Lupa Capitolina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statuia originală păstrată la Museo Nuovo din Roma

Copie după Lupa Capitolina pe amplasamentul său din Roma

Un denar emis sub Sextus Pompeius, c. 137 î.Hr. avers: capul zeiței Roma (fluviul), spre dreapta; revers:
SEX•POM•FOSTLVS, Lupa Capitolina, cu capul întors spre gemeni, sub smochinul rumonal și lângă ciobanul
Faustulus, în exergă, ROMA.

Lupa Capitolina de pe templul lui Marte și Venus din Piazzale delle Corporazioni din Ostia, acum la muzeul
din Palazzo Massimo.
 Lupa Capitolina de pe bustul roman din Agora Atenei antice: ca şi lupoaica de pe dinar şi cea din Ostia, avea
capul întors spre gemeni.

Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de
bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Originalul
este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer
liber în Piazza Del Campidoglio și alta în grădina din fața Palatul Prefecturii din Târgu Mureș.

Cuprins
[ascunde]

 1Generalități
 2România
o 2.1Detalii
o 2.2Galerie de imagini
 3Republica Moldova
 4Franța
 5Statele Unite ale Americii
 6Australia
 7Argentina
 8Spania
 9Japonia
 10Italia
 11Note
 12Legături externe

Generalități[modificare | modificare sursă]

Statuia a fost amplasată la Roma încă din antichitate. Monumentul reprezintă o lupoaică de
dimensiuni aproximativ reale (75 cm înălțime și 114 cm lungime), la care sug cei doi copii, ce îi
reprezintă pe frații gemeni Romulus și Remus, întemeietorii legendari ai Romei, concepuți, conform
tradiției, în urma unei legături dintre zeul Marte și o vestală virgină, Rhea Silvia.
În cartea a 8-a din Eneida, Publius Vergilius Maro (70 î.Hr.-19 î.Hr.) a descris cum un fulger a lovit și
deteriorat picioarele din spate ale statuii lupoaicei[1].
Intrată în colecțiile Vaticanului, statuia lupoaicei i-a fost restituită orașului Roma în 1471 de Papa
Sixtus al IV-lea[2].
Prima datare a turnării lupoaicei, presupusă în anii 500-480 î.e.n., a fost făcută după analize
stilistice. S-a emis și ipoteza că turnarea s-a făcut în secolul al VI-lea e.n. de sculptorul
etrusc Vulca din Veii. Cei doi copii sugând sunt însă mult mai recenți, deși Lupoaica cu cei doi copii
a fost și simbolul Legiunii a VI-a romane (Legio VI Ferrata Fidelas Constans, înfiițată de Iulius
Cezar în anul 52 î.e.n. și despre care ultima mențiune datează din anul 215 e.n.[3]). Se presupune că
cei doi prunci originali au dispărut, actualii Romulus și Remus fiind probabil o operă a
sculptorului Antonio del Pollaiuolo (1429 - 1498). Procedeul de turnare a copiilor este similar cu cel
de turnare a armurilor, folosit într-un atelier din Ferrara faimos la sfârșitul secolului al 15-lea. [2]
În anul 2006, istoricul de artă italian Anna Maria Carruba și etruscologul Adriano La Regina au
contestat datarea tradițională a însăși Lupoaicei și, pe baza analizei tehnicii turnării, au emis ipoteza
că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul Mediu târziu. S-au bazat pe faptul că în figurile antice
(bazoreliefuri, mozaicuri, monede) lupoaica apare totdeauna cu botul întors spre cei doi copii, și pe
lucrările de restaurare din 1997 executate de Anna Maria Carruba, când acesta a constatat că
pentru turnarea actualei statui s-a folosit procedeul în ceară pierdută, aplicat în Evul Mediu pentru
turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate se folosea metoda turnării pe bucăți, urmată
de asamblarea acestora. Este așadar posibil ca statuia originală estruscă să fi fost în totalitate
pierdută, Lupoaica fiind refăcută în Evul Mediu iar Romulus și Remus fiind adăugați în
timpul Renașterii, spre a ilustra legenda întemeierii Romei[4].

România[modificare | modificare sursă]

Pentru a omagia originea latină a poporului român, între anii 1906 și 1926 statul italian a facut
cadou României următoarele copii ale statuii Lupa capitolina din Roma(ordonare cronologică):

Copii ale statuii “Lupa Capitolina” din Roma dăruite de statul italian României

Orașul Data Motivul politic Observații

Mutată de mai multe ori în interiorul

25 ani de domnie a Regelui
7 septembrie municipiului București; situată acum pe
București Carol I și 1800 ani de la
1906 amplasamentul inițial din Piața Sf.
cucerirea romană a Daciei
Gheorghe.

Mutată de pe locul original. În timpul

28
Unirea Transilvaniei cu Cedării Ardealului de Nord (1940-1944)
Cluj septembrie
România transferată temporar (din motive de
1921
siguranță) la Sibiu.

Chișinău 1921 Comunitatea etnică latină

23 aprilie Este amplasată în centrul orașului, în piața

Timișoara Comunitatea etnică latină
1926 dintre Operă și Catedrala ortodoxă.
Statuia Lupoaicei din Chișinău, topită de sovietici în 1940, a fost ulterior înlocuită de replici oferite de
„Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”. Cea de-a doua copie a statuii a fost
instalată în fața “Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chișinău la 1 Decembrie 2009.[5]
În afara celor 4 statui cu Lupa Capitolina primite cadou din partea statului italian, în România au mai
fost instalate în următoarele orașe și sate replici (confecționate în România) după statuia Lupa
Capitolină: Alba Iulia, Blaj, Brad, Brașov, Constanța, Cristeștii
Ciceului, Dej, Galați, Iernut, Leșu, Luduș, Maieru, Năsăud, Săcele, Satu Mare, Sighișoara, Târgu
Mureș, Târnăveni, Toplița, Turda, Zalău.
Statuia Lupoaicei din București este, după Robert Bălan, cea mai nomadă dintre toate statuile
lupoaicei și dintre toate statuile capitalei, soartă ciudată pentru un asemenea simbol identitar al
poporului Român[6], ea fiind mutată nu mai puțin de șase ori
(în 1906, 1908, 1931, 1965, 1997 și 2010)[7] și de mai multe ori furată (parțial: Romulus sau Remus,
sau în totalitate) apoi regăsită. Dispărea periodic și "pentru întreținere".
Detalii[modificare | modificare sursă]