IOSIP CAP 1 883

gl@suind „aliluiia” cu bucurie s-au desp@r]it.
14. {i a}ea, pre cel c@zut, din cei p$ng@ri]i,
fiind de un neam cu ei, pre drum ^i certa }i
cu ar@t@ri ^i omorea.
15. {i ^ntru aceaea}i zi au omor$t mai mult
dec$t trei sute de b@rba]i, }i s-au bucurat }i
s-au veselit, omor$nd pre cei f@r@ de leage.
16. Iar@ cei ce s-au lipit de Dumnezeu, p$n@
la moarte des@v$r}it dob$ndirea m$ntuirei
lu$nd, au purces din cetate ^ncununa]i cu de
toate fealiurile de flori cu bun miros, cu
veselie }i cu strigare de laude }i cu c$nt@ri
de toate viersurile mul]emind Dumnezeului
celui Sf$nt al p@rin]ilor, M$ntuitoriului lui
Israil.
17. {i, sosind la Ptolemaida, carea pentru
firea locului s@ numea}te Rodoforon (adec@
aduc@toare de trandafir), unde-i a}tepta pre
ei tab@ra, dup@ sfatul lor cel de ob}te,
18. {eapte zile au f@cut acolo osp@] de
m$ntuire, d$ndu-le lor ^mp@ratul cu bun@ i-
nim@ toate ceale de lips@ la c@l@torie, fie}te-
c@ruia p$n@ la casa lui.
19. {i, sosind ^n pace cu cuvioase m@rturisiri,
a}ijderea }i acolo au r$nduit a ]inea aceaste
zile de veselie,
20. Care }i sfin]indu-le cu st$lp la locul
osp@]ului, rug@ciune a}ezind, s-au dus nev@t@-
ma]i, slobozi }i foarte veaseli pre p@m$nt }i
pre mare }i pre r$u, m$ntui]i fie}tecarele cu
porunca ^mp@ratului, la casa sa.
21. {i mai mult@ puteare dec$t mai ^nainte
av$nd ^ntru vr@jma}i, cu m@rire }i cu fric@, }i
de nimene ^ntru nimica cl@tindu-s@ din averile
sale.
22. {i toate ale sale to]i dup@ scrisoare le-au
luat, c$t cei ce avea c$te ceva de ale lor cu
mare fric@ le da lor m@riri, des@v$r}it f@c$nd
lui Dumnezeu cel Preamare, pentru m$ntuirea
sa.
23. Bine e cuv$ntat Dumnezeu, Izb@vitoriul
lui Israil, ^n vremi veacinice. Amin!

A LUI IOSIF FLAVIE

Cuv$nt ^nainte
artea aceasta, carea s@ zice a lui Iosip, pentru c@ de Iosip Flavie ar fi
scris@, nici S. S. P@rin]i nu o cunosc dumnezeiasc@, nici ^n toate bibliile
grece}ti s@ afl@, nici ^n canonul c@r]ilor jidove}ti, nici ^n bibliile latine}ti
nu easte, pentru aceaea nici ^ntru aceast@ biblie nu am voit de nou a o
t@lm@ci, ci precum s@ afl@ ^n bibliia cea veachie rom$neasc@ o am l@sat }i numai
pentru aceaea o am pus aici, c@ s-au aflat ^n cea veachie rom$neasc@, amintrilea,
loc ^ntr@ c@r]ile Sfintei Scripturi nu poate s@ aib@.
CAP 1
rea filosofesc cuv$nt vr$nd a ar@ta, ci mult mai v$rtos aceasta a dovedi dintru b@r-
de easte singur st@p$nitoriu pati- b@]iia celor ce pentru bun@tate au murit, a lui
milor, cel bun credincios g$nd; sf@- Eleazar }i a celor }eapte fra]i }i maicei lor,
tuire-a}, dar@, voao dirept ca s@ lua]i pentru c@ to]i ace}tia, ceale p$n@ la moarte
aminte cu os$rdie la filosofie, pentru c@ }i de dureri nepreget$ndu-le, dovedir@ c@ biruia}te
treab@ easte spre }tiin]@ la tot cuv$ntul }i, g$ndul patimile. Pentru bun@t@]i, dar@, slobod
^ntr-alt chip, a ceii prea mare bun@t@]i, zic, s$nt a l@uda pre b@rba]ii cei ce, pre aceaea
dar@, ^n]elepciunii, cuprinde laud@. De s@ vreame, pentru bun@ bun@tate au murit cu
arat@, dar@, g$ndul a birui celor opritoare maic@-sa, iar@ pentru cinste ferici-i-a}; pentru
patimi ale ^n]elepciunii, de l@comiia c@ l@ud$ndu-se nu numai de c@tr@ to]i oamenii
p$ntecelui }i de poft@, iar@ }i de ale dirept@]ii de vitejie }i r@bdare, ce ^nc@ }i de ceia ce i-au
contenitoare patimi a birui s@ arat@, ^n ce chip c@znit, pricin@ fur@ a s@ surpa cea deasupra
r@ului n@rav }i celor ale vitejiei contenitoare limbii tir@nie, biruind pre tirani cu r@bdarea,
patimi, a m$niei }i uciderei }i durerii. Cum, c$t a s@ cur@]i fu prin ei mo}iia, ci }i pentru
dar@, poate fi, ar zice ne}tine, de biruia}te ceaea ce cerc@m acum a zice, dar@, slobod va
g$ndul patimile, uitarea }i ne}tiin]a nu fi, ^ncep$nd poveastea ^n ce chip avem obiceaiu
st@p$nea}te? De r$s ispitindu-s@ a zice, pentru a face. {i a}a, la cuv$ntul care easte pentru ei,
c@ nu biruia}te g$ndul patimile sale, ce ceale m@ voiu ^nv$rteji, m@rire d$nd Celui ^ntru tot
ce s$nt ^mprotiva dirept@]ii }i vitejiei }i ^ntregii ^n]elept Dumnezeu. Cerc@m, dar@, acum de sin-
firi. {i pre aceastea nu ca doar@ s@ le surpe, ci gur ]iitoriu easte patimilor g$ndul, }i aleagem
ca nu la eale s@ se supuie. De multe p@r]i, ce poate fi g$ndul }i ce e patima }i c$te-s ale
dar@, }i de airilea, a} putea voao s@ ar@t patimilor chipuri }i de biruia}te g$ndul pre
c@ singur ]iitoriu easte patimilor g$ndul, toate aceastea. G$ndul easte, dar@, minte, cu
884 IOSIP
dirept cuv$nt, mai cinstind viia]a ^n]e-
lepciunei, }i ^n]elepciunea easte cunoa}tere
dumnezeie}tilor }i omene}tilor lucruri, }i ale
acestora pricini. Aceasta, dar@, easte a legii
^nv@]@tur@, prin carea ceale dumnezeie}ti cu
cinste }i ceale omene}ti cu folos le ^nv@]@m;
iar@ chipurile ^n]elepciunii s$nt mintea,
dreptatea, vitejiia }i ^ntreg@ciunea min]ii; iar@
mai chiiar dec$t toate easte mintea, dintru
carea, dar@, g$ndul biruia}te patimile, }i firile
patimilor s$nt ceale cuprinz@toare doao:
dulcea]a }i durearea. {i, dintr-aceastea
am$ndoao }i prejur suflet easte. {i multe-s
}i pregiur dulcea]@ }i urm@toare s$nt durerilor
patimilor. Mai nainte, dar@, de dulcea]@, easte
pofta, }i dup@ dulce]i, bucuriia. {i, mai nainte
de dureare, easte frica, }i dup@ dureare,
m@hnirea. Iar@ m@niia, de ob}te, patim@ easte
dulce]ii }i durerii, de va cugeta ne}tine c$nd
s-au ^nt$mplat la el; iar@ ^ntru dulcea]@ easte
}i voia cea cu r@u n@rav, mai cu multe chipuri
fiind dec$t toate patimile, ^ns@ la suflet,
m$ndriia, iubirea de argint, iubirea de price
}i zavistiia, iar@ la trup, a m$nca de toate }i
a m$nca singur. Precum doao r@s@dituri
trupului }i sufletului fiind dulcea]a }i durea-
rea, multe s$nt odraslele r@s@diturilor aces-
tora, dintru carele pre fie}tecarea cel atot-
lucr@toriu g$nd cur@]indu-le }i plivindu-le }i
ad@p$ndu-le }i ^n tot chipul mai turn$ndu-le,
dumesticea}te ceale ale n@ravurilor }i ale
patimilor materii. Pentru c@ g$ndul easte
pov@]uitoriu bun@t@]ilor, iar@ patimilor singur
]iitoriu }i caut@ oarece ^nt$iu pentru el din
ceale opritoare fapte ale ^ntreg@ciunii min]ii;
c@ singur ]iitoriu easte patimilor g$ndul. Iar@
^ntreg@ciunea min]ii easte biruin]a poftelor
}i dintru pofte unele s$nt suflete}ti, altele
trupe}ti, }i acestora am$ndurora g$ndul s@
arat@ a birui. Eu a}a socotesc. De din ceale
din ap@ poftind }i din pas@ri }i din dobitoace
}i de toate fealiurile de m$nc@ri care s$nt
oprite noao, dup@ leage ne ferim; }i pentru a
g$ndului biruin]@, pentru c@ s@ opresc ale
poftelor patimi, ^ntorc$ndu-se de mintea cea
^ntreag@. {i s@ ^nfr$neaz@ toate ale trupului
porniri de g$nd.
