comert international. Atunci cand partile nu fac nici o mentiune speciala privind arbitrajul, acesta va fi
un arbitraj ad-hoc, iar puterile conferite arbitrilor sunt acelea ale unui arbitraj de drept strict si--arbitraj
de echitate (ex aequo et bono sau amiable composition). Acestui arbitraj ii este specific faptul, ca se
realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept. Este, deci, un arbitraj de facto,
arbitrii neavand obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe cele de procedura. Pe plan
international au fost elaborate mai multe conventii de arbitraj comercial international. Evidentiem
urmatoarele:---Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International, elaborata de C.E.E./O.N.U. la
Geneva in 1961;--Conventia de la New York din 1958 cu privire la recunoasterea si executarea sentintelor
arbitrale straine. Conventiile mentionate au fost ratificate de Republica Moldova.--Legea-tip a
UNCITRAL din 1985 cu privire la Arbitrajul Comercial International;Regulamentul de Arbitraj al
UNCITRAL din 1976. 3. Formulați o clauza compromisorie"Orice litigiu decurgând din sau în
legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori desfiinţarea lui, se
va soluţiona prin arbitraj comercial organizat de Camera de Comerţ si Industrie a judeţului Mureş în
conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Camere. Hotărârea arbitrală este definitivă şi
obligatorie".Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni: tribunalul arbitral va fi compus,
conform reglementărilor
CAMEREI din 3 membri; câte un arbitru ales de fiecare dintre părţi şi un supraarbitru ales de cei doi
arbitri. "Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept, cu aplicarea legii române". Subiectul 11
1. Relatati despre caracterul complex al conrtractului international de leasing financiar
Baza normativă a leasingului pe plan național o constituie CC al RM, legea RM cu privire la leasing nr 59
din 25 aprilie 2005, codul navigatiei maritime comerciale nr 599 din 1999. Pe plan international leasingul
este reglemetat de conventia UNIDROIT privind leasingul financiar internațional (Ottawa 28 mai 1988).
Contractual de leasing reprezinta un contract in a acarui baza o parte (locator) se oblige la cererea unei
alte părți (locatar) sa-i asigure posesiunea si folosinta temporara a unu bun achiziționat sau produs de
locator, contra unei plati periodice, iar la expirare sa respecte dreptul de preemtiune a locatarului de a
cumpara bunul, de a prelungi contractual de leasing ori de a face sa inceteze raporturile contractual. In
realitatea operatiunea de leasing avind un character complex pesupune realizarea a doua contracte
independente: contractual de locatiune si contractual de Vinzare cumparare. Interdependent acestora
genereaza raspunderea vînzătorului fata de locatar. Intre aceste contracte exista o conexitate deoarece
locatorul nu va procura bunul decit daca va avea certitudinea ca-l va da in leasing locatarului si invers,
contractual de leasing va fi incheiat numai după finalizarea tratativelor de procurare a bunului dintre
vinzator si locator. In opinia mea, contractual de lesing se refera la contractile complexe de prestari servii,
aceasta reprezentind instrumental juridic prin care se infaptuieste prestarea unui serviciu de ordin
financiar (creditare), prin intermediul mecanismului de locatiune.
2. Comparați varietățile contractului international de leasing financiar dupa tipul de finantare al
contractului exista:--Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga
suma necesara producerii sau cumpararii activului. Leasing multiplicat^ sau tip levier (leveraged). Este
un leasing financiar in care locatorul imprumuta cu o parte din banii necesari • cumpararii activului sau
chiar toata suma, folosind contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.
Dupa, tipul de service asigurat, avem:--Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza
sa intretina activul, sa-l asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului,
prevazute de lege.--Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea
leasing-urilor financiare sint de tipul net.
Dupa originea activului:--Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru
echipamente noi. Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original.---Leasing indirect.
Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica locatorului sa-l cumpere de la
producator si apoi incheie contractul de leasing cu locatorul. Locatorul este cel care cumpara
echipamentul de la producator.
Dupa durata contractului exista:--Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult;--Leasing pe termen mediu:
intre 3 si 8 ani;--Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani. Forme
speciale:--Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade
distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport etc.).-Master
leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor==Term leasing — pe termen.==Trip
leasing — pe calatorie.—Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de ma§ini si utimaje.
Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul §i utilizatorul este una si
aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un utilaj, cu
obligatia acestuia de a i-l inchiria §i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret rezidual. Rolul
operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte ingenios, el permite unui
industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente §i viitoare, fara ca economi-ce§te sa piarda
echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba. Dupa obiectul
sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar pentru comertul
international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se numeste echipament
industrial.Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating
lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul
(lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a bunului,
la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata vietii sale
economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod
succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca importanta. In fine, in cazul
leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.
3. Stabiliti drepturile si obligatiile partilor in contractul international de leasing Articolul 12.
Drepturile, obligaţiile şi răspunderea locatorului (1) Locatorul are dreptul: a) să cesioneze sau să
dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de drepturile care rezultă din contractul de
leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din
contract şi nici nu schimbă natura sau regimul juridic al contractului;
b) să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă contractul de leasing nu
prevede altfel; c) să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze
contractul, cu reparaţia pagubelor şi/sau cu restituirea bunului, în cazul în care locatarul încalcă în mod
esenţial clauzele contractului; d) să îmbine calitatea de locator cu cea de vînzător (furnizor) dacă acest
fapt este prevăzut în contractul de leasing; e) să solicite locatarului documentele ce reflectă starea lui
financiară. (2) Locatorul este obligat: a) să nu intervină în alegerea bunului şi/sau a vînzătorului
(furnizorului) făcută de locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel; b) să coordoneze cu
locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) a bunului; c) să nu opereze modificări
în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) fără acordul locatarului; d) să dea locatarului contra plată
bunul său în posesiune şi folosinţă temporară; e) să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de
vînzare-cumpărare (furnizare) cu vînzătorul (furnizorul), să plătească preţul bunului şi să încredinţeze
locatarului executarea obligaţiilor sale privind recepţionarea bunului, formularea cerinţelor care izvorăsc
din acest contract dacă contractul de leasing nu prevede altfel; f) să primească bunul la expirarea
contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate
sau de a prelungi contractul conform prevederilor prezentei legi; g) să garanteze locatarului folosinţa
liniştită a bunului; h) să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea
contractului ori restituirea bunului.
Articolul 13. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea locatarului (1) Locatarul are dreptul: a) să aleagă
independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze locatorului această alegere; b) să
formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare);
c) să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de leasing şi să suspende
plata către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată încălcarea clauzelor contractuale; d) să
execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing şi să cumpere bunul dacă contractul de leasing
nu prevede altfel; e) să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate,
să prelungească contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu prevede altfel.
(2) Locatarul nu are dreptul fără acordul scris al locatorului: a) să modifice contractul de
vînzarecumpărare (furnizare) ori să întrerupă acţiunea lui; b) să închirieze ori să greveze în alt mod
bunul; c) să cesioneze dreptul de folosinţă sau orice alte drepturi ce rezultă din contract.
(3) Locatarul este obligat: a) să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul
(furnizorul) lui în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă
contractul de leasing nu prevede altfel; b) să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare
a cerinţelor ce rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing nu
prevede altfel; c) să informeze locatorul despre corespunderea bunului clauzelor dincontractul de
vînzare-cumpărare (furnizare); d) să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului,
menţinerea în stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale; e) să
suporte toate cheltuielile de transport, recepţie, montare, demontare, exploatare, întreţinere, păstrare,
deservire tehnică, reparaţie, asigurare a bunului, precum şi alte cheltuieli aferente, dacă contractul de
leasing nu prevede altfel; f) să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul
de leasing; g) să permită locatorului verificarea periodică a stării bunului şi a modului de exploatare a
bunului obiect al contractului de leasing; h) să îl informeze pe locator în timp util despre orice tulburare
a dreptului de proprietate venită din partea unui terţ; i) să restituie, la expirarea contractului de leasing,
locatorului bunul în starea stipulată de contract, luîndu-se în considerare uzura normală, în cazul în care
nu-şi va exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a
prelungi contractul. Articolul 14. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzătorului (furnizorului) 1)
Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzătorului (furnizorului) se reglementează de legislaţie şi de
contractul de vînzare-cumpărare (furnizare). (2) Dacă în contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) este
prevăzută obligaţia vînzătorului (furnizorului) de a livra şi instala bunul în termenul şi în locul stabilit
de comun acord cu locatarul, îndeplinirea acestei condiţii se autentifică prin acte de recepţionare-predare
şi montare semnate de vînzător (furnizor) şi locatar dacă contractul nu prevede altfel. (3) Vînzătorul
(furnizorul) este obligat direct faţă de locatar pentru garanţiile legale sau convenţionale inerente unui
contract de vînzare-cumpărare. Vînzătorul nu răspunde însă în faţa locatorului şi a locatarului pentru
acelaşi prejudiciu.
Subiectul 12
1. Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea pentru a produce efecte
juridice.Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in
conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa
destinatarului de a se angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi expresa
(scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza printr-un fapt juridic sau prin alt
comportament a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare
expresa sau tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte juridice
acceptarea trebuie sa intruneasca următoarele conditii:--Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la
reprezentantul sau legal--Trebuie sa fie conforma cu oferta--Sa ajunga la cunostinta ofertantului înauntrul
termenului de acceptare, ceea ce inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata
sau sa devina caduca.
2. Determinati efectele acceptarii tardiveAcceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la
ofertant dupa expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o perioada de
timp rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. În principiu acceptarea tardiva este lipsita de efecte
juridice. Totusi, ea poate fi luata in considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:--Ofertantul fara
intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre aceasta.--Acceptarea a fost expediata
inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de
cauzele care au generat aceasta intirziere.
3. Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absents
La incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului este momentul convorbirii
telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:--Pentru sistemul de drept
continental este locul celui care are initiative telefonica--In common law este considerat locul celui apelat
telephonic.In vederea determinării momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4
sisteme:==Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul
in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.==Sistemul expedierii acceptarii
– destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.==Sistemul receptiei acceptarii – potrivit
caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient
consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce
aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania
riscul caii postale este suportat de acceptant.==Sistemul informatiei – contractual se considera incheiat in
momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii. Subiectul 13
1. Distingeti diferite conceptii referitoare la momentul incheierii contractelor comerciale
internatioanale inter absentesLa incheierea contractului prin telefon momentul incheierii contractului
este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se determina in felul urmator:--Pentru
sistemul de drept continental este locul celui care are initiative telefonica--In common law este considerat
locul celui apelat telephonic.-In vederea determinării momentului incheierii contractului prin
corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:Sistemul emisiunii sau declaratiunii acceptarii – contractual se
considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a declarat de accord de a incheia contractul.
Sistemul expedierii acceptarii – destinatarul acceptarii expediaza acceptarea catre ofertant.Sistemul
receptiei acceptarii – potrivit caruia momentul incheierii contractului este momentul in care acceptarea a
ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica a demonstrate ca nu toata corespondenta este
luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul oferatntului. In acest system promovat de tarile
europene mai ales de Germania riscul caii postale este suportat de acceptant.Sistemul informatiei –
contractual se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul
acceptarii.
2. Determinați locul încheierii contractelor comerciale international inter absentes
Atunci cind contractual se incheie intre persoane prezenta locul perfectarii lui este acela unde are loc
semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii
acestuia difera in functi de conceptia adoptata:--In sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii, CCi
se considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul.---In sistemul receptiei acceptarii si cel al
informarii, contractual se considera incheiat la locul unde vorbeste ofertantul.In cazul contractelor
incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu
privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel in sistemul emisiunii sic el al expedierii acceptarii,
locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii si cel
al informarii contractual se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. In cazurile in care
contractual se incheie fara a fi necesara comunicarea acceptarii, contractual se cosnidera incheiat la locul
unde se află acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau dupa
caz resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicare facuta de ofertant privind
valabilitatea acceptarii tardive.
3. Argumentati importanta determinarii momentului si locului incheierii CCI--Momentul
perfectarii contractului marcheaza limita in timp pina la care se poate revoca oferta si acceptare---Moartea
sau incapacitatea ofertantului sau acceptantului survenita ulterior perfectarii contractului nu produc
consecinte cu privire la existent si efectele cotractului.--Moarte sau incapacitatea ofertantului sau
acceptantului survenita anterior perfectarii contractului impiedica fomarea acestuia.--Marcheaza inceputul
curgerii termenelor de prescriptive, a efectelor acestora afara de cazul in care legea sau partile nu au fixat
o alta data in acest sens.--Conflictul legilor in timp se rezolva in raport cu data incheierii contractului.-
Valabilitatea consimtamintului si deci existent viciilor de consimtamint se apreciaza la momentul incheirii
contractului--In fncti de moment se determina locul incheierii contractului. Subiectul 14
1. Relatati despre principiul fortei obligatorii a contractelor comerciale intenaționale P-l forţei
obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) şi-a găsit formula clasică în art. 1134 CC francez
„convenţiile legal formate ţin locul legii pentru cei care l-au încheiat”. Fiind un principiu universal îşi
găseşte reflectare în toate sistemele de drept naţional, în legislaţia noastră el rezultă din alin.1 art.668 CC
RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 „contractul valabil încheiat are caracter obligatoriu între părţile
contractante. Contractul nu poate fi şi nu poate înceta decât în condiţiile stipulate în clauzele sale, prin
acordul părţilor şi în orice mod prevăzut de principii.” Din aceste considerente se poate estima că forţa
obligatorie a CCI are următoarele consecinţe:1. părţile contractante sunt întocmai ţinute să execute
prestaţiile la care s-au obligat. Executarea obligaţiilor trebuie să aibă loc în condiţiile stabilite de părţi în
contract. Atunci când executarea în natură nu mai este posibilă, obligaţia debitorului de a executa
prestaţiile sale contractuale se transformă în obligaţia de dezdăunare a creditorului conform regulilor
privind răspunderea contractuală. 2. Obligaţiile contractuale trebuie executate cu bună credinţă. P-l
executării cu bună credinţă este reflectat în pct. 1.7 UNIDROIT, care spune „ părţile sunt ţinute să se
conformeze exigenţelor bunei-credinţe în comerţul internaţional. Ele nu pot exclude sau limita această
obligaţie. Acest principiu se concertizează în două obligaţii principale părţilor: obligaţia de loialitate
(impune părţilor contractante abţinerea de al săvârşirea oricăror acţiuni dolosive sau culpabile în
executarea prestaţiilor. Astfel obligaţia de loilaitate interzice creditorului să abuzeze de situaţia sa. De ex:
să profite de o încălcare neînsemnată pentru a obţine o reziliere profitabilă a contractului sau să-l pună pe
debitor într-o stare mai grea decât cea normală) şi obligaţia de colaborare (constă în îndatorirea părţilor
de a facilita reciproc executarea contractului în vederea menţinerii echilibrului prestaţiilor. Fiecare parte
trebuie să se comporte în aşa mod încât să evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea
cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie să aleagă calea cea mai puţin costisitoare pentru clientul
său. Obligaţia de colaborare o regăsim mai mult în contractele de societate civilă, când toţi asociaţii
trebuie să colaboreze la activitatea societăţii în vederea realizării scopului propus.3. Contractul nu poate fi
desfiinţat sau modificat din dorinţa unilaterală a unei părţi. Modificarea sau desfiinţarea se poate realiza
când prevede legea sau când convin părţile. Forţa obligatorie a contractului se impune nu doar părţilor
contractante, dar şi instanţei de judecată sau de arbitraj. În cazul în care debitorul nu-şi execută de buna
voi obligaţia asumată creditorul este îndreptăţit să se adreseze instanţei de judecată care la rândul ei este
obligată să respecte conţinutul contractului.
2. Determinați conditiile in care devine operanta exceptia de neexecutareExcepția de neexecutare a
contractului constituie un mijloc de apărare, care poate fi folosit atit de vinzator, cit si de cumparator.
Doctrina analizeaza exceptia de neexecutare ca fiind un mijloc juridic cu valenta dubla. Astfel, pe de o
parte ea reprezinta un mod de sanctionare a contractantului care nu si-a executat prestatia asumata, iar pe
de alta parte aceasta constituie un mijloc de apărare de care se poate prevala contractantul caruia i se
pretinde executarea prestatiei ce si-a asumat-o de catre partenerul sau contractual intr-un moment cind
nici acesta nu-si executase propria lui prestatie. Exceptia de neexecutare isi produce efectele in prezenta
urmatoarelor conditii cumulative:--Sa existe o neexecutare, fie chiar partiala, dar importanta a oblgatiilor
asumate prin contract.--Neexecutarea obligatiilor să nu se datoreze faptei celui care invoca exceptia de
neexecutare, dar sa fie determinata de o alta imprejurare (de exemplu forta majora) care nu –i este
imputabila lui.--Prin natura sa raportul contractul sa comporte aplicarea regulii executarii simultane a
obligatiilor celor doua parti.Desi legislatiile statelor nu au o conceptie unitara cu privire la aceasta
exceptie, ea este consacrata unanim in practica si doctrina. Invocarea exceptiei de neexecutare are ca
efect suspendarea executării contractului. Suspendarea ramîne operantă pina cind partea care pretinde
executarea obligatiei de catre partenerul sau contractual, fara sa-si fi executat proria sa obligatie, isi
modifica atitudinea, trecind la executarea prestatiei ce ii revine.
3. Determinati momentul si locul executarii obligatiei ce rezulta din CCI prin prisma prevederilor
principiilor UNIDROIT asupra CCI editia 2010O parte este ţinută să îşi execute obligaţiile: (a) dacă este
fixat un termen pentru executarea acelei obligaţii ori acesta poate determinat din contract, la acel termen;
(b) dacă este fixată o perioadă de timp sau această perioadă rezultă din contract, fie oricând pe durata
perioadei respective cu excepţia situaţiei în care circumstanţele indică faptul că momentul executării
obligaţiei este la latitudinea celeilalte părţi; (c) în orice altă situaţie, în cadrul unei perioade rezonabile de
timp după încheierea contractului. (1) Dacă locul executării nu este fixat şi nu este determinabil din
contract, executarea obligaţiile se face astfel: (a) obligaţia de a plăti o sumă de bani, la sediul creditorului;
(b) orice altă obligaţie, la sediul debitorului.(2) Partea care îşi schimbă sediul după încheierea contractului
trebuie să suporte cheltuielilor suplimentare pentru executare pe care o astfel de schimbare le-ar putea
genera.
Subiectul 15
1. Relatati despre categoriile de daune intereseDcotrina juridical a definit executarea indirect a
obligatiei ca fiin dreptul de a pretinde si de a obține de la debitor echivalentul prejudiciului pe care l-a
suportat, ca urmare a neexecutarii, excutarii tardive sau necorespunzatoae a obligatiei. Executarea indirect
a obligatiei se mai numeste executare prin echivalent. S-a remarcat ca exista doua categorii de daune
interese:Daune interese moratoria- care reprezinta echivalentul prejudiciului suportat de creditor ca
urmare a executarii cu intirziere a obligatiei.Daune-interese compensatorii care reprezinta prejudicial
suportat de creditor ca urmare a neexecutarii totale sau partiale a obligatiei.
2.Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului de vinzare –
cumparare internaționala prevazute de Conventia de la Viena din11.04.1980
1. Rezolutiunea contractului libereaza cele doua parti de obligatiile lor, sub rezerva daunelor-interese care
pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulatiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a
drepturilor si obligatiilor partilor in caz de rezolutiune.2. Partea care a executat contractul total sau partial
poate cere celeilalte parti restituirea a ceea ce i-a furnizat sau platit in executarea contractului. Daca
ambele parti sint tinute sa efectueze restituiri, ele trebuie sa le faca in mod simultan.ARTICOLUL 821.
Cumparatorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfurilor
de inlocuire daca lui ii este imposibil sa restituie marfurile intr-o stare sensibil identica celei in care le-a
primit.2. Paragraful precedent nu se aplica:a) daca imposibilitatea de restituire a marfurilor sau de a le
restitui intr-o stare sensibil identica celei in care cumparatorul le-a primit nu este datorata unui act sau
unei omisiuni din partea sa;b) daca marfurile au pierit sau sint deteriorate, in totalitate sau in parte, ca
urmare a examenului prevazut de art. 36; sau c) In cazul in care cumparatorul, inainte de momentul in
care a constatat sau ar fi trebuit sa constate lipsa de conformitate, a vindut totul sau o parte din marfuri in
cadrul unei operatiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat marfurile, integral sau partial,
in conformitate cu folosinta lor normala.ARTICOLUL 83Cumparatorul care a pierdut dreptul de a
declara contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfii de inlocuire in temeiul art.82,
pastreaza dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract si din prezenta
conventie.ARTICOLUL 84 1.Daca vinzatorul este tinut sa restituie pretul, el trebuie, de asemenea, sa
plateasca dobinzi asupra valorii pretului, calculate din ziua platii.2. Cumparatorul datoreaza vinzatorului
echivalentul oricarui profit care l-a tras din marfuri sau dintr-o parte din acestea:a) Cind trebuie sa le
restituie in total sau in parte; saub) cind este in imposibilitate sa restituie marfurile, integral sau partial sau
sa le restituie, integral ori partial, intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit si cind totusi a
declarat contractul rezolvit si a cerut vinzatorului predarea marfii de inlocuire.
3.Argumentati caracterul esențial al neexecutarii obligatiei dintr-un contract commercial international
prin prisma prevederilor principiilor unidroit asupra CCI editia 2010Prin neexecutare se înţelege orice
neaducere la îndeplinire din partea unei părţi a oricărei dintre obligaţiile sale contractuale, inclusiv
executarea defectuoasă sau executarea cu întârziere. O parte nu se poate prevala de neexecutarea din
partea celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria acţiune sau omisiune ori de
un alt eveniment al cărui risc îl suportă. Partea care nu îşi execută obligaţiile poate, pe cheltuiala sa, să
remedieze neexecutarea bligaţiilor sale, cu respectarea următoarelor condiţii
(a) să facă cu promptitudine o notificare în care să indice modalitatea de remediere şi momentul în care va
fi realizată; (b) modalitatea de remediere să fie adecvată circumstanţelor date; (c) partea prejudiciată să nu
aibă nici un interes legitim de a refuza; şi (d) remedierea să fie efectuată prompt. (2) Notificarea de
încetare a contractului nu aduce atingere dreptului de a remedia neexecutarea. (3) După notificarea
efectivă a remedierii, drepturile părţii prejudiciate care sunt incompatibile cu executarea obligaţiilor de
către partea în culpă sunt suspendate până la expirarea duratei prevăzută pentru remediere. (4) Partea
prejudiciată poate suspenda executarea obligaţiilor sale până când partea în culpă remediază
neexecutarea. (5) În ciuda remedierii neexecutării, partea prejudiciată îşi conservă dreptul la daune pentru
întârziere, precum şi pentru prejudiciul cauzat sau care nu a putut fi evitat. (Termen suplimentar pentru
executare)
(1) În caz de neexecutare, partea prejudiciată poate notifica cealaltă parte pentru acordarea unui
termen suplimentar pentru executarea obligaţiilor sale.
(2) Înainte de expirarea termenului acordat, partea prejudiciată poate suspenda executarea propriilor
obligaţii corelative şi poate solicita daune, dar nu se poate prevala de nici un alt mijloc legal de
sancţionare a neexecutării. Partea prejudiciată poate să invoce orice alt mijloc legal prevăzut în prezentul
Capitol dacă cealaltă parte îi transmite o notificare prin care îl informează că nu îşi va executa obligaţiile
în termenul suplimentar acordat sau dacă, pe durata termenului suplimentar, nu s-a făcut o executare
valabilă. (3) Partea prejudiciată care a acordat un termen suplimentar rezonabil poate, dacă executarea cu
întârziere nu constituie o neexecutare fundamentală, să înceteze contractul la expirarea termenului
suplimentar. Un termen suplimentar nerezonabil poate fi prelungit cu o durată rezonabilă. Partea
prejudiciată poate să prevadă în notificarea sa că în situaţia în care cealaltă parte nu îşi execută obligaţiile
în termenul acordat atunci contractul va înceta de plin drept. (4) Alineatul (3) nu se aplică când
neexecutarea este de o importanţă minimă în raport cu totalitatea obligaţiilor părţii în culpă. Subiectul 16
1. Definiti contractul internațional de asigurar Prin contract de asigurare se intelege ca asiguratul
se oblige sa plateasca asiguratorului prima de asigurare iar acesta se obliga sa plateasca la producerea
riscului asigurat asiguratorului sau unui tert care este beneficiatul asigurarii suma asigurata ori
despagubirea in limitele si in termenele convenite.
2. Analizați caracterele juridice ale contractului internațional de asigurare
Art1301 CC al RM. CI de asigurare are character international daca se inchei intre asigurat si asigurator
care are sediul ori resedinta in tari diferite. Contractual de asigurare are urmat caractere juridice:
-Consensual- accord de vointa---Sinalagmatic – partile se oblige reciproc---Cu executare succesiva
deoarece executarea nu are loc dintr-o singura data printr-o singura prestatie ci asiguratul e obligat sa
plateasca primele in termenele stabilite, iar asiguratorul sa acorde continuu protective prin asigurarea
riscului---Oneros – deoarece un anumit avantaj este urmarit---Aleatoriu – efectele depend de un
eveniment incert---De adeziune – clauzele sint stabilite numai de una din parti
3. Argumentati drepturile si obligatiile părților pînă la ivirea evenimentului asigurat si după
producerea evenimentului asigurat. obligatiile asiguratorului:- sa aduca la cunostinta asiguratului intr-o
forma adecvata conditiile asigurarii- Sa efectueze plata la aparitia dreptului asiguratului sau al
beneficiarului asigurarii de a incasa suma asigurata sau despagubirea de asigurare in termenele si coditiile
stabilite - sa compenseze asioguratului cheltuielile aferente eveitarii prodducerii cazuului sua limitarii
opportune a prejudiciilor pasibile de despagubire--Sa pastreze confidenta informatiei despre asigurat de
care aluat cunostinta in procesul asigrarrii---De a elibere la cererea asiguratului certificate de confirmare a
asigurarii in cazul asigurarii de raspundere a carausului pt bagajele si marfurile transportate, precum si
fata de terti cu indicarea sumelor asigurate
Dupa producerea evenimentului asigurat asiguratorul este obligat in achitarea indemnizatiei catre asigurat.
