George Topârceanu

Populară

Ah, războiul blestemat

Câte văduve-a lăsat
În durere - şi câţi prunci
Au rămas orfani de-atunci!

Dar când stai să te gândeşti,

Toate cele pământeşti
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare că, de-atunci,

Au crescut sărmanii prunci
Şi văd încă soarele
Toate văduvioarele...

Doar pe morţii din război

Putreziţi în vânt şi-n ploi
N-are cine-i întreba
Dacă-s fericiţi ori ba.