CAP 2
i ce lucru minunat easte de s@
izmenesc poftele sufletului c@tr@
partea frumsea]elor? Cu aceasta,
dar@, cel ^ntreg la minte, Iosip, s@
laud@ c@ cu g$ndul au biruit patima cea rea,
pentru c@, tin@r }i ^n v$rst@ fiind c@tr@
^mpreunare, izmeni cu g$ndul a patimilor
strecheare. {i nu numai a ceii dulce patimi
lovitur@ de streachie s@ arat@ g$ndul a birui,
ci }i toat@ pofta. Zice drept aceaea leagea: „S@
nu pofte}ti pre muiarea aproapelui t@u, nici
c$te s$nt ale aproapelui t@u”. %ns@ ca cum a
CAP 1 {I 2
nu pofti noi au zis leagea, cu mult mai mult
ne-ar adeveri pre noi c@ g$ndul ar putea birui
pre pofte, ca }i pre ceale opritoare patimi ale
drept@]ii. De vreame ce, precum ne}tine are
n@rav a m$nca singur }i, la p$ntece fiind lacom,
s@ mut@ cu certarea, au nu aiavea easte c@
g$ndul easte domn patimilor? %ndat@ dar@-i cu
leagea petrec$nd }i de easte cineva iubitoriu
de argint silea}te chipul lui, ^mprumut$nd pre
cei lipsi]i f@r@ de cam@t@ }i, ^mprumutarea
s@pt@m$nilor sosind, t@ind din datorie, m@car
scump de va fi ne}tine, de leage s@ biruia}te,
cu aducerea-aminte a g$ndurilor, nici de
iznoav@ cerc$nd secer@turile, nici viile. {i la
cealelalte poate a s@ cunoa}te aceasta, c@
g$ndul easte cel ce biruia}te patimilor, pentru
c@ leagea }i cea c@tr@ p@rin]i bun@ cugetare
biruia}te, nici v$nzind bun@tatea pentru ei }i
cea c@tr@ f@meae-}i dragoste biruia}te pentru
nelegiuire, pre ea mustr$nd, }i a fiilor dragoste
biruia}te pentru r@utatea, pre ei cert$ndu-i, }i
al priiatinilor obiceaiu biruia}te, pentru
vicleniia pre ei mustr$nd. {i s@ nu g$ndi]i a fi
lucru de minune, unde }i vrajba a birui g$ndul
poate, pentru leage, nici t@ind copacii, ceale
dumeastice ale vr@jma}ilor r@s@dituri, }i ceale
ale vr@jma}ilor celor ce le-au pierdut
m$ntuindu-le, }i ceale c@zute ^mpreun@
r$dic$ndu-le. {i celor mai s$lnice patimi a birui
g$ndul s@ arat@, iubirea de cinste, m@rirea
de}art@ }i zavistiia, pentru c@ toate aceastea
ceale cu r@u n@rav patimi cea ^ntreag@ minte
le leap@d@, ^n ce chip }i m@niia, pentru c@ }i
pre aceasta o st@p$nea}te. De vreame ce pentru
ce cel prea ^n]@lept p@rintele nostru, Iacov, pre
cei pregiur Simeon }i Levi vinuia}te? Au, doar@,
v@z$nd c@ au junghiiat limbi, pre sichimiteani,
cu g$ndul au zis: „Bl@st@mat@ m@niia lor?”
Pentru c@, de nu ar putea m@niia a birui
g$ndurile, nu ar fi zis a}ea, pentru c@ci c$nd
tocmiia Dumnezeu pre om cu cuv$ntul }i cu
s$ngur@ biruin]@ ^mpodobindu-l, atunci
patimile lui }i n@ravurile ^mprejur i-au r@s@dit
}i pre pov@]uitoarea minte prin ceale dinl@untru
sim]ituri pre scaon o au }ezut }i pre aceasta o
au dat leage dup@ carele petrec$nd va ^mp@r@]i
^mp@r@]ie ^ntreag@ la minte, }i dreapt@ }i bun@.
%n ce chip, ar zice, dar@, ne}tine, de easte
st@p$nitoriu g$ndul patimilor, pre uitare }i
necuno}tin]a nu biruia}te?
CAP 3
i easte foarte de r$s cuv$ntul,
pentru c@ nu s@ arat@ g$ndul a
birui patimile lui, ci ceale trupe}ti.
%n ce chip pofta nu poate nimeni
s@ o taie de la noi, ci poate g$ndul s@ dea
s@ nu s@ supuie de poft@. M@niia nimeni
nu poate s@ o taie de la noi, ci a nu s@
supune sufletului, iar@ m@niei cu pu-
tin]@ easte g$ndul a ajuta. N@ravul
r@u nimeni dintru voi nu poate s@-l taie;
 IOSIP
Iar@ a nu s@ ^ndupleca cu r@ul n@rav poate
g$ndul s@ ajutoreasc@, pentru c@ nu easte
g$ndul dezr@d@cin@toriu patimilor, ci ^mpro-
tiv@ lupt@toriu. Spre aceasta, dar@, prin seatea
lui David ^mp@ratul, mai aiavea easte a socoti;
pentru c@, de vreame ce preste toat@ zioa
b@t$nd pre cei str@ini de fealiu, David pre mul]i
dintru ei au omor$t cu o}teanii cei de o limb@.
Atunci, dar@, f@c$ndu-s@ sar@, asudat fiind }i
foarte ostenit, venit-au la cortul cel ^mp@-
r@tesc, pregiur care toat@ a str@mo}ilor oaste
era t@b@r$t@. Deci, ceialal]i to]i la cin@ era,
iar@ ^mp@ratul, c$t de mult s@tos fiind, macar
mul]ime de izvoar@ avea, nu putea prin eale
s@-}i vindece seatea, ci oarecarea a lor f@r@
de socoteal@ poft@ de apa cea de la nepriiatini
^ntinzindu-s@ s@ ad@ogea }i, sl@bindu-l, ^l
ardea. Drept aceaea, paicii, pentru a ^mp@-
ratului seate, cu mare dovad@ le era }i doi
tinerei, ru}in$ndu-s@ de pofta ^mp@ratului, cu
toate armele s-au ^narmat }i, coiful lu$nd,
trecur@ }an]urile nepriiatinilor }i, ferindu-s@
de paznicii por]ilor celor de margine, au ie}it
cerc$nd preste toat@ tab@ra nepriiatinilor. {i,
cerc$nd izvorul, dintr-^nsul au adus ^mp@-
ratului. {i el, macar c@ cu seatea s@ aprindea,
socoti ^ntru tot groaznic@ primejdie la suflet
a fi, socotindu-s@ b@utura tocma cu s$ngele.
Pentru aceaea, puind g$ndul ^mprotiv@ poftei,
au turnat b@utura la Dumnezeu, pentru c@
putearnic e cel ^ntreg la minte g$nd s@ biru-
iasc@ ale patimilor nevoi }i s@ sting@ ale
strechilor umfl@turi }i ale trupurilor dureri, de
prisosit fiind a s@ lupta }i, cu cea bun@
bun@tate a g$ndului, s@ scuipe toate ale
patimilor biruin]e. Acum, dar@, }i vreamea pre
noi ne chiiam@ spre dovedirea vederii celui
^ntreg g$nd; c@, de vreame ce ad$nc@ pace
pentru buna leage p@rin]ii no}tri avea }i f@cea
bine, c$t }i Seleuc, ^mp@ratul Asiei, }i Nicanor,
s@ fie osebit lor agonisit@ la ceale sfinte }i
politiia la el s@ priimea. Atunci, dar@, oare-
carii, c@tr@ cea de ob}te unire f@c$ndu-s@,
multe fealiuri de primejdii petrecur@.
CAP 4
entru oarecarele Simon, purt$n-
du-s@ ^mprotiv@ c@tr@ Oniia, cel ce
oarec$nd vl@diciia avea prin viia]@,
om bun }i fericit, de vreame ce ^n
tot chipul p$r$ndu-l pentru limb@ nu putea
s@-i fac@ r@u; deci pribegi ca s@ v$nz@ mo}iia.
Pentru aceaea, viind la Apolonie, care era
voivod Siriei }i Finichiei, zicea: „Bun
cuget@toriu fiind la lucrurile ^mp@ratului,
venit-am s@ spuiu mult@ sam@ de mii de bani
ai celor pro}ti, care s$nt ^n vistieriile
ierusalimneanilor, s@ se fie adunat la
besearic@, osebi]i fiind. Ace}tia s@ cuvin
s@ fie la Seleuc ^mp@ratul”. Aceastea toate
pre am@runtul ^n]@leg$nd Apolonie, pre
Simon l@uda de purtarea de grij@ c@-
CAP 3 {I 4 885
tr@ ^mp@ratul. {i, merg$nd c@tr@ Seleuc, spus@
vistieriia banilor }i, lu$nd de la el volniciia,
degrab@ la mo}iia noastr@, ^mpreun@ cu
bl@st@matul Simon }i cu foarte grea oaste viind,
cu ale ^mp@ratului porunci zicea c@ au venit
pentru ca s@ ia banii cei proste}ti ai vistieriei.
{i norodul, dos@dindu-s@ pentru cuv$ntul acela
}i pricindu-s@ foarte groaznic, a fi socotind ceea
ce averile }i-au ^ncrezut la vistieriia besearicii
s@ se lipsasc@. {i, ^ntruc$t putea, oprea. Iar@
Apolonie cu ^nfrico}eli mergea la besearic@;
}i preo]ii cu muieri }i copii ^n besearic@
rug$ndu-s@ lui Dumnezeu s@ scuteasc@
besearica; }i, hulindu-s@ locul }i suindu-s@ cea
^narmat@ oaste a lui Apolonie spre jaful banilor,
din ceriu ^ngeri c@l@ri s-au ar@tat, str@lucind
^mpregiur cu armele, }i mult@ fric@ }i cutr@mur
lor slobozind, }i c@z$nd mai mort Apolonie spre
cea de toate neamurile a besearicii ^ngr@dire,
m$inile au ^ntins la ceriu }i cu lacr@mi pre jidovi
ruga ca, rug$ndu-s@ pentru el, vor ^mbl$nzi
oastea cea cereasc@. Cu aceaste cuvinte
^ndemn$ndu-s@ Oniia, arhiereul, m@car c@ }i
aimintrilea s-au temut ca nu c$ndai va g$ndi
^mp@ratul Seleuc, c@ din vicle}ug omenesc s@
fie omor$t pre Apolonie, rugatu-s-au pentru el;
}i el, foarte minunat m$ntuindu-s@, dusu-s-au
s@ areate ^mp@ratului ceale ce i s-au ^nt$mplat
lui. {i murind Seleuc, ^mp@ratul, ^n urm@ luo
^mp@r@]iia fiiul lui, Antioh, b@rbat m$ndru
}i n@silnic, carele, sco]$nd pre Oniia din
vl@dicie, pre Iason, fratele lui, au pus vl@dic@,
tocmindu-s@ s@-i dea lui pre an 3660 de talan]i;
}i el porunci lui }i arhiereu a fi, }i norodul s@
pov@]uiasc@, carele }i cercare au f@cut limbii,
}i au ie}it din politiia cet@]ii spre toat@ f@r@de-
leagea, c$t nu numai la marginea mo}iei
noastre }coal@ f@c$ndu-s@, ci ^nc@ }i ajutoriul
besearicii surpase, spre carele, m@niindu-s@ cea
dumnezeiasc@ judecat@, pre s$ngur lor l-au
b@tut pre Antioh. C@, de vreame ce era d$nd
r@zboiu despre Eghipt cu Ptolomeu, }i au auzit
c@, ^n]@leg$ndu-s@ cum s@ fie murit el, iar@ unii
ierusalimneani foarte s@ se fie bucurat, degrab@,
dar@, asupra lor purcease }i pr@d@ pre ei; }i
porunc@ pus@ cum, carii dintru ei ^ntru cea
p@rinteasc@ leage vor petreace, s@ moar@. {i,
de vreame ce cu aceasta nu putu, ci toate ale
lui ^nfrico}eri }i munci le vedea surp$ndu-s@,
c$t }i pre muieri, c@ci obr@zuia copiii cu
pruncii, le surpa, }tiind mai nainte c@ aceasta
vor p@]i. De vreame, dar@, ce poruncile lui s@
batjocorea de norod, el singur prin munci pre
fie}tecarele c$te unul ^ndemna s@ guste de ceale
p$ng@rite m$nc@ri, s@ se leapede de jidovie.