El va proceda la constatarea producerii evenimentului asigurat si la evaluarea pagubelor , precum si la
plata indemnizatiilor asiguratului art 1315 CC
Obligatii asiguratului 1316 CC:--Sa informeze asiguratorul la incheierea CA despre toate
circumstantele esentiale referitoare la marimea riscurilor ce se asigura--Sa ia toate masurile pt a salva si
conserva bunuri--Sa informeze asiguratorul despre alte contracte de asigurare incheiate la obiectul
respective--Sa plateasca la timp primele de asigurare--Sa intreprinda actiuni dependente de elpt a evita
producerea cazului asigurat sau prt a limita pagubele cauzate de producerea lui---Sa informeze
asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat indata ce a aflat despre aceasta---Sa rezerveze
dreptul de regres asupora partii vinovate in producerea daunei---Sa se adreseze unei autoritati abilitate in
confirmarea faptului producerii riscului si/sau detreminarii pagubei pricinuiteNeindeplinirea obligatiilor
de catre asigurat poate exonera asiguratorul depre plata despagubirilor, iar daca aceasta a fost déjà
efectuata poate acorda dreptul de a cere suma achitata.
Subiectul 17
1. Relatați despre elementele principale ale contractului internațional de asigurare
Elementele principale ale contractului de asigurare sint urmatoarele: interesul asigurarii, riscul asigurarii,
suma asigurata si prima de asigurare. Interesulș asigurarii prezinta particularitati in raport cu formele
concrete ale asigurarii: de bunuri, de persoane si de raspunder civila. Interesul asigurabil este interesul ce
se naste din raporturile unei persoane cu privire la un anumit bun ce poate fi asigurat. Pentru a fi
asigurabil un interes trebuie să fie economic si evaluabil in bani. Natura juridical a interesului asigurarii
se apreciaza in raport cu caracterul subiectiv sau obiectiv al acestuia. Potrivit teoriei interesului de
asigurare subiectiv, prin contract se asigura numai interesul asiguratului, nu si interesul celorlate persoane
cu privire la bunul asigurat si care nu au incheiat contract de asigurare. Teoria interesului de asigurare
obiectiv consider ca interesul fiind obiectiv este incorporate bunului asigurat si este independent de
titularul interesului. Riscurile asigurate reprezinta insasi cauza asigurarii fiind anumite evenimente care
pot surveni in procedura de producer, comercializa sit ran a marf si au ca urmare avarierea totala sau
partial a acestora. Partile vor conveni expres asupra riscurilor care urmeaza a fi asigurate si in urma carora
vor fi achitate despagubiri sau in care e rational se va allege o clauza contractual care prevede asigurarea
riscurilor necesare. Companiile de asigurari clasifica riscurile in:
--Riscuri excluse- evenimente ce pot surveni in viitor si pot cauza daune comerciantilor care sint asigurate
nu prin intermediul CA, ci prin alte mijloace aplicate de comercianti cum ar fit axe vamale imprevizibile,
dolul asiguratului, interzicerea in livrare etc.--Riscuri asigurabile car pot fi--Obisnuite se datoreaza unor
intimplari fortuite cum ar naufragiu , jaf, incendiu--Special sint datorate de caracteristicile fizico-chimice
ale marfurilor, fie sint datorate ltor cause deosebite ivite in perioada asigurata cum ar fi scurgerea
lichidelor, oxidare metalelor, spargerea sticlei etc.La fel si alte riscuri assimilate celor special cum ar fi
cutremure, inundatii, razboaie, greve, etc.Suma asigurata este suma pina la concurenta careia asiguratorul
raspunde fata de asigurat in cazul producerii evenimentului acoperit prin asigurare. Ea serveste ca baza si
pentru calcularea primei de asigurare. Valoare bunului se stabileste reiesind din valoarea indicate a
marfurilor in facturile comerciale la care poate fi adaugat costul transporturilor, taxelor vamale si
beneficial de pina la 10 % din costulindicat in facture. Suma asigurata poate fi mai mica sau cel mult
egala cu valoarea de asigurare evintindu-se supraasigurarea nici subasigurarea. SA poate fi modificata
prin maj sau reducerePrima de asigurare constituie suma de bani care este echivalentul serviciului
asiguratorului si care se plateste anticipat de catre asigurat. Prima este pretul pentru ca asiguratorul sa ia
asupra sa riscul. Criteriul essential de stabilire a marimii primei de asigurare constituie volumul riscurilor
asigurate care se determina pe baza de date statistice. In calculul primei de asigurare sint luate in
considerare durata si suma asigurata. Daca asiguratorul in baza unei clause contractual privind
actualizarea primei de asigurare mareste cuantumul acesteia, asiguratul poate rezilia contractual cu
respectarea termenului de preaviz care e de o luna, iar majorarile neinsemn ate nu indreptatesc rezilierea
1314 CC al RM. Practica asigurarilor a elaborate mai multe tipuri de polite de asigurare in dependent de
tipul asigurarii. Astfel deosebim polite maritime, fluvial, terestre sau aeriene care se stabilesc in
dependent de tipul de transport utilizat. Polite CARGO,CASCO in dependeta d ebunul asigurat, polita de
navlu care asigura, de port care sigura riscurile in timpul unei stationary mai indelungate in port, polita de
constructii se asigura nava in perioada de constructii, polita de reasigurare in cazul asigurarii
asiguratoprului contra survenirii riscului déjà asigurat. In dependent de polita de asigurare se stabilesc
drepturile si oblig partilor, suma asigur, prima de asigurare etc.
2. Specificați categoriile riscurilor si modul de asigurare a lor in cadrul asigurarii CASCO și
CARGO Asigurarea de bunuri este obiectul cel mai des intilnit in CIA si este asigurare
CARGO – asigurarea marfurilor pe perioada transportariiCASCO – asigurararea mijl d transport utilizate
in special in transportul maritime si aerianAsigurarea bunurilor ce constituie obiectul
investitiilorAsigurarea mijloacelor de transport CASCO in dreptul maritime se contracteaza pt mijl de
transport apte de a transporta mrfuri si care sint implicate la momentul asigurarii in procesul
detransportare a marfurilor. CASCO – varietate a CIA avind ca obiect navele comerciale, navele de
pescuit oceanic sau navleauxiliare ce deserves porturile cum ar fi macaralele plutitoare , salupele si altele
aflate in proprietatea societatilor de navigatie ca si navele primate spre folosinta pastrare sau remorcare cu
titlu de inchiriere. Contractual se incheie pt pagubele cauzate bunurilor asigurate de accidentele,
intimplarile si pericolele navigatiei si exploatarii acestor bunuri. La perfectarea acestui contract se ia in
considerarea valoarea bunurilor asigurate(nave, masini, instalatii sau alte parti component putind fi inclus
nalvul sau cheltuielile legate de exploatarea navelor). Practica internationala a elaborate uzante in
domeniul asigurarilor astfel incit intreasigurator si asigurat sa fie suficienta indicarea termenului special
pt care se negociaza asigurararea. Astfel prin contract pot fi stipulate urmatoarele coditii de asigurare:-
WPA sau WA cu raspundere pt avarii si pierdere. Asiguratorul se oblige sa plateasca despagubiri pt
daunele acuzate de pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pt pierderea unui obiect facind
parte dininventarul fix al navei ca si din avariile datorate calamitatilor natural cum ar fi naufragii, esuare,
coleziuni cu alte nave, eroare de navigatie, incendii si explozii, precum si de disparitie a navei, avariile
pricinuite acesteia de masurile de salvare, avariile provocate de alte nave, provocate de nava instalatiilor
portuare. Asiguratorului ii revine totodata obligatia sa acorde despagubiri si pt contributia navei la avaria
comuna, despagubirile in vederea salvarii si conservarii navei pt aducerea acesteia intr-un port de
refugiu, cheltuielile de judecata sau arbitraj faute de asigurat cu acordul asiguratorului in scopul
respingerii sau reducerii pretentiilor formulte de terti fata de asigurat, ori in vederea punerea in valoare a
pretentiilor formulte de asigurator fata de terti.- FPA fara raspundere pt avarii cu exceptia cazurilor de
naufragiu, esuare, incendiu, explozie pe bord si ciocnire. Asiguratorul isi asuma obligatia sa
despagubeasca limitative pierderea totatla a navei- TLS cu raspundere numai pt pierderea totala a anavei
inclusive cheltuielile de salvare, obligatia asiguratorului se rasfringe la acordarea de despagubiri pt
pagubele generate prin pierderea totala sau disparitia navei, precum si cheltuielile necesare si rezonabile
pt salvarea navei fiind irrelevant rezuktatul acestoraAsigurarea CARGO- varietatea a CIA, care are ca ob
marfuril aflate in transport intl. in cazul marfuri de export pot fi incluse in asigurarea, cu observ
reglementarilor vamale existente in st de destinatie si taxele vamale la export. Durata asig CARGO este
de la “magazine la magazie” si acopera intervalul de timp scurs din mom in care marfa paraseste magazia
si pina la intrarea acestora in magazine destin-ului, sau la destinatia indicate in CIA.In transp intl se
utilize urmat clause: -FPA – fara avarie particulara => presupune asigurarea de catre A a obligatiile de a
plati despagubirile asiguratului p/t daunele suportate de acestea, ca um a avariei commune sau particulare,
interbuintat in transport maritim.In baza acestui termen comp de asig va acorda despagub asiguratului
numai cind, in urma unui accident sau catastrophe, bunul a fost pierdut sau avariat. In caz contrar,
asiguratul nu va putea pretinde despagubirile. In acest caz prima de asig este mai mica fata de cazul cind
si include riscurile sus mentionate. -NPA => cu rasp pt avarie particulara => prevede despagubirea
asiguratului si in cazul surve unor daune ce nu au nimic comun cu avaria/catastrofa. La cererea
asiguratului, in skimbul unei prime, in contr pot fi stipulate urmat riscuri: furt, jaf, nelivrare, ruginire,
oxidare, spargere, scurgere ordinara a lichidului, recipientelor, asudare si aburire a navei, umezire prin
umed atmosferica/ contaminare. -AR – toate riscurile => se acopera toate daunele cauzate bunuri de orice
risc l/a care acestea ar fi expuse, cu exceptia riscurilor expres excluse, cum ar fi razboi, avarii provocate
de mine, bombi, piraterie. P/t a fi asigurat si aceste riscuri, partile treb sa specific in contr pe fiecare din
ele. Ex: AR+ celelalte riscuri.Distrugerea bunurilor in urma surveniriiriscurilor pot fi provocate de citeva
avarii: totale, partiale, comune, particulare. Totala => duce la pierderea intreaga a bunurilor asigurate sau
deteriorarea/ proprietatilor lui, incit devine imposibil utilize lui/dupa destin. Costurile de salvare depasesc
costul bunului. Partial => duce la disparitia, distrugerea partial a bun si este constatata imediat dupa
avarie de un comisar de avarie. Asiguratul va primi despagubirile in proportia bunurilor deteriorate.
Comuna => arunc distrug bunurilor asig in mod constient, in sc salv navei. Se va considera asemenea
avarii, daca au fost intreprinse rational si in situatii exceptionale. Daunele surv sunt impartite intre
propriet marfi si transportator.Particulara => daunele au surv ca urm a cazurilor fortuite.
3. Analizați etapele incheierii CIAo prima etapa este declaratia (cererea de asigurare) care consta in
completarea de catre asigurat a unui formular special al asiguratorului prin care se manifesta vointa de a
incheia contractual. Declaratia de asigurare permite asiguratorului sa-si faca o opinie asupra riscului pe
baza raspunsurilor asiguratului la intrebarile din formular. Fiind un act unilateral de vointa declaratia de
asigurare produce efecte juridice specific asigurarii numai dup ace a fost accepatat de asigurator. O alta
etapa o constituie analiza declaratiei de risc. Riscul prezinta pentru asigurator o importanta deosebita. In
functie de acest element se apreciaza daca se poate accepta riscul si marimea primei de asigurare aferenta.
Asiguratul trebuie sa faca declaratii complete chiar si atunci cind pe parcurs imprejurarile esentiale
privind riscul s-au schimbat. In caz contrar asiguratorul isi rezerva dreptul fie de a modifica contractual,
fie de a refuza despagubirea solicitata de asigurat. De regula contractual de asigurare se considera incheiat
prin plata primelor de asigurare si emiterea documentului de asigurare. Subiectul 18
1. Definiți arbitrajul commercial internațional conceptul de arbitaj commercial internațional este
susceptibil de mai multe acceptiuni. Intr-o prima acceptiune arbitrajul commercial internațional este o
institutie juridical pentru solutionarea litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internatioanale si
de catre persoanele investite cu aceasta sarcina, chiar de partile aflate in litigiu. Potrivit altei opinii
arbitrajul internațional este mijlocul prin care un litigiu sau mai multe litigii ce vor aparea in viitor pot fi
solutionate definit de o persoana neinteresata. Alti autori analizeaza arbitrajul commercial internațional ca
jurisdcitie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa asigure rezolvarea litigiilor
izvorite din raporturile comerciale internaționale.
2. Comparati diferite conceptii privind natura juridical a arbitrajului commercial
internaționalNotiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in
doctrina. Ea a generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite in aceasta
privinta: contractual, jurisdictional si mixta. Conform conceptiei contrcatuale arbitrajul commercial
international este un ansamblu de acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta
din faptul ca solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin
acordul lor in limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere.
Prin urmare puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante.
Sentinta arbitrala este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei sentinte rezulta
din vointa partilor litigante de a o adduce la indeplinire.Conceptia jurisdictional se fundeaza pe premise
ca statul este detinatorul puterii legislative si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile
care exista intre instantele judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:--Si judecatorul si
arbitrul au puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in litigiu asupra temeiniciei si
legalitatii pretentiilor formulate de reclamant--Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile
partilor aflate in lititgiu, care este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata
voluntary--Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de solutionare a
instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea arbitrala de hotarirea
judecatoreasca.Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si
jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al
activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati.
In doctrina juridical s-a mentionat ca in activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de originea sa
contractual, exprimata prin conventia de arbitraj, precum si de finalitatea sa jurisdictional exprimata in
sentinta pe care o pronunta si care este definitive si executorie.
Întocmiți o hotărire arbitrala
Subiectul 19
1. relatați caracteristicile esențiale ale bursei de mărfuriBursele de marfuri-reprezinta forma
organizatorico-juridica acarora de cele mai multe ori este Societatea pe actiuni,fara scop de profit unde de
asemenea cu ajutorul intermediarilor se negociaza in cadrul sesiunilor anumite bunuri.bursele de marfuri
–specializate pe marfuri individuale pe grupe de marfuri din aceeasi categorie economica sau pe marfuri
generale. Bursa de mărfuri, numită uneori bursă de comerţ, este o piaţă organizată şi specializată, la care
se negociază şi se încheie tranzacţii de mărfuri fungibile, standardizate. şi depozitabile. Bursa de mărfuri
îşi desfăşoară activitatea în clădi'l special amenajate, sub supravegherea şi controlul guvernamental.
Caracteristicile esenţiale ale bursei de mărfuri sunt următoarele:a) marfa care se negociază la bursă
trebuie să fie fungibilă si standardizată; b) bursa de mărfuri este o piaţă caracteristică la care se formeaz.
preţurile interne şi internaţionale de referinţă. Acestea influenţeazi formarea preţurilor tuturor mărfurilor
similare; c) înscrisul contractual este un document tipizat, uşor c1(' completat de personalul operaţional al
bursei; d) comerţul la bursele de mărfuri se caracterizează printr-o bun. informare a oamenilor de afaceri
şi prin repartizarea echilibrată a riscurilor; e) la bursele de mărfuri vânzătorul prezintă numai documentele
care atestă dreptul de proprietate asupra mărfurilor oferite spre vânzare. Nu este necesar ca marfa să fie
văzută de cumpărător, deoarece aceasta este standardizată; f) unitatea de măsură la bursă este lotul sau
contractul de bursl1 a cărui mărime este în funcţie de natura mărfii şi este fixată Îu regulamentul de
funcţionare şi de statut. De exemplu, un contract poate fi egal cu 50 tone de cafea, 30 tone de cacao, 100
tone grâu, 50.000 livre bumbac etc. --unele burse dispun de depozite proprii de mărfuri; -- realizarea
contractelor se face prin Casa de Compensaţie (Clearing House) sau prin bănci comerciale.
2. Caracterizați INCOTERMS 2010
INCOTERMS 2010 – un set de reguli intl p/t interpretarea termenilor com desemnind in detaliere dr si
oblig partilor CVI. Acest document specifica responsabilitatea cumparatorului si vinzatorului in cadrul
CCi, in ceea ce priveste locul si termenile de transmitere a responsabilit com juridice si de asig de la o
parte la alta.INCOTERMS se poate aplica cu titlu de uzanta, in masura in care “lex contractus”
recunoaste si da efecte uzantelor com. La fel sunt utilizate pe plan intl, in special, pe continutul European,
fiind elab sub egida CC din Paris, in vig 01.07.11.
Daca partile doresc sa le aplice este necesar ca ele sa faca referire expres in CCi , la termenul pe care l-au
ales si editia anului publicarii. Utilizarea termenilor este optional. Partile contractante au libertatea sa
aduca modificari, completari continutului termenului pe care l-au indicat.
INCOTERMS privesc in principal:- aspectele legate de livrarea marfii; - transferul riscurilor de la V la C;
- repart. chelt intre parti.Toate acestea au o corelatie din punct de vedere juridic:
-inche contr de transport; - indeplinirea formalit p/t import, export; - ambalarea, marcarea marfii. Nu
au dr ob probl referitor la :- cantitatea, calitatea si pretul marfii; - transmiterea dr de proprietate; -
solute litigiilor, ce pot aparea intre parti, pe cale arbitrala.
Scopul versiunii noi tine de schimburile produse in system intl de transport. O importanta din clause, este
in cea cu mare parte aspectul referitor la siguranta in comunicarea in format electronic in com intl care
este in crestere. Chiar si cea de-a s-a revizuire din 2000, a tinut seama de folosirea intense a EDE
(schimbul reciproc de date reciproce).
INCOTEMRS 2010 include 11 termeni, anterior erau 13. Care pot fi grupati in 2 mari categorii:
1.Clauze/conditii care se aplica tuturor modalit de transport;
2.Clauze ce se aplica doar transport maritmi sau fluvial.
Pentru simplitate, termenii INCOTERMS au fost grupati in 4 grupe mari:
Grupa E => clauza de evaluare, conform careia cumparatorul suporta practice toate costurile. Minim
oblig p/t vinzator, maxim p/t comparator.
Grupa F => cl de expediere in care vinzatorul se obliga sa ofere marfa agentului de transport numit de
comparator. Ex: FCA, FAS, FOB.
Grupa C => cl de expediere, vinzatorul suporta costurile p/t transport, dar nu isi asuma risc de
pierdere/deteriorare a marfii sau costuri suplimentare, surv in urma evenim ce au avut loc dupa
transportarea la punctual de destinatie convenit. Ex: CFR, CIF, CPT, CIP.
Grupa D => cl de destinatie, vinzatorul suporta si cheltuielile la sosire. El isi asuma toate obligatiile,
riscurile si costurile necesare p/t a transporta marfa la destinatie. (maxim p/t V si minim p/t C). Ex: DAT,
DAP, DDP.
3. Analizati prevederile Convenției de la Viena asupra contractelor de vînzare internațională de
mărfuri din 11 aprilie 1980 si CC al RM referitoare la obligatiile partilor contractante.
ARTICOLUL 34 Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el trebuie sa
execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazute de contract. In caz de remitere
anticipata, vanzatorul pastreaza, pana la momentul prevazut pentru remitere, dreptul de a remedia orice
defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu cauzeze
cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul pastreaza dreptul de
a cere daune-interese in conformitate cu prezenta conventie
ARTICOLUL 31Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfurile intr-un loc special, obligatia sa de
predare consta:a) cand contractul de vanzare implica transportul marfurilor—in remi-terea marfurilor
primului transportator pentru a le transmite cumparatorului;
b)cand, in cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se refera la un bun individual determinat
sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa determinata sau care
trebuie fabricat ori produs si cand, in momentul incheierii contractului, partile stiau ca marfurile se gaseau
sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special — in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului
in acel loc;c) in celelalte cazuri—in punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care
vanzatorul avea sediul sau la momentul incheierii contrac-tului.
ARTICOLUL 32 1. Daca in conformitate cu contractul sau prezenta conventie, vanzatorul remite
marfurile unui transportator $i daca marfurile nu sunt clar identificate potrivit contractului, prin aplicarea
unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte mijloace, vanzatorul
trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica marfurile.
2. Daca vanzatorul este tinut sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa incheie
contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de transport
adecvate imprejurarilor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de transport.
3. Daci vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului, el trebuie sa
efectuieze cumparatorului, la cererea acestuia, toate informatiile de care dispune §i care-i sunt necesare
incheierii acestei asigurari.ARTICOLUL 33 Vanzatorul trebuie sa predea marfurile:
a) daca o data este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, la aceasta data;
b) daca o perioada de timp este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, in
orice moment in cursul acestei perioade, in afara de cazul in care din imprejurari nu rezulta ca alegerea
datei revine cumparatorului, sau in toate celelalte cazuri, intr-un termen rezonabil calculat de la
incheierea contractului.ARTICOLUL 30 Vanzatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract §i de
prezente conventie, sa predea marfurile, sa transfere proprietatea acestora si, daca este cazul, sa remita
documentele referitoare la marfa.ARTICOLUL 53 Cumparatorul se obliga, in conditiile prevazute
de contract §i de prezenta conventie, sa plateasca pretul si sa preia marfurile predate.
ARTICOLUL 54 Obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe aceea de a lua masurile si de a
indeplini formalitatile destinate si permita plata pretului, care sunt prevazute de contract sau de legi si
reglamentari.ARTICOLUL 55 Daca vanzarea este valabil incheiata fara ca pretul marfurilor vandute sa
fi fost determinat in contract, in mod expres sau implicit, sau printr-o dispozitie care permite sa fie
determinat, partile sunt reputate, in lipsa unor indicatii contrare, ca s-au referit in mod tacit la pretul
practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului, in ramura comerciala respec-tiva, pentru
aceleasi marfuri vandute in imprejurari comparabile.ARTICOLUL 56 Daca pretul este stabilit in raport
de greutatea marfurilor, greutatea net; este cea care, in caz de indoiala, determina acest pret
ARTICOLUL 57 1. In cazul in care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-ur alt loc deosebit,
el trebuie platit vanzatorului:Ia sediul acestuia, sau
a) dacS plata trebuie facuta contra remiterii marfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.
2. vanzatorul trebuie sa suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii platii care rezulta din schimbarea
domiciliului s3u dupa incheierea contrac-tului.ARTICOLUL 58 1. in cazul in care cumparatorul nu este
tinut sS plateasca pretul intr-un alt moment determinat, trebuie sa-l plateasca in momentul in care, in
conformitate cu contractul si prezenta conventie, vanzatorul pune la dispozitia sa, fie marfurile, fie
documentele reprezentative ale marfurilor, vanzatorul poate face din plata o conditie a remiterii marfurilor
sau a documentelor.fn cazul in care contractul implica transportul marfurilor, vanzatorul poate face
expedierea sub conditia ca acestea sau documentele lor reprezen-tative sa nu fie remise cumparatorului
decat contra platii pretului.Cumparatorul nu este tinut de plata pretului inainte de a fi avut posibilitatea
s& examineze marfurile, in afara de cazul in care modalitatile de predare sau de plata pe care le-au
convenit partile nu-i lasa aceasta posibilitate.ARTICOLUL 59 Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul
la data stabilita prin contract sau care rezulta din contract si din prezenta conventie, fara a fi necesara nici
o cerere sau alta formalitate din partea vanzatorului. Subiectul 20
1. Definiți contractul de transport aerian internalional de marfuri.
Contractul international aerian de marfuri este un conteract in baza caruia o parte numita caraus se oblige
fata de cealalta parte numita expeditor ca in schimbul unei taxe de transport sa transporte pe calea aerului
anumite marfuri la destinatia convenita sis a le elibereze la acea destinatie.
2. Analizali obligatiile partilor in contractul de transport aerian international de marfuri
prin prisma prevederilor Conventiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la
transportul aerian intemalional de la Montreal din 28.05.1999.Expeditorul este obligat sa
intocmeasca correct scrisoarea de transport internațional, sa procure carausului toate celelate
documente necesare pentru marfa in vederea indeplinirii formalitatilor vamale sau de politie, sa
aduca marfa la aeronava in stare buna si ambalata corespunzator. Carausul are obligatia sa incarce
marfa pe aeronava la primire sis a o descarce la destinatie, sa comunice destinatarului sosirea
marfurilor sis a i le elibereze. Eliberarea marfurilor se face dup ace destinatarul achita creantele
care greveaza marfa in favoarea carausului care are un drept de retentive asupra marfurilor aflate
la bordul mijlocului de transport pina la achitarea de catre beneficiarii transportului a tuturor
sumelor datorate transportatorului. Carausul este obligat sa execute transportul in bune conditii. El
este raspunzator de daunele cauzate prin intirziere in executarea transportului, putindu-se exonera
numai daca dovedeste ca a luat toate masurile necesare pentru evitarea pagubelor sau ca s-a aflat
in imposibilitate de a lua masurile necesare. Daca marfa primita de destinatar a fost avariata,
acesta trebuie sa intocmeasca un protest imediat ce a descoperit acest lucru, dar nu mai tirziu de 7
zile pentru bagaje si 14 zile pentru marfuri. Pentru cazurile de intirziere protestul poate fi inaintat
in cel mult 21 de zile de la data primirii marfii de catre destinatar. Expeditorul are dreptul sa
retraga marfa de transport, pe aeroportul de plecare, in timpul calatoriei sau chiar de la destinatie
precum sis a dispuna predarea marfii altei persoane decit cea mentionata in contractual de
transport aerian. Carausul executa aceste dispozitii ulterioare incheierii contractului, cu obligatia
expeditorului de a plati eventualele costuri suplimentare.
Daca executarea ordinelor nu este posibilă carausul este obligat sa-l avertizeze pe expeditor despre acest
lucru. Destinatarul poate solicita eliberarea marfii unei alte persoane sau continuarea transportului pina in
alta localitate, cu suportarea tuturor cheltuielilor suplimentare. Daca destinatarul refuza primirea marfii
sau nu poate fi gasit carausul il notifica pe expeditor pentru a dispune asupra marfii.
