Stii cand vrei sa spui dar taci

Stii cand vrei sa strigi dar rabzi

Si-nghiti in sec acel amar efect de neputinta

Si stai si te gandesti:

E oare cu putinta ?

Ca tu ,acea fiinta, lasi viata sa se scurga

Precum nisipul in clepsidra.

Si te gandesti sa treci in nefiinta.

Dar esti lovit de viata viciata

Si simti recrudescenta ei.

Rafale de emotii in trupul tau vibreza

Gandind la acele amintiri puternic inaltate

Din bucatelele dragostei sfaramate.

Si analizezi, si meditezi…

Ai esuat in multe cazuri.

Nu te-ai lasat si te-ai luptat

Ca Pheonix din cenusa te-ai ridicat

Un om cu mult curaj tu esti

Si da …zambesti

Si da…incepi sa izbutesti

Si da ai dreptul sa visezi

Si ce-i mai important: Traiesti!!!

Si spui in loc sa taci

Si strigi in loc sa rabzi.

Sa-I pui tu un titlu acestei poezii. Este scrisa de mine

pentru tine, tata.

Oana ,fata ta, cea fara resentimente!