CAP 5
@zind, dar@, ^nainte, cu sfeatnicii
^mpreun@, tiranul Antioh, la oarecare
loc nalt, }i o}tile dvorind la el
^mpregiur cu arme, porunci lor c$te
unul din jidovi a-i trage }i din c@r-
886 IOSIP
nuri de porc }i ceale junghiiate la idoli s@-i
sileasc@ s@ guste; iar@ de nu vor vrea vreunii s@
m@n$nce spurcat, pre ace}tia, ^n roat@
^nv$rtindu-s@, s@-i omoar@. {i mul]i ^mpreun@
hr@nindu-s@, unul dint$iu, anume Eliazar, de
rud@ preot, la }tiin]@ legiuitoriu }i de v$rst@
^ndelungat, }i la mul]i din cei de pregiur tiran,
pentru v$rst@, era cunoscut, s@ aduse aproape
de el. {i, v@z$ndu-l pre el Antioh, zise: „Eu
mai nainte de ce voiu ^nceape ce vor s@ fie mun-
cile ceale asupra ta, o, b@tr$ne, sf@tuite-voiu
ca, gust$nd de carne de porc, s@ te m$ntuie}ti;
pentru c@ m@ ru}inez }i de v$rsta ta }i de
c@runtea]e, carea, dup@ at$]ia ani, nu mi s@
pare a face filosofea}te, petrec$nd cu leagea
cea jidoveasc@. Pentru c@ci, dar@, fiind cu dare
la fire de aceast@ m$ncare de carne a vitei, te
sc$rbe}ti? Pentru c@ f@r@ de minte easte
aceasta, s@ nu gu}ti din ceale ce-s, f@r@ de
ponoslu, dulci; }i nedrept easte a ur^ ceale ale
firii haruri. Iar@ tu }i mai f@r@ de minte a face
mi s@ pare, de te vei m$ndri pentru adev@r, ^nc@
}i pe mine vei huli, spre a ta certare. Nu te vei
de}tepta de la cea b@rfitoare filosofiia voastr@
}i r$sipe}ti g$ndul t@u cel m@hnit? {i,
^nchin$ndu-te la a mea iubitoare de oameni
m$ng@iare, s@ nu s@ ^ndure de b@tr$nea]ele
tale? Pentru c@, }i aminte-]i aduc, de}i easte
oarecare v@z@toare puteare ace}tii legi ai
voastre, va ierta pre tine spre toat@ f@r@de-
leagea ce s@ face de nevoie”. %ntr-acesta chip
auzind Eleazar, au cer}it cuv$nt }i, lu$nd
volnicie, ^nceput-au a gr@i ^n norod a}ea: „Noi,
Antiohe, cu dumnezeiasc@ leage n@d@jdui]i
fiind a petreace, nici o nevoie mai s$lnic@
socotim a fi dec$t cea c@tr@ leagea noastr@ bun@
ascultare. Pentru aceaea, dar@, nici ^ntr-un chip
a c@lca leagea voim. {i ce, macar c@ nu cu
adev@rat ar fi leagea noastr@, ^n ce chip g$n-
de}ti, dumnezeiasc@, ci ^ntr-alt chip socotim
pre ea a fi dumnezeiasc@, nici a}ea slobod ar fi
noao cea pentru bun@ credin]@ m@rire a izmeni.
S@ nu socote}ti, dar@, p@cat mic a fi acesta, de
vom m$nca spurcat; pentru c@, }i la mici }i la
mari, a c@lca leagea tot o potriv@ easte; pentru
c@ prin fie}tecare leage aseamenea s@ m$n-
drea}te. Ce batjocore}ti filosofiia noastr@? Ca
c$nd nu cu bun@-cuv$ntare ^ntru ea am fi s@n@-
to}i, pentru c@ ^ntreg@ciunea min]ii pre noi ne
^nva]@ ca tuturor dulce]ilor }i poftelor a birui
}i b@rb@]iia a ^nv@]a, ca toat@ durearea de
bun@voie a r@bda }i dreptatea ^nva]@. C$t numai
pre Cela ce easte Dumnezeu a cinsti cu mare
cuviin]@, pentru aceaea nu m$nc@m spurcat;
pentru c@, crez$nd a fi leagea lui Dumnezeu,
}tim c@ dup@ fire puind noao leage, ziditoriul
legii ne iart@ }i ceale ce s@ vor ^mpreuna cu ale
noastre suflete au poruncit s@ le m$nc@m, iar@
ceale ce vor fi ^mpotriv@ au oprit s@ nu le
m$nc@m. Tir@nesc lucru easte, dar@, nu numai
a ne ^ndemna pre noi s@ c@lc@m leagea, ce }i
s@ m$nc@m. Ce nu vei r$de asupra mea a-
CAP 5 {I 6
cest r$s, nici pre cei sfin]i ai str@mo}ilor;
pentru ca s@ p@z@sc leagea, jur@m$nturi nu
voiu p@r@si, nici de mi-ai t@ia ochii }i s@-mi
tope}ti fica]ii. Nu s$nt eu a}ea b@tr$n }i f@r@
de b@rb@]ie, c$t pentru buna-credin]@ s@ nu
mi s@ ^ntinereasc@ mie g$ndul. C@tr@ aceastea,
roatele g@tea}te }i focul ^l sufl@ mai tare; nu
a}ea m@ ^ndur de ale meale b@tr$nea]e, c$t a
strica eu prin mine leagea cea de mo}ie; nu te
voiu am@gi, leage ^nv@]@toare, nici te voiu
lep@da, iubit@ r@bdare, nici te voiu ru}ina,
filosoafe cuvinte, nici te voiu t@g@dui, preo]ie
cinstit@ }i a punerii legii }tiin]@. Curat pre mine
p@rin]ii vor priimi, netem$ndu-m@ de ale tale
ceale p$n@ la moarte nevoi”.
CAP 6
ntr-acesta chip, ^mpotriv@ r@spun-
zind spre ale tiranului m$ng@ieturi,
st$nd purt@tori de suli]e, cu amar
tr@gea pre Eleazar spre ceale de
munci. %nt$iu, l-au dezbr@cat pre el, }i apoi,
leg$ndu-l cu m$inile ^nd@r@pt, de am$ndoao
p@r]ile cu bicele ^l b@tea, strig$nd strig@toriul
de alt@ parte: „Supune-te supt poruncile
^mp@ratului!” Iar@ cel mare la minte, Eleazar,
ca ^n vis muncindu-s@, nici ^ntr-un chip s@
schimba, ci, ^nal]i ^ntinzind ochii la ceriu,
s@ rumpea cu bicele c@rnurile b@tr$nului,
}i-i preacura s$ngele }i coastele i s@ r@nea;
}i c@zind jos, neput$nd suferi trupul durerile,
drept avea }i necl@tit g$ndul. Deci, oarecare
din cei amari paici s@rind, ^n de}@rturi ^l
loviia, ca s@ se scoale, fiind c@zut. Iar@ el
^ng@duia durerile }i huliia nevoia }i r@bda
muncile; b@t$ndu-s@, biruia pre ceia ce
munciia b@tr$nul. {i de aceia}i carii ^l
muncea era cu mirare, pentru bun@tatea
sufletului. Pentru aceaea, de o parte f@c$ndu-
li-s@ mil@ pentru b@tr$nea]ele lui, }i despre
alt@ parte, fiind ei ^n p@timirea obiceaiului,
apropiindu-se la el oarecarii dintru ai
^mp@ratului, zicea: „Pentru ce supt r@ut@]ile
aceastea pre tine f@r@ de socoteal@ te supui,
Eleazare? Noi, dar@, din ceale fripte c@rnuri
vom pune }i tu, f@]@rind c@ gu}ti din ceale de
porc, te m$ntuia}te”. {i Eleazar zis@: „Nu
a}ea r@u s@ g$ndim cei ce s$ntem feciorii lui
Avraam, c$t muindu-ne de suflet; necuvios
lucru easte noao s@ f@]@rnicim, c@ f@r@ de
socoteal@ easte, tr@ind spre adev@r viia]a cea
p$n@ la b@tr$nea]e }i slava cea deasupra ei
dup@ leage p@zindu-o, de acum s@ ne
premenim }i noi singuri s@ ne facem celor
tineri pild@ necredin]ii, ca }i ar@tare s@ ne
facem m$nc@rii de spurc@ciuni. {i ru}inat
lucru easte de vom mai tr@i pu]in@ vreame,
}i aceasta batjocorindu-ne de c@tr@ to]i pen-
tru frica”. A}a mare la minte pre el v@zin-
du-l }i nici spre mila lor premenindu-s@,
la foc pre el ^l adus@r@, unde, prin ceale cu
r@u me}te}ug lucruri de munci arzindu-l
 IOSIP
de tot, pre el ^l arunca, }i pucioase turn@ri
prin n@rile lui v@rsa. {i el, p$n@ la oase fiind
ars }i vr$nd s@-}i lase sufletul, ^ntinse ochii
c@tr@ Dumnezeu }i zise: „Tu }tii, Dumne-
zeule, c@ fiind mic@ putin]@ a m@ m$ntui,
cu munci arz@toare moriu pentru leage.
Deci, bl$nd fii limbii Tale, destul fiind
pentru d$n}ii cu a noastr@ certare, cur@]i-
toriu f@ lor s$ngele nostru }i, ^n locul
sufletelor lor, ia sufletul mieu”. {i aceastea
zic$nd cel sf$nt b@rbat, cu bun@ cinste
muri. M@rturisit, dar@, biruitoriu easte
patimilor cel bun credincios g$nd, pentru
c@ de ar fi biruit patimile pre g$nd, acestora,
dar@, a} da m@rturiia biruin]ii, iar@ acum
g$ndul pre patimi biruind, lui d@m cu
cuviin]@ biruin]a pov@]uirii. {i pre drept
easte a m@rturisi noi t@riia a fi a g$ndului,
unde }i ceale din afar@ dureri ar@t c@ au
biruit g$ndul, }i a desf@t@rilor a birui, }i
nici la eale a se supune.