3. Formulali mentiunile care trebuie inserate in scrisoarea de transport aerian. Contractul de
transport international aerian se incheie de regula sub forma scrisorii de transport aerian
international. Aceasta are numai o valoare probatorie care confirma incheierea contractului si
primirea marfii de catre caraus. Scrisoare de transport se incheie in 3 exemplare originale si mai
multe copii. Scrisoarea de transport international aerian trebuie sa contina:--Punctual de plecare si
de destinatie;--Greutate, volumul, numarul si dimensiunea coletelor, felul ambalajului, marcajul si
starea marfii date spre transport;-Numele si adresa destinatarului;--Numele si adresa
expeditorului;--Mentiuni cu privire la modul de plata ataxelor de transport si acelor accesorii;--
Documentele accesorii anexate la scrisoarea de trasura necesare indeplinirii formalitatilor vamale,
fiscal, fito-sanitare.
Subiectul 21
1. Relatati despre conditii de fond necesare pentru interventia raspunderii contractual in
raporturile de comert international O abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub
formă de daune interese ţine de analiza următoarelor elemente:1. Neexecutarea contractului 2.
Prejudiciul 3. Legătura cauzală între neexecutarea contractului şi prejuciul
 1. În dreptul intern şi internaţional, neexecutarea sau încălcarea contractului este condiţia de bază a
sancţiunii daune-interese, puse la dispoziţia creditorului lezat. Un rol important îl ocupă instituţia culpei,
care totodată este diferită: unele sisteme de drept impun debitorul o responsabilitate de plin drept; altele
cer existenţa culpei; iar altele au un sistem mixt, în care debitorul este responsabil de plin drept în unele
cazuri şi doar pentru culpă în alte cazuri. În RM culpa debitorului este necesară pentru survenirea
răspunderii, prin plata daunelor-interese, potrivit căruia debitorul poartă răspundere numai pentru dol sau
intenţie, sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel, sau dacă din
conţinutul sau natura contractului nu reiese altfel.
Prejudiciul – sistemele naţionale şi internaţionale prevăd acordarea de daune-interese numai atunci când
creditorului i-a fost cauzat un prejudiciu. Caracterul reparator al daunelor interese este privit prin prisma
principiului general, recunoscut în toate sistemele de drept şi se numeşte „reparare integrală a
prejudiciului” Legatutra cauzala dintre neexecutarea contractului si rejudicul produs. 2. Descrieti
principiile conform carora se face evaluarea judiciara a despagubirilor
În dreptul RM, răspunderea este prevăzută la art. 602 alin.1 – „dacă nu se execută obligaţia, debitorul este
ţinut să despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea
obligaţiei nu este imputabilă”. În dreptul francez, daunele interese, art. 1149 CC francez, dispune
„debitorul care a cauzat prin neexecutarea contractului un prejudiciu cocontractantului său, este ţinut să
repare pierderile suportate şi câştigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi să înlocuiască cu
titlu principal prestaţia neexecutată, fie să completeze alte sancţiuni, cum ar fi rezoluţiunea, excepţia de
neexecutare, executarea silită în natură ş.a. În common-law acordarea daunelor interese este remediul
obişnuit în cazul încălcării contractului. Dreputl la daune interese al părţii lezate există indiferent de
faptul dacă contractul a fost sau nu rezolvit. Acţiunea pentru daune-interese se află de plin drept la
îndemâna părţii lezate spre deosebire de acţiunea pentru executarea silită sau cea pentru restituire care
poartă mai mult un caracter restricţionar şi poate fi executată doar în anumite condiţii. Convenţia de la
Vinea, principiile dreptului european al contractelor şi UNIDROIT stabilesc ca principiu general că
creditorul trebuie să fie pus pe cât este posibil în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă contractul ar fi fost
executat în modul cuvenit. Această condiţie presupune că creditorul are dreptul la repararea integrală a
prejudiciului pe care l-a suportat din cauza neexecutării. Şi acest prejudiciu cuprinde: prejudiciul efectiv
şi venitul ratat. Art. 74 Conv Viena Articolul 610. Întinderea despăgubirii (1) Despăgubirea pe care o
datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul
ratat. (2) Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din
partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. (3) Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă
efectul nemijlocit (direct) al neexecutării. (4) Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care,
conform experienţei debitorului, nu putea fi prevăzut în mod raţional în cazul unei aprecieri obiective.
(5) Dacă neexecutarea obligaţiei este cauzată prin dol, debitorul răspunde şi pentru prejudiciul
imprevizibil.
3. Argumentati funcțiile clauzei penaleDef. Legala art.624 alin (1) clauza penala (penalitatea) este
o prevedere contractuala prin care părțile evalueaza anticipat prejudiciul, stipulind ca debitorul, in cazul
neexecutarii obligației, urmeaza sa remita creditorului o suma de bani sau un alt bun.
Din definitia clauzei penalerezulta ca ea are natura contractuala, adica, de regula este stabilita prin acordul
partilor – clauza penala conventionala. Insa pot exista cazuri cind, in mod exceptional, plata penalitatii
este prevaazuta de lege – clauza penala legala. In aceste cazuri, creditrul poate cere plata penalitatii
indiferent daca exista o conventie a partilor in acest sens.
Clauza penala se aplica numai daca nu este executata obligatia principala a contractului, care poate sa se
infatiseze ca o neexecutare totala sau partiala, ca o executare necorespunzatoare sau a o executare cu
intirziere, neexecutarea poate fi in acelasi timp, atit necorespunzatoare cit si cu intirziere. Prin urmare,
clauza penala acopera functia despagubirilor compensatorii si a celor moratorii.
Functiile clauzei penale Clauza penala indeplineste FUNCTIA DE GARANTIE, cit priveste executarea
obligatiei principale, prin faptul ca perspectiva consecintelor neexecutarii obligatiilor contractuale
indeamna pe debitor la executarea reala a contractului. Clauza penala are si o FUNCTIE DE
EVALUARE. Cluaza penala apare ca modalitate de evaluare conventionala anticipata a prejudiciului care
poate fi cauzat creditorului prin neexecutarea obligatiei si, a intinderii reparatiei sub forma de despagubiri
pe care debitorul o datoreaza creditorului. Clauza penala are si o FUNCTIA
COMPENSATORIE (raparatorie) deoarece are menirea de a compensa prejudiciul suferit de creditor
prin neonorarea obligatiilor contractuale de catre debitor. FUNCTIA DE SANCTIONARE care rezulta
din faptul ca penalitatea se plateste independent de intinderea prejudiciului, putind sa depaseasca limitele
acestuia, si chiar in lipsa oricarui prejudiciu. FUNCTIA DE STIMULARE debitorului la o conduita
corecta
Subiectul 22
1. Relatati despre clauza primului refuz
in baza clauzei primului refuz o parte contractanta A se obliga fata de cealalta — beneficiar — B, de a-i
propune sa realizeze in viitor o anumita operatie impreuna cu preferinta fata de orice alt client; iar in
cazul unui refuz al benefiziarului (B), celalta parte (A) este libera sa trateze cu oricare alt client.
Beneficiarul va avea, deci, optiunea de a participa la aceasta operatiune, cu preferinta fata de oricare alt
client, iar in cazul unui refuz din partea sa (primul refuz),cealalta parte va putea sa contracteze acea
operatie cu oricare alt client. Aceasta clauza exprima un antecontract unilateral, afectat de o conditie
suspensiva potestativa simpla din partea promitentului. Ea contine un antecontract unilate-ral, deoarece da
nastere obligatiei promitentului de a acorda prefe-rinta beneficiarului fata de alti clienti ai sai.
Promisiunea se poate referi la orice operatiune comerciala pe care promitentul ar intentiona sa o incheie
in viitor sau numai la o anumita operatiune, mai exact un anumit contract, aceasta din urma situatie fiind
cea mai frecvent intalnita in practica.
2. Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor nevalutare in practica executarii contractelor
comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se manifesta sub forma riscului de pret. Pe
piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care uneori este cauzata de fluctuatia monetara,
alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre momentul incheierii contractului si cel al Analizarii
executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul dintre cerere si oferta datorita unor factori conjuncturali,
care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta la anumite marfuri (sau servicii),
care constituie obiectul contractului.
Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de recalculare
sau de postcalculare a pretului. Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de
adaptare a acestuia la noile imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei
concurente, clauza de hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de
diverse masuri de protectie a concurentei.
Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de
indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.
Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre ele
este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre momentul
incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului materiilor prime,
energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea pretului contrac-tual (de
exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei clauze este de a proteja partile
impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a monedei de plata.
In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului (de
indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:a) Clauza de revizuire cu
indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intr-o unitate de masura uzuala, al
unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui baril de petrol, al unei tone de
cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.
b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru
varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite
cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca — necesare pentru realizarea obiectului
contractului.Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele
de antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste
materiale si forta de munca din fara beneficiarului.
c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea pretului
contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de moneda in care
este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul de referinta este un
indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe intreaga tara, pe
ansamblul economiei unui oras etc.Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii
globale de cumparare a monedei de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.
Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de
postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca §i clauzele de revizuire a pretului sj anume: mentinerea
pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in momentul
Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru beneficiar avantajul
ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii contractului, in functie de
ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat239, ca stipulatia cost f fee ii impune
cumparatorului toate riscurile de instabilitatte a preturilor sj nu este recomandabila la import. Clauza
ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul (vanzatorul, prestatorul
de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase oferite acestuia de catre un
tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza a fost cel mai des intalnita este
urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru! notifica vanzatorului primirea unei
oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios, facuta la un pret infe-rior pretului
contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special cele referitoare la calitate, cantitate si
termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in termen de 10 zile de la primirea notificarii
scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din oferta concurenta. In lipsa acordului
vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de obligata de a cumpara de la vanzator, iar
contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile de la primirea raspunsului".
Clauza clientului cel mai favorizat. Clauza clientului cel mai favorizat este stipulatia contractuala prin
care promitentul (vanzatorul, furnizorul de bunuri sau de servicii) se obliga sa acorde celuilalt contractant
(cumparator, beneficiar) cele mai favorabile conditii pe care le-ar acorda eventual unui tert; cu privire la
contracte avand acelasi obiect.
Uzual in practica aceasta clauza este formulata astfel: "Daca vanzatorul va consimti fata de un tert
conditii mai favorabile in ansamblu decat cele stipulate in prezentul contract pentru cantitate si calitate
comparabila, le va acorda de asemenea cumparatorului din acest contract cu incepere din ziua in care
devin aplicabile in raporturile cu terta persoana".245
3. Formulate asemanarile si deosebirile dintre clauza de hardship si clauza de forta majora si
dintre clauza de hardship si leziune Astfel este forţă majoră acel eveniment intervenit ulterior încheierii
contractului înafara contractului părţilor, imposibil de prevăzut, şi înlăturat, care împiedică executarea
obligaţiei. În comerţul internaţional, forţa majoră are mai mult un caracter convenţional, nu legal, şi în
consecinţă, părţile dau semnificaţie noţiunii şi efectelor pe care le va produce. Clauza de forţă majoră
poate fi invocată de oricare dintre părţi. Partea interesată va notifica celelalte părţi în termenele prevăzute
de contract, intervenţii a evenimentului, cu dovezile corespunzătoare. În comerţul internaţional, clauza de
forţă majoră, nu conduce în mod automat la rezilierea contractului, ci la suspendarea lui. Pe durata
suspendării părţile sunt libere să încheie contracte similare cu alţi parteneri. Dacă suspendarea durează o
perioadă mai lungă, stabilită de părţi (6-8 luni) contractul poate fi reziliat sau renegociat. În cazurile în
care împiedicarea este totală, debitorul se exonerează integral de plata unor daune sau penalităţi. Însă în
cazul în care împiedicarea este parţială, exonerarea de răspundere este direct proporţionată cu efectele
specifice împiedicării. CLAUZA DE HARDSHIP Inserarea acestei clauze permite modificarea
conţinutului contractului atunci cînd pe parcursul executării acestuia se produc fără culpa contractanţilor
evenimente care nu puteau fi prevăzute în momentul încheierii contractului, dar care schimbă în mod
substanţial datele, evenimentele avute în vedere în momentul contractării şi care crează pentru unul din
contractanţi consecinţe mult prea anevoioase pentru a fi echitabil ca acesta să le suport de unul singur.
Această clauză se utilizează cu precădere în contractele cu termen lung, mai cu seamă în contractele de
livrare de materie primă precum şi în contractele din domeniul informaticii.
În principiu, adaptarea contractului produce efecte juridice doare pentru viitor, datorită faptului că această
clauză nu acţionează în mod automat, ci numai după negocieri. Clauza de hardship este guvernată de
legea aplicabilă CCI. La fel, clauza de hardship, spre deosebire de clauza de forţă majoră, nu pune
problema exonerării de răspundere a vreo unei părţi ci doar a reechilibrării sau reactualizării prestaţiilor.
Art. 623 CC RM, UNIDROIT, Publicaţie Camerei Internaţionale de comerţ nr.650 din 2003. Subiectul 23
1. Definiti contractul de navlosire.Contractul de navlosire a fost definit ca acel contract prin care
armatorul numit navlosant se oblige ca in schimbul unei chirii numita navlu sa puna la dispozitia
celeilalte parti navlositorul nava apta pentru transport sau o anumita capacitate a acesteia in
vederea deplasarii marfii pe mare pina la destinatie.
2. Determinati categoriile contractului de navlosire.
Contractele de navlosire, utilizate în practica internaţională, pot fi clasificate astfel: In funcţie de natura
curselor efectuate pe mare:a. contractele de navlosire cunoscute sub denumirea de „charter party"
privind navele de curse neregulate (tramp);b. contractele de navlosire specifice navelor care efectuează
curse regulate, nave de linie, contractul de transport propriu-zis fiind dovedit prin conosament.
Navele de linie fac curse regulate între porturi conform unor orare (sau grafice) dinainte stabilite, fiind
utilizate pentru transportul unor partizi mici şi numeroase, putând îngloba mărfuri variate.In funcţie
de modul de angajare al navei contractele charter party(contractile de navlosire) pot fi clasificate
astfel: 1) voyage charter = contract de angajare de spaţiu maritim pentru una sau mai multe
călătorii. în practică, pentru o singură călătorie, se întrebuinţează expresia „în condiţii de voiaj" iar
pentru mai multe călătorii succesive „în condiţii de voiaje consecutive",
In cazul acestor contracte navlul se plăteşte fie după cantitatea mărfii încărcate pe navă, fie sub formă a
unor sume globale (lump sum) pentru întreaga capacitate de transport a navei.
2) Charter pe timp (time charter) = contractul de navlosire prin care armatorul pune la
dispoziţia navlositorului pe o anumită perioadă de timp, nava împreună cu echipajul, cu scopul ca nava
să fie folosită la transportul mărfurilor, al căror posesor este navlositorul.
Navlositorul poate folosi nava conform intereselor sale, poate să dea dispoziţii comandantului în ceea ce
priveşte ruta de urmat, în privinţa eliberării de documente despre marfa etc. Pentru serviciile aduse
armatorul (proprietarul) are dreptul Ia o chirie plătibilă anticipat, lunar, calculată de regulă după tonajul
deadweight al navei la linia de încărcare pe timp de vară.
Navlositorul suportă toate cheltuielile de exploatare a navei (combustibil, lubrifianţi, apă tehnică,
materiale de întreţinere etc) cu excepţia salariilor şi hranei echipajului care sunt în sarcinaarmatorului. 3)
charter by demise (sau bareboat charter sau charter prin cesiune)= se caracterizează prin aceea că
angajarea se referă Ia nave fără echipaj. Nava şi întreg echipajul,
inclusiv comandantul, sunt angajate la ordinele navlositorului. Cheltuielile legate de
utiliz area navei, respectiv salariile echipajului, aprovizionarea cu provizii, combustibil, plata taxelor
portuare, efectuarea de reparaţii revin navlositorului.
Necesitatea de a încheia contracte de navlosire cu maximum de celeritate, necesitatea izvorâtă din tehnica
navigaţiei şi din cheltuielile ocazionate de orice întârziere în cursele navelor pe de o parte, precum şi
diversitatea legilor în vigoare în portul de destinaţie pe de altă parte, a determinat părţile contractante să
utilizeze formulare tip: charter party, întocmite sau adoptate de diferite organizaţii de transporturi
maritime, asociaţii constituite şi recunoscute pentru apărarea intereselor proprietarilor de nave şi ale
navlositorilor etc.
3. Anilizati obligatiile partilor in contractul de navlosire. 1.Obligatiile navlosantulu In primul rand,
din contract rezulta urmatoarele obligatii pentru navlosant: A. obligatia de a pune la dispozitia
navlositorului nava stabilita. B. obligatia de a pune la dispozitia navlositorului nava in buna stare de
navigabilitate. Ceea ce inseamna ca aceasta trebuie sa reziste la navigatia si riscurile pe care ruta le
presupune, dintre portul de incarcare si cel de destinatie.C. obligatia de a intreprinde masuri pregatitorii
cu privire la nava si la incarcatura. In ipoteza in care nava nu se afla in portul de incarcare, inainte de a
porni catre acest port din portul in care se afla, trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli: 1. In
momentul in care nava proneste in cursa catre portul de incarcare, comandantul ei este obligat sa notifice
acest lucru agentului din portul de incarcare. Deasemeni el este obligat sa notifice data aproximativa a
sosirii navei, principalele caractere tehnice, precum: lungime, latime, numarul hambarelor, dimensiunea
lor, pescajul... 2. Ulterior, in timpul cursei, comandantul navei este obligat sa precizeze data si ora sosirii
navei in portul de incarcare, prin avizari ulterioare – radiograme. La sosirea in port, comandantul navei
este obligat : 1. sa anunte organele portuare ( vamale, sanitare, de graniceri...) 2. sa solicite aprobarea de
acostare ( “ libera practica “ ) 3. sa solicite aprobarea de a incarca in portul respectiv. Dupa ancorarea la
dana de incarcare, comandantul navei inmaneaza navlositorului notice-ul prin care este avizat ca poate
proceda la incarcarea navei. Acest notice, poarta denumirea de notice of readiness. De asemeni i se lasa la
dispozitie un interval de cateva ore de la inmanarea documentului si pana la inceperea efectiva a
incarcarii, dupa a carui expirare incepe sa curga timpul de incarcare.
Pe durata incarcarii, comandantul navei este obligat sa se ingrijeasca de supravegherea stivuirii
corespunzatoare a incarcaturii pentru a se asigura utilizarea intregii capacitati de transport a navei si a se
evita punerea in pericol a navei si a echipajului. D.Obligatiile navlosantului in timpul calatoriei
Odata incarcata marfa, navlosantul are obligatia de a transporta marfa la destinatie in buna stare si la
termenul stabilit in contract. Inainte de a parasi portul de incarcare, comandantul navei este obligat sa
verifice instalatiile ei, sa le puna in stare de functionare, sa inchida si sa asigure etanseizarea magaziilor
vasului si sa verifice efectivul de personal si actele necesare in vederea deplasarii, sa pregateasca
echipajul, efectivul acestuia, certificatele de vaccin. Se notifica destinatarului plecarea din portul de
incarcare, aplicandu-se aceeasi procedura de avizare ca la sosirea in portul de incarcare. In situatia in
care in timpul calatoriei nava se defecteaza si devine inapta de a continua calatoria, comandantul navei
este obligat sa ia toate masurile ce se impun pentru conservarea cantitatii si calitatii a marfii, sa gaseasca
o alta nava si sa realizeze transbordarea marfii pe aceasta. Daca pentru repararea navei este necesar un
timp scurt, calatoria se va relua pe aceasta nava.
O alta obligatie esta aceea de a executa transportul pe calea cea mai directa, orice abatere neputandu-se
face decat cu autorizatia prealabila a navlositorului cu exceptia cazului cand exista un pericol pentru nava,
incarcatura sau echipaj. Navlosantul este obligat sa asigure buna stare de navigabilitate pe intreaga durata
a calatoriei raspunzand pentru toate greselile comandantului comise in domeniile navigatiei,
administratiei pe nava si pentru lipsa de diligenta in pastrarea si conservarea marfii.
La ajungerea in portul de destinatie se vor indeplini formalitati similare cu cele din portul de incarcare.
Armatorul are obligatia de a preda marfa destinatarului prevazut in contract sau celui ce poseda
conosamentul. Descarcarea se va realiza la dana prevazuta in contract . Dupa terminarea operatiunilor de
descarcare si primire a marfii se va semna de primirea marfurilor pe copia conosamentului ce se afla la
comandantul navei. Comandantul navei este obligat sa avizeze destinatarul, sa anunte organele portuare –
capitania, organele vamale, graniceresti, sanitare pentru efectuarea controlului de sosire si obtinerea
aprobarii inceputului operatiunilor de descarcare permisul de acostare. Dupa terminarea acestor
formalitati, comandantul navei este obligat sa inmaneze agentului notice-ul, din acest moment incepe sa
curga timpul de stalii acordat pentru efectuarea descarcarii marfurilor. Ajunsa in portul de destinatie,
comandantul navei este obligat sa pregateasca nava pentru descarcarea si eliberarea marfurilor, in bune
conditii, posesorilor conosamentelor sau destinatarilor prevazuti in contract. 2.Navlositorului ii revin
urmatoarele obligatii: 1.pregatirea marfurilor in vederea predarii lor la transport, imediat ce a primit
instiintarea ca nava a plecat spre portul de incarcare, respectandu-se principiul: marfa asteapta nava
2.inceperea incarcarii marfii in momentul de la care curge timpul de incarcare si terminarea acestei
operatiuni in timpul prevazut in contract. 3.sa plateasca navlul3.Obligatiile destinatarului In ceea ce-l
priveste pe destinatar, el este tinut de urmatoarele obligatii: 1. sa se prezinte la data si ora ce i-au fost
notificate pentru a prelua marfa. 2. sa verifice starea transportului si in cazul in care constata lipsuri
cantitative sau calitative sa intocmeasca protestul in care se vor consemna aceste lipsuri si pe care il va
inainta armatorului. 3. sa se incadreze cu descarcarea marfii in timpul liber tarifar, in caz contrar
calculandu-i-se contrastalii si supercontrastalii. 4. sa achite sumele ce cad in sarcina sa si care sunt
consemnate in contractul de transport.
Subiectul 24
1. Definiti contractul commercial internatioanal
Operațiunile comerciale internaționale privind schimbul sau prestarea de servicii și lucrări pentru a
asigura siguranța necesară operatorilor trebuie să îmbrace forma unui AJ care este CCI. Profesorii
francezi Jacquet și Delebeque observă că CCI reprezintă instrumentul juridic în procesul schimburilor
comerciale internaționale și orice operațiune de comerț internațional se realizează prin intermediul
contractelor, de unde rezultă locul și rolul acestora. În efectuarea operațiunilor comerciale internaționale
CCI este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane fizice sau juridice din state diferite în
scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comerț internațional. Din definiție rezultă că
CCI este un act volitiv, prin urmare este un AJ. Între act juridic și contract există o legătiură strînsă.
Astfel, AJ este categoria de gen, iar contractul este categoria de specie. Într-o altă opinie se consideră că
este CCI acel contract comercial încheiat de un comerciant român cu o parte străină sau pe o piață străină.
Din acestă definiție rezultă că CCI întrunește 2 caracteristici: comercialitatea și internaționalitatea.
2. Clasificati contractele comerciale internaționale după criteriile specifice DCI
Principiul libertății contractuale permite participanților la raporturile comerciale internaționale să încheie
o mare varietate de contracte. Astfel, studiul CCI permite de a face sau de a evidenția unele criterii de
clasificare propii DCI.
1. În funcție de obiectul CCI deosebim:--Contracte care reglementează raporturi juridice translative
de drepturi. Aceste se împart în: contracte de livrare a materiei prime, produse care realizeaza
transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor de la vînzător la cumpărător.-----Contracte
ce se referă la tranferarea temporară a dreptului de folosință asupra unui bun cum ar fi contractul
de brevete de inventii, mărci de fabrică sau de comerț, de serviciu, de licență a unor programe
inform etc.---Contracte ce vizează executarea de lucrări (contracul de inginering consulting).---
Contracte ce vizează prestarea de servicii (contractul de intermediere, comisionul, mandatul
internațional, transortul, asigurarile, reasigurarile, depozitul de mărfuri, operațiunile bancare.)
2. În dependență de subiectul de drept participant la raporturile de DCI:--Contracte încheiate între
state – trebuie să prevadă în mod obligatoriu legea apicabilă contractului, instanța competentă a
soluționa eventualele litigii, declarație expresă a părților de renunțare la imunitate de jurisdicție în
legătura cu acel contract.--Contracte încheiate între state și comercianți din alte state (contracte
mixte).--Contracte încheiate între persoane fizice și persoane juridice din diferite state.
3. După durata contractelor--Pe termen scurt---Pe termen mediu---Pe termen lung.
Marea majoritate a contractelor se încheie pe termen mediu și lung (contracte de parovizionare cu
materie primă, cu energie, de cooperare economică și tehnico-știihnțifică). Aceste contracte îmbracă
forma unor contracte cadru cu conținut generic care sînt detaliate prin contracte subsecvente
complementare pentru fiecare etapă de executare.
4. În funcție de modul de executare--Cu executare instantanee – contracte care au ca obiect una sau
mai multe prestații care se execută dintr-o dată (vînzarea internațională de marfuri).--Cu executare
succesivă – a căror executare se desfășoara în timp. Aceaste la rîndul său pot fi:
---Contract cu executare continuă ca o prestație continuă (leasing, societate comercială).--Contract cu
executare esalonată- se execută sub formă de prestații repetate (contract de vînzare cumparare cu plata în
rate, contract de furnizare de electricitate, gaze naturale.)
3. Evidențiați particularitățile privind condițiile de validitate ale CCI
În lipsa unor reglementări speciale condițiile de valabilitate a CCI sînt cele de drept comun. În sistemul de
drept romano-germanic ele sînt tratate destul de uniform și acestea sînt:--Capacitatea părților de a
contracta—Consimțămîntul--Cauza –Obiectul---Forma – atunci cind este prevăzută de lege sub
sancțiunea nulității.Capacitatea de a contracta a p.f. comerciante e reglemntată de lex patriae în sistemul
de drept continental, lex domicilli în common law. Capacitatea de a contracta pentru persoanel juridice –
lex societatis. Statul ca parte contractantă poate apărea sub dubla ipostază. Organizațiile
interguvernamentale – capacitatea juridica în conformitate cu scopul pentru care a fost înființată.
