PRINTUL CARE S-A TRANSFORMAT IN COCOS

A fost odata ca niciodata un rege si o regina care aveau un singur fiu pe care il
iubeau din toata inima. Regele a adus cei mai intelepti profesori pentru a-l instrui pe
fiul sau in legi si obiceiuri. A fost invatat sa vorbeasca in cateva limbi. Printul era si
atlet. Putini il puteau egala la calarie si scrima. Canta la vioara si iubea muzica. Era
incurajat sa calatoreasca si sa vada lumea. Era un tanar foarte cultivat si realizat, cu
care era o placere sa stai de vorba si care era iubit de toti.

Regele se consulta cu printul in problemele de stat. Stia ca se putea baza pe

judecata lui. Era fericit cand se gandea ca fiul sau va fi intr-o zi un succesor demn si
ca, dupa moartea lui, va conduce regatul cu dreptate si cu mila.

Printul condusese armatele tatalui sau si castigase multe victorii. Dupa o

campanie indelungata, se intoarse acasa si se planse ca nu se simte bine. Se purta
foarte irational. Nu era violent, dar se comporta ca si cum ar fi fost un cocos. Nu mai
vorbea. Ci spunea “Cucuriguuu…” Refuza sa se imbrace sau sa stea la masa, se
intindea pe podea si manca doar porumb.

Regele a chemat toti medicii din tara, dar nu l-au putut ajuta. Au fost adusi
vindecatori din alte parti, dar nici ei nu au putut gasi un leac. Au fost invitati chiar si
ghicitori si magicieni. Au facut vraji, au prescris amulete, au rostit incantatii, dar nu
au fost de nici un folos. Parintii regali erau disperati. Printul trebuia tinut intr-o
camera bine pazita si parintii sai aproape ca renuntasera la orice speranta de a-l mai
vedea vreodata pe fiul lor in locul care i se cuvenea.

Intr-o zi, un batran s-a apropiat de rege si i-a spus: “S-ar putea sa fiu in stare
sa-l vindec pe fiul tau”.

“Cu ce remedii, ce doctorii ai?” intreba regale.

“Nu am nimic la mine”, raspunse batranul. “Dar lasa-ma sa stau cu fiul tau
vreme de sapte zile si il voi vindeca!”

Cand batranul fuse dus in camera, il gasi pe print aproape gol, tarandu-se pe
podea. Atunci batranul isi dadu jos hainele.
 “Cine esti?” sopti printul. “De ce stai pe podea?”

“Si eu sunt cocos”, il linisti batranul. Am venit langa tine. Cocosii trebuie sa
stea impreuna.”

“Ma bucur atat de mult ca ai venit”, spuse printul. “Ma simteam singur, inchis
doar eu intr-o camera. Sunt incantat sa am companie.”

In ziua urmatoare, dupa ce castigase increderea printului, batranul s-a ridicat

si a inceput sa mearga incoace si-ncolo prin camera ca o fiinta umana. Printul l-a
urmat imediat.

In urmatoarea zi, batranul s-a asezat la masa si a mancat din farfurie, folosind
cutitul si furculita. “Chiar si un cocos poate manca normal” isi justifica el actiunile in
fata printului. Ziua urmatoare, batranul s-a intins in pat. “Chiar daca sunt cocos nu
exista nici un motiv pentru care sa stau inconfortabil si sa dorm pe podea.” Apoi
incepu sa discute cu printul probleme de stat si probleme sociale si economice cu
care se confrunta regatul. “Si cocosii pot gandi si pot discuta.”

In cea de-a saptea zi, batranul ii spuse printului: “Stii, viata unui cocos este
intotdauna in pericol. Este expus constant vanatorului, care il omoara fara mila. Este
atat de lipsit de aparare. Ar trebui sa faci ca mine, sa pretinzi ca esti fiinta umana, si
atunci nu vei mai avea de suferit.”

Apoi batranul isi lua ramas-bun de la print si de la familia lui. Printul era acum
complet vindecat si era capabil sa se intoarca la rolul sau regesc. Cand a venit
vremea, i-a urmat la tron tatalui sau si a condus regatul cu dreptate si intelepciune.
In adancul sufletului insa inca se mai considera un cocos care pretinde ca e om.

(Autor necunoscut, din Rabinowicz, Rabinowicz, & Rabinowicz, 1993, pp.249-255)