CAP 7
entru c@, ca un bun c$rmaciu,
g$ndul p@rintelui nostru Eleazar,
c$rmuind a bunei-credin]@ corabie
^ntru a patimilor genune }i prea
c@znindu-se cu ale tiranului ^nfrico}eri }i
str@cur$ndu-se cu ale caznelor valuri, nici
^ntr-un chip au ^ntors c$rmele bunei-credin]@,
p$n@ unde au ^notat la vadul biruin]ei ceii
f@r@ moarte. Nu c@, doar@, cetate la multe }i
de multe fealiuri de me}te}uguri au ^ng@duit,
cu vitejie vrodinioar@ b@t$ndu-s@, precum
preasf$ntul acela, sf$ntul suflet cu cazne }i
cu clea}te arzindu-se, au biruit pre cei ce
^ncungiura, pentru g$ndul bunii-credin]@ care
era sprijinitoriu; ca o margine ^nainte r@paos
al s@u cuget p@rintele Eleazar ^ntinz$nd, au
^nfr$nt pre ceale ce s@ nebuniia ale patimilor
furtuni. O, vreadnice al preo]iei preoate, nu
]-ai spurcat cei sfin]i din]i, nici pre p$ntecele
cel ce dumnezeiasca credin]@ au priimit l-ai
^mpreunat cu spurcat@ m$ncare! O, toc-
mitoare de leage }i filosoafe dumnezeiescului
cuv$nt, ca ace}tia trebuie a fi ceia ce preo-
]esc leagea, carii cu al s@u s$nge }i cu vite-
jasc@ sudoare ceale p$n@ la moarte patimi
sprijinesc. Tu, p@rinte, buna leagea noastr@
prin r@bd@ri spre slav@ o ai adeverit }i cur@]iia
cinstindu-o nu o ai stricat, }i prin fapte
^ncrezute ai f@cut ale dumnezeie}tii filosofii
cuvinte. O, dec$t munca mai silnice, b@tr$ne,
}i dec$t focul mai tare, unchiia}ule, }i mai
mare dec$t patimile, Eleazare! C@, precum
p@rintele Aaron, fiind ^narmat cu c@dealni]a,
prin mul]imea limbii alerg$nd, pre cel
arz@toriu ^nger au biruit, a}a feciorul lui
Aaron, Eleazar, prin foc topindu-s@, nu i s@
^ntoars@ g$ndul }i, cea mai de minune, b@tr$n
fiind, dezlegate fiind ale trupului ^ntinsori
c@tr@ p@rintele }i sl@b@nogite c@rnurile }i
CAP 7 {I 8 887
ostenite vinele, s@ ^ntineris@ prin g$nd. O,
fericite b@tr$nea]e }i cinstite c@runtea]e, }i
viia]a de leage, pre carele credincioas@
peceate a mor]ii le-au s@v$r}it! Vezi, dar@,
b@tr$n b@rbat, cea p$n@ la moarte dureare
au trecut cu mintea pentru buna-credin]@;
m@rturisit pov@]uitoriu easte patimilor cel
bun credincios g$nd. Pentru aceaea, dar@, }i
tinerii, cu al bunei-credin]@ g$nd, filosofind,
mai greale munci biruir@.
CAP 8
entru c@, de vreame ce dup@ aceaea
s@ birui la ar@tare tiranul, neput$nd
s@ ^ndeamne pre b@tr$n a m$nca
spurcat, atuncea foarte cu patim@
porunci pre al]ii din robimea jidoveasc@ s@
aduc@; }i, de vor m$nca spurcat, s@-i sloboaz@
m$nc$nd, iar@ de s@ vor prici, mai amar s@-i
munceasc@. Aceastea r$nduind tiranul, era
aduc$ndu-s@ cu b@tr$n@ maic@ }eapte fra]i
buni }i viteaji }i ^ntru tot d@rui]i. Bucur@-s@
de ei }i de buna-cuviin]@ mir$ndu-s@, le z$mbi
lor }i, aproape chem$ndu-i, zis@: „O, tinerilor,
cu iubire de socotin]@ frumsea]ele voastre eu
laud }i, mul]ime de at$]ia fra]i preacinstind,
nu numai sf@tuiesc s@ nu v@ nebuni]i aceiia}i
nebunii cu cel mai nainte c@znit b@tr$n, ci
v@ }i rog, ^mpreun@ ^ng@duind eu, ca s@
dob$ndi]i al mieu priete}ug; pentru c@ a}
putea, ^n ce chip a certa pre ceia ce nu ascult@
la ale meale porunci, a}a }i a face bine celora
ce pre mine bine vor asculta. Creade]i, dar@,
c@ }i boierii asupra lucrurilor meale ve]i lua,
l@p@d$ndu-v@ de cel de mo}ie al vostru al
politiei obiceaiu }i lu$nd viia]@ elineasc@ }i,
primenindu-v@, desf@ta]i-v@ ^n tinerea]ele
voastre. C@, de vreame ce cu urgie m@ ve]i
face, prin neascultare, ^ndemna-m@-ve]i pre
mine spre groaznice munci pre fie}tecarele
din voi, c$te unul, prin munci s@-l pierz. Fac@-
vi-s@, dar@, mil@ de voi, de carii }i eu,
nepriiatinul, }i de v$rste }i de frumsea]e nu
m@ ^ndur. Nu socoti]i aceasta, c@, doar@, nu
v@ va fi nimica neascult$nd, ci cu str@mu-
t@tur@ a muri voi easte gata?” {i aceastea
zic$nd, porunci s@ se puie ^nainte unealtele
ceale de munci, ca, doar@, }i de fric@ va pleca
pre ei s@ m$n$nce. {i, deaca pus@r@ ^nainte
purt@torii de suli]@ v$rteajele, din dezno-
d@turile }i leg@turile }i roatele }i pav@zele }i
c@ld@rile }i tig@ile }i degetarele }i m$inile
ceale de fier }i peanele }i foii focului,
r@spunzind tiranul, zis@: „Voinicilor, fie-v@
fric@, c@ }i judecata care cinsti]i bl$nd@ va fi
voao, celor ce de nevoie c@lca]i leagea!” {i
ei, auzind m$ng@ituri }i v@zind groaznice, nu
numai nu s@ temur@, ci }i ^mprotiv@ filoso-
fir@ tiranului }i, pre ^n bun@ cuv$ntare, tir@niia
lui o surpar@. {i ce vom g$ndi? Ne^ndur@tori
cu sufletele era vreunii }i neb@rba]i ^ntru
ei? Ce cuvinte le-ar fi trebuit a zice? Au
888 IOSIP
nu cu aceastea? O, tic@lo}ii noi }i foarte f@r@
minte, ^mp@ratul pre noi rug$ndu-ne }i spre
bun@ facere chem$ndu-ne, de vom asculta de
el, pentru ce cu voie de}art@ pre noi ne veselim
}i muritoare neascultare cutez@m? Nu ne vom
teame, b@rba]i fra]i, de unealtele muncilor.
{i vom socoti ^nfrico}@rile caznelor }i vom fugi
de m@rirea cea de}art@ aceasta }i de cea
purt@toare de pierzare sume]ie; s@ ne fie mil@
de v$rstele noastre. {i s@ nu ne ^ndur@m de
ale maicii b@tr$nea]e }i s@ ne aducem aminte
c@, neascult$nd, vom muri, }i ne va ierta pre
noi cea dumnezeiasc@ judecat@, pentru nevoie
de ^mp@ratul tem$ndu-ne? Ci ne scoatem pre
noi din viia]a cea dulce }i ne lipsim pre noi de
lumea cea dulce? S@ nu silim nevoia, nici s@
iubim cinstea spre a noastr@ str@mutare; nici
singur@ leagea de bun@voie pre noi ne
omoar@, tem$ndu-ne de unealtele ceale munci-
toare. De unde s-au pus noao at$ta iubire de
price }i ne place r@bdarea cea purt@toare de
moarte, put$nd cu volnicie a tr@i, ^mp@ratului
supuindu-ne?” Ci de aceastea nimica nu zis@r@
tinerii cei ce vrea s@ se munceasc@, nici }-au
adus aminte, pentru c@ era neb@g@tori de sam@
de patimi }i singuri ]iitori de dureri, c$t ^ndat@
ce au t@cut tiranul, sf@tuind pre ei ca s@
m$n$nce spurcat, to]i cu un glas dimpreun@,
ca dintr-un suflet, zis@r@ c@tr@ el:
CAP 9
„ e z@bove}ti, o, tirane? Pentru c@ gata
s$ntem a muri, dec$t a c@lca ceale
de mo}ie ale noastre porunci; pentru
c@ ne ru}in@m de cuviin]ele ceale
de la str@mo}i, de nu cu cea sfeatnic@ a legii
bun@ ascultare }i cu Moisi ne vom l@uda. Nu
sf@tui, tirane, f@r@delegi, nu ne milui pre noi
mai mult dec$t noi, ur$ndu-ne, pentru c@, mai
greu dec$t moartea aceasta, socotim a fi mila
ta, cea spre cea f@r@ de leage m$ntuire a
noastr@. {i ne sparii pre noi ^nfrico}indu-ne
cu moartea cea prin munci, precum nu cu
pu]in mai nainte de Eleazar ^nv@]$nd. {i de
vreame ce b@tr$nii jidovilor, pentru buna-
credin]@ }i munci r@bd$nd, au bine crezut, mai
pre drept ar fi de am muri noi, tinerii, muncile
nevoilor tale neb@g$ndu-le ^n sam@, care }i
^nv@]@toriul nostru, b@tr$nul, le-au biruit.
Ispitea}te, dar@, tirane! {i cu ale noastre sufle-
te de ne vei omor^, pentru buna-credin]@, nu
g$ndi s@ ne str$ci noao, muncindu-ne! Pentru
c@ noi, pre cea rea patim@ }i r@bdare, ale
bun@t@]ii biruin]e vom purta, iar@ tu, pentru a
noastr@ p$ng@rit@ ucidere, destul@ munc@ vei
^ng@dui, de cea dumnezeiasc@, veacinic@”.
Ace}tea a}ea zic$nd, nu numai ca c$nd s-ar fi
^ngreoiat asupra unor neascult@tori tiranul, ci
ca }i asupra unor nemul]@mitori s@ urgisi.