CCI ca și cele civile se încheie prin realizarea acordului de voință a părților. Astfel, consimțămîntul se
concretizează în oferta făcută de o parte și în acceptarea acesteia de către altă parte. Consimțămîntul va
produce efecte juridice dacă:--A fost exprimat în mod liber, în cunostintă de cauză și exteriorizat în
diferite modalități--Să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice--Esența consimțămîntului
trebuie să fie certă nefiind viciat în conținutul său intelectual prin eroare sau dol, și nici în libertatea
exercitării prin violență si constrîngere.Eroare art.3.4. UNIDROIT, dol art. 3.8 UNIDROIT. Leziunea
este prejudiciul material pe care îl suferă una din părțile contractului din cauza disproporției vădite de
valoare existente la momentul încheierii contractului între prestația la care s-a obligat și prestația pe care
urmează să o primească în locul ei art. 3.10 UNIDROIT. Astfel, leziunea ca temei de anulare a
contractului presupune două elemente:--Disproporția vădită între contraprestații ceea ce face ca contractul
să fie extrem de nefavorabil pentru una din părți.--Profitarea de starea de nevoie creată de un concurs de
împrejurări grele în care se află cealaltă parte, cum ar fi dezavantaj economic, lipsa de experienta a uneia
din parti.O problemă importantă este determinarea obiectului în care consimțămîntul va produce efecte
juridice. Art. 201 CC manifestarea de voință care trebuie recepționată de cealaltă parte poate produce
efecte în momentul în care parvine acesta indiferent de faptul daca a luat cunostintă cu conținutul
acesteia. Valabilitatea consimțămîntului și existența viciilor de consimțămînt se apreciază doar la
momentul incheirii conttractului.
Obiectul este prestatia actiunea/inacțiunea la care se obligă părțile sau una din acesta la contract. -
Obiectul contractului trebuie să fie determinat sau determinabil. Majoritatea contractelor au obiect
determinabil în viitor. Bunurile care fac obiectul contractului pot fi bunuri individual detreminate si
bunuri determinate generic, cel puțin detreminate în specia lor ți individualizate prin cîntărire, numărare,
măsurare etc. la fel, obiectul contractului poate fi determinat și prin anumite condiții referitoare la
sortiment și ambalaj.--Trebuie să fie posibil atît din punct de vedere material fizic, cît și din punct de
vedere juridic. Unele legislatii prevad expres ca este nul contractula al cărui obiect este imposibil (art. 670
CC). Imposibilitatea trebuie să fie absolută, adică prestatia trebuie sa fie imposibila nu doar pentru
debitor, ci pentru orice persoană.--Obiectul trebuie să fie licit. Caracterul licit trebuie să fie raportat atît la
ordinea juridcă națională și internațională, să nu contravină dispozițiilor legii, ordinii publice și bunurilor
moravuri (ca exemplu imposibilitatea executării unui contract de import/export în cazul instituirii unui
embargo)Cauza reprezintă scopul în vederea căruia părțile conractuale îsi dau consimtamîntul. Pt a fi
valabilă cauza trebuie să îndeplinească următoarele condiții:--Să existe. Aj fara cauza nu poate avea nici
un efect juridic.--Să fie reală. AJ fondta pe o cauză falsă nu poate avea efecte juridice.--Să fie licită și
morală.Aceste cerințe se apreciază în funcție de legea palicabilă contractului. În comerțul internațional
com întîlmi operatiuni care se realizează numai prin AJ cauzale, ci si prin AJ abstracte (titlurile de credit).
Subiectul 25
1. Relatati despre caracterul complex al contractului internationala de factoring prin prisma
conventiea de la Ottawa din 1988 si prevedrilor CC al RMArticolul 1290. Contractul de factoring
(1) Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă să
cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele apărute sau care vor apărea
în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de lucrări către terţi, iar
factorul îşi asumă cel puţin 2 din următoarele obligaţii: a) finanţarea aderentului, inclusiv prin
împrumuturi şi plăţi în avans;b) ţinerea contabilităţii creanţelor;c) asigurarea efectuării procedurilor de
somare şi de încasare a creanţelor;d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele
preluate (delcredere). (2) Contractul de factoring se încheie în scris.(3) Cesiunea creanţelor trebuie să fie
notificată debitorilor.(4) Părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile
creanţelor care fac obiectul contractului, precum şi elementele pentru determinarea sumei de plată. (5)
Faţă de contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanţă în măsura în care
dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd sau din esenţa factoringului nu reiese altfel.El este un contract
complex, incluzind elemente specific creditului, prestarii serviciilor financiare si cesiunii de creanta.
Relatiile de factoring au un caracter mai complicat decit o cesiune de creanta obisnuita, imbinindu-se nu
doar cu relatiile de imprumut si credit, dar si cu posibilitatea prestarii altor servicii financiare, cum ar fi
evident contabila, asigurarea efectuarilor procedurilor de somare si incasare a creantelor.
2. Stabiliti criteriile de clasificare si varietatile contactului international de factoring În practică se
întâlnesc mai multe tipuri de factoring. Din punctul de vedere al momentului achitării creanţelor
cumpărate de la aderent şi a serviciilor suplimentare oferite acestuia există: -factoring tradiţional, clasic
(old line factoring)- plata creanţelor cesionate de aderent se face de către factor în momentul acceptării
acestora, în momentul în care factorul intră în posesia lor; astfel, îşi asumă finanţarea şi gestionarea
creanţelor preluate, precum şi asumarea riscului de neplată; - factoring la scadenţă (maturity factoring)-
factorul plăteşte facturile la momentul scadenţei acestora, asumându-şi gestionarea facturilor şi riscul de
neplată a acestora de către debitorii cedaţi; -factoring de agent (agency factoring) – factorul cumpără
creanţele aderentului, după ce le acceptă le plăteşte anticipat, preia riscul de neplată din partea
debitorilor; gestiunea creanţelor rămâne însă în sarcina aderentului. Acesta va urmări plata facturilor şi o
va încasa de la debitori, în nume propriu, remiţând-o de îndată factorului. Aderentul de comportă ca un
intermediar, agent, al factorului. Din punctul de vedere al confidenţialităţii operaţiunii există: -factoring
închis (scontare confidenţială a facturilor) – acest tip de factoring oferă clientului posibilitatea de a păstra
confidenţialitatea cu privire la faptul că a apelat la un factor; -factoring deschis prin intermediul căruia
aderentul cedeazăfactorului toate creanţele, notificând debitorii în acest sens. Din punctul de vedere al
dreptului de regres pe care banca îl poate exercita asupra aderentului, există: -factoring cu regres
(factoring with recourse) - în caz de neplată, factorul îşi va recupera sumele neîncasate de la aderent prin
exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prinvalorificarea
garanţiei; -factoring fără regres (non-recourse factoring) - factorul plăteşte aderentului contravaloarea
acceptată a facturii sau facturilor, o parte imediat după emitere şi restul în termen de un anumit număr de
zile de la data scadenţei facturii, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau mai multe dintre
facturi. În intervalul respectiv de zile de la scadenţa facturii(lor), banca încearcă sărecupereze sumele de
la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat împotriva riscului de
neîncasare. Factorul nu se îndreaptă către aderent în vederea recuperării contravalorii facturilor, neavând
drept de regres asupra acestuia. Din punctul de vedere al participanţilor la operaţiunea de factoring,
putem deosebi între: -factoring intern – în acest caz, nu putem vorbi despre un contract comercial
internaţional; acesta se desfăşoară pe teritoriul aceleiaşi ţări, în cadrul acestei operaţiuni intervenind un
singur factor; -factoring internaţional – acest tip de factoring presupune existenţa unui contract
comercial internaţional, în cadrul operaţiunii intervenind doi factori (factorul de export şi cel de import).
Factorul de export achiziţionează creanţele exportatorului (numit şi aderent) asupra importatorului,
cedându-le apoi factorului de import. Distingem, de asemenea, factoring de tip back-to-back; aceasta
constituie o formăspecifică companiilor care îşi derulează operaţiunile de export prin intermediul unor
subsidiare al căror capital şi resurse administrative sunt reduse pentru că acestea se bazeazăexclusiv pe
suportul financiar şi administrativ al companiei mamă/exportatorului.
3. Argumentati oportunitatea selectarii tipului contractului international de factoring in functie
de volume prestatiei si de raspunderea factorului Factoringul evită primirea plăţii la diferenţă de câteva
săptămâni sau chiar luni după livrare. Această tehnică bancară are avantajul că determină creşterea
vânzărilor pe pieţele străine prin oferirea unor termeni competitivi de vânzare. De asemenea, ea oferă un
nivel de protecţie adecvat în vederea diminuării beneficiului nerealizat pentru clienţii din străinătate.
Comisioanele plătite factorului se bazează pe volumul de vânzări, astfel încât costul fluctuează în funcţie
de vânzări, scăzând costurile de operare în timpul perioadelor de vânzări reduse. Prin intermediul
factoringului, se asigură lichidităţi pentru mărirea capitalului rulant, importatorii nu trebuie să deschidă o
scrisoare de credit şi se oferă o putere mărită de cumpărare fără blocarea liniilor de credit existente.
Efectele între părţi. Dreptul de creanţă se transferă din patrimoniul aderentului în patrimoniul factorului
păstrându-şi natura, aderentul având obligaţia de a remite factorului la intervalele convenite facturile din
perioadele respective, garanţiile şi documentele justificative, precum şi declaraţia prin care aderentul
transmite factorului în plină proprietate creanţele reprezentând preţul mărfurilor sau prestaţiilor, furnizate
şi acceptate de clienţi, cu dispoziţia ca plata să se facă direct factorului. Data cesiunii creanţelor diferă în
funcţie de operaţiunea de factoring: în cazul factoringului clasic factorul dobândeşte proprietatea
creanţelor transmise de aderent împreună cu toate drepturile şi garanţiile aferente, de la data naşterii
creanţei (sau la câteva zile după aceasta), în timp ce în situaţia factoringului la scadenţă dobândirea
dreptului de proprietate coincide cu data exigibilităţii creanţei. Factorul are dreptul de a percepe
comisionul de factoring şi, în anumite cazuri,comisionul de finanţare. De asemenea, factorul este
însărcinat cu păstrarea evidenţei operaţiunilor de factoring. Ulterior subrogării, factorul devine singurul
creditor, în această calitate putând intenta acţiunile în plată contra debitorului şi fiindu-i opozabile toate
excepţiile inerente creanţelor născute anterior subrogării. Factorul dobândeşte concomitent cu
proprietatea creanţelor toate drepturile aderentului faţă de debitorii săi, pierzând însă acţiunea în regres
împotriva aderentului plătit, cu excepţia acţiunii în repetiţiune a plăţii nedatorate pentru inexistenţa totală
sau parţială a creanţeiEfectele faţă de debitorul cedat se produc doar în situaţia în care debitorul cedat este
notificat în acest sens. Notificarea subrogării se face de către aderent debitorului său pentru a-l înştiinţa că
plata trebuie efectuată doar către factor. Pe această cale a notificării se evită o plată cu bună credinţă către
alte persoane.
Subiectul 26
1. Definili contractul internalional de transport feroviar de marfuri.
Varietate a contractului comercial de transport avand ca obiect bunuri mobile a caror cantitate (greutate
sau volum) depaseste limitele admise prin regulamente pentru bagaje sau mesagerii si presupunand
utilizarea ca mijloace de transport a bunurilor respective, vagoanele de cale ferata.
Contractul se incheie intre predatorul marfurilor si intreprinderea de cale ferata din statia de incarcare,
care actioneaza atat in nume propriu cat si in numele cailor ferate ce concura la realizarea transportului
international respectiv; incheierea acestui contract se face sub forma unui document tipizat, numit
scrisoare de trasura internationala.
2. Expuneti obligatiile partilor in contractul international de transport feroviar de marfuri.
Obligatiile predatorului(expeditorului==Încarcarea si descarcarea marfurilor se executa, dupa
caz, de expeditor sau calea ferata, respectiv de destinatar ori calea ferata.atunci când obligatia de
încarcare sau descarcare a marfii revine caii ferate, este necesara încheierea unei conventii scrise
intre parti si numai daca este organizata în acest scop.==Expeditorul este obligat ca înainte de a
încarca, sa procedeza la verificarea mijlocului de transport pus la dispozitie de calea ferata si, de
asemenea, ca si destinatarul, are obligatia legala de a incarca sau descarca zi si noapte, inclusiv
duminica si sarbatorile legale. ==Plata taxei de transport. Aceasta plata se refera atit la plata de
transport propriu-zisa cit si la cele
accesorii.==Marcarea marfii incit sa poata fi usor deosebita de marfurile altor expeditori.Obligatiile caii
ferate in vederea executarii transportului==Încheind contractul de transport, calea ferata se obliga sa
transporte marfa la destinatie si s-o predea destinatarului, in cantitatea si in starea in care a primit-o. În
scopul realizarii acestei obligatii principale, caii ferata îi revin urmatoarele îndatoriri: sa puna la dispozitia
expeditorului mijloace de transport stabilite la termen si în starea corespunzatoare, adica sa fie adecvate
însusirilor marfii ( vagoane închise sau deschise, cisterne, etc.) în buna stare tehnica si curate.==Carausul
are obligatia sa-l avizeze pe expeditor inainte de ora punerii la dispozitie a vagoanelor. Ora stabilita în
avizare are o deosebita importanta practica pentru ca din acest moment,începe sa curga termenul liber
tarifar de încarcare la expirarea cariua începe curgerea locatiilor, iar odata încarcat vagonul, încape sa
curga termenul de executare a transportului.===Pentru asigurarea integritatii marfurilor încredintate la
transport, calea ferata este obligata sa organizeze paza si supravegherea pe întraga perioada, de la
preluarea de la expeditor si pâna la predarea marfurilor catre destinatar.===O alta obligatie a caii ferate
este aceea de a executa transportul în termenele stabilite între caile ferate participante la transport sau prin
tarifele internationale aplicabile de la statia de predare pâna la statia de destinatie.==Carausul are
obligatia sa avizeze beneficiarul de transport telefonic, telegrafic sau în scris, la sosirea transporturilor de
coletarie si de vagoane si a vagoanelor programate pentru încarcare.
1. Analizali scrisoarea de trasura internationala.Scrisoarea de trasura este pusa la dispozitie de
catre calea ferata si se completeaza de expeditor, iar datele cuprinse în chenare cu linie groasa se
completeaza de caraus.Completarea scrisorii de trasura trebuie facuta în asa fel încât sa nu se stearga
literele, sa nu prezinte stersaturi, adâugiri, prescurtari etc., într-un asemenea caz carausul putând sa o
respinga.Pentru fiecare expeditie trebuie sa se întocmeasca o scrisoare de trasura. Aceeasi scrisoare de
trasura nu poate sa priveasca decât încacatura unui singur vagon. Dispozitiile complementare pot deroga
de la aceste reguli.Scrisoarea de trasura, potrivit prevederilor art. 12 CIM, trebuie sa fie tiparita în doua
sau trei limbi , din care cel putin una sa fie aleasa dintre limbile de lucru ale organizatiei.[8]Scrisoarea de
trasura trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:- locul si data întocmirii scrisorii de trasura,
din aceste mentiuni rezultând competitia teritoriala în caz de litigiu si momentul încheierii contractului de
transport, cât si al transferului detentiunii marfii de la expeditor la caraus, cu implicatiile ce decurg de
aici;- denumirea statiei de predare si acelei de destinatie;- numele (denumirea), domiciliul (sediul) si
numarul contului bancar al destinatarului. Precizam ca în documentul de transport nu poate figura decât
un singur destinatar;- denumirea marfii predate la transport, care trebuie sa corespunda indexului
alfabetic al marfurilr, greutatea si alte elemente de identificare a încarcaturii; - numarul vagonului si, în
plus, pentru vagoanele particulare, tara, pentru marfurile a caror încarcare incuba predatorului;
enumerarea detaliata a documentelor însotitoare: vamale, fiscale, administrative etc;- numele
(denumirea), domiciliul (sediul) si expeditorului si semnatura sa ori aplicarea stampilei sale sau ambele.
Ca expeditor trebuie sa fie înscrisa o singura persoana fizica sau un alt subiect de drept.
În afara acestor mentiuni obligatorii, scrisoarea de trasura poate contine si urmatoarele mentiuni
facultative:- "în gara" , sau , "a se preda la domiciliu" ;- " francare" sau "transmisie" ,în primul caz
taxele se platesc de expeditor, iar în al doilea, de catre destinatar;-suma rambursului care greveaza
transportul;- itinerariul si indicarea garilor unde se face vamuirea;- indicatii speciale de expediere a
marfii sau reexpediere a marfii.Scrisoarea de trasura trebuie sa contina, daca e cazul, toate celelalte
mentiuni prevazute în regulile uniforme. Ea nu poate contine alte mentiuni decât daca sunt impuse sau
admise de legile si reglementarile unui stat, de dispozitiile complementare sau tarifare si nu sunt contratre
regulilor uniforme.Cu toate acestea, predatorul poate sa înscrie în spatiul scrisorii de trasura rezervat în
acest scop, însa numai cu titlu de informatie pentru destinatar, mentiuni care se refera la expeditie, fara ca
din aceasta sa rezulte vreo obligatie sau raspundere pentru calea ferata.
Scrisoarea de trasura nu poate fi decât nominativa.Scrisoarea de trasura se va compune din cinci parti,
fiecare având o anumita destinatie:- scrisoarea de trasura unicat(originalul), care însoteste marfa pe tot
parcursul, pâna la statia de descarcare- scrisoarea de trasura duplicat, care ramâne în posesia
expeditorului, atestând predarea marfii catre calea ferata si încheierea contractului de transport;-- matca
scrisorii de trasura, care ramâne în registrul statiei de predare, probând încheierea contractului;--avizul,
care se înmâneaza destinatarului, anuntându-i sosirea marfii în statia de descarcare;-- adeverinta de
primire, care atesta primirea marfii de catre destinatar si semnata de acesta, ramâne la cârâus.Scrisoarea
de trasura poate fi însotita de urmatoarele documente:-- foaia de expeditie, care se întocmeste uneori,
dar nu obligatoriu, si însoteste marfa pâna la destinatie;--actul de plata centralizata, acre serveste ca
instrument de decontare cu calea ferata;certificatul de trecere a frontierei.Scrisoarea de trasura nu
constituie titlu reprezentativ al marfii. În cazul transportului de mesagerii, documentul de transport poarta
denumirea de buletin de mesagerii.
Subiectul 27
1. Relatați despre forta juridical a clauzelor prestabilite
Clauze contractuale standard sînt toate clauzele formulate anticipat pentru o multitudine de contracte, pe
care o parte contractantă (utilizator) le prezintă celeilalte părţi la încheierea contractului. Este indiferent
dacă prevederile formează un document separat sau sînt parte a documentului ce reprezintă contractul, de
asemenea nu importă numărul condiţiilor şi forma contractului. Nu există clauze contractuale standard în
măsura în care condiţiile contractului au fost negociate în particular între părţi. Condiţiile contractuale
standard devin numai atunci parte a contractului cînd partea care le propune le aduce, în momentul
încheierii contractului, în mod expres la cunoştinţa celeilalte părţi sau îi asigură în alt mod posibilitatea,
luînd în considerare şi handicapul acesteia, să ia cunoştinţă de conţinutul lor şi, cînd cealaltă parte este de
acord, să le accepte. Se poate dispune prin lege includerea clauzelor contractuale standard în unele tipuri
de contracte chiar şi fără respectarea condiţiilor de la alin.(3). Părţile contractante pot, pentru un anumit
fel de contracte, să convină asupra validităţii unor clauze contractuale standard determinate, luînd în
considerare exigenţele prevăzute la alin.(3).Clauzele contractuale negociate au prioritate faţă de clauzele
contractuale standard. Dispoziţiile din clauzele contractuale standard care, în raport de împrejurări, în
special în raport cu aspectul sau aparenţa exterioară a contractului, sînt atît de neobişnuite încît partea
care contractează nu trebuie să presupună existenţa lor nu devin clauze în contract.O clauză contractuală
standard este lipsită de efect dacă prejudiciază disproporţionat, contrar principiilor bunei-credinţe,
cealaltă parte a contractului. În acest sens, se iau în considerare conţinutul contractului, împrejurările în
care clauza este inserată în contract, interesele reciproce, alte împrejurări. (2) Caracterul inechitabil al
clauzelor contractuale standard se prezumă în caz de dubiu dacă o prevedere: a) nu este compatibilă cu
principiile de bază (esenţiale) ale reglementărilor de la care derogă; b) limitează drepturile sau obligaţiile
esenţiale, care rezultă din natura contractului, de o manieră care periclitează scopul contractului; c) nu
este clară. (3) Aprecierea caracterului inechitabil al clauzelor contractuale standard nu trebuie să se
refere la determinarea obiectului contractului sau la proporţionalitatea preţului ori a remuneraţiei, pe de o
parte, şi nici la bunurile sau serviciile furnizate, pe de altă parte, în măsura în care clauzele contractuale
sînt formulate în mod clar şi precis.
2. Comparați categoriile clauzelor prestabilite
Articolul 718. Interdicţia clauzelor contractuale standard cu posibilitate de evaluare
În cadrul clauzelor contractuale standard, este nulă îndeosebi:a) clauza prin care utilizatorul îşi rezervă
dreptul la termene nejustificat de lungi sau stabilite insuficient pentru acceptarea sau refuzarea unei oferte
ori pentru executarea unei obligaţii. Excepţie face clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a
executa obligaţia abia după expirarea termenului de revocare sau de restituire; b) clauza prin care
utilizatorul, prin derogare de la prevederile legale, îşi rezervă dreptul la prelungirea nejustificată a
termenului stabilit pentru o obligaţie pe care trebuie să o execute; c) clauza privind dreptul utilizatorului
de a se elibera de obligaţia sa fără un motiv obiectiv justificat şi nemenţionat în contract. Această
prevedere nu se aplică pentru obligaţiile cu executare succesivă; d) clauza privind dreptul utilizatorului
de a modifica prestaţia promisă ori de a se abate de la executarea ei dacă modificarea sau abaterea nu se
poate pretinde celeilalte părţi, ţinîndu-se cont de interesele utilizatorului; e) clauza conform căreia o
declaraţie a partenerului de contract al utilizatorului se consideră dată sau nedată atunci cînd face sau
omite să facă o acţiune, cu excepţia cazului în care partenerului de contract i se acordă un termen
corespunzător pentru a putea emite o declaraţie în mod expres şi utilizatorul se obligă să informeze, la
începutul termenului, expres partenerul de contract cu privire la înţelesul previzibil al comportamentului
său; f) clauza prin care o declaraţie de importanţă deosebită a utilizatorului se consideră intrată la
cealaltă parte contractantă; g) clauza prin care, în cazul revocării contractului sau al rezoluţiunii
contractului de către o parte, utilizatorul poate cere o plată necorespunzător de mare pentru utilizarea sau
folosirea unui lucru ori a unui drept sau pentru obligaţii executate ori o compensare nejustificat de mare a
cheltuielilor; h) clauza prevăzută în calitate de excepţie la lit.c), conform căreia utilizatorul îşi poate
rezerva dreptul de a se degreva de obligaţia executării contractului în cazul indisponibilităţii prestaţiei,
dacă utilizatorul nu se obligă să îl informeze imediat pe partenerul de contract despre indisponibilitate şi
să îi restituie contraprestaţiile.
Articolul 719. Interdicţia clauzelor contractuale standard fără posibilităţi de evaluare
În cadrul condiţiilor contractuale standard, fără a prejudicia dispoziţiile care exclud posibilitatea
derogării de la dispoziţiile legale în defavoarea consumatorului, este nulă: a) clauza referitoare la
creşterea preţului la bunurile sau serviciile care urmează să fie livrate sau prestate în termen de 4 luni de
la încheierea contractului. Clauza aceasta nu se aplică la bunurile sau serviciile care se livrează sau se
prestează ca obligaţii succesive; b) clauza prin care este exclus sau limitat dreptul, pe care îl are
partenerul de contract al utilizatorului, de a refuza executarea obligaţiei în conformitate cu art.705 sau
prin care este exclus sau limitat un drept de retenţie al partenerului de contract al utilizatorului, în măsura
în care se bazează pe acelaşi raport contractual, în special dacă dreptul de retenţie este făcut dependent de
recunoaşterea unor vicii de către utilizator;
c) clauza prin care partenerului de contract al utilizatorului nu i se permite efectuarea compensării cu
o creanţă stabilită indubitabil şi scadentă;
d) clauza prin care utilizatorul este degrevat de obligaţia legală de a soma sau de a stabili
partenerului său de contract un termen pentru executarea obligaţiei;
e) clauza privind evaluarea globală a dreptului utilizatorului la despăgubiri pentru prejudicii sau la
despăgubiri pentru diminuarea valorii dacă în cazurile reglementate valoarea globală depăşeşte
prejudiciile sau diminuarea valorii, care erau de aşteptat în condiţii obişnuite, sau dacă partenerului său de
contract nu i se permite să dovedească că nu s-a produs nici un prejudiciu sau nici o diminuare a valorii
ori că acestea sînt substanţial mai reduse decît valoarea globală;
f) clauza prin care utilizatorului i se promite plata unei penalităţi dacă obligaţia nu este executată sau
este executată cu întîrziere, dacă întîrzie plata sau dacă partenerul lui de contract reziliază contractul;
g) clauza prin care se exclude răspunderea în cazul vătămării integrităţii corporale, al altei vătămări a
sănătăţii şi al vinovăţiei grave;
h) clauza prin care, în cazul răspunderii pentru neexecutarea obligaţiei principale a utilizatorului:
- este exclus sau limitat dreptul partenerului de contract la rezilierea contractului;
 - este exclus sau limitat în contradicţie cu lit.g) dreptul partenerului de contract la despăgubiri în loc de
prestaţie.
