Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.farmacia-verde.ro/page/63/?vid
1.
Hepatita acută virală reprezintă una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică pe
plan mondial, morbiditatea prin această boală fiind dintre cele mai mari şi într-o
ascensiune continuă. Gravitatea bolii constă în potenţialul ei ridicat de cronicizare. Ea
este responsabilă şi de importante consecinţe economice provocate de lunga perioadă de
spitalizare, capacitatea de muncă a bolnavului fiind mult diminuată, posibilităţile
terapeutice de astăzi fiind nesatisfăcătoare în acest sens.
Hepatita virală acută este o boală infecţioasă specifică omului, cu leziuni inflamatorii la
nivelul ficatului, însoţite sau nu de icter, cu fenomene clinice variate determinate de tipul
de virus dar şi de felul în care reacţionează organismul fiecărui individ în parte. Mai mult
studiate sînt două entităţi clinice şi anume hepatita cu virus a şi hepatita cu virus B,
aceasta din urmă cu evoluţie mai severă şi cu tendinţă de cronicizare. Boala evoluează cu
o perioadă preicterică, cu astenie, febră, dureri musculare şi articulare, tulburări digestive
ca inapetenţă, greaţă, dureri epigastrice şi abdominale difuze, vărsături, fenomene care
fac în această perioadă ca boala să fie mai greu de depistat. La un număr mare de bolnavi,
hepatita virală are o evoluţie prelungită şi, de aceea, este necesar ca toate cazurile de
boală să fie urmărite periodic, atît din punct de vedere clinic, cît şi de laborator. Aceasta
deoarece numeroase cazuri, în special cele de hapatită B şi C trec repede spre cronicizare
şi spre ciroză hepatică. Agresiunea produsă de virus asupra organismului determină o
creştere a tonusului sistemului nervos simpatic, care, la nivelul ficatului, duce la
vasoconstricţie şi la hipotonia veziculei şi căilor biliare.
1
funcţiilor normale ale celulelor hepatice şi prevenirea distrugerii lor în cazul prelungirii
stării de hipoxie şi stază biliară. Tratamentul hepatitei de orice fel se face numai în spital,
avînd la bază medicaţia corespunzătoare, repausul la pat şi regimul alimentar de cruţare
alimentară şi vitaminizant.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, medicina
clasică poate fi ajutată în acest sens şi de plante cu acţiune colagog-coleretică, prin
administrarea lor chiar din primele zile de boală: “Eu aş recomanda, în primul rînd,
utilizarea remediilor din anghinare, păpădie şi genţiană. Anghinarea, pe lîngă proprietăţile
sale colagog-coleretice, de stimulare şi fluidificare a lichidului biliar, intervine în mod
direct şi asupra celulelor hepatice, pe care le tonifică şi le întăreşte funcţia antitoxică. În
acelaşi timp, anghinarea scade colesterolemia şi hiperlipemia, avînd şi proprietăţi
diuretice. Apoi, păpădia este colagog-coleretică, diuretică, depurativă şi tonic amară.
Se mai poate folosi, spune dl prof. Milică şi următoarea formulă: frunze de anghinare
(100 g), coada şoricelului (50 g) şi sunătoare (20 g). Se amestecă bine şi se pun 3-4
linguri de amestec la un litru de apă. Se prepară sub formă de infuzie şi se beau cîte 3-4
căni/zi: “Coada şoricelului are acţiune antiinflamatoare, coleretică (fluidifică bila, uşurînd
eliminarea ei), diuretică (măreşte cantitatea de urină eliminată din organism), dar şi
stomahică (favorizează digestia) şi antispasmodică (diminuează contracţiile muşchilor
organelor interne). Sunătoarea este coleretică, depurativă (ajută la eliminarea toxinelor),
vasodilatatoare şi cu proprietăţi antibiotice. Ambele plante au şi acţiune asupra celulelor
hepatice, favorizînd refacerea lor”.
Cu rezultate foarte bune în terapia hepatitei acute virale, dl Milică spune că “se poate
folosi şi un decoct (fiertură) din amestec de rostopască (1 parte), frunze de tuia (10 p),
isop sau troscot (10 p), coajă de salcie (5 p), măceşe (10 p, mărunţite), fructe de ienupăr
(10 p, rîşnite), fructe de cătină albă (15 p, rîşnite), mătase de porumb (5 p), flori de
sulfină (5 p), fructe de armurariu (40 p, rîşnite), scoarţă de dracilă (40 p), trei-fraţi-pătaţi
(5 p), turiţă mare (5 p) şi arginţică de pădure (10 p, Chrysosplenium alternifolium)”. Se
face decoct 3-4 la sută (3-4 g/100 ml apă) şi se beau 1-2 l/zi, 2-3 săptămîni pe lună.
2
silimarină. De reţinut că, în orice formulă terapeutică, armurariul se asociază cu
hipotensive (isop sau troscot) şi cu anticolitice (coada şoricelului).