Drept aceaea, pre cel mai mare dintr-^n}ii
poruncindu-s@ ^l aducea paicii }i, rump$n-
du-i haina, ^i legar@ m$inile }i bra]ele
CAP 8 {I 9
cu cureale, de alt@ parte, c$t b@t$ndu-l cu bice-
le au ostenit. Nimica nu s@v$r}ind, pus@r@-l
pre el pre roat@, prejur carea, ^ntinz$ndu-s@
cel de bun@ rud@ n@scut tinerel, s@ deznoda;
}i, din toate ^nchieturile fr$ng$ndu-s@, huliia,
zic$nd: „Tirane prea p$ng@rite }i al cere}tii
judec@]i vr@jma} }i f@r@ de omenie, n-am ucis
oameni, de m@ c@zne}ti ^ntr-acesta chip, nici
am p@g$nit, ci leagea dumnezeiasc@ p@z@sc”.
{i purt@torii de suli]e zic$nd: „M@rturisea}te
c@ vei m$nca, ca s@ te m$ntuie}ti de munci”,
iar@ el zise: „Nu a}ea v@ easte voao mai tare
roata, o, spurca]i poslujnici, c$t a ^nfr$na
g$ndul mieu! T@ia]i-mi m@dul@rile }i ^mi arde]i
c@rnurile }i str@muta]i ^nchieturile, pentru c@,
prin toate muncile, v@ voiu supune pre voi, c@
s$nguri feciorii ovreilor pentru bun@tate s$nt
nebirui]i”. Aceastea zic$nd, foc dedesuptu-i
a}ternur@ }i s@ deader@ ^n laturi, mai ^ntinz$nd
roata, m$njindu-s@ de toate p@r]ile roata de
s$nge; }i gr@mada c@rbunilor de pic@turile
puroilor s@ st$ngea, }i pregiur osiia roatei cura
c@rnurile. {i t@iat@ ^mpregiur fiind ^nchegarea
oaselor, cel mare la minte }i tinerelul Avra-
mieu n-au suspinat, ci, precum ^n foc pri-
menindu-s@, spre nestricare r@bda cu vitejie
str@mut@rile: „Asem@na]i-v@ mie, fra]ilor!”
zic$nd: „S@ nu p@r@si]i r$ndul veacului mieu,
nici s@ v@ l@p@da]i de-a fr@]iei meale b@rb@]ie
sf$nt@ }i blagorodnic@; o}tire o}ti]i pentru
buna-credin]@, prin carea bl$nd@ e cea dreapt@
}i de mo}ie a noastr@ socotin]@, care s-au f@cut
neamului, certa-va pre cel necertat tiran”. {i
aceastea zic$nd cel sf$nt cuvios tinerel, ^}i
l@p@d@ sufletul. {i, mir$ndu-s@ to]i de t@riia
sufletului lui, aducea purt@torii de suli]e pre
cel de v$rst@ dup@ cel dint$iu, al doilea. {i,
puind m$inile ceale de fier cu ascu]ite unghi
la lucru de munc@ f@cut ^n chip de pav@z@,
l-au legat pre el, c$t, ^ntreb$ndu-l de va vrea
s@ m@n$nce porc mai nainte de-a se munci,
cel de bun@ rud@ g$nd au auzit; tr@g$ndu-i cu
m$inile de fier carnea toat@ }i piialea capului,
de la umere p$n@ la barb@, fiiar@le ceale ca
pardo}ii au tras, }i el, aceast@ dureare cu greu
^ng@duind, zicea: „C$t e de dulce tot chipul
mor]ii pentru cea de mo}ie a noastr@ bun@-
credin]@! Nu ]i se pare, dec$t to]i mai f@r@ de
omenie, tirane, mai mult dec$t mine tu acum
a te munci, v@z$nd c@ s@ biruia}te cel tir@nesc
al t@u m$ndru g$nd de r@bdarea cea pentru
bun@-credin]@ a noastr@? Pentru c@ eu, cu
ceale pentru bun@tate dulce]i, de dureri m@
u}urez, iar@ tu ^ntru ale p@g$niei ^nfrico}eri te
munce}ti; iar@ nu vei sc@pa, prea p$ng@rite
tirane, de judec@]ile dumnezeie}tii urgii!”
CAP 10
i acesta de veacinic@ pomenire moar-
te ^ng@duind, cel al treilea s@ aducea,
rug$ndu-s@ mult de c@tr@ mul]i pen-
tru ca, gust$nd, s@ se m$ntuiasc@; }i
 IOSIP
el strig$nd, zis@: „Nu }ti]i c@ un tat@ pre mine
cu cei mor]i m-au s@m@nat }i una}i maic@
m-au n@scut }i pre ale lor porunci ne-am
hr@nit? Nu leap@d cea de bun@ rud@ a fr@]iei
rudenie”. {i ei, cu amar suferind ^ndr@znirea
b@rbatului, cu unealte puitoare la ^nchieturi
m$inile lui }i picioarele deznoda }i, dintru
^nchieturi z@vor$ndu-le, le dejghina; }i deage-
tile, bra]ele }i fluierile }i coturile le fr$ngea.
{i nici ^ntr-un chip putea pre el s@-l ^nfr$neaze.
%mpregiur tr@g$ndu-i piialea, cu marginile,
v$rfurile deagetelor s@ beliia. {i ^ndat@-l
aducea ^mpregiurul roatei, pregiur carea dintru
^nchietur@ ie}indu-i m@dul@rile, ^i scotea
m@dul@rile, ^}i vedea c@rnurile c@z$nd ^mpre-
giur; }i asupra fica]ilor pic@turi de s$nge cura.
{i vr$nd s@ moar@, zis@: „Noi, dar@, o, prea
p$ng@rite tirane, pentru ^nv@]@tura }i bun@ta-
tea lui Dumnezeu, aceastea p@timim, iar@ tu,
pentru p@g$n@tate }i pentru spurcata ucidere,
nepricepute, vei r@bda munci”. {i acesta
murind, cu cuviin]@ fr@]easc@, pre al patrulea
tr@gea, zic$nd: „S@ nu te nebune}ti }i tu cu
nebuniia fra]ilor t@i!” {i el zis@ lor: „Nu ave]i
voi focul a}ea mai arz@toriu, c$t s@ m@
^nfrico}a]i pre mine; pre fericita a fra]ilor miei
moarte }i cea veacinic@ a tiranului perire }i
pre cea pururea pomenit@ a celor buni
credincio}i viia]@, nu m@ voiu lep@da de cea
de bun rod fr@]ie. G$ndea}te, tirane, muncile,
pentru ca }i prin eale s@ te ^nve]i, c@ frate
s$nt celor de mai nainte munci]i!” Aceastea
auzind cel de s$nge m$nc@toriu }i ucig@toriu
}i prea p$ng@rit Antioh, au poruncit limba
lui s@-i taie. {i el zis@: „M@car c@ vei lua
organul glasului, iar@ ^nc@}i }i pre cei ce tac
^i ascult@ Dumnezeu. Iat@, ^nainte s-au
slobozit limba. T@ia}i-o, c@ nu pentru aceasta
vei t@ia limba g$ndului nostru. Cu dulcea]@
pentru Dumnezeu p@r]ile trupului le ciuntim,
iar@ pre tine cur$nd te va certa Dumnezeu,
pentru c@ pre cea c$nt@toare de dumneze-
ie}tile laude limb@ o tai”.
CAP 11
eci, deac@ muri }i acesta cu munci
c@znindu-s@, cel al cincilea au s@rit,
zic$nd: „Nu z@bovi, tirane, spre cea
pentru bun@tate cazn@ c@ }i eu de la
sini-m am venit, ca, }i pre mine omor$ndu-
m@, certare de mai multe nedrept@]i vei fi
datoriu la cea cereasc@ judecat@. O, ur$toare
de oameni }i ur$toare de bun@tate, ce am
f@cut noi de ne prazi ^ntr-acesta chip? C@ci
creadem ^n Ziditoriul tuturor }i dup@ a Lui
bun@ leage tr@im, ci aceastea de cinste, nu
de cazne, s$nt vreadnice”. Ca aceastea zi-
c$nd, d@rda}ii leg$ndu-l pre el, ^l tr@gea spre
pav@z@, de care leg$ndu-l pre el de genunche
}i aceastea cu clea}te de fier ^mpreun$n-
du-le, ^i ^nduplecar@ mijlocul spre o pan@ de
roat@, pregiur carele cu totul pre ^n-
CAP 10, 11 {I 12 889
pregiurul roatei, ca un scorpiu ^nfr$ng$n-
du-s@, s@ deznoda. %ntr-acesta}i chip }i duhul
str$ng$ndu-i-s@ }i trupul rug$ndu-s@, bune
zicea: „F@r@ de voie, o, tirane, h@r@ze}ti noao
haruri, prin mai tari dureri, ar@t$nd cea
despre leagea noastr@ t@rie”. {i, murind }i
acesta, cel a }eas@lea tinerel s@ aducea, pre
carele ^ntreb$nd tiranul de va vrea s@ m@-
n$nce, s@ se slobozeasc@, zise: „Eu de v$rst@
dec$t fra]ii s$nt mai tin@r, iar@ la cuget de o
v$rst@, pentru c@ la aceastea-}i }i n@sc$nd }i
hr@nindu-ne am fost; }i pentru aceastea}i }i
a muri datori s$ntem aseamene. Deci, de ]i
se pare ]ie a munci, c@ci nu m@n$nc spurcat,
muncea}te!” Aceastea el zic$ndu-le, aducea
pre el la roat@, de carea ^ntinz$ndu-s@ afar@
din m@dulare }i dejghin$ndu-s@, s@ ardea
dedesupt; }i cu frig@ri ascu]ite arz$ndu-le, la
spate le aducea, }i coastele p@trunz$ndu-le,
}i fica]ii ardea. {i el, c@znindu-s@, cel de
sf$nt@ }i cuvioas@ osteneal@, zicea: „Spre
carele, pentru buna- credin]@, spre deprindere
de dureri at$]ea fra]i chema]i fiind, nu
ne-am biruit, pentru c@ nebiruit@ easte, o,
tirane, cea bun@ credincioas@ }tiin]@, cu bun@
bun@tate ^narmat fiind, voiu muri }i eu, cu
fra]ii miei; mare vr@jma} al mieu biruind,
^nnoitoare de munci }i vr@jma}i celor ce
adev@rat bine cred. {eas@ tinerei am surpat
tir@niia ta, pentru c@ a nu putea tu s@
premene}ti g$ndul nostru, nici a ne sili c@tr@
m$ncarea spurc@ciunii, au nu-]i easte ]ie
surpare? Focul t@u reace e la noi }i f@r@ de
dureare pav@zele, c@ nu ai tiranului, ci ai
dumnezeie}tii legi stau ^naintea noastr@
purt@tori de suli]e. Pentru aceaea, nebiruit
avem g$ndul”.