Prevederile prezentei litere nu se aplică pentru mijloacele de transport şi condiţiile tarifare menţionate
la lit.g) dacă nu se dezavantajează pasagerul; i) clauza prin care în contractele de livrare a noilor bunuri
şi de antrepriză: - în cazul viciului unui bun, sînt excluse, în întregime sau în ceea ce priveşte unele
componente ale bunului, drepturile faţă de utilizator, sînt limitate drepturile la revendicare faţă de terţi sau
exercitarea drepturilor este făcută dependentă de chemarea anterioară în instanţă a terţilor; - drepturile
faţă de utilizator sînt limitate doar la un drept în cazul neexecutării totale sau parţiale, dacă partenerului
de contract nu i se garantează în mod expres dreptul de a cere reducerea plăţii sau de a rezilia contractul
în cazul unei remedieri nereuşite (dacă o altă lucrare decît cea de construcţie constituie obiectul
răspunderii pentru viciu); - este exclusă sau limitată obligaţia utilizatorului de a suporta cheltuielile de
remediere, îndeosebi costurile transportului, drumului, lucrului şi materialului; - utilizatorul
condiţionează remedierea de plata în avans a întregii sume sau a unei părţi substanţiale, nejustificat de
mari în condiţiile existenţei viciului; - utilizatorul stabileşte partenerului său de contract un termen de
excludere în ceea ce priveşte notificarea despre viciile ascunse ale bunului şi termenul este mai scurt decît
cel admis conform următoarei liniuţe; - termenul de prescripţie este redus la mai puţin de un an pentru
drepturi rezultînd dintr-un viciu al bunului ori sînt reduse termenele de prescripţie de la art.269, ori se
stabilesc termene mai scurte decît cele menţionate pentru drepturile la reziliere fără reducerea termenului;
j) clauza, în cazul unui raport contractual ce are ca obiect livrarea periodică de bunuri sau prestarea
periodică de servicii de către utilizator, prin care: - partenerul de contract al utilizatorului este obligat
pentru o perioadă mai mare de 2 ani; - contractul se prelungeşte în mod tacit pe un termen mai mare de
un an; - se stabileşte pentru partenerul de contract al utilizatorului un termen de reziliere mai mare de 3
luni, înainte de expirarea contractului Prevederile prezentei litere nu se aplică în cazul contractelor de
livrare a bunurilor cumpărate, de asigurare şi nici în cazul contractelor dintre titularii drepturilor de autor
şi societăţile comerciale utilizatoare; k) clauza din contractele de vînzare-cumpărare, de prestări servicii
sau de antrepriză, prin care un terţ se subrogă sau se poate subroga în drepturile şi obligaţiile contractuale
ale utilizatorului, cu excepţia situaţiei în care prevederea: - conţine numele terţului; - stipulează
dreptul partenerului său de contract la rezilierea contractului; l) clauza prin care utilizatorul impune
reprezentantului care încheie contractul pentru partenerul de contract: - răspundere proprie sau obligaţie
de garantare fără să existe o declaraţie expresă şi autonomă în acest sens; - răspundere care, în cazul
reprezentării fără împuternicire, depăşeşte cadrul stabilit la art.250; m) clauza prin care utilizatorul
modifică obligaţia producerii de dovezi în defavoarea partenerului său de contract, îndeosebi atunci cînd
utilizatorul: - atribuie partenerului obligaţia de a produce dovezi care ţin de răspunderea sa; - lasă
partenerul să confirme anumite fapte. Această prevedere nu se aplică pentru confirmări de primire
semnate separat sau semnate prin înregistrare electronică; n) clauza prin care notificarea utilizatorului
sau a terţului, precum şi declaraţiile faţă de utilizator sau terţ, sînt condiţionate de o formă mai strictă
decît cea scrisă sau sînt dependente de condiţii speciale de acces. 3. Formulate avantajele pe care
le implica cluzele prestabilite

Subiectul 28
1. Relatati despre principiul libertatii contractual si limitele acestui principiu
P-l forţei obligatorii a contractelor (pacta sund servanda) şi-a găsit formula clasică în art. 1134 CC
francez „convenţiile legal formate ţin locul legii pentru cei care l-au încheiat”. Fiind un principiu
universal îşi găseşte reflectare în toate sistemele de drept naţional, în legislaţia noastră el rezultă din alin.1
art.668 CC RM. P-le UNIDROIT art. 1.3 „contractul valabil încheiat are caracter obligatoriu între părţile
contractante. Contractul nu poate fi şi nu poate înceta decât în condiţiile stipulate în clauzele sale, prin
acordul părţilor şi în orice mod prevăzut de principii.” Din aceste considerente se poate estima că forţa
obligatorie a CCI are următoarele consecinţe:
1. părţile contractante sunt întocmai ţinute să execute prestaţiile la care s-au obligat. Executarea
obligaţiilor trebuie să aibă loc în condiţiile stabilite de părţi în contract. Atunci când executarea în natură
nu mai este posibilă, obligaţia debitorului de a executa prestaţiile sale contractuale se transformă în
obligaţia de dezdăunare a creditorului conform regulilor privind răspunderea contractuală.
2. Obligaţiile contractuale trebuie executate cu bună credinţă. P-l executării cu bună credinţă este
reflectat în pct. 1.7 UNIDROIT, care spune „ părţile sunt ţinute să se conformeze exigenţelor
buneicredinţe în comerţul internaţional. Ele nu pot exclude sau limita această obligaţie. Acest principiu se
concertizează în două obligaţii principale părţilor: obligaţia de loialitate (impune părţilor contractante
abţinerea de al săvârşirea oricăror acţiuni dolosive sau culpabile în executarea prestaţiilor. Astfel obligaţia
de loilaitate interzice creditorului să abuzeze de situaţia sa. De ex: să profite de o încălcare neînsemnată
pentru a obţine o reziliere profitabilă a contractului sau să-l pună pe debitor într-o stare mai grea decât cea
normală) şi obligaţia de colaborare (constă în îndatorirea părţilor de a facilita reciproc executarea
contractului în vederea menţinerii echilibrului prestaţiilor. Fiecare parte trebuie să se comporte în aşa mod
încât să evite efectuarea unor cheltuieli inutile din partea cocontractantului. De ex: transportatorul trebuie
să aleagă calea cea mai puţin costisitoare pentru clientul său. Obligaţia de colaborare o regăsim mai mult
în contractele de societate civilă, când toţi asociaţii trebuie să colaboreze la activitatea societăţii în
vederea realizării scopului propus.
3. Contractul nu poate fi desfiinţat sau modificat din dorinţa unilaterală a unei părţi. Modificarea sau
desfiinţarea se poate realiza când prevede legea sau când convin părţile. Forţa obligatorie a contractului
se impune nu doar părţilor contractante, dar şi instanţei de judecată sau de arbitraj. În cazul în care
debitorul nu-şi execută de buna voi obligaţia asumată creditorul este îndreptăţit să se adreseze instanţei de
judecată care la rândul ei este obligată să respecte conţinutul contractului.
2. Analizati clauzele asiguratorii impotriva riscurilor valutareDe regula, prevenirea riscurilor
valutare are loc prin inserarea de catre parp in contractul comercial international a unor clauze asiguratorii
specifice si anume: clauza aur, clauzele valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii etc. In situatia in
care partile omit stipularea clauzelor asiguratorii, riscurile pot fi evitate prin utilizarea unor metode
extracontractuale. De exemplu, incheierea de catre creditorul prestatiei pecuniare a unei operatiuni de
hedging valutar. Hedging-ului in sens larg inseam-na toate tehnicile pe care le pot utiliza firmele pentru a
neutraliza, a minimaliza sau evita riscul valutar. Clauzele valutare. Doctrina juridica a definit clauza
valutara ca stipulatia contractuala ce face parte din grupa clauzelor de mentinere a valorii contractului si
care urmareste ca scop protejarea partilor din contractul comercial international impotriva riscului aferent
monedei de plata in raport cu moneda de cont, aleasa de comun acord de catre contractanti. In doctrina
juridica aceste clauze mai sunt numite clauze de consolidare valutara. Clauzele valutare se caracterizeaza
prin faptul, ca partile stabilesc doua monede — una de plata, iar alta de cont. Prin corelarea acestor
monede se determina reperul principal al echilibrului contractual.Exista trei categorii de clauze
valutare:1)monovalutare;2)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar stabilit de
parti;3)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar (unitate de cont) institutionalizat . 1)Clauza
monovalutara presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite: una de plata si alta
de cont. Moneda de plata este mai pupn stabila, mai expusa fluctuatiei si deprecierii, iar moneda de cont
este mai puternica, mai stabila sj mai putin fluctuanta. Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de
parti, permi-tand sa se determine cantitatea de unitati monetare pe care o va primi vanzatorul, cu ajutorul
ei stabilindu-se valoarea obligatiei monetare, datorata de debitor.Moneda de plata este instrumentul
utilizat de catre debitor pentru a-si onora obligatia de plata. Aceasta moneda permite sa se deter-mine
cantitatea si natura semnelor pe care la va primi vanzatorul. In alp termeni, moneda de plata se refera la
modul de plata ca in-strument prin care obligatia monetara va fi rambursata de catre debitor (cum, in ce
moneda), respectiv moneda tarii unde se efec-tueaza plata217.Moneda de cont poate sa coincida cu moneda
de plata.
Astfel, in cazul in care obligatia monetara este exprimata in moneda in care ea trebuie rambursata (datoria
unei sume in dolari a carei plata trebuie efectuata in dolari) se poate mentiona, ca moneda de cont
coincide cu moneda de plata. Aceasta inseamna, ca prin aceeasi moneda se masoara cuantumul obligatiei
si se efectueaza si plata sa.Prin clauza monovalutara partile arata ca pretul marfii (lucrarii, serviciului etc.)
a fost stabilit, luand in considerare un anumit curs de schimb intre moneda de plata si moneda de cont la
data incheierii contractului.Clauza monovalutara este eficenta numai daca moneda de calcul este stabila.
Subiectii raporturilor de comert international evita sa stipuleze in contracte clauza monovalutara,
deoarece ea a devenit riscanta, existand pericolul ca actiunea ei intr-o situatie data sa fie total
ineficienta.2)Clauza multivalutara, bazata pe un cos valutar stabilit de parti. Sintagma cos valutar este
denumirea conventional atribuita mai multor valute luate la un loc si utilizate ca etalon monetar in
relatiile internationale. Necesitatea cosului valutar a aparut in conditiile in care nu a mai putut fi utilizat
etalonul aur, iar celelalte etaloane (dolarul S.U.A., lira sterlina) au devenit instabile.Stabilirea cosului
valutar poate fi efectuata de catre parti printr-o clauza contractuala, sau de catre un organism international
specializat. In ambele cazuri, insa, ea presupune alegerea valutelor care urmeaza sa fie cuprinse in cosul
valutar sj determinarea ponderii pentru fiecare valuta in cosul valutar.Utilizarea metodei cosului valutar
pune urmatoarele probleme:— alegerea monedelor care vor forma cosul de valute. Monedele se
aleg in functie de importanta acestora pentru incasarile si platile firmei respective sau in functie de
importanta valutelor pe piata valutara si financiara internationala;--stabilirea ponderii acestora in cos care
poate fi egala sau diferentiata de monede;--stabilirea modului de utilizare a cosului de valute pentru
eventuala corectare a pretului. Importanta co§ului monetar este dubla: pe de o parte face posibila
masurarea mai corecta a sensului modificarii unei anumite monede (a monedei tranzactiei), iar pe de alta
parte, deoarece deprecierile si aprecierile pot sa se compenseze, total sau partial, in cadrul cosului poate
rezulta mai multa stabilitate.Atunci cand stabilirea co§ului valutar este facuta de catre parti, operatiunea
se concretizeaza intr-o clauza contractuala multivalu-tara. Monedele pot avea pondere egala sau inegala
in cos. 3)Clauza multivalutara (sau plurivalutara) bazata pe un cos institutionalizat (sau unitate de cont
institutionalizata).Continutul clauzei multivalutare bazata pe un co§ institutiona-lizat, precum si
modalitatea de calcul a modificarilor de curs, sunt stabilite de un organ international specializat, formand
o unitate de cont institutionalizata. Introducerea acestei unitati in practica valutara, rezida in necesitatea
sporirii lichiditati! statelor si de creare a unor instrumente de evidenta §i de decontare cu mai mare stabili-
tate. Cele mai cunoscute unitati de cont institutionalizate sunt: D.S.T, EURO, A.M.U.
D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere/ Special Drawing Rights/ Droit Speciales de Tirage) a fost introdusa
in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar International, incepand cu anul 1969.
D.S. T. este un ban de cont ce nu are acoperire reala. Este emisa de EM.I. in transe periodice, alocate in
conturile tarilor membre proportional cu cote de participare la fond219.
D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent in operatiunile comerciale internationale, si
anume: dolarul S U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez. Fiecare din aceste
valute are un anumit coeficient de ponderatje in calcularea valorii unitatii de cont in discutie. Marimea
D.S.T. este calculata si publicata zilnic de catre Fondul Monetar International.
Deoarece D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent ni operatiunile comerciale
internationale, partile unui contract de vanzare internationala pot recurge, in scop de consolidare valutara.
Li circuitul dintre D.S.T. sj moneda tranzactiei.
In cazul unor relatii comerciale cu tarile Uniunii Europene, in locul D.S.T. se utilizeaza EURO, care a fost
lansata la 1 ianuarie 1999, inlocuind E.C.U
In practica internationala se mai utilizeaza sj AM. U. (Asian Mone-lary Unity). Aceasta constituie
unitatea monetara de cont, care se utilizeaza, incepand cu anul 1974, in cadrul Uniunii Asiatice de
Clearing. Valoarea A.M.U. este egala cu 1 D.S.T.Clauza aur. Potrivit acestei clauze debitorul are
obligatia sa determimine volumul datoriei in functie de paritatea metalica in aur a monedei de plata sau
sa-si achitedatoriile in aur.Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza imbraca doua forme si anume:
— clauza valoare-aur (gold-value clause), care se utilizeaza in cazul in care pretul contractual este
exprimat intr-o valuta, iar aural este luat ca etalon al valorii acestei valute sj
— clauza moneda aur (gold coin value), caracterizata prin aceea, ca pretul este exprimat direct in aur si
urmeaza a fi platit in moneda de aur.Dintre acestea numai clauza valoare aur, denumita in continuare
clauza aur, se inscrie in mecanismul clauzelor de mentinere a valorii contractului. Specificul acestei
clauze este faptul, ca moneda de plata se raporteaza la etalonul aur. Conform clauzei aur, moneda de plata
are o anumita paritate oficiala in aur la momentul incheierii contractului. Daca acea paritate se va
modifica (va creste sau va scadea) pana la data platii, pretul contractual se va modifica in mod
corespunzator. Inevitabil acest pret; va fi rectificat in asa fel, incat echivalentul lui in aur de la data platii
sa fie egal cu echivalentul lui in aur existent la data perfectarii contractului.
Stipularea clauzei aur in contractele comerciale internationale este in interesul ambelor parti: ea il
protejeaza pe debitor impotriva revalorizarii monedei de plata, totodata, il ocroteste pe creditor con-tra
riscului de devalorizare a acestei monede.
In majoritatea cazurilor, partile contractuale stabilesc, ca meca-nismul clauzei aur va functiona automat,
din moment ce se produce schimbarea valorii monedei de plata exprimata in aur. Uneori, insa, partile
prevad, ca rectificarea pretului originar se va face numai printr-un nou acord. Clauza de optiune a locului
de plata. Aceasta clauza ii confera creditorului dreptul de a incasa la scadenta valoarea creantei sale,
calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in locul ales de acesta (de creditor) dintre
cele convenite. Debitorul ete obligat sa efectueze plata in moneda locului ales de creditor.Astfel, daca
partile au convenit ca pretul sa fie exprimat in dolari S.U.A. sj au stabilit ca locuri posibile de plata intre
care poate alege creditorul Paris §i Londra, in cauza vor exista doua monede de plata: francul francez si
lira sterlina. Doctrina a remarcat, ca alegerea de catre debitor a locului de plata, presupune implicit sj
alegerea monedei de plata, care in toate cazurile va fi moneda locala.Clauza de optiune a monedei
liberatorii. Prin aceasta clauza partile exprima prenil convenit in doua sau mai multe monede de plata,
avand in vedere paritatea existenta intre acestea la data contractarii si prin care se autorizeaza creditorul,
ca la scadenta sa aleaga intre acele monede pe cea liberatorie si sa pretinda debitorului sa efectueze plata
in moneda astfel aleasa.Partea care beneficiaza de aceasta clauza va astepta un moment apropiat de data
scadentei pentru a decide, in functie de evolutia monedelor in intervalul respectiv, care va fi moneda ce va
servi drept moneda de plata. In literatura juridica s-a relevat, ca asemenea clauze sunt, in general, in
continutul contractelor in favoarea creditorilor carora le confera mari avantaje. Dar, in practica, tinand
seama de inconvenientele corespunzatoare pe care le prezinta pentru debitor, ele nu cunosc o mare
utilizare.Daca nu este stipulate a cui este alegerea optiunii atunci se prezuma ca ea apartine
creditorului.Clauza de optiune a monedei liberatorii are functia de mentinere a valorii contractului.
3. Recomandați clauzele necesare in CCI
Clauza privind partile contractante – identificare partilor contractante constituie conditia de validitate a
raportului juridic respective. Prin urmare in cuprinsul contractului trebuie precizate atributele de
identificare a părtilor: denumirea, sediul si forma de organizare juridical pentru pj, nume, prenume
domiciliul pentu pf. Clauza referitoare la obiectul contractului – obiectul poate fi determinat la
momentul incheierii contractului sau determinabil in viitor. La fel obiectul urmeaza a fi identificat. In
situatia in care partile nu determina obiectul contactului, dar precizeaza elementele suficiente pe baza
carora el va putea determinat ulterior, acest contract este valabil si executabil.Clause referitoare la
cantitatea marfii – partile trebuie sa indice cantitatea de marfa care constituie obiectul contractului sis a
preecizeze unitatea de masura, locul, momentul si modul de determinare a cantitatii, precum si
documentul care astesta cantitatea.Clause referitoare la calitate – CCI trebuie sa contina clause privind
calitatea marfurilor si serviciilor care constituie obiectul lui. Este necesar ca partile sa determine in
contract calitatea marfii, locul, momentu si modul de determinare a acesteia, precum si documentul care o
atesta. Pentru a se asigura ca marfa livrata corespunde calitatii prevazute in contract, partile stipuleaza o
clauza prin care exportatorul se oblige sa anexeze marfii livrate atestate de calitate, de garantie, buletine
de analiza sau alte documente de certificare a calitatii.Clauzele referitoare la reclamatiile de cantitate
si calitative – partile include in CCI clause privind conditiile si termenele, modalitatile de soluitionare a
reclamatiilor de cantitate si calitate. Aceste clause vor preciza continutul pe care trebuie sa-l aiba
reclamatia, documentele ce i se anexeaza pentru confirmarea cerintelor, obligatiile ce revin
cumparatorului pina la solutionarea reclamatiilor.Clause privind ambalajul si marcarea- partile trebuie
sa stipuleze in contract o clauza din care sa rezulte felul ambalajului. Clauzele privind marcarea
ambalajului vor preciza continutul marcajului și limba sau codul in care el se efectuiaza.Clauzele privind
obligatia de livrare a marfii si termenele de livrare – se stipuleaza termenele si conditiile de livrare.
Stabilirea conditiilor de livrare implica in principal indicarea termenului de livrare a modalitatilor, locului
de livrare si modului de suportare a cheltuielilor privin livrareaClause referitoare la expediția,
transportul și asigurarea mărfii in timpul transportului- aceste clause pot preciza obligatiile partilor
fie direct fie prin referire la INCOTERMS sau la alte uzante comerciale internaționale. Clauza privind
obligatia de preluare a marfii – clauza care precizeaza obligatia cumparatorului de a prelua marfa,
mentionindu-se conditiile in care preluarea poate fi refuzata.Clauza referitoare la prêt – de regula
partile determina prin contract pretul ca valoare totala, dar sip e unitate de produs. Sint frecvente situatiile
cind pretul nu este determinat ci determinabil. Atunci cind pretul este determinabi se stabilesc criteriile
pentru calculul definitive al pretului, indicind limitele maxime si minime intre care se va determina
pretul.
Se va stabili si modalitatea de plata a pretului.
Subiectul 29
1. Identificati conceptiile privind natura juridical a arbitrajului commercial internațional
Notiunea juridical a arbitrajului commercial internațional nu a primit o rezovare unitara in doctrina. Ea a
generat o pluralitate de opinii contradictorii, conturindu-se trei conceptii diferite in aceasta privinta:
contractual, jurisdictional si mixta. Conform conceptiei contrcatuale arbitrajul commercial international
este un ansamblu de acte juridice avind o natura contractual. Aceasta natura juridical rezulta din faptul ca
solutionarea litigiului aparut intre partile contractante este organizata de catrea acestea prin acordul lor in
limitele satbilite de lege, astfel incit sa fie realizata de persoane care le inspira incredere. Prin urmare
puterile arbitrilor si competent lor de a statua isi au sorgintea in vointa partilor litigante. Sentinta arbitrala
este declarata irevocabila tot prin vointa partilor, forta juridical a acestei sentinte rezulta din vointa
partilor litigante de a o adduce la indeplinire.Conceptia jurisdictional se fundeaza pe premise ca statul este
detinatorul puterii legislative si judecatoresti. Adeptii acestei conceptii invoca asemanarile care exista
intre instantele judecatoresti si cele arbitrale dintre care retiem urmatoarele:==Si judecatorul si arbitrul au
puterea de a statua cu caracter obligatoriu pentru partile in litigiu asupra temeiniciei si legalitatii
pretentiilor formulate de reclamant==Hotarirea pronuntata stabileste drepturile si obligatiile partilor aflate
in lititgiu, care este susceptibila de executare silita in eventualitatea ca nu este executata
voluntary==Anumite cai de atac impotriva sentintei arbitrale sint de competent exclusive de solutionare a
instantei judecatoresti de drept comun, ceea ce apropie sensibil hotarirea arbitrala de hotarirea
judecatoreasca. Conceptia mixta sau eclectic considera ca cele doua conceptii mentionate – contractual si
jurisdictional se refera la arbitraj in mod unilateral, luin din considerare fie punctual de plecare al
activitatii ce o desfasoara, fie specificul acelei activitati. In doctrina juridical s-a mentionat ca in
activitatea sa arbitrajul este conditionat atit de originea sa contractual, exprimata prin conventia de
arbitraj, precum si de finalitatea sa jurisdictional exprimata in sentinta pe care o pronunta si care este
definitive si executorie. Articolul 10. Numărul de arbitri (1) Părţile sînt libere să stabilească numărul
de arbitri. (2) Dacă părţile nu au stabilit numărul de arbitri, vor fi desemnaţi 3 arbitri.
Articolul 11. Desemnarea arbitrilor (1) Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul de a fi
desemnată arbitru din cauza cetăţeniei sale, cu excepţia cazului cînd părţile au convenit altfel.
(2) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii de desemnare a arbitrului sau arbitrilor cu condiţia
respectării prevederilor alin.(4) şi (5). (3) În lipsa înţelegerii de la alin.(2): a) la constituirea
tribunalului arbitral din 3 arbitri, fiecare parte desemnează cîte un arbitru, iar cei doi arbitri astfel
desemnaţi numesc un al treilea arbitru. Dacă o parte nu desemnează arbitrul în termen de 30 de zile de la
primirea solicitării celeilalte părţi de a-l numi sau dacă cei doi arbitri desemnaţi nu vor putea numi în
termen de 30 de zile din data numirii lor un al treilea arbitru, acesta este numit, la cererea oricărei părţi,
de autoritatea indicată la art.6 alin.(1) în decursul a 15 zile din data primirii cererii;
b) în cazul constituirii unui tribunal arbitral dintr-un singur arbitru, dacă părţile nu au reuşit să convină
asupra arbitrului, acesta va fi numit, la cererea oricărei părţi, de autoritatea indicată la art.6 alin.(1) în
decursul a 15 zile din data primirii cererii.
(4) Dacă, în cursul desfăşurării procedurii de desemnare a arbitrului de către părţi, o parte nu
respectă această procedură sau dacă părţile ori cei doi arbitri nu pot ajunge la un acord comun în
conformitate cu această procedură, sau dacă un terţ, inclusiv o instituţie, nu îndeplineşte una din
funcţiile atribuite lui conform acestei proceduri, atunci orice parte poate cere autorităţii indicate la art.6
alin.(1) să ia măsurile necesare în cazul în care acordul privind procedura de desemnare a arbitrilor nu
prevede alte modalităţi de asigurare a desemnării.
(5) Decizia asupra oricărei chestiuni conferite, potrivit alin.(3) şi (4), autorităţii menţionate la art.6
alin.(1) nu poate fi atacată. La numirea arbitrului, această autoritate ia în considerare toate exigenţele
înaintate de părţi faţă de calificarea arbitrului, precum şi considerentele care pot asigura desemnarea unui
arbitru independent şi imparţial, iar în caz de numire a unui arbitru unic sau a celui de-al treilea arbitru,
este preferabil ca cetăţenia arbitrului ce urmează a fi desemnat să difere de cea a părţilor. Articolul
12. Temeiurile de recuzare a arbitrului
(1) În cazul în care este notificată despre o eventuală numire a ei în calitate de arbitru, persoana trebuie
să informeze asupra tuturor circumstanţelor de natură a genera îndoieli justificate cu privire la
imparţialitatea sau independenţa sa. Arbitrul, din momentul desemnării sale şi pe toată durata procedurii
arbitrale, este obligat să informeze părţile despre aceste circumstanţe dacă nu le-a informat anterior.
(2) Arbitrul poate fi recuzat doar dacă există circumstanţe de natură a ridica îndoieli justificate asupra
independenţei sau imparţialităţii lui sau dacă el nu posedă calificarea convenită de părţi. Partea este în
drept să recuzeze arbitrul pe care l-a desemnat sau la a cărui desemnare a participat doar pentru motive
de care a luat cunoştinţă după desemnare.
Articolul 13. Procedura de recuzare a arbitrului
(1) Părţile sînt libere să convină asupra procedurii de recuzare a arbitrului, respectînd prevederile alin.
(3).
(2) În lipsa înţelegerii consemnate în prezentul articol la alin.(1), partea care intenţionează să declare
recuzarea arbitrului trebuie să informeze în scris tribunalul arbitral în termen de 15 zile din data la care a
luat cunoştinţă de constituirea acestuia sau din data survenirii circumstanţelor menţionate la art.12 alin.
(2), notificînd în scris tribunalul arbitral despre motivele recuzării. Dacă arbitrul căruia îi este înaintată
recuzarea nu se retrage singur sau dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de
recuzare se pronunţă tribunalul arbitral.
(3) Dacă recuzarea nu poate fi obţinută conform procedurii stabilite de părţi sau procedurii stabilite la
alin.(2), partea interesată poate, în termen de 30 de zile din data respingerii cererii de recuzare, să solicite
autorităţii indicate la art.6 alin.(1) adoptarea unei decizii privind recuzarea, care nu poate fi atacată. Pînă
la luarea deciziei de către aceste autorităţi, tribunalul arbitral, inclusiv arbitrul căruia îi este înaintată
recuzarea, poate continua procedura arbitrală şi poate pronunţa hotărîrea arbitrală.