CAP 12
i, deaca }i acesta cu fericire muri,
puindu-s@ ^ntru o c@ldare, cel al
}eaptelea veni, dec$t to]i mai tin@r,
spre carele milostivindu-s@ tiranul,
m@car c@rui de c@tr@ to]i fra]ii pre sine
chinuindu-s@, ades tiranul, }i v@z$nd leg@-
turile prejur, copil fiind, mai aproape de el
l-au chemat }i a-l m$ng@ia s@ ispitea, zic$nd:
„S@v$r}itul nebuniei fra]ilor t@i ^l vezi, c@,
pentru neascultarea, str@mut$ndu-s@, au
murit. {i tu, de nu vei asculta, s@race, mun-
cindu-te }i tu, vei muri mai nainte de vreame-
]i; iar@ ascult$nd, priiatin vei fi }i lucrurile
^mp@r@]iei vei pov@]ui”. {i aceastea m$ng@-
indu-l, pre maica copilului au chemat, ca de
sine f@c$ndu-s@ mil@, de at$]ia feciori fiind
lipsit@, s@ se porneasc@ c@tr@ m$ntuire, cu
bun@ ascultare f@c$nd pre cel r@mas. {i mai-
c@-sa, cu cel ovreiesc glas ^ndemn$ndu-l pre
el, dup@ cum vom gr@i, „Dezlega]i-m@, zis@,
ca s@ zic ^mp@ratului }i, ^mpreun@ cu el, la
to]i priiatinii”. {i bucur$ndu-s@ foarte spre
f@g@duin]a copilului, de s$rg ^l dezlegar@. {i
890 IOSIP
alerg$nd la una de aproape din tig@i necu-
rate, zis@: „{i dec$t to]i r@ii, prea p@g$ne
tirane, nu te ru}ina}i, de la Dumnezeu lu$nd
bun@t@]ile }i ^mp@r@]iia }i slugile Lui a le
omor^ }i pre cei de bun@-credin]@ ^nv@]@tori
s@-i str@mu]i? Pentru care a}teapt@-te
certarea mai cu adease, }i veacinicul foc }i
munci, carele ^n tot veacul nu te vor p@r@si.
Nu te ru}ina}i, om fiind, cel ce e}ti asea-
menea ca o fiiar@, pre cei de o potriv@
p@timitori, }i, tot din ni}te stihii fiind f@cu]i,
s@ le tai limbile }i, ^ntr-acesta chip
muncindu-i, s@-i c@zne}ti? Al]ii, dar@,
vitejea}te murind, au plinit cea c@tr@
Dumnezeu bun@-credin]@, iar@ tu r@u vei
pl$nge pre cei ai bun@t@]ii ostenitori, f@r@
de vin@ omor$ndu-i. Pentru aceaea }i eu, a
muri vr$nd, nu fug de c@tr@ a fra]ilor miei
vitejie”. {i aceastea zic$nd, s$ngur au s@rit
asupra tig@ilor }i a}ea-}i deade sufletul.
CAP 13
ezi, dar@, c@ ceale p$n@ la moarte
dureri au c@lcat cei }eapte fra]i.
%mpreun@ s-au m@rturisit de c@tr@
toate p@r]ile, c@ singur ]iitoriu
patimilor easte cel bun credincios g$nd. C@,
^n ce chip de s-ar fi supus patimilor, ar fi
m$ncat spurcat, zicere-am: Ace}tia, dar@,
pre sine s@ se fie biruit; ci acum nu a}a, ci
cu g$ndul cel ce s@ laud@ la Dumnezeu au
biruit patimile; }i nu easte a neb@ga de sam@
domniia cugetului, pentru c@ au biruit }i
patima }i durerile. Cum, dar@, nu easte la
ace}tia cuv$ntarea cea bun@, de patimi
biruitoare a m@rturisi, carii prin ale focului
dureri nu s-au ^ntors? Pentru c@, ^n ce chip
s$nt puse, ^nainte-s turnurile limanurilor,
^nfrico}@rile valurilor ^nfr$ng$ndu-le, cu
lini}te da vadul celor ce umbl@, a}a cea cu
}apte turnuri a tinerilor bun@ cuv$ntare, care
au ^nt@rit vadul bunei-credin]e, au biruit
neoprirea patimilor. Pentru c@, ^ntinz$nd
dan]ul bunei-credin]e, ^ndemnar@-s@ unul
pre altul, zic$nd: „Fr@]ea}te s@ murim,
fra]ilor, pentru leagea! S@ ne as@m$n@m
celor trei tineri de la Siriia, carii pre cel
^ntocma cu focul cuptoriu au c@lcat. S@ nu
fim b@rba]i frico}i c@tr@ a bunei-credin]@
ar@tare”. {i unul „Aibi n@deajde, frate!”
zicea; iar@ altul „Cu blagorodnie rabd@!”;
iar@ altul, pomenind, zicea: „Aduce]i-v@
aminte de unde s$nte]i!” sau „Cu m$na
C@rui p@rinte a s@ junghiia pentru buna-
credin]@ au ^ng@duit Isaac?” {i fie}tecare,
unul altuia, to]i ^mpreun@ c@ut$nd lumino}i
}i foarte ^ndr@zne]i, loru-}i zicea: „Lui
Dumnezeu s@ ne f@g@duim din toat@ inima,
Celui ce au dat sufletele, }i s@ ne purt@m
prejur paza legii! Trupurile s@ nu ne tea-
mem de cela ce s@ pare c@ omoar@ trupul,
pentru c@ mare e primejdiia sufletului
CAP 13 {I 14
^n munca cea veacinic@”, zic$nd celor ce
calc@ porunca lui Dumnezeu: „S@ ne
^narm@m, dar@, cu dumnezeiasca biruin]@
dumnezeiescului g$nd, pentru c@, a}a
murind noi, Avraam, Isaac }i Iacov ne vor
ar@ta }i to]i p@rin]ii ne vor l@uda”. {i
fie}tec@ruia din fra]ii cei ce s@ tr@gea dintru
ei, zicea cei r@ma}i: „S@ nu ne ru}inezi pre
noi, frate, nici s@ am@ge}ti pre ceia ce au
murit mai nainte de noi fra]i, nu fi]i
necunosc@tori de ale fr@]iei dragoste, carele
cea dumnezeiasc@ }i prea^n@l]at@ socoteal@
prin p@rin]i celor ce s-au f@cut le-au ^mp@r-
]it }i prin p$ntecele maicei r@s@dit, ^ntru
care, fra]ilor, vreamea potriv@ l@cuindu-o
}i ^ntru una}i vreame zidindu-ne }i de la un
s$nge cresc$ndu-ne }i prin un suflet
s@v$r}indu-ne }i prin mijlocul unii vremi
n@sc$ndu-ne }i tot dintru unele izvoar@
b$nd lapte, dintru carii ^mpreun@ s@ hr@nesc
din br@]i}are iubitoare de fra]i suflete }i
cresc mai tare. Pentru so]iia ta te hr@niiu }i
pentru cea de toate zilele obiciuire }i ceiia-
lalte ^nv@]@turi }i pentru a noastr@ leagea
lui Dumnezeu ^nv@]@tur@”. A}adar@, fiind
^mpreun@ p@timitoare iubirea fr@]iei, cei
}eapte fra]i mai v$rtos a p@timi ^mpreun@
fur@ ^ntru ei}i, pentru c@ o leage fiind ^nv@]a]i
}i tot unele bun@t@]i ^nv@]ind }i cu cea
dreapt@ viia]@ ^mpreun@ hr@nindu-s@, mai
v$rtos pre ei s@ iubiia, pentru c@ cea
aseamene r$vnire a bunei bun@t@]i ad@ogea
lor cea dintru ei unire; pentru c@ cu bun@
credin]@ mai dorit@ lor ^}i f@cea iubirea
fr@]iei, ce ^ns@ }i pentru fire }i pentru
obiceaiu }i ale bun@t@]ilor n@ravuri ceale ale
fr@]iei lor iubiri ^mpreun@ ad@og$nd, fur@
pl@cu]i fra]ii, pentru buna-credin]@, cei
r@ma}i, pre cei ce s@ c@znesc v@zind p$n@ la
moarte muncindu-se.
CAP 14
i ^nc@ }i la cazn@ ^ndemn$nd, c$t
nu numai a nu b@ga sam@ durerile,
ci ^nc@ }i patimile iubirii de fr@]ie a
birui. Oh, dec$t ale ^mp@ra]ilor
g$nduri mai ^mp@r@te}ti }i dec$t cei volnici
mai volnici, nimeni dintru cei }eapte tineri
s-au sp@im$ntat, nici c@tr@ moarte s-au
lenevit, ci to]i ca spre a nemor]ii cale
alerg$nd, spre cea prin munci moarte
s$rguia. {i, precum m$inile ^mpreun@ }i
picioarele ^mpreun@ cu ale sufletului
pov@]uituri s@ pornesc, a}a sfin]ii tinereii
aceia, ca dintr-un suflet de cea f@r@ de
moarte bun@-credin]@ pornindu-se, spre cea
pentru ea moarte s@ tocmir@. O, preasf$nt@
s@pt@m$n@ a celor tocmi]i ^mpreun@ fra]i,
pentru c@, ^n ce chip }eapte zile s$nt ale
facerii lumii, prejur buna-credin]@, a}a prejur
s@pt@m$n@ juc$nd tinerii ^ncunjura, frica
muncilor surp$nd. Acum noi, auzind chinu-
 IOSIP
irea tinerilor, ne ^ngrozim, iar@ aceia, nu
numai v@zind, ci nici auzind cuv$ntul
^nfrico}@rii cel dindat@, ci ^nc@ }i p@timind,
r@bda. {i aceasta prin ale focului dureri,
dintru carele ce alt@ ar fi mai cu dureare?
Pentru c@, ascu]it@ }i cu cutremur fiind
putearea focului, de s$rg au topit trupurile,
}i nu socoti]i lucru minunat de au biruit
g$ndul b@rba]ilor acelora ^ntru munci, unde
}i a muierii minte mai de multe chinuri au
nepregetat durerile, pentru c@ maica celor
}eapte tinerei acelora au suferit str@mu-
t@turile fie}tec@ruia din fii }i s@ veade cum
de mul]i fii easte a iubirei de fii dragoste,
tr@g$nd toate c@tr@ a fiilor ^mpreun@ p@timire,
unde }i ceale necuv$nt@toare vite, spre ceale
ce s@ nasc dintr-^nsele, aseamenea ^mpreun@
p@timire }i dragoste au ca }i oamenii. {i ce
trebuie a ar@ta la fii patima cea ce easte prin
ceale necuv$nt@toare vite? Unde }i albinele,
pentru na}terea cerii, s@ ap@r@ de cei ce s@
apropie; }i ca cu bold de fier lovesc pre cei
ce s@ apropie la cuibul lor }i s@ ap@r@ p$n@
la moarte.
CAP 15
ar@ pre muma celor tineri, care era
cu Avraam la un suflet, nu o au
mutat cea dimpreun@ patim@.
Nu fiilor muma cea mai cu dor,
doao lucruri fiind ^nainte: buna-credin]@ }i
a celor }eapte fii m$ntuire, cea dup@ vreame,
dup@ a tiranului f@g@duin]@, buna-credin]@
mai mult au ^ndr@git, ceaea ce m$ntuia}te
la veacinic@ viia]@ dup@ Dumnezeu. O, ^n
ce chip a} gr@i, dup@ ^nchipuire, ceale
iubitoare de fii ale p@rin]ilor patimi, a
sufletului }i a chipului as@m@nare la un
copil, minunat chip mic de copil pece-
tluindu-s@? Mai v$rtos c@ maicele, fiind mai
p@tima}e dec$t ta]ii, la na}tere s$nt mai
^mpreun@ p@timitoare, pentru c@, cu c$t s$nt
mai slabe de inim@, }i mai iubitoare
la na}tere s$nt maicele, cu at$ta mai v$rtos
s$nt iubitoare de fii; }i dec$t toate maicele
f@cutu-s-au a acestor }eapte mum@ mai
iubitoare de fii, carea, cu }eapte na}teri, cea
c@tr@ ei r@s@dind iubire cu dragoste, }i,
pentru multele dureri ale fie}tec@ruia
dintr-^n}ii, cea ^nv@]at@ mum@ av$nd cea
dimpreun@ p@timire c@tr@ ei, pentru frica cea
dumnezeiasc@ n-au b@gat sam@ de a fiilor
de}art@ m$ntuire. {i ^nc@ }i pentru cea bun@
bun@tate a fiilor }i cea c@tr@ leagea lor bun@
patim@, mai mare avea dragostea la d$n}ii,
pentru c@ direp]i era }i ^ntregi la minte }i
tari de suflete, iubitori de fra]i, iubitori de
maic@, a}a c$t, }i p$n@ la moarte ceale ale
legii p@zind, asculta pre ea. Ce ^ns@, m@car
c@ at$tea fiind ceale de iubirea fiilor,
spre cea dimpreun@ p@timire tr@g$nd
CAP 14 {I 15 891
ei pre mum@-sa, asupra nici unuia dintru ei
ceale de toate fealiurile cazne au putut s@
mute g$ndul ei, ci c$te un fiiu }i ^mpreun@
pre to]i muma ^i ^ndemna la cea pentru bun@-
credin]@ moarte. O, fire sf$nt@ }i iubire de
p@rin]i }i ^n]@leagere iubitoare, cu dragoste
}i hran@, }i ale maicelor ne^nfr$nte patimi,
c$te unul str@mut$ndu-se }i arz$ndu-s@
v@zind, muma nu s@ schimba, pentru buna-
credin]@. Trupurile fiilor vedea pregiur foc
topindu-se }i ale m$inilor }i ale picioarelor
deagete pre p@m$nt adiind }i cealea ale
capetelor p$n@ la b@rbii c@rnuri ca ni}te
obraze ^nainte z@c$nd. O, mai amar acum
maica dureri ispitindu-se pentru durerile
ceale ce era asupra lor! O, s$ngur@ muiare,
buna-credin]@ ^ntreag@ n@sc$ndu-o, nu te-au
mutat cel dint$iu n@scut d$ndu-}i suflarea,
nici al doilea care era ^n munci n-au v@zut la
tine jale, nici al treilea, d$ndu-}i sufletul; nici
ochii fie}tec@ruia v@zind, ca juncii asupra
muncilor c@ut$nd cazna lor }i n@rile ^nsem-
n$nd ^nainte moartea lor; n-ai pl$ns v@zind
trupurile fiilor arzindu-se }i preste m$ini
m$ini t@indu-s@ }i preste capete capete
t@indu-se de la grumazi }i preste mor]i mor]i
c@zind, }i, movil@ v@zind dan]ul fiilor prin
munci, n-ai l@cr@mat. Nu s$nt a}a ale sirinilor
viersuri, nici glasurile de leb@d@ trag c@tr@
iubirea auzului pre ceia ce aud glasurile de
fii cu cazne pre maic@ strig$nd. Pentru c@, ^n
ce chip la sf@tuire ^ntru al ei suflet, v@zind
groaznici sfeatnici, firea }i na}terea }i iubirea
fiilor }i a fiilor str@mut@turi, doi sor]i ]iind
muma, de moarte }i de m$ntuire, pentru fii,
n-au cunoscut pre ceaea ce m$ntuia }eapte
fii, spre m$ntuire de pu]in@ vreame, de cea
de Dumnezeu crez@toare a lui Avraam t@rie
fata }i-au adus aminte. O, maica neamului,
izb$nditoare de leage }i scutitoare bunei-
credin]e }i prin osteneala fica]ilor purt@toa-
re de biruin]@! O, ceaea care e}ti dec$t
b@rba]ii spre t@rie mai b@rbat@ }i dec$t
b@rba]ii c@tr@ r@bdare mai viteaz@, pentru c@,
^n ce chip chivotul lui Noe ^ntru cel din
mul]imea lumii potop purt$nd lumea tare
r@bda valurile, a}a }i tu, p@zitoare legii, de
toate p@r]ile, ^ntru ceale ale patimilor
r@v@rs$ndu-te cu potop }i cu tare v$nturi, cu
ale cuielor munci cuprinz$ndu-te, vitejea}te
ai r@bdat cea pentru bun@-credin]@ fortun@.
CAP 16
ezi, dar@, }i muiare b@tr$n@ }i
de }eapte copii mum@ au r@bdat
v@z$nd ceale p$n@ la munci
ale fiilor. M@rturisit easte s$ngur
]iitoriu patimilor, cel bun credincios
g$nd. Ar@tat-am, dar@, c@ nu numai b@r-
ba]i patimile au biruit, ci }i muiare
ceale prea mari munci au trecut
892 IOSIP
cu g$ndul. {i nu a}ea s@lbatici era leii cei
prejur Daniil, nici ceia ce spre Misail ardea
cuptoriul cu prea v@p@iosul foc, precum a
iubirii de fii fire ardea pre ea, v@z$nd pre ei
a}ea ^n multe fealiuri c@znindu-s@ cei }eapte
fii. Ci cu g$ndul bunii-credin]@ au potolit
at$tea }i ca aceastea patimi muma, pentru c@
aceasta easte a socoti, c@, de ar fi fost muiare
fricoas@ la suflet, m@car c@ mum@ era lor, ar
fi pl$ns pentru ei }i, poate fi aceastea, ar fi zis
a}ea: „O, tic@loasa eu, }i, de multe ori, de
trei ori tic@loas@, carea, }eapte copii n@sc$nd,
a nice unuia maic@ m-am f@cut! O, de}earte
}eapte purt@ri de na}teri }i nefolositori }eapte
c$te de zeace luni! {i aplec@turi f@r@ rod, ^n
de}ert. O, fiilor, asupra voastr@ multe dureri
am r@bdat }i mai greale griji de hran@! O, fiilor
miei, cei ne^nsura]i }i cei ^nsura]i f@r@ de folos,
nu voiu vedea dintru voi fii, nici moa}@
chem$ndu-m@ m@ voiu ferici! O, cea de mul]i
feciori }i buni feciori, eu, muiare v@duv@ }i
s$ngur@ mult jeluit@, nici de voiu muri, s@ m@
^ngroape afar@ din fii cineva!” Ci cu aceasta
pl$ngere, pre nimeni nu pl$ngea cea sf$nt@ }i
bun@ credincioas@ maic@; nici, ca s@ nu moar@,
^nturna pre vrunul dintru ei, nici, ca c$nd n-ar
fi murit s-au m@hnit, ci, ca de diamant av$nd
g$ndul, }i pre nemoarte, de iznoav@, zidind
num@rul fiilor, mai v$rtos, pentru bun@-
credin]a, spre moarte pre ei ^i ^ndemna rug$n-
du-s@. O, maic@, pentru buna-credin]@ a lui
Dumnezeu o}teanc@ b@tr$n@, }i prin r@bdare
muiereasc@ }i pre tiran ai biruit, }i cu faptele
}i cu cuvintele mai tare te-ai aflat dec$t un
b@rbat, pentru c@ci c@ te-ai prins cu copii[i]-]i
}i stai, v@z$nd pre Eleazar muncindu-s@, }i
ziceai copiilor cu cea ovreiasc@ limb@: „O,
copii, vitejeasc@ e osteneala, spre care
chem$ndu-v@, pentru m@rturisirea limbii
osteni]i-v@ cu os$rdie pentru cea p@rinteasc@
leage, pentru c@ grozav easte cel b@tr$n acesta
a r@bda ceale pentru bun@-credin]@ dureri! {i
voi, tinerei fiind, s@ v@ ^ngrozi]i de munci?
Aduce]i-v@ aminte c@, pentru Dumnezeu, cu
lumea v-a]i ^mpreunat }i viia]a a]i gustat.
Pentru aceaea, deatori s$nte]i toat@ durearea
s@ suferi]i pentru Dumnezeu, pentru Carele }i
p@rintele nostru, Avraam, s$rguia pre p@rintele
limbilor, pre fiiul s@u, Isaac, s@-l junghie. {i,
m$na cea p@rinteasc@ v@z$ndu-o purt@toare
de sabie, aduc$ndu-o asupra lui, nu s-au sp@i-
m$ntat. {i Daniil cel drept la lei s-au b@gat.