Articolul 14. Încetarea mandatului de arbitru din cauzaîntîrzierii sau a imposibilităţii de exercitare
a funcţiilor (1) Mandatul de arbitru încetează dacă arbitrul a devenit incapabil de fapt ori de drept de a-
şi exercita funcţiile sau dacă, din motive neîntemeiate, tergiversează exercitarea lor, sau dacă se retrage,
sau dacă părţile convin asupra încetării mandatului său. În caz contrar, dacă apare vreo controversă cu
privire la oricare din motivele enumerate, orice parte poate cere autorităţii indicate la art.6 alin.(1) să
emită o decizie, care nu poate fi atacată, referitor la încetarea mandatului de arbitru.
(2) Retragerea arbitrului sau consimţirea unei părţi la încetarea mandatului acestuia în condiţiile
prezentului articol ori ale art.13 alin.(2) nu înseamnă recunoaşterea motivelor menţionate în prezentul
articol sau în art.12 alin.(2).
Articolul 15. Desemnarea unui nou arbitru Dacă mandatul unui arbitru încetează conform
prevederilor art.13 sau 14 ori în urma retragerii arbitrului din orice alt motiv, ori din cauza revocării de
către părţi, ori în orice alt caz, noul arbitru va fi desemnat potrivit regulilor aplicate în cazul numirii
arbitrului care se substituie.
3.Întocmiți o cerere de arbitraj
C Ă T R E, CURTEA DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL
DE PE LÂNGĂ CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI
S.C. ATRIMEX AKTUAL S.R.L., cu sediul în Bucureşti, Str. Drumul Taberei nr. 90, bl. C8, sc.
D, etaj 3, ap. 131, sector 6, înmatriculată la O.R.C.M. Bucureşti sub nr. J40/22473/1993, Cod fiscal
R4754376, cont bancar nr. 407283486 deschis la BCR - Sector 3, reprezentată legal de Director Gheorghe
Atanasiu, solicită arbitrarea Curţii, în litigiul cu:
S.C. CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L. cu sediul în Bistriţa, Str. Toamnei nr. 2, Judeţ
Bistriţa-Năsăud, înmatriculată la O.R.C. Bistriţa-Năsăud sub nr. J06/454/1993, Cod fiscal R-5352571,
cont bancar nr. 407231301 deschis la BCR Bistriţa, reprezentată legal de Director General Cardei Ileana.
Obiectul cererii de arbitrare îl constituie suma de 231.868.376 LEI reprezentând :
- 95.000.000 lei - avans acordat în contul mărfii, fără ca aceasta să fie livrată;
- 136.868.376 lei - daune interese calculate pe perioada 01.01.2000 - 25.05.2002 conform dobânzii
oficiale a BNR, solicitând şi curgerea în continuare a dobânzii, până la achitarea efectivă a sumei
datorate. Temeiul juridic al competenţei Curţii îl constituie clauza arbitrală prevăzută în Contractul
de comision nr. 19981/24.10.1998 în care este stabilită competenţa Curţii. În fapt, între cele două părţi a
fost încheiat un contract de comision pentru operaţiuni de export nr. 19981/24.10.1998, prelungit prin
Addendumuri până la 31.12.1999 (Anexa nr. 1).Prin contract, în calitate de comisionar, S.C. ATRIMEX
AKTUAL S.R.L. se obliga să încheie în nume propriu dar pe seama şi în contul comitentului S.C.
CARDEI SCIM PROD. COM S.R.L., contracte externe pentru livrări de buşteni, plata mărfii urmând a se
efectua 80% la prezentarea documentelor încărcării, factura externă, specificaţia, duplicatul frachtului,
diferenţa urmând a fi achitată după încasare.Comisionarul, în cursul anilor 1998 şi 1999 a efectuat o serie
de exporturi, achitând marfa livrată.La cererea comitentului, comisionarul a acordat acestuia două
avansuri, în contul mărfii ce urma a fi livrată pentru export, în sumă de 65.000.000 lei la data de
22.12.1998 cu O.P. nr. 1009/22.12.1998 şi 30.000.000 lei la 01.06.1999 cu O.P. nr. 2033/01.06.1999
(Anexa nr. 2).Până la expirarea contractului de comision, respectiv 31.12.1999, comitentul nu a pus la
dispoziţia comisionarului mărfuri pentru export care să acopere suma de 95.000.000 lei acordată ca avans
în contul mărfii, neexecutându-şi, din culpă, obligaţiile contractuale.Potrivit art. 1073 şi urm. Cod civil,
creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiilor şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare,
daunele interese, prevăzute de art. 1084 Cod civil, reprezentând pierderea suferită de creditor prin
neexecutarea de către debitor a obligaţiei, urmând a fi stabilite pe baza dobânzii oficiale a BNR pe
perioada 01.01.2000 – 25.05.2002. Calculul daunelor interese este următorul:
Ratele lunare ale dobânzii BNR sunt prezentate în Anexa nr. 3.
Ratele medii anuale ale dobânzii BNR sunt de 45,06% / 2000; 47,65% / 2001 şi 33,77% / 2002.
Dobânda a fost stabilită astfel:
95.000.000 lei x 0,45 = 42.750.000 lei - pentru anul 2000
137.750.000 lei x 0,476 = 65.569.000 lei - pentru anul 2001
203.319.000 lei x 0,337 x 5 : 12 = 28.549.376 lei - pentru anul 2002
___________________________________________________________________________________
Total: 42.750.000 lei + 65.569.000 lei + 28.549.376 lei = 136.868.376 le
Solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de arbitrare şi
onorariul de avocat. În drept, ne întemeiem pretenţiile pe art. 1073 şi urm. Cod civ. şi ale contractului
de comision pentru operaţiuni de export încheiat între părţi. În susţinerea cauzei, înţelegem să ne
folosim de proba cu înscrisuri, pe care le anexăm la cerere.
Arbitrul ales de noi este Dl Constantin Cunescu, supleantul său fiind Dna. Roxana Munteanu.
Taxa de arbitrare, în valoare de ________________ lei s-a achitat cu OP nr. ________________
Bucureşti 25.05.2002 S.C.
ATRIMEX AKTUAL S.R.
Subiectul 30 1. Determinati subiectele de drept
național participante la raporturile juridice de comert internaționalParticipanții cel mai des întilniti la
raporturile juridice de comert international sunt subiectii de drept national – perswoanele fizice si
persoanele juridice.
2. Caracterizati subiectele de drept international participante la rapoturile juridice de comert
international Subiecţii de drept internaţional pot fi clasificaţi în două subgrupe, şi anume:
Statele şi Organizaţiile internaţionale de stat cu caracter interguvernamental. Uneori statul participă la
raporturile de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională. În cadrul acestor raporturi statul
apare în dubla sa calitate de titular de suveranitate şi de subiect de drept civil. Statul nu are calitatea de
comerciant şi nici nu-şi revendică o atare calitate, deoarece având capacitate juridică, el poate să se
implice în orice operaţiuni economice cu străinătatea. Statul este o persoană juridică. Raporturile de
comerţ internaţional sunt compatibile cu participarea statului ca titular de drepturi şi obligaţii. Cu toate
acestea Republica Moldova participă numai rareori în nume propriu la raporturile juridice internaţionale.
Atunci când o face acţionează prin intermediul Ministerului Finanţelor. Personalitatea juridică a statului
nu este supusă regulilor privind dobândirea sau pierderea ei, stabilite de dreptul comun cu referire Ia
celelalte persoane juridice. Deoarece personalitatea juridică a statului are caracter complex, raporturile
juridice internaţionale în care se implică statul Sint diferite ca natură: atunci când statul stabileşte
asemenea raporturi în calitate de titular de suveranitate, acestea sunt de drept internaţional public.
Raporturile la care statul participă în calitate de titular al propriului patrimoniu şi în exercitarea gestiunii
acestui patrimoniu, sunt de drept al comerţului internaţional. Organizaţiile interguvernamentale.
Organizaţiile interguvernamentale sunt create prin acordul de voinţă al statelor interesate.
Organizaţiile interguvernamentale sunt subiecţi de drept derivaţi ai ordinii juridice internaţionale. Chiar
de la constituire ele au un statut juridic propriu, care le stabileşte competenţa şi genurile de activitate ce
urmează să le desfăşoare pentru atingerea scopurilor propuse de către statele fondatoare ale acestora.
Organizaţiile interguvernamentale sunt entităţi internaţionale lipsite de suveranitate, de teritoriu propriu şi
de o populaţie asupra căreia să se exercite atribuţii de putere.
3. Formulate deosebirile intra statutul juridic al subiectelor ce apartin ordinii juridice
international si statutul subiectelor ce apartin ordinii juridce nationale. A se deduce din punctual 2

Subiectul 31
1. Definiti contractul comercial de vinzare cumparare internationala. In acest sens, putem
exemplifica CC German (art. 433)=> contr de vinzare este un contract prin care vinzatorul este obligat sa
livreze marfa si sa transmita proprietatea, iar cumparatorul este obligat sa plateasca pretul si sa primeasca
marfa. CC Brazilian (art. 1122) => prin contract de vinzare un contractant este obligat sa transmita
proprietatea unui bun la altul, contra unui prêt determinat in ches. CC Uniform al SUA (art.2) => def
vinzarea ca fiind trecerea titlului de la vinzator la comparator contra unui pret. CC al RM (art.753)
=>CVC- o parte, vinzator , se obliga sa predea un bun in proprietate celeilalte parti-cumparator, iar acesta
se obliga sa preia bunul si sa achite pretul stabilit.
2. Identificati modalitatile de stabilire a daunelor interese in cazul rezolutiunii contractului de
vinzare – cumparare internaționala prevazute de Conventia de la Viena din11.04.1980 1. Rezolutiunea
contractului libereaza cele doua parti de obligatiile lor, sub rezerva daunelor-interese care pot fi datorate.
Ea nu are efect asupra stipulatiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor si
obligatiilor partilor in caz de rezolutiune. 2. Partea care a executat contractul total sau partial poate cere
celeilalte parti restituirea a ceea ce i-a furnizat sau platit in executarea contractului. Daca ambele parti sint
tinute sa efectueze restituiri, ele trebuie sa le faca in mod simultan.ARTICOLUL 82 1. Cumparatorul
pierde dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfurilor de inlocuire
daca lui ii este imposibil sa restituie marfurile intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit.2.
Paragraful precedent nu se aplica:a) daca imposibilitatea de restituire a marfurilor sau de a le restitui intro
stare sensibil identica celei in care cumparatorul le-a primit nu este datorata unui act sau unei omisiuni
din partea sa;b) daca marfurile au pierit sau sint deteriorate, in totalitate sau in parte, ca urmare a
examenului prevazut de art. 36; sau c) In cazul in care cumparatorul, inainte de momentul in care a
constatat sau ar fi trebuit sa constate lipsa de conformitate, a vindut totul sau o parte din marfuri in cadrul
unei operatiuni comerciale normale sau a consumat ori a transformat marfurile, integral sau partial, in
conformitate cu folosinta lor normala.ARTICOLUL 83Cumparatorul care a pierdut dreptul de a declara
contractul rezolvit sau de a cere vinzatorului predarea marfii de inlocuire in temeiul art.82, pastreaza
dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract si din prezenta conventie.
ARTICOLUL 841.Daca vinzatorul este tinut sa restituie pretul, el trebuie, de asemenea, sa plateasca
dobinzi asupra valorii pretului, calculate din ziua platii. 2. Cumparatorul datoreaza vinzatorului
echivalentul oricarui profit care l-a tras din marfuri sau dintr-o parte din acestea:a) Cind trebuie sa le
restituie in total sau in parte; sau b) cind este in imposibilitate sa restituie marfurile, integral sau partial
sau sa le restituie, integral ori partial, intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit si cind totusi a
declarat contractul rezolvit si a cerut vinzatorului predarea marfii de inlocuire.
3. Analizați prevederile Convenției de la Viena asupra contractelor de vinzare international de
marfuri din 11.04.1980 si CC al RM referitoare la obligatiile vinzatorului 2. Obligatiile vinzatorului
sint reglementate de art. 30 Conv si art. 753 CCRM, sunt: 1. Predarea marf; 2. Transmiterea propriet; 3.
Remiterea documentatiei referitoare la marfa. Conv. folos. o enumer. diferita, astfel ca nu folos. si nu
contine nici o dispozitie cu privire la transferul de propriet., pe care ea nicci nu-l reglementeaza in
schimb, obligatia de remitere a documentatiei care constituie un accesoriu propriu-zis al livrarii, este
reglementat in prima sectiune, art. 31-34, prin care se considera necesar o analiza a cf marf si a
drepturilor si obligatiilor tertilor.
Referitor la oblig de predare a marfii => din intregu spectrul Conv Viena rezulta ca ob sau de reglem il
constituie vinza de bunuri mobile corporale. In situatia in care CCI are ca obiect predarea unui bun,
individual determinat., vinzatorul trebuie sa predea bunul in starea in care se gasea cind s-a incheiat CCI,
raminind responsabil p/t deteriorarile intervenite, astfel decit ca urmare a cazului fotuit sau a fortei
majore. Vinzarea poate avea ca ob si un bun determinat prin caractere generice (cintarire, msaurare,
cantitate, calitate); pentru astfel de vinzari , transmit. riscurilor se produce in momentul individualizarii
bunului , indifferent de efectele predarii. La fel Conv Viena consfinteste ca ob al CVCI pot sa-l form si
bunurile viitoare (art. 3 (1)). Totusi cu privire la aceste CCI, Conv Viena considera ca acestea nu fac ob
reglem ei daca partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din elemtele necesare
fabricarii/producerii lor. In legatura cu oblig de predare a marfii, Conv Viena reglem 3 aspecte: 1. Locul
predarii marf; 2. Anumite obligat ale vinzatorului, adiacente vinz; 3. Moment predarii.
Dispozitia Conv Viena cu privire la data , locul predarii au u rol subsidiar. Rolul important il ocupa vointa
partilor care se poate materialize fie printr-o clasa speciala, fie prin referire la un contract-tip/ o cl. –
tip.Locul predarii marfurilor, precum sic el al transmiterii riscurilor in com intl coincide cu cel in care
marfa vinduta este si individualizata; acolo unde marfurile scapa efectiv de sub controlul direct al vinzarii
lui.Art. 31 Conv Viena reitereaza aspectul referitor la intelegerea dintre parti cu privire la locul predarii
marfurilor. In lipsa acestei intelegeri, Conv Viena formuleaza 3 reguli: Daca vinzatorul nu este tinut sa
predea consta in: 1. Remiterea marfii primului transportator pentru a le remite cumparatorului, atunci cind
CVCI implica transportarea marfii. 2. Punerea marfii la dispozitia cumparatorului in acel loc in care
marfa este individualizata, cind contr se refera la un bun individual determinat; la un bun determinat prin
caractere generice; care trebuie determinat/prelevat dintr-o masa determinate sau care trebuie produs ori
fabricat sic in, in mom inche contr , partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate/produse
intr-un loc special; 3. In punerea marfii la dispozitia cumparatorului in locul in care vinzatorul avea la
moment inche CCI.Conform Conv Viena oblig de predare a marfii este insotita , in fie de imprejurari, de
anumite obligatii adiacente ale vinzator: - daca , in cf cu CCI/Conv, vinzatorul remite marf unui transport,
si daca marf nu sunt clar identificate potrivit CCI, prin aplicarea unui semn distinctive pe marfuri, prin
documente de transport/ alte mijloace , vinzatorul terbuiesa remita cumparatorului un aviz de expeditie
care specifica aceste marfuri;-daca vinzatorul este tinut sa i-a masuri p/t transporta marfii , el trebuie sa
incheie CCI necesare p/t ca transportul sa transporte marfurile pina la locul prevazut, cu mijloace de
transport adecvate imprejur. si conditiile obisnuite p/t un astfel de tip de transport;- daca vinzatorul nu
este tinut sa subscribe insusi o asigurare pe timpul transportarii, el trebuie sa furnizeze cumparatorului, la
cerea acestuia , toate informatiile de care dispune si care sunt necesare inch contr de asigurare. Art. 33
Conv Viena, art. 757 CCRM, trateaza momentul in care vinzatorul trebuie sa predea marfurile. Astfel,
predarea marfii poate fi: - la o data fixa/ determinate prin CCI. Ex: la data de 15 august/ ultima zi a lunii.
Data poate fi raportata la un eveniment anumit (eliberarea licentei, efectuarea unei plati).; -predarea poate
avea loc intr-un anumit interval. In com intl se obisnuieste ca data predarii marfii sa fie fixate in termini
de ragaz, p/t a da vinzatorului sufficient timp sa pregateasca marfurile si sa poata lua toate masurile in
vederea transportului. In aceasta ipoteza vinzatorul este cel care allege mom predarii. Ex:
orice moment in decursul acestei perioade.- predarea marfii in toate celelalte cazuri care nu sunt prevazute
in punctual 1 si 2.Vinzatorul trebuie sa predea marfurile intr-un termen rezonabil calculate de la inch CCI.
Caracterul rezonabl depinde de ceea ce reprezinta un comportament acceptabil in com intl., tinind cont de
specificul CCi si de natura marfii. Aceasta conditie se gaseste si in CCUniform al SUA. Atunci cind sunt
necesare, premise sau licente de import,export, termenul pentru indeplinirea obligat de predare incepe sa
curga doar din momentu obtinerii autorizatii respective.- predarea anticipate => Conv Vina , cap
“Sanctiuni” art. 52 deoarece vede in ea o abatere de la oblig vinzatorului. Astfel, in situatia in care
vinzatorul preda marfurile inainte de data stabilita, cumparatorul are posibilitatea fie de a prelua , fie de a
le refuza. De fapt, predarea anticipate poate sa-I creeze cumparatorului dificultati, cum ar fi lipsa unui
spatiu de depozitare, problem legate de asigurarea marfii, obligatia de preluare/plata a marfurilor.
Obligatiile de remitere a documentatiei. Art. 34 => nu enumereaza docum pe care trebuie sa le remita
cumparatorului. Astfel, pe linga titlurile representative ale marfii, cum ar fi conosamentul, recipisele, de
antredepozit, vinzatorul poate fi obligat prin CCI sa remita certif. de asig, diverse facturi comerciale,
certif. de origine, cantitate/calitate. Documentele terbuie remise la data, locul si forma prev in CCI. La fel
art.- nulimiteaza dr vinzatorului de a pastra docum pina cumparatorul plateste pretul, atunci cind CCI
prevede aceasta. Obligatiile de cf a marf. Prin cf => ca bunul predate/ predate se afla in cantitatile
contractate si poseda calitatile, proprietatile prev CCI. Conform art. 35 Conv Viena, oblig de conformitate
are ca obiect cantitatea, calitatea si tipul marfii, precum ambalajul acesteia. Conform uzantelor com
cantitatea este atestata de documentatia de transport care insoteste marfa:- scrisoarea de trasura intl, in
cadrul trasnportarii aeriene sip e cale ferata;- conosamentul- transport pea pa;- chitanta postal- marfurile
se expediaza prin posta;-certificatul de depozitare- cind marfa a fost depozitata pe contul cumparatorului.
Ceea ce tine de determinarea calitatii, ea poate fi determinate prin diferite documente; caiete de scrisori –
contractile care au ca obiect exportul de echipament industrial, utilaje; prin monster – esantioane, modele,
este vb de o vinzare tipica comerciala. Determinarea calitatii prin norme, prin indic tipului de marfa => se
utilizeaza p/t bun fungibile. Determinarea calitatii prin clause uzuale intl., ryc terms (comertul de orez)
sau “sound deliverend” (marfa scoasa la vinzare, descarcare). Subiectul 32
1. Definiti contractul de transport internalional maritim de marfuri prin prisma
Conventiei de la Hamburg din 1978. Contract de transport pe mare înseamnã orice contract prin
care cãrãuşul se obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul; în
orice caz, un contract care implica, pe lîngã transportul pe mare, şi transportul cu alte mijloace, este
considerat contract de transport pe mare în sensul prezentei convenţii numai în mãsura în care are
legatura cu transportul pe mare
2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim de
marfuri. In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor
comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume:
. transportul cu nave de linie;. transportul cu nave de tramp.Transportul marfurilor cu navele de linie este
preponderent in transportul marfurilor generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor
containerizate. Are un caracter regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de
destinatie, dupa un grafic cunoscut.Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp,
liniile respective avind reprezentanti in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste
si pleaca indiferent daca este incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci
navlurile sunt ridicate.Corespunzator celor doua forme de transport (de linie si tramp), contractul de
transport maritim de marfuri poate fi incheiat in urmatoarele forme:I. O prima forma este aceea a
contractului de transport naval propriu-zis, adica pentru transporturile executate cu navele de linie. In
acest caz contractul se incheie pentru transportul marfurilor determinate cu bucata, pentru transportul de
colete, in containere si palete. Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi efectuate
cu vase, care desi nu servesc cu regularitate anumite porturi, executa totusi transporturi de marfliri pe
baza de conosament, in care sunt mentionate conditiile vaselor de linie.
II. O alta forma a contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire, prin care se pune
la dispozitia navlositorului pentru transport o nava, parti din ea sau o incapere de catre navlosant. Acest
contract se incheie in cazul navigatiei tramp, care nu are un itinerar fix si un orar precis. Navele circula in
cautarea de marfa si se opresc in acele porturi unde se gasesc incarcaturi. In temeiul acestui contract se
transporta cu precadere marfuri de masa, in vrac, cu ocuparea spatiului de transport al navei in intregime
sau in parte, partile stabilind portul de incarcare si cel de destinatie.
Atunci cand contractul prevede transportul unei incarcaturi complete sau punerea la dispozitie a unei nave
in acest scop, contractul de navlosire este incorporat intr-un document numit charter-party.
La transporturile de marfuri cu navele de tramp, charter-party este intotdeauna insotit de un conosament,
la transporturile cu navele de linie este obligatorie insotirea marfurilor de un conosament, charter-party
nefiind obligatoriu.Contractul de navlosire (charter-party ) se incheie in mai multe forme, dintre care cele
mai importante si folosite sunt urmatoarele: . Time charter presupune obligatia armatorului de a pune la
dispozitia navlositorului nava cu echipaj, pentru a transporta intr-o anumita perioada de timp o anumita
marfa sau calatori, sa suporte cheltuielile cu intretinerea echipajului, a navei (combustibil, asigurarea
navei );Raspunderea pentru exploatarea tehnica a navei revine armatorului (navlosantului), iar cea pentru
exploatarea comerciala, navlositorului.Voyage charter se incheie pentru o singura calatorie de la un port la
altul, pentru o calatorie in ambele sensuri, pentru calatorii circulare si pentru voiaje
consecutive.Armatorul suporta toate cheltuielile pentru intretinerea navei si a echipajului si celelalte
auxiliare (taxe de canal, portuare etc.), iar navlositorul se obliga sa plateasca navlul convenit.Raspunderea
pentru exploatarea tehnica si comerciala a navei revine armatorului. Demise Charter se foloseste in
special in cazul tancurilor petroliere, cind navlositorul devine armator-chirias, dobindind pe perioada de
valabilitate a contractului posesia si controlul deplin al navei. Armatorul pune la dispozitia navlositorului
nava fara echipaj, in buna stare de functionare. Navlositorul echipeaza nava si plateste anticipat navlul,
suportind cheltuielile cu echipajul si combustibilul, precum si taxele de canal, portuare etc.;
Navlositorul este raspunzator pentru consecintele care rezulta din exploatarea tehnica si comerciala a
navei. El nu poate utiliza nava in afara porturilor stabilite in contract si. nu o poate incarca cu alte marfuri
decit cele stabilite prin acordul partilor.In practica internationala mai exista si alte tipuri de charter cum: .
charter general - contractul prin care armatorul se obliga sa transporte o cantitate determinata de marfa
intr-o perioada de timp determinata;. bareboat charter - inchirierea navei fara echipaj - se utilizeaza pentru
procurarea navelor cu plata m rate. La expirarea termenului de chirie nava devine proprietate a
navlositorului.. daily - inchirierea navei pentru deplasarea pe rute necunoscute; In contractul de transport
cu navele de linie nu se pune la dispozitia expeditorului nava, ca in contractul de navlosire, ci se
realizeaza numai efectuarea transportului lotului de marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor
etc.).In ambele forme de contract se elibereaza de catre compania de transport naval un document de
transport denumit conosament sau polita de incarcare, ce constituie un titlu reprezentativ al marfii.
Eliberind conosamentul, transportatorul recunoaste in persoana posesorului sau ca fiind proprietarul
marfii ce se transporta si care poate pretinde eliberarea marfii.
Incheierea contractului de transport maritim Ambele contracte de transport naval (de navlosire si cu
navele de linie), se incheie in forma scrisa, folosindu-se formulare tipizate, care difera in raport de felul
navlosirii, de felul marfii transportate, etc. Raporturile dintre navlosant si navlositor sunt concretizate in
contractul de navlosire, cele dintre expeditor si compania de transport cu navele de linie, in contractul de
transport, precum si, in ambele cazuri, in conosament. Contractul sub cele doua forme si conosamentul
fac dovada incheierii contractului de transport si a conditiilor de executare a transportului, dar acestea pot
fi dovedite si cu oricare alt mijloc legal de proba
3. Argumentafi rationamentul existenfei formelor distincte ale contractului de transport
interntional maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime. Din cele expuse mai sus
se face o concluzie (seao)
Subietul 33
1. Definifi contractul de transport international de marfuri pe sosele prin prisma
Convenliei CMR din 1956. Art. 1 - 1. Prezenta conventie se aplica oricarui contract de transport de
marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut pentru
eliberare, asa cum sint indicate in contract, sint situate in doua tari diferite, dintre care cel putin una este
tara contractanta, independent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.