{i Ananiia, Azariia }i Misail la cuptoriul
focului s-au ^mpr@}tiiat }i au r@bdat pentru
Dumnezeu. {i voi, dar@, aceaea}i credin]@
c@tr@ Dumnezeu av$nd, nu v@ sc$rbi]i, pentru
c@ nesocotit lucru easte, }tiind bun@-credin]a,
s@ nu v@ ^mpotrivi]i durerilor”. Prin aceaste
cuvinte, cea de }eapte fii maic@, c$te unul,
pre fie}tecarele din fii ruga s@ moar@, ^nc@ }i
aceastea }tiind c@ cei ce mor pentru
Dumnezeu tr@iesc lui Dumnezeu, ca }i
CAP 16 {I 17
Avraam, Isaac }i Iacov }i to]i patriar}ii.
CAP 17
i zicea }i unii din purt@torii de suli]e
cum, c$nd era s@ se prinz@ }i ea c@tr@
moarte, pentru ca s@ nu s@ ating@
cineva de trupul ei, s$ngur@ s-au
aruncat asupra focului. O, maic@, care
^mpreun@ cu }eapte fii ai surpat sila tiranului
}i ai ismenit ceale reale socoteale ale lui }i
ai ar@tat vitejiia credin]ei! Tu, ca un
acoperem$nt preste st$lpii fiilor vitejea}te
fiind ^nt@rit, necl@tit ai suferit cutr@murul cel
dupre munci! %ndr@znea}te, dar@, o, maic@
cu suflet sf$nt, n@deajde ^ng@duin]ii av$nd
adeverit@ c@tr@ Dumnezeu! Nu a}ea easte
luna la ceriu cu stealele cinstit@, precum tu,
stealele, cei }eapte copii, lumin$ndu-i c@tr@
bun@-credin]@, cinstit@ e}ti la Dumnezeu }i
e}ti ^nt@rit@ la ceriu ^mpreun@ cu ei, pentru
c@ era na}terea copiilor t@i de la Avraam,
p@rintele. Iar@ de ar fi prilej noao ca asupra
unii table a zugr@vi a bunii-credin]e istorie,
nu s-ar ^ngrozi ceia ce ar vedea maic@ de
}eapte fii, pentru buna-credin]@ multe fealiuri
de munci f@c$ndu-s@, p$n@ la moarte ^ng@-
duind? Pentru c@ }i vreadnic era pre acela}i
morm$nt a scrie }i aceastea, celor dintru
limb@, spre pomenire, zic$ndu-s@: „Aicea cel
sf$nt b@tr$n }i }eapte copii s-au ^ngropat, prin
a tiranului sil@ vr$nd s@ surpe politiia
ovreailor, carii au }i izb$ndit neamul, spre
Dumnezeu c@ut$nd }i p$n@ la moarte muncile
^ng@duindu-le”. Pentru c@ adev@rat@ oste-
neala dumnezeiasc@ e, care prin ei s-au f@cut,
pentru c@ biruia atuncea bun@tatea prin
g@duin]@, ispitind biruin]a cu nestricare ^ntru
viia]@ de mul]i ani. {i Eleazar ^nainte s@
ostenea }i maica celor }eapte fii ^mpreun@
biruia }i fra]ii s@ ostenea, tiranul ^mprotiv@
s@ nevoia, iar@ lumea }i a oamenilor viia]@
priviia }i credin]a dumnezeiasc@ biruia, pre
ai s@i biruitori cunun$ndu-i. Carii nu s-au
mirat de cei ai dumnezeie}tii puneri de leage
biruitorii? Carii nu s-au ^ngrozit? Acesta,
dar@, tiranul }i tot sfatul s-au minunat de a
lor ^ng@duin]@; pentru c@ }i zice Moisi: „{i
to]i sfin]ii, supt m$inile Tale!” {i ace}tia,
dar@, sfin]indu-s@, pentru Dumnezeu s-au
cinstit. {i prin s$ngele a celor buni credin-
cio}i }i a ceii cur@]itoare moarte a lor, cea
dumnezeiasc@ pronie, pre Israil, mainte
cunun$ndu-s@, l-au m$ntuit. Pentru c@, c@tr@
vitejiia bun@t@]ii lor }i cea spre muncile lor
^ng@duin]@ tiranul Antioh c@ut$nd, strig@ la
osta}ii lui: „Pild@ a celora r@bdare! [ine]i-v@
viteaji }i b@rba]i spre r@zboiu pedestru }i spre
^ncungiurare de cetate!” {i, jefuind, au biruit
pre to]i vr@jma}ii. O, cei din s@m$n]a lui A-
vraam, str@nepo]i fii israilteani, asculta]i lea-
gea aceasta }i ^n tot chipul bine creade]i, cu-
 IOSIP
nosc$nd c@ al patimilor st@p$nitoriu easte
cel bun credincios g$nd.
CAP 18
i nu numai celor dinl@untru }i celor
din afar@ dureri, pentru care, pentru
bun@-credin]@ d$ndu-}i trupurile
durerilor, aceia nu numai de c@tr@
oameni s@ l@udar@, ci }i de dumnezeiasca
parte s@ ^nvrednicir@ }i, ca s@ aib@ pace limba
}i buna legiuire, cea de mo}ie, ^nnoind, au
^ncungiurat pre vr@jma}i }i tiranul Antioh, }i
pre p@m$nt s-au certat, }i murind s@
c@znea}te, pentru c@, deaca nimic@ ^ntru
nimic@ nu putu s@ ^ndeamne pre
ierusalimnteani a p@g$ni }i din ceale de
mo}ie obiceaie a-i scoate, atuncea,
r$dic$ndu-s@ de la Ierusalim, au o}tit asupra
persilor. {i zicea maica celor 7 copii, cea
dreapt@, }i aceastea c@tr@ fii, c@: „M-am
n@scut fecioar@ curat@, nici am c@lcat
p@rinteasca cas@ }i p@ziiam cea zidit@ coast@.
Nu m-au stricat pre mine stric@toriu din
pustiiu sau stric@toriu la c$mp, nici mi-au
v@t@mat ceale curate ale fecioriei v@t@-
m@toriul cel am@gitoriu, }earpele, ce am
a}teptat vreamea v$rstei cu b@rbat }i, ace}tia
de v$rst@ fiind, au murit tat@l fericit, dar@,
pentru c@ cel al bunilor feciori traiu tr@ind,
vreamea cea a f@r’ de feciori n-au ajuns a s@
chinui; carele ^nv@]a pre noi, ^nc@
RUG~CIUNEA LUI MANASI, %MP~RATULUI
IUDEI, C#ND ERA ROB %N VAVILON
oamne Atotputearnice, Dumnezeul
p@rin]ilor no}tri, al lui Avraam }i al
lui Isaac }i al lui Iacov }i al semin]iei
lor ceii dreapte, Carele ai f@cut
ceriul }i p@m$ntul, cu toat@ podoaba lor, Cel
ce ai legat marea cu cuv$ntul poruncii Tale,
Cel ce ai ^ncuiat ad$ncul }i l-ai pecetluit pre
el cu ^nfrico}at }i sl@vit numele T@u, de Carele
toate s@ tem }i s@ cutremur@ de fa]a puterii
Tale, c@ nesuferit@ e mare cuviin]a m@ririi
Tale }i ner@bdat@ m@niia ^ngrozirii Tale, ceii
asupra p@c@to}ilor. {i nem@surat@ }i
neurmat@ e mila f@g@duin]ii Tale. C@ Tu e}ti
Domnul cel %nalt, milos$rd, ^ndelung
r@bd@toriu }i mult-milostiv, }i-[i pare r@u de
r@ut@]ile oamenilor. Tu, Doamne, dup@
mul]imea bun@t@]ii Tale, ai f@g@duit poc@in]@
CAP 18 893
fiind ^mpreun@ cu noi, leagea. {i prorocii, pre
Avel, cel ce s-au omor$t de Cain, cetea noao,
}i pre Isaac, cel ce s@ da jertv@, pre Iosif cel
din temni]@. {i zicea noao pre cel r@vnitoriu
Finees }i ^nv@]a pre noi pre cei din foc, Ananiia
}i Azariia }i Misail, sl@viia }i pre cel din groapa
leilor, Daniil, pre carele fericiia; }i pomenea
noao scriptura Isaiei, zic$nd: «Macar prin foc
de vei treace, v@paia nu te va arde»; pre cel de
c$nt@ri scriitoriu, David, ne c$nta noao,
zic$nd: «Multe s$nt n@cazurile drep]ilor». Pre
Solomon pilduia noao, zic$nd: «Lemnul vie]ii,
la to]i cei ce fac voia Lui». Pre Iezechiil
adeveriia, zic$nd: «Au tr@i-vor oasele ceale
uscate aceastea?» Iar@ c$ntarea carea au
^nv@]at Moisi n-au uitat, ^nv@]$nd }i zic$nd:
«Eu voiu ucide }i a tr@i voiu face. Aceasta e
viia]a voastr@ }i ^ndelungarea zilelor». O,
amar@ cea de atuncea zi, }i nu amar@ c$nd
cel amar tiran al elinilor, foc a]$]$nd la c@ld@ri
cumplite, }i cu unde m$nii aduc$nd preste
pav@z@, }i toate caznele lui preste cei }eapte
copii ai avramiiancii, }i de luminile ochilor
i-au orbit }i limbile le-au t@iat }i cu munci de
multe fealiuri i-au omor$t, pentru carele cea
dumnezeiasc@ certare certat-au }i va certa pre
acel p@g$n; iar@ avramiei copiii cu cea
purt@toare de biruin]@ maic@ la cinul p@rin]ilor
^mpreun@ petrec, suflete curate, f@r@ de
moarte, lu$nd de la Dumnezeu, la Care e
m@rirea ^n veaci! Amin!
}i iertare celor ce gre}esc [ie }i, cu mul]imea
^ndur@rilor Tale, ai hot@r$t poc@in]@ p@c@-
to}ilor spre m$ntuire. Tu, dar@, Doamne
Dumnezeul puterilor, n-ai pus poc@in]@
drep]ilor, lui Avraam }i lui Isaac }i lui Iacov,
celor ce n-au gre}it [ie, ci ai pus poc@in]@
asupra mea, p@c@tosului, pentru c@ am gre}it
mai mult dec$t num@rul n@sipului m@rii.
%nmul]itu-s-au f@r@delegile meale, Doamne,
^nmul]itu-s-au f@rdelegile meale }i nu s$nt
vreadnic s@ privesc }i s@ v@z n@l]imea
ceriului, pentru mul]imea nedrept@]ilor
meale. %mpilat s$nt de mult@ leg@tur@ de
fier, c$t nu-mi pociu r@dica capul mieu }i
nu easte sl@bire. Pentru c@ am ^nt@r$tat
m$niia Ta }i r@u ^naintea Ta am f@cut,
nef@c$nd voia Ta }i nep@zind poruncile Ta-