2. Determinali confinutul scrisorii de trasura internationala. Proba contractului de transport de
face prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza nici existenta,
nici valabilitatea contractului de transport, care ramine supus dispozitiilor prezentei conventii.Art. 5 - 1. Scrisoarea
de trasura este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor si de transportator, aceste semnaturi
putind sa fie imprimate sau inlocuite prin stampilele expeditorului si transportatorului, daca legislatia tarii in care
este intocmita scrisoarea de trasura o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa,
iar al treilea se retine de transportator.2. In cazul in care marfa de transportat trebuie sa fie incarcata de vehicule
diferite sau daca este vorba de diferite feluri de marfa ori de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul are
dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de marfa ori
lot de marfuri.Art. 6 - 1. Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele date:a) locul si data intocmirii sale;b)
numele si adresa expeditorului;c) numele si adresa transportatorului;d) locul si data primirii marfii si locul
prevazut pentru eliberarea acesteia;e) numele si adresa destinatarului; f) denumirea curenta a naturii marfii si felul
ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;g) numarul coletelor, marcajele
speciale si numerele lor;h) greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii;i) cheltuielile aferente
transportului (pret de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama si alte cheltuieli survenite de la incheierea
contractului si pina la eliberare);j) instructiunile necesare pentru formalitatile de vama si altele;k) indicatia ca
transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei alteclauze contrare.2. Daca este cazul,
scrisoare de trasura trebuie sa contina si indicatiile urmatoare:a) interzicerea transbordarii;b) cheltuielile pe care
expeditorul le ia asupra sa;c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea marfii;d) valoarea declarata a marfii
si suma care reprezinta interesul special la eliberare;e) instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la
asigurarea marfii;f) termenul convenit in care transportul trebuie sa fie efectuat;g) lista documentelor remise
transportatorului.3. Partile pot insera in scrisoarea de trasura orice alta indicatie pe care ele o considera
utila.crisoarea de trasura face dovada, pina la proba contrarie, a conditiilor contractului si a primirii marfii decatre
transportator.2. In absenta inscrierii in scrisoarea de trasura rezervelor motivate ale transportatorului, exista
prezumtia ca marfa si ambalajul ei erau in stare aparenta buna in momentul primirii de catre transportator si ca
numarul de colete, cit si marcajele si numerele lor erau conforme cu mentiunile din scrisoarea de trasura.In vederea
indeplinirii formalitatilor de vama si a altora care trebuie facute inainte de eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa
anexeze la scrisoarea de trasura sau sa puna la dispozitiatransportatorului documentele necesare si sa-i furnizeze
toate informatiile cerute.
2. Transportatorul nu este obligat sa examineze daca aceste documente si informatii sint exacte sau
suficiente. Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta
din lipsa, insuficienta sau neregularitatea acestor documente si informatii, in afara de cazul in care culpa
este a transportatorului.
3. Argumentati formele raspunderii carusului. Cap. IV - Raspunderea transportatorului Art.
17 - 1. Transportatorul este raspunzator pentru pierderea totala sau partiala sau pentru avariere, produse
intre momentul primirii marfii si cel al eliberarii acesteia, cit si pentru intirzierea in eliberare.
2. Transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intirzierea a avut
drept cauza o culpa a persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultind
dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu
putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni.
3. Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului
pe care-l foloseste pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat vehiculul sau
a prepusilor acesteia. 4. Tinind cont de articolul 18 paragrafele 2 pina la 5, transportatorul este exonerat
de raspundere daca pierderea sau avaria rezulta din riscurile particulare inerente uneia sau mai multora
dintre urmatoarele fapte: a) folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost
convenita intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea de trasura; b) lipsa sau defectuozitatea
ambalajului pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni sau avariere, cind aceste marfuri nu sint
ambalate sau sint rau ambalate; c) manipularea, incarcarea, stivuirea sau descarcarea marfii de catre
expeditor sau destinatar sau de catre persoane care actioneaza in contul expeditorului sau al al
destinatarului; d) natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insesi naturii lor, fie la pierdere
totala sau partiala, fie la avarie in special prin spargere, rugina, deteriorare interna si spontana, uscare,
curgere, pierdere normala sau prin actiunea insectelor sau a rozatoarelor; e) insuficienta sau
imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor; f) transportul de animale vii.5. Daca in baza
prezentului articol, transportatorul nu raspunde de unii factori care au cauzat dauna, raspunderea sa nu
este angajata decit in masura in care factorii de care el raspunde, in baza prezentului articol, au contribuit
la dauna.
Art. 18 - 1. Sarcina probei ca pierderea, avaria sau intirzierea eliberarii a avut drept cauza unul dintre
factorii prevazuti in articolul 17 paragraful 2 incumba transportatorului.
2. Cind transportatorul stabileste ca, tinind seama de circumstantele de fapt, pierderea sau avarierea a
putut sa rezulte din unu sau mai multe riscuri particulare prevazute in articolul 17 paragraful 4, exista
prezumtia ca ea a rezultat din aceasta cauza. Cel in drept poate totusi sa faca dovada ca dauna nu a avut
drept cauza in intregime sau partial unul dintre aceste riscuri. 3. Prezumtia aratata mai sus nu este
aplicabila in cazul prevazut de articolul 17 paragraful 4 a), daca este vorba de o pierdere anormala sau o
pierdere de colete. 4. Daca transportul este efectuat cu ajutorul unui vehicul amenajat in vederea protejarii
marfurilor impotriva influentei caldurii, a frigului, a variatiilor de temperatura sau a umiditatii aerului,
transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 d) decit daca face
dovada ca toate masurile care ii incumba, tinind cont de circumstante, au fost luate in ceea ce priveste
alegerea, intretinerea si folosirea acestor amenajari si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au
fost date. 5. Transportatorul nu poate invoca beneficiul prevederilor articolului 17 paragraful 4 f) decit
daca face dovada ca toate masurile care ii incumba in mod normal, tinind cont de circumstante, au fost
luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
Art. 19 - Se considera intirziere la eliberare atunci cind marfa nu a fost eliberata in termenul convenit sau,
daca nu a fost convenit un termen, atunci cind durata efectiva a transportului depaseste timpul care in
mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, tinindu-se cont de circumstante si, printre altele, in
cazul unei incarcari partiale, de timpul necesar pentru asamblarea unei incarcaturi complete in conditii
normale.Art. 20 - 1. Cel in drept poate sa considere marfa pierduta, fara a prezenta alte dovezi, cind
aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 zile de la expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost
convenit un asemenea termen, in termen de 60 zile de la la primirea marfii de catre transportator.
2. Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara, in scris, sa fie incunostintat
imediat, in cazul in care marfa ar fi gasita in cursul anului care urmeaza platii despagubirii. Confirmarea
primirii unei astfel de cereri se comunica in scris.3. In termen de 30 zile de la primirea unei atari
incunostintari cel in drept poate cere ca marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultind din
scrisoarea de trasura si contra restituirii despagubirii primite, deducindu-se eventual cheltuielile care ar fi
fost cuprinse in aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intirzierea la
eliberare prevazuta in articolul 23 si, dupa caz, in articolul 26. 4. In cazul lipsei fie a cererii prevazute in
paragraful 2, fie a instructiunilor date in termenul de 30 zile prevazut in paragraful 3, sau daca marfa a
fost gasita dupa un an de la plata de despagubirii, transportatorul poate dispune de aceasta, conform
legislatiei locului unde se gaseste marfa.Art. 21 - Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea
sumei ramburs care ar fi trebuit sa fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului
de transport, transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, fara a fi
prejudiciat in dreptul sau in regres impotriva destinatarului.Art. 22 - 1. Daca expeditorul preda
transportatorului marfuri periculoase, el ii semnaleaza acestuia natura exacta a pericolului pe care
marfurile il prezinta si ii indica eventual precautiile care trebuie luate. In cazul cind aceasta semnalare nu
a fost consemnata in scrisoarea de trasura, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul
a avut cunostinta de natura exacta a pericolului pe care il prezenta transportul marfurilor sus-mentionate
revine expeditorului sau destinatarului. 2. Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de
catre transportator in conditiile prevazute de paragraful 1 al prezentului articol pot fi, in orice moment si
in orice loc, descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator, fara nici o despagubire;
expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele rezultind din predarea la transport
a acestor marfuri sau pentru transportul lor.
Art. 23 - 1. Cind, in conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, este pusa in sarcina transportatorului
o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata dupa
valoarea marfii la locul si in momentul primirii acesteia pentru transport.
2. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau, in lipsa acestuia, pe baza pretului curent al
pietei, sau, in lipsa amindurora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si de aceeasi calitate. 3.
Totusi, cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta lipsa. Prin franc
se intelege francul-aur, cu greutatea de 10/31 grame si continut de finete de 0,900.
4. In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii,
in totalitate in caz de pierdere totala si proportional in caz de pierdere partiala; alte daune-interese pentru
pierdere nu sint datorate. 5. In caz de intirziere, daca cel in drept face dovada ca din aceasta intirziere a
rezultat un prejudiciu, transportatorul este tinut sa plateasca daune care nu pot depasi pretul transportului.
6. O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decit in caz de declarare a valorii marfii sau de declarare
de interes special la predare, conform articolelor 24 si 26.Art. 24 - Expeditorul poate sa declare in
scrisoarea de trasura, contra platii unui supliment de pret convenit, o valoare a marfii care depaseste
limita mentionata in paragraful 3 al articolului 23 si, in acest caz, valoarea declarata inlocuieste aceasta
limita.Art. 25 - 1. In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii, calculata pe
baza valorii stabilite in conformitate cu articolul 23 paragrafele 1, 2 si 4.2. Totusi, despagubirea nu poate
sa depaseasca:a) daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita in caz de
pierdere totala; b) daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui platita
in caz de pierdere a partii depreciate.Art. 26 - 1. Expeditorul poate fixa, facind mentiunea respectiva in
scrisoarea de trasura si contra platii un supliment de pret stabilit convenit, suma care reprezinta un interes
special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii si pentru cazul depasirii termenului convenit. 2.
Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta - independent de
despagubirile prevazute in articolele 23, 24 si 25 si pina la concurenta contravalorii interesului declarat -
o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care s-a facut dovada.
Art. 27 - 1. Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobinzi. Aceste dobinzi, calculate la
5% pe an, curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului, sau, daca nu a existat o reclamatie,
din ziua introducerii actiunii in justitie.
2. Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sint exprimate in moneda tarii in care
se cere plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii despagubirii.
Art. 28 - 1. In cazurile in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avaria sau intirzierea survenita in cursul
unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii extracontractuale, transportatorul se
poate prevala de dispozitiile prezentei conventii care exclud raspunderea sa sau care determina ori
limiteaza despagubirile datorate.In cazul cind, pentru pierdere, avarie sau intirziere intervine raspunderea
extracontractuala a uneia dintre persoanele pentru care transportatorul raspunde potrivit prevederilor
articolului 3, aceasta persoana poate, de asemenea, sa se prevaleze de dispozitiile prezentei conventii care
exclud raspunderea transportatorului sau care determina ori limiteaza despagubirile datorate.
Art. 29 - 1. Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol care exclud
sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau
sau dintr-o culpa care ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii careia ii apartine organul de
jurisdictie sesizat, este considerata echivalenta cu un dol.
2. Acelasi lucru este valabil si daca faptele savirsite cu dol sau culpa sint ale prepusilor transportatorului
sau ale oricarei alte persoane la serviciile carora el recurge pentru executarea transportului, daca acesti
prepusi sau persoane lucreaza in exercitiul functiunii lor. In acest caz, prepusii sau celelalte persoane nu
au dreptul de a se prevala, in ceea ce priveste raspunderea lor, de dispozitiile din prezentul capitol,
mentionate in paragraful 1.
Subiectul 34
1. Descrieți caracterele juridice ale CCICu toate ca exista o multitudine si o diversitate de CCI
acestea au un set de caractere juridice prin care isi exprima specificitatea in raport cu contractele
reglementate de drept comun. Astfel, CCI sînt contracte:=Cu titlu oneros – toate CCI urmaresc ca
finalitate obtinerea unui profit.==Sinalagmatice perfecte – contractul sinalagmatic sau bilateral creaza
obligatii reciproce fiecare parte avind si drepturi si obliatii.==Comutative – intrucit existenta si intinderea
prestatiilor asumate de parti sint certe si determinate (sau determinabile) chiar din momentul incheierii
contractului. Aceasta este regula, insa exista si o derogare de la ea. In activitatea de comert international
exista si contracte aleatorii (contractul de asigurare si reasigurare).==Consensuale – se incheiei prin
acordul de vointa al partilor.
2. Clasificati CCI dupa criterii nespecifice de natura civilă==În raport cu efectele pe care le
genereaza:a)Contracte constitutive de drepturi – creaza pe seama partilor sau pe seama unui tert anumite
drepturi subiective, inexistente pina atunci in patrimoniul titularuluib)Contracte translative de drepturi
produc efect transmiterea unor drepturi reale de la un titular la altul.c)Contractele declarative de
drepturi.În functie de modul de executare:a)contracte cu executare instantanee sau imediata au ca obiect
una sau mai multe prestatii care se indeplinesc imediat.B)Contracte cu executare succesiva – obligatiile
ce revin partilor comporta o executare in timp printr-o serie de prestatii de acelasi fel, repetate la intervale
de timp regulate sau neregulate.După corelația între ele a)Contracte principale sint acele care au valoare
juridica de sine statatoare si nu depind de vreun alt contract.a)Contractele accesorii sint acele care nu au o
existenta si o valoare juridica de sine statătoare.În functie de obiectul obligatiilor pe care le generează:-
Contracte ce dau nastere la obligatii de a da--Contracte ce dau nastere la obligatii de a face--Contracte
care genereaza obligatii de a nu face.
3. Formulati reguli de interpretare a CCI Interpretarea contractului se face conform
principiuluiprioritatii vointei reale a partilor. Daca intentia reala a partilor nu poate fi stabilita,
manifestarea de vointa trebuie interpretata dupa un criteriu obiectiv. Contractul trebuie interpretat pe
principiile bunei-credinţe. Contractul se interpretează după intenţia comună a părţilor, fără a se limita la
sensul literal al termenilor utilizaţi. La interpretarea contractului se va ţine cont de natura lui, de
circumstanţele în care a fost încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părţi sau care poate
fi dedusă din comportamentul lor de pînă la şi de după încheierea contractului, precum şi de uzanţe.
Contractul produce nu numai efecte stipulate de către părţi, dar şi efecte care, conform naturii
contractului, rezultă din lege, din uzanţe sau din principiul echităţii. Clauzele contractuale se
interpretează în contextul întregului contract. Clauzele contractului se interpretează în sensul în care pot
produce efecte, dar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect. Termenii polisemantici se
interpretează în sensul care corespunde mai mult naturii contractului. Dacă părţile includ în contract un
exemplu pentru facilitarea înţelegerii unor clauze, întinderea obligaţiei nu se limitează la exemplul dat.
Clauzele contractului se referă numai la obiectul contractului, oricît de generali ar fi termenii folosiţi în
el. Neclarităţile din condiţiile contractuale standard se interpretează în defavoarea părţii care le-a
formulat. În caz de dubiu, contractul se interpretează în favoarea celui care a contractat obligaţia şi în
defavoarea celui care a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează în favoarea aderentului sau
a consumatorului.
Subiectul 35
1. Relatati efecteele specifice al CCICCI sint prin excelenta sinalagmatice iar reciprocitatea
obligatiilor izvorate din ele tine de esenta lor. Cauza obligatiei uneia dintre parti este reprezentarea
obligatiei celeilate part si invers. Fiecare contractant cumuleaza in persoana sa dubla calitate de creditor si
debitor fata de celalat contractant. De aici decurg urmatoarele efecte specifice ale CCI:--Dreptul
creditorului de a refuza indeplinirea propriei sale prestatii daca debitorul nu-si executa prestatia la care s-a
angajat. Aceasta situatie este numita exceptio non adimpleti contractus sau exceptia de neexecutare. -
Debitorul creditorului care si-a executat la timp si integral prestatia la care s-a obligat are dreptul de a
cere si obtine pe cale judiciara sau arbitrala rezolutiunea sau rezilierea CCI ca sanctiune pentru
neindeplinirea obligatiei de catre partenerul sau contractual.
- Distribuirea intre creditor si debitor in armonie cu anumite reguli specifice a sarcinii riscului
decurgind din neexecutarea fortuita a obligatiei contractuale asumate.
2. Stabiliți cazurile prevazute de principiile UNIDROIT asupra CCI editia 2010 in care creditorul
nu poate cere executarea silita in natura a unei obligatiiAtunci când o parte care datorează o obligaţie
care nu are ca obiect o sumă de bani nu execută această obligaţie cealaltă parte poate cere executarea, cu
excepţia cazurilor în care (a) executarea obligaţiilor este imposibilă în drept sau în fapt; (b) executarea
obligaţiilor sau, atunci când este relevantă, executarea silită este nerezonabil de oneroasă sau de scumpă;
(c) partea îndreptăţită poate obţine executarea în mod rezonabil din altă sursă; (d) executarea are un
caracter exclusiv personal; (e) partea îndreptăţită nu cere executarea într-un termen rezonabil după ce a
luat la cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia la cunoştinţă de neexecutare.
3.Argumentati efectele neexecutarii contractului de comert international Rezilierea consta in
desfiintarea retroactive a contractului commercial international cu titlu de sanctiune, la cererea partii care
si-a executat prestatia pe moticul ca cealalta parte nu si-a executat culpabil obligatiile ce ii revin. În
relațiile comerciale internaționale rezolutiunea are un domeniu mai restrins de aplicare decit in circuitul
civil lipsit de elemente de extraneitate.reducerea se explica prin ponderea masiva a contractelor de lunga
durata care presupun in mod necesar prestatii successive. Desfacere contractului commercial international
prin rezolutiune constituie o sanctiune extrema, prin aplicarea careia finalitatile urmarite de parti la
incheierea contractului sint compromise definitive. Rezolutiunea desfiinteaza efectele contractului nu
numai pentru viitor dar si pentru trecut,partile sint repuse in situatia anterioara. Contractantul care si-a
executat prestatia asumata ori s-a declarat gata sa o execute si poate proba aceasta imprejurare, este
indreptatit sa pretinda sis a obtina despagubiri de la cealalta parte. Rezilierea contractului constituie
sanctiunea concretizata in desfiintarea cu efecte numai pentru viitor a contractelor sinalagmatice cu
executare succesiva, care se aplica in caz de neexecutare culpabila a obligatiei de catre una dintre parti.
Spre deosebire de rezolutiune, rezilierea exclude efectul retroactive. În dreptul RM, răspunderea este
prevăzută la art. 602 alin.1 – „dacă nu se execută obligaţia, debitorul este ţinut să despăgubească pe
creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu este
imputabilă”. În dreptul francez, daunele interese, art. 1149 CC francez, dispune „debitorul care a cauzat
prin neexecutarea contractului un prejudiciu cocontractantului său, este ţinut să repare pierderile suportate
şi câştigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi să înlocuiască cu titlu principal prestaţia
neexecutată, fie să completeze alte sancţiuni, cum ar fi rezoluţiunea, excepţia de neexecutare, executarea
silită în natură ş.a. În common-law acordarea daunelor interese este remediul obişnuit în cazul încălcării
contractului. Dreputl la daune interese al părţii lezate există indiferent de faptul dacă contractul a fost sau
nu rezolvit. Acţiunea pentru daune-interese se află de plin drept la îndemâna părţii lezate spre deosebire
de acţiunea pentru executarea silită sau cea pentru restituire care poartă mai mult un caracter restricţionar
şi poate fi executată doar în anumite condiţii. Convenţia de la Vinea, principiile dreptului european al
contractelor şi UNIDROIT stabilesc ca principiu general că creditorul trebuie să fie pus pe cât este posibil
în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă contractul ar fi fost executat în modul cuvenit. Această condiţie
presupune că creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suportat din cauza
neexecutării. Şi acest prejudiciu cuprinde: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. Art. 74 Conv VienaO
abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub formă de daune interese ţine de analiza
următoarelor elemente:1. Neexecutarea contractului 2. Prejudiciul 3. Legătura cauzală între neexecutarea
contractului şi prejuciul
Subiectul 37
1. Identificați clauzele ce vizeaza aspectul strict juridic al CCI În aceasta categorie doctrina
juridical a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor, la legea aplicabila contractului, la
jurisdictia competent sa solutioneze litigiile intre parti. Omiterea acestor clause din continutul
contractului nu duce la nulitatea acestuia, dar poate determina anumite dificultati in stabilirea raspunderii
contractantilor sau in determinarea legii aplicabile contractului.
2. Caracterizati clauzele cu privire la sanctiunile aplicabile partilor pentru neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a obligatiilor asumate. Clauzele privind raspunderea contractantilor
trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabile partilor care nu-si executa obligatiile
contractual. Sanctiunile se reprezinta sub forma de penalitati, despagubiri. În continutul CCI poate fi
stipulate o clauza de exonerare de raspundere, mai ales clauza de forta majora. Partile sint libere sa
prevada si clause privin rezolutiunea contractului pentru neexecutarea obligațiilor de catre oricare dintre
ele. In unele contracte partile prevad o clauza ale carei consecinte se rasfring pe tarimul raspunderii
contractual si anume clauza solve et repete. Conform acestei clause debitorul unei prestatii contractual nu
poate inainta o actiune în rezolutiune și nici opune exceptii bazate pe neexecutarea obligatiei correlative a
celeilate parti, atita timp cit el insusi nu si-a indeplinit obligatia contractual. Efectul acestei clause consta
in stabilirea unei ordini de efectuare a prestatiilor. Astfel mai intii trebuie platit pretul(solve), si apoi se
pot face obiectiuni privind neexecutarea obligatiei de catre cealalta parte cu posibilitatea celui care a
platit pentru a-si recupera prestatia (repete.)
3. Evidentiati in ce conditii pot fi solicitate si primate daune interese Răspunderea contractuală
CCI. În dreptul RM, răspunderea este prevăzută la art. 602 alin.1 – „dacă nu se execută obligaţia,
debitorul este ţinut să despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, astfel, dacă nu dovedeşte că
neexecutarea obligaţiei nu este imputabilă”. În dreptul francez, daunele interese, art. 1149 CC francez,
dispune „debitorul care a cauzat prin neexecutarea contractului un prejudiciu cocontractantului său, este
ţinut să repare pierderile suportate şi câştigul de care acesta a fost lipsit. Daunele interese, pot fi să
înlocuiască cu titlu principal prestaţia neexecutată, fie să completeze alte sancţiuni, cum ar fi
rezoluţiunea, excepţia de neexecutare, executarea silită în natură ş.a. În common-law acordarea daunelor
interese este remediul obişnuit în cazul încălcării contractului. Dreputl la daune interese al părţii lezate
există indiferent de faptul dacă contractul a fost sau nu rezolvit. Acţiunea pentru daune-interese se află de
plin drept la îndemâna părţii lezate spre deosebire de acţiunea pentru executarea silită sau cea pentru
restituire care poartă mai mult un caracter restricţionar şi poate fi executată doar în anumite condiţii.
Convenţia de la Vinea, principiile dreptului european al contractelor şi UNIDROIT stabilesc ca principiu
general că creditorul trebuie să fie pus pe cât este posibil în situaţia în care el s-ar fi aflat dacă contractul
ar fi fost executat în modul cuvenit. Această condiţie presupune că creditorul are dreptul la repararea
integrală a prejudiciului pe care l-a suportat din cauza neexecutării. Şi acest prejudiciu cuprinde:
prejudiciul efectiv şi venitul ratat. Art. 74 Conv Viena
O abordare tradiţională a condiţiilor de aplicare a sancţiunii sub formă de daune interese ţine de analiza
următoarelor elemente: 1. Neexecutarea contractului 2. Prejudiciul 3.Legătura cauzală între
neexecutarea contractului şi prejuciul
1. În dreptul intern şi internaţional, neexecutarea sau încălcarea contractului este condiţia de bază a
sancţiunii daune-interese, puse la dispoziţia creditorului lezat. Un rol important îl ocupă instituţia culpei,
care totodată este diferită: unele sisteme de drept impun debitorul o responsabilitate de plin drept; altele
cer existenţa culpei; iar altele au un sistem mixt, în care debitorul este responsabil de plin drept în unele
cazuri şi doar pentru culpă în alte cazuri. În RM culpa debitorului este necesară pentru survenirea
răspunderii, prin plata daunelor-interese, potrivit căruia debitorul poartă răspundere numai pentru dol sau
intenţie, sau culpă (imprudenţă sau neglijenţă) dacă legea sau contractul nu prevede altfel, sau dacă din
conţinutul sau natura contractului nu reiese altfel.
Prejudiciul – sistemele naţionale şi internaţionale prevăd acordarea de daune-interese numai atunci când
creditorului i-a fost cauzat un prejudiciu. Caracterul reparator al daunelor interese este privit prin prisma
principiului general, recunoscut în toate sistemele de drept şi se numeşte „reparare integrală a
prejudiciului”
Subiectul 38
1 Descrieti conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca accepatarea pentru a produce efecte
juridice.Acceptarea reprezinta o manifestare de vointa a destinatarului ofertei de a incheia un contract in
conditiile prevazute de oferta. Pentru a constitui o acceptare ea trebuie sa exprime neindoielnic vointa
destinatarului de a se angaja juridic in conditiile prevazute de oferta publica. Acceptarea poate fi expresa
(scrisa, verbal, prin actiuni concludente), tacita cind se materializeaza printr-un fapt juridic sau prin alt
comportament a destinatarului care exprima vointa sa de a accepta oferta. Indifferent de tipul de acceptare
expresa sau tacita acceptarea ofertei are valoare juridical egala. Pentru a produce efecte juridice
acceptarea trebuie sa intruneasca următoarele conditii:--Sa emane de la destinatarul ofertei sau de la
reprezentantul sau legal--Trebuie sa fie conforma cu oferta--Sa ajunga la cunostinta ofertantului înauntrul
termenului de acceptare, ceea ce inseamna ca acceptarea sa fie facuta inainte ca oferta sa fi fost revocata
sau sa devina caduca.
2.Determinati efectele acceptarii tardiveAcceptarea este tardiva in aceea situatie in care a ajuns la
ofertant dupa expirarea termenului de acceptare a ofertei sau in lipsa acetui termen intr-o perioada de timp
rezonabila calculate de la data expirarii ofertei. În principiu acceptarea tardiva este lipsita de efecte
juridice. Totusi, ea poate fi luata in considerare drept acceptare in urmatoarele situatii:--Ofertantul fara
intirziere il informeaza verbal sau prin aviz pe acceptant despre aceasta.--Acceptarea a fost expediata
inauntrul termenului dar a ajuns la cunostinta ofertantului dupa expirarea acestui termen indifferent de
cauzele care au generat aceasta intirziere.
3.Decideti asupra momentului incheierii CCI inter absentsLa incheierea contractului prin telefon
momentul incheierii contractului este momentul convorbirii telefonice, iar locul incheierii contrcului se
determina in felul urmator:--Pentru sistemul de drept continental este locul celui care are initiative
telefonica--In common law este considerat locul celui apelat telephonic.In vederea determinării
momentului incheierii contractului prin corespondenta sint cunoscute 4 sisteme:--Sistemul emisiunii sau
declaratiunii acceptarii – contractual se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei s-a
declarat de accord de a incheia contractul.--Sistemul expedierii acceptarii – destinatarul acceptarii
expediaza acceptarea catre ofertant.--Sistemul receptiei acceptarii – potrivit caruia momentul incheierii
contractului este momentul in care acceptarea a ajuns la ofertant. Inconvenient consta in aceea ca practica
a demonstrate ca nu toata corespondenta este luata la cunostinta imediat ce aceasta ajunge la sediul
oferatntului. In acest system promovat de tarile europene mai ales de Germania riscul caii postale este
suportat de acceptant.--Sistemul informatiei – contractual se considera incheiat in momentul in care
ofertantul ia efctiv cunostinta cu continutul acceptarii.
Subiectul 39
1. Definiti contractul de transport internalional maritim de marfuri prin prisma Conventiei
de la Hamburg din 1978. Contract de transport pe mare înseamnã orice contract prin care cãrãuşul se
obliga, contra plãţii unui navlu, sa transporte mãrfuri pe mare de la un port la altul; în orice caz, un
contract care implica, pe lîngã transportul pe mare, şi transportul cu alte mijloace, este considerat contract
de transport pe mare în sensul prezentei convenţii numai în mãsura în care are legatura cu transportul pe
mare
2. Enumerati si caracterizati formele contractului de transport international maritim de
marfuri. In intreaga lume, marile companii de transport naval isi organizeaza exploatarea navelor
comerciale, de care dispun, in doua mari categorii de transport si anume: . transportul cu nave de linie; .
transportul cu nave de tramp. Transportul marfurilor cu navele de linie este preponderent in transportul
marfurilor generale si aproape in exclusivitate in transportul marfurilor containerizate. Are un caracter
regulat si de permanenta, intre anumite porturi de expediere si de destinatie, dupa un grafic cunoscut.
Transportul cu nave de linie este mai bine organizat decit cel tramp, liniile respective avind reprezentanti
in fiecare port de escala si dane proprii sau inchiriate. Nava soseste si pleaca indiferent daca este
incarcata la capacitate. Deaceia costurile de exploatare sunt mai mari si deci navlurile sunt ridicate.
Corespunzator celor doua forme de transport (de linie si tramp), contractul de transport maritim de
marfuri poate fi incheiat in urmatoarele forme:I. O prima forma este aceea a contractului de transport
naval propriu-zis, adica pentru transporturile executate cu navele de linie.
In acest caz contractul se incheie pentru transportul marfurilor determinate cu bucata, pentru transportul
de colete, in containere si palete. Sunt asimilate transporturilor cu vasele de linie acele transporturi
efectuate cu vase, care desi nu servesc cu regularitate anumite porturi, executa totusi transporturi de
marfliri pe baza de conosament, in care sunt mentionate conditiile vaselor de linie.II. O alta forma a
contractului de transport naval este aceea a contractului de navlosire, prin care se pune la dispozitia
navlositorului pentru transport o nava, parti din ea sau o incapere de catre navlosant. Acest contract se
incheie in cazul navigatiei tramp, care nu are un itinerar fix si un orar precis. Navele circula in cautarea de
marfa si se opresc in acele porturi unde se gasesc incarcaturi. In temeiul acestui contract se transporta cu
precadere marfuri de masa, in vrac, cu ocuparea spatiului de transport al navei in intregime sau in parte,
partile stabilind portul de incarcare si cel de destinatie.Atunci cand contractul prevede transportul unei
incarcaturi complete sau punerea la dispozitie a unei nave in acest scop, contractul de navlosire este
incorporat intr-un document numit charter-party.La transporturile de marfuri cu navele de tramp,
charterparty este intotdeauna insotit de un conosament,la transporturile cu navele de linie este obligatorie
insotirea marfurilor de un conosament, charter-party nefiind obligatoriu.
Contractul de navlosire (charter-party ) se incheie in mai multe forme, dintre care cele mai importante si
folosite sunt urmatoarele: . Time charter presupune obligatia armatorului de a pune la dispozitia
navlositorului nava cu echipaj, pentru a transporta intr-o anumita perioada de timp o anumita marfa sau
calatori, sa suporte cheltuielile cu intretinerea echipajului, a navei (combustibil, asigurarea navei );
Raspunderea pentru exploatarea tehnica a navei revine armatorului (navlosantului), iar cea pentru
exploatarea comerciala, navlositorului.
Voyage charter se incheie pentru o singura calatorie de la un port la altul, pentru o calatorie in ambele
sensuri, pentru calatorii circulare si pentru voiaje consecutive.Armatorul suporta toate cheltuielile pentru
intretinerea navei si a echipajului si celelalte auxiliare (taxe de canal, portuare etc.), iar navlositorul se
obliga sa plateasca navlul convenit.Raspunderea pentru exploatarea tehnica si comerciala a navei revine
armatorului.. Demise Charter se foloseste in special in cazul tancurilor petroliere, cind navlositorul devine
armator-chirias, dobindind pe perioada de valabilitate a contractului posesia si controlul deplin al navei.
Armatorul pune la dispozitia navlositorului nava fara echipaj, in buna stare de functionare. Navlositorul
echipeaza nava si plateste anticipat navlul, suportind cheltuielile cu echipajul si combustibilul, precum si
taxele de canal, portuare etc.;Navlositorul este raspunzator pentru consecintele care rezulta din
exploatarea tehnica si comerciala a navei. El nu poate utiliza nava in afara porturilor stabilite in contract
si. nu o poate incarca cu alte marfuri decit cele stabilite prin acordul partilor.
In practica internationala mai exista si alte tipuri de charter cum:. charter general - contractul prin care
armatorul se obliga sa transporte o cantitate determinata de marfa intr-o perioada de timp determinata;.
bareboat charter - inchirierea navei fara echipaj - se utilizeaza pentru procurarea navelor cu plata m
rate.La expirarea termenului de chirie nava devine proprietate a navlositorului.. daily - inchirierea navei
pentru deplasarea pe rute necunoscute;In contractul de transport cu navele de linie nu se pune la dispozitia
expeditorului nava, ca in contractul de navlosire, ci se realizeaza numai efectuarea transportului lotului de
marfa contractat (coletelor, containerelor, paletelor etc.).In ambele forme de contract se elibereaza de
catre compania de transport naval un document de transport denumit conosament sau polita de incarcare,
ce constituie un titlu reprezentativ al marfii.Eliberind conosamentul, transportatorul recunoaste in
persoana posesorului sau ca fiind proprietarul marfii ce se transporta si care poate pretinde eliberarea
marfii.Incheierea contractului de transport maritimAmbele contracte de transport naval (de navlosire si cu
navele de linie), se incheie in forma scrisa, folosindu-se formulare tipizate, care difera in raport de felul
navlosirii, de felul marfii transportate, etc.Raporturile dintre navlosant si navlositor sunt concretizate in
contractul de navlosire, cele dintre expeditor si compania de transport cu navele de linie, in contractul de
transport, precum si, in ambele cazuri, in conosament. Contractul sub cele doua forme si conosamentul
fac dovada incheierii contractului de transport si a conditiilor de executare a transportului, dar acestea pot
fi dovedite si cu oricare alt mijloc legal de proba
3. Argumentafi rationamentul existenfei formelor distincte ale contractului de transport
interntional maritim de marfuri functie de tipul navigatiei maritime.
Din cele expuse mai sus se face o concluzie (seao)
Subiectul 40
1. Relatați particularitatile conosamentului ca forma a contractului de transport internațional
maritim de marfuri. Ca urmare a încheierii unui contract de navlosire sau a unui contract de transport cu
navele de linie, primirea la transport a mărfurilor se face pe baza de conosamente.
O definiţie a conosamentului se găseşte în art. 1 pct. 7 din Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul
de mărfuri pe mare din 1978, care prevede că prin conosament se înţelege un document care face dovada
unui contract de transport pe mare şi a preluării sau încărcării mărfurilor de către cărăuş, prin care
cărăuşul se obligă să livreze mărfurile contra prezentării acestui document. O astfel de obligaţie se
realizează prin prevederea expresă din document ca mărfurile să fie livrate la ordinul unei persoane
nominalizate, la ordin, sau la purtător. In doctrina conosamentul este definit ca documentul eliberat de
comandantul navei prin care se atesta ca marfa a fost incarcata pe nava sau a fost preluata de nava pentru
incarcare in vederea transportarii pina la portul de destinatie.
2. Determintai tipurile de conosamente conform criteriilor de clasificare a acestoraÎn functie de
corelatia lor există:--Conosament nominativ – este acel conosament care contine numele beneficiarului.
Strict juridic se poate transmite numai prin cesiune.--Conosamentul la ordin – care contine clauza la ordin
dupa care urmeaza numele beneficarului care il poate andosa unei alte persoane--Conosamentul la
purtator – cel care contine clauza la purtator fara numele beneficiarului, beneficiar fiin intotdeauna
posesorul.In functie de momentul incarcarii marfii pe nava:--Conosamentul incarcat la bord – se
elibereaza in bza ordinului de imbarco emis de ofiterul second responsabil de incarcarea si descarcarea
marfii.--Conosamnetul primit spre incarcare – se utilizeaza mai ales in transpportul marfurilor cu nave de
linie.In functie de distant de transport acoperita--Conosament direct – se utilizeaza pentru transportul
din poarta in poarta acoperind intreaga distant de la expeditor si pina la destinatar, indifferent de
modalitatea de transport.--Conosament de serviciu – este eliberat din ordinal carausului principal de catre
fiecare participant la lantul de transport maritime, nu este negociabil.--Conosamentul oceanic sau
maritime – acopera transportul de la un port maritime sau oceanic la altul.În functie de continuitatea
transportului:--Conosamentul cu transbordare – se refera la loturi de marfuri care urmeaza sa fie duse
pina intr-un port in care exista un flux mare de transport, de unde urmeaza a fi preluate de alte nave-
Conosamnetul fara transbordare – se refera la transportul direct din portul de expeditie la cel de destinație
fara folosirea unui port intermediary in care marfa sa fie transferata in alta nava.In functie de emitent:-
Conosament eliberat de caraus--Conosamnet eliberat de agentul carausului--Conosamentul eliberata de
operatorul multimodal si casa de expeditie internationalIn functie de modul de realizare a
transportului:--Conosament conventional – care se utilizeaza in cazul transportului cu nave exploatate in
sistemul tramp.--Conosamentul de linie – care se utilizeaza in cazul transportului cu nave de linie,
programate cu orar si rute prestabilite.
3. Argumentati functiile principale ale conosamentuluiUna din functiile traditionale ale
conosamentului este aceea de a prezenta cantitatea exacta si conditia aparenta a marfurilor la momentul
preluarii acestora de catre caraus. Odata ce carausul a mentionat, în conosament, cantitatea si starea
aparenta a marfurilor preluate spre transport se considera ca acestea i-au fost predate carausului în
cantitatea si conditia mentionate. În situatia în care conosamentele au fost eliberate, carausul are dreptul
de a dovedi ca marfurile nu au fost preluate în cantitatea si conditia prevazute în contract doar în situatia
în care conosamentul se afla înca în posesia încarcatorului.
Aceasta functie a conosamentului are implicatii foarte mari în contextul comertului maritim international.
În momentul în care se afla în posesia conosamentului, încarcatorul, care este de cele mai multe ori si
vânzatorul într-un contract de vânzare internationala, îi poate proba cumparatorului ca a livrat marfurile în
conformitate cu prevederile contractului de vânzare. Conosamentul îi permite cumparatorului sa-si
încaseze contravaloarea marfurilor livrate doar daca acesta este în deplina concordanta cu cerintele
impuse prin acreditiv sau scrisoarea de credit documentar. De aici rezida si importanta pe care o are,
pentru încarcator, obtinerea unui conosament care sa nu contina remarci cu privire la cantitatea si conditia
aparenta a marfurilor.Aceasta functie a conosamentului este la fel de importanta si pentru cumparatorul
marfii care doreste sa aiba deplina încredere în continutul conosamentului deoarece pe baza acestuia el
plateste pretul marfii înainte de a primi marfa. În acest context carausul îsi pierde dreptul de a demonstra
în fata unui posesor al conosamentului, altul decât încarcatorul, ca marfurile nu au fost primite spre
încarcare în cantitatea si conditia aparenta mentionata în conosament. În mod uzual, înainte de încarcarea
marfurilor pe nava, exista negocieri între navlositor si armator, negocieri ce se pot finaliza cu încheierea
unui contract (fie el un contract de navlosire sau un booking-note) sau doar cu o întelegere verbala.
Conosamentul ce se va emite, dupa preluarea spre transport a marfurilor de catre caraus sau dupa ce
acestea vor fi încarcate pe nava, trebuie sa fie în stricta conformitate cu termenii acestei întelegeri.
Deoarece emiterea conosamentului este ulterioara întelegerii dintre navlositor si armator se spune ca din
punct de vedere legal conosamentul este o dovada a existentei contractului de transport. Pentru scopuri
practice conosamentul poate fi considerat ca fiind contractul de transport. Subiectul 41
1. Definite si descrieti caracterul complex al CI de engineering prin prisma contractelor model al CCI
Consulting-ul constă în studierea şi cercetarea pentru beneficiar aposibilităţilor tehnice şi comerciale, în
baza stadiului actual al ştiinţei şi practicii întrun anumit domeniu şi acordarea corespunzătoare de
asistenţă tehnică. Engineering-ul este un complex de operaţiuni, prealabile sau concomitente,
de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi lucrărilor pentru realizarea
unui obiectiv. Operaţiunile de engineering se îndeplinesc în cadrul a două faze principale:
faza de studii, ce include cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, şi faza de executare, ce
cuprinde realizarea sau punerea în stare de serviciu a unui obiectiv. În raport de natura prestaţiilor,
activitatea de engineering implică următoarele operaţiuni: engineering economic, care urmăreşte
stabilirea ştiinţifică, pe baza unor principii economice, a soluţiei optime pentru realizarea unui obiectiv
industrial; engineering de proiectare, care cuprinde lucrările de proiectare, necesare pentru realizarea
fizică a obiectivului industrial; engineering industrial, care se ocupă cu organizarea şi coordonarea
activităţii oamenilor, utilajelor şi materialelor, cu organizarea conducerii obiectivului industrial. Noţiunile
de consulting şi engineering se utilizează împreună sau separat. Fiecare activitate prezintă unele trăsături
proprii, dar prin conţinutul lor, ele se aseamana.
2. definite contractual de reengineering ca foma specifica a contractului de engineering, caractezitai
esenta si variettaile acestuia Recent, pe piaţa internaţională un nou tip de serviciu - serviciu de
reengineering, care au reproiectarea o firmă străină lui. Reengineering (engleză Re-engineering) - servicii
de inginerie de consultanta pentru restructurarea sistemelor de organizare şi de gestionare a proceselor de
producţie şi comerciale şi de investiţii ale entităţii, în scopul de a îmbunătăţi competitivitatea şi
stabilitatea financiară. Reengineering este de două tipuri: criza de re-engineering şi reengineering.
Reproiectarea Criza are drept scop rezolvarea problemelor de criză ale unei entităţi economice. Acesta
este utilizat în cazurile în care impactul activităţilor financiare şi comerciale şi industriale şi comerciale
ale unei entităţi economice în continuă scădere, competitivitatea acesteia care intră brusc tendinţa
bankrotstvai nuzhenkompleks măsuri pentru a soluţiona această criză.
Astăzi, în criză trebuie să reorganizeze multe entităţi de producţie ale Federaţiei Ruse. Acest lucru se
datorează în următoarele motive: în structura actuală de organizare şi de gestionare a întreprinderilor
industriale şi de afaceri, există încă multe lacune lăsate de vechiul regim, ceea ce conduce la costuri
inutile de muncă, resurse financiare şi materiale; noi elemente ale procesului de afaceri sunt încă în faşă şi
slab dezvoltate. Reengineering de dezvoltare este utilizat în cazurile în care dinamica redusă şi structura
de execuţie de organizare şi gestionare a procesului de producţie şi de comerţ şi de investiţii a atins deja
nivelul maxim de profit. Acest tip de inginerie inversă în Rusia, este tipic pentru firmele comerciale. De
exemplu, dacă în 1993 situaţia a fost considerată o vânzare normală de mărfuri pe prepaid, apoi în 1996 a
existat o tendinţă clară de parteneriate cu antreprenori, pe baza de credite comerciale, credite comerciale
(de exemplu, plata în rate).Împrumut de mărfuri - este furnizarea de elemente în proprietate de către o
parte la un alt partid. Împrumut de mărfuri profitabile parteneri en-gros şi regionale, care nu au capital de
lucru sau nu doresc să îşi asume riscuri. Scheme de credite comerciale şi de transport necesită o schema
de austeritate mult mai strictă şi de contabilitate, ce sistem de plată.În procesul de reorganizare a unui
sistem de management de business entitate bazat pe inginerie inversă de la procesul de tranziţie de afaceri
pentru reingineria proceselor de afaceri,.Un proces de afaceri este de acţiune a personalului administrativ
în procesul economic.Reproiectarea proceselor de afaceri, - este optimizarea de gestionare a proceselor
economice. Firme de inginerie implicate în re-inginerie pot fi împărţite în patru tipuri.Primul tip - este de
firme străine şi consultanţi. Acestea sunt, în principal, servicii de audit şi servicii de gestionare a
informaţiilor cu ajutorul computerelor şi a software-ul lor.Al doilea tip - o firmă de consultanţă, care
lucrează ca integratori de sisteme. Aceste firme pot funcţiona numai la cel mai înalt nivel de management
al agenţilor economici şi sunt departe de proceduri contabile şi tehnologii pentru punerea lor în aplicare.
Sarcina lor principală este de a construi cele mai bune modele cu ajutorul unor programe străine şi
introducerea sistemelor de management al documentelor. Astfel de firme nu au experienţă în
managementul financiar. Ei lucrează pe bază de proiect şi nu sunt capabili de decizii de larg consum.Al
treilea tip - o firmă de design care va proiecta compania perfectă, adică problema de afaceri de design
optim. Cu toate acestea, aceste firme s-au nu poate pune în practică acest proiect şi să facă recomandări
pentru punerea sa în aplicare.Al patrulea tip - o companie implicată în punerea în practică a
reengineering. Scopul lor principal - punerea în aplicare rapidă a rezultatelor de re-inginerie entitate de
afaceri de management de proiect, în scopul de a elimina criza, doar pentru a oferi un sistem de control
mai optim.
3.Argumentati oportunitatea selectarii tipurilor contractului de engineering in functie de finaliatea
urmarita de beneficiar si nivelul de raspundere a companiei de engineering Obiectul contractului
Obiectul contractului de consulting-engineering îl formează operaţiunile prestate, de la simple consultaţii
până la realizarea unor proiecte sau obiective. Prestaţiile de engineering necesare pentru executarea unui
obiectiv industrial cuprind următoarele operaţiuni: cercetări şi studii preliminare; elaborarea planurilor;
asigurarea materiilor prime şi utilităţilor; realizarea construcţiilor civile; furnizarea de echipamente,
utilaje, materiale sau piese de schimb; livrarea documentaţiei tehnice; asigurarea asistenţei tehnice.
Efectele contractului=Societatea sau prestatorul de engineering trebuie să-şi realizeze misiunea potrivit
prevederilor menţionate în contract. În raport de specificul contractului, prestatorul de engineering poate
avea următoarele obligaţii: efectuarea de studii; conducerea realizării obiectivului industrial; prestarea de
asistenţă tehnică; coordonarea activităţii antreprenorilor; verificarea lucrărilor de montaj; predarea
documentaţiei obiectivului; garantarea funcţionării şi capacităţii obiectivului; păstrarea secretului
informaţiilor şi realizărilor. Obligaţiile clientului sau beneficiarului sunt de a plăti preţul şi de a preda
toate datele şi informaţiile cerute. Clientul mai poate fi obligat să presteze unele servicii, să furnizeze
anumite bunuri sau să obţină autorizaţiile necesare. În determinarea obligaţiei principale a clientului, plata
preţului, se aplică următoarele principii: plata se face numai de către client;valoarea retribuţiei include şi
cheltuielile cu caracter permanent, întreprinse de societate pentru sporirea potenţialului tehnico-ştiinţific;
modul şi condiţiile de efectuare a plăţii sunt stabilite de catre parti Subiectul 42
1. Definite contractual internațional de transport feroviar de marfuri prin prisma Acodrului din
1951 referitor la transporturile internaționale feroviare de marfuri si Conventia COTIF din 1980
Varietate a contractului comercial de transport avand ca obiect bunuri mobile a caror cantitate (greutate
sau volum) depaseste limitele admise prin regulamente pentru bagaje sau mesagerii si presupunand
utilizarea ca mijloace de transport a bunurilor respective, vagoanele de cale ferata.
Contractul se incheie intre predatorul marfurilor si intreprinderea de cale ferata din statia de incarcare,
care actioneaza atat in nume propriu cat si in numele cailor ferate ce concura la realizarea transportului
international respectiv; incheierea acestui contract se face sub forma unui document tipizat, numit
scrisoare de trasura internationala.
2. Caracterizati regimul juridic al scrisorii de trasura feroviara Desi la executarea unui transport
internațional contribuie doua sau mai multe intreprinderi de cale ferata din doua sau mai multe state,
contractual de transport se incheiei intra predatorul marfii si intraprinderea de cale ferata din statia de
incarcare care actioneaza atit in nume propriu cit si in numele cailor ferate care particpica la realizarea
contractului internațional respective. Contractul de transport se considera incheiat din momentușl in care
statia a preluat marfa si a confirmat primirea prin aplicarea stampilei pe scrisoarea de trasura. Contractual
de transport internațional se incheie sub forma unui document tipizat numit scrisoare de trasura feroviara.
Ea trebuie redactata in limba oficiala a tarii de predare si se traduce in limba franceza, germana, engleza
sau italiana potrivit CIM. Scrisoare de trasura international se intocmeste in mai multe exemplare si
anume:--Originalul, care insoteste transportul pe tot parcursul impreuna cu documentele comerciale
anexate si se elibereaza destinatarului o data cu marfa si cu documentele comerciale.--Foaia de expeditie
– care e oprita de statia de destinatie si care serveste la decontarea cheltuielilor de transport in caile ferate.
Foaia de expeditie se elibereaza intr0un numar de exemplare egal cu numarul cailor ferate participante la
transport.--Avizul si adeverinta de primire – care insotesc marfa pina la destinatar, pentru notificarea
destinatarului si confirmarea primirii marifii de catre acesta.--Duplicatul care ramine in posesia
predatorului dupa aplicarea stampile statiei de expeditie.--Certificatul scrisorii de trasura – care insoteste
transportul pina la frontier tarii de expeditie--Copia scrisorii de trasura care ramine la statia de expediere
Inscrisoarea de trasura se contine:Numele si adresa predatorului;Denumirea statiei si al caii ferate de primire a
marfii;Locul si data intocmirii scrisorii de trasura;Nota de transport;Denumirea statiei de destinatie;Denumirea si
adresa destinatarului;Denumirea si cantitatea marfii;Felul ambalajului;Num Coletelor;Felul vagonului;Enumerarea
documentelor anexate.
3. Explicate si argumentati principiul raspunderii solidare a cailor ferate ca trasatura distinctive a
raspunderii carausului in contractual de transport international feroviar
In contractual de transport se aplica regula cu privire la raspunderea mixta sau raspunderea pentru
actiunile tertului, astfel, conform 1022 CC alin 1 daca un transport care constituie obiectul unui singur
contract este realizat de mai multi carausi succesiv, fiecare din ei raspunde pentru executarea intregului
transport. Mai mult daca un caraus este in incapacitate de plata partea care ii revine din despagubiri sip e
care nu a platit-o se suporta de ceilalti carausi, proportional partii ce le revine din taxa de transport.
Precizam ca in contractual de transport se aplica si regula cu privire la dreptul de regres.
Subiectul 43
1. Descrieti caracterele juridice ale contractului de transport internațional aerian de marfuri
prin prisma Conventiei de la Montreal pt unificarea anumitor reguli referitoare la transportul
aerian international Contractul aerian international de marfuri este un contract in baza caruia o parte
numita caraus se obliga fata de cealalta parte numita expeditor ca in schimbul unei taxe de transport sa
transporte pe cale aerului anumite marfuri la destinatia convenita si sa le elibereze la acea destinatie. Este
un contract sinalagmatic, cu titlu oneros si conform reglementarilor uniforme are caracter international.
expresia transport internaţional înseamnă o r i c e transport în care, conform acordului dintre părţi,
punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau
o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în
cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte. 2.
Caracterizati regimul juridic al scrisorii de trasura aeriene Contractul international de transport
aerian se incheie de regula sub forma scrisorii de transport aerian international cunoscuta sub denumirea
de Air Waybill sau Air Consignement note. Scrisoare de transport are numai o valoare probatorie care
confirma incheierea contractului si primirea marfii de catre caraus. In lipsa ei contractul poate fi dovedit
prin mijloace de proba de drept comun. Scrisoare de transport aerian se incheie in trei exemplare originale
si mai multe copii. Primul exemplar original este semnat de expeditor si ramine la caraus. Al doilea
exemplar original este semnat de expeditor si de caraus insoteste marfa pina la destinatie si se preda
destinatarului. Al treilea exemplar original este semnat de caraus dupa primirea marfii si ramane la
expeditor pentru a fi negociat. Copiile scrisorii de transport sint folosite pentru a confirma primirea de
catre destinatar pentru indeplinirea formalitatilor vamale si pentru realizarea unor decontari pentru
prestatii. Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o ştampilă.
Scrisoare de transport aerian trebuie sa contina urmatoarele mentiuni principale:--Punctul de plecare si
destinatie--Greutatea, volumul, numarul si dimensiunea coletelor, felul ambalajului, marcajul si starea
marfii predate la transport.--Documentele anexate la scrisoare de trasură necesare indeplinirii
formalitatilor vamale, fiscale, fito-sanitare si de alta natura.--Numele si adresa destinatarului --Mentiuni
cu privire la modul de plata a taxelor de transport--Numele si adresa expeditorului.
3. Evidentiati cauzele exoneratorii de raspundere a transportorului stabilite de Conventiei de la
Montreal pt unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian international În cazul în care
transportatorul dovedeşte că dauna a fost provocata sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită
sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia,
transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura in car e
o astfel de neglijenţă sau orice altă acţiune greşit sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la
provocarea acesteia. Când despăgubirea este reclamată de o altă persoană decât pasagerul, datorită
decesului sau vătămării suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau
în parte, de răspundere, in măsura in care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau
omisiune a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribui! la provocarea acesteia