Universitatea TehnicA

"Gheorghe Asachi" din IaSi

FACULTATEA DE ȘTIINȚA ȘI
INGINERIA MATERIALELOR
Master Ingineria securităţii şi sănătăţii în
muncă

MĂSURI DE SECURITATE LA INCENDIU LA

BENZINĂRIA MOL VASLUI

AUTOR: RĂDUȚĂ GABRIEL

1
 BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor

2. Ordin nr. 163/2007 Norme generale de apărare împotriva incendiilor
3. Ordinul nr. 712/2005 pentru aprobarea Dispozițiilor generale privind
instruirea salariaților în domeniul situațiilor de urgență
4. Normativ P 118/2009 privind siguranța la foc a construcțiilor
5. Normativ NP 004-2003 - proiectarea, executarea, dezafectarea, exploatarea și
postutilizarea, stațiilor de distribuție a carburanților la autovehicule
6. Normativ pentru proiectarea antiseismicăa construcţiilor de locuinţe, social –
culturale, agrozootehniceşi industriale - P 100/1992.
7. Normativ de proiectare, execuţieşi exploatare a staţiilor de alimentare cu
gaze petroliere lichefiate (GPL) pentru autovehicule - NP 037/1999.
8. Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor de încălzire centrală-
I 13/2002.
9. Normativ pentru exploatarea instalaţiilor deîncălzire centrală-I13/1/2002.
10. Normativ pentru proiectareaşi executarea instalaţiilor sanitare - I 9/1994.
11. Norme tehnice pentru proiectareaşi executarea sistemelor de alimentare cu
gaze naturale - NT-DPE-01-2004
12. Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni
până la1000 V c.a.şi 1500 V c.c. -17/2002.

2
 I. DESCRIERE GENERALĂ A STAȚIEI MOL VASLUI

Stația MOL Vaslui situată în strada Traian funcţionează în regim non stop, în
condiţii de siguranță pentru desfasurarea activităţilor de vânzare cu amănuntul a
carburanților și a altor produse alimentare și nealimentare.
Personalul stației este în număr de 12 care fac serviciul în ture, 3 pe schimb.
Terenul are urmatoarele vecinatati:
- la nord: D.N. 24
- la sud: propritate privată
- la vest : teren administrat de primarie
- la est: propritate privată
Pe teren sunt amplasate urmatoarele constructii :
- cabina statiei (magazin)
- insula pompe ( 2 buc)
- copertină pompe
- rezervoare subterane cu pereti dubli ( 2 buc)
- guri de descarcare cu recuperare de vapori
- aerisire rezervoare cu recuperare de vapori
- separatoare de grasimi si hidrocarburi
- parcare 4 locuri
- platforma de deseuri
- elemente de semnalistica (totem)

3
 Date tehnice: - suprafata terenului 1300 mp;
- categoria de importanta - C
- clasa de importanta " III"
- suprafata construita cabina ( magazin) - 112,00 mp;
- suprafata construita copertina pompe - 135,00 mp;
- suprafata desfasurata 259,00 mp

Factorii de risc: - gradul de rezistenta la foc al cabinei ( magazinului) -II

- gradul de rezistenta la foc al copertinei -II
- risc de incendiu global - mare
Cabina statiei este amplasată la 30,00 m de limita terenului de la sud, la cca 30,00
m de proprietatea privată de la sud si la 50,00 m de terenul administrat de primarie , de
la vest.
Cabina statiei are dimensiunile de 8,00x14,00 m. Functional cuprinde
urmatoarele încăperi: camera tip birou 10,45 m.p.; vestiar personal 4,70 m.p.; w.c. clienti
3,85; Hol 5,15; Magazie 5,20
Sistemul constructiv al cabinei - statiei este cu cadre din beton armat (stalpi si
grinzi), planseu din beton armat, cu compartimentări exterioare și interioare din BCA de
25 cm grosime.
Rezervoarele subterane sunt amplasate în zona verde din partea posterioară a
incintei. Rezervoarele au pereți dubli și sunt prevăzute cu sisteme de semnalizare în caz
de avarie. Rezervoarele au urmatoarele capacitati :
- un rezervor uni-compartimentat de 50 m3 ,
- un rezervor tri -compartimentat de 50 m3.
Rezervoarele cu pereţi dubli sunt echipate suplimentar cu:
- sistem de detectare a scurgerilor accidentale cu indicare la sistemul managerial
al staţiei;
- sistem de detectare a apei cu transmitere la sistemul managerial ai staţiei, montat
în spaţiul dintre cele două mantale,
Umplerea rezervoarelor din cisterne se face prin intermediul unor guri de
descarcare cu sisteme de recuperare a vaporilor. Gurile de aerisire ale rezervoarelor sunt
deasemenea prevăzute cu sisteme de recuperare a vaporilor.
Alimentarea cu apă rece a cladirii se face printr-un branșament de la rețeaua
stradală existentă în zonă.
In conformitate cu prevederile art.7.2. din NP 004-2003, deoarece benzinaria este
amplasată în localitate în care există rețea publică de apă aceasta este echipată cu un
hidrant exterior cu debit de minim 5l/s, la o distanță de 10 m de platforma stației. Stația
este dotată cu accesorii necesare de trecere a apei ( hidrant portativ, furtunuri tip C, tevi
de refulare, chei, etc.).

4
 Stingerea din exterior a unui eventual incendiu va fi asigurată și prin accesul
mașinii de pompieri din drumul de acces.

Distanțe minime de siguranță și surse potențiale de aprindere

Potrivit prevederilor Normativul de siguranta la foc al constructiilor, Indicativ
P118/99, stația de distributie carburanti se încadrează la categoria " A" - pericol de
incendiu, cu posibilități de incendiu și de explozie volumetrică și risc foarte mare de
incendiu.
Clasele de periculozitate ale materialelor și substanțelor existente în spațiile
respective sunt de tip P4.
Sursele potentiale de aprindere în împrejurările preliminare care pot determina sau
favoriza aprinderea sunt:
- sursele de aprindere cu flacară
- surse de aprindere de natura termică ( obiecte incandescente, caldura degajata de
aparetele termice, efectul termic al curentului, țigara).
- sursele de aprindere indirecte ( radiatia unui focar de incendiu)
- arson;

Distantele minime de siguranță între obiectele din componența stației de

distribuție carburanți și construcțiile vecine sunt:
Nr. Categoria constructiei, Rezervoare Pompe de Chesoul gurilor
crt. instalatii si amenajari subterane distributie de descarcare
Distanta normata(m)/ Distanta normata(m)/ Distanta normata(m)/
distanta proiectata (m) distanta proiectata (m) distanta proiectata (m)

1 Drum national 5m/32 m 5 m/27,50 m 8,00/35,50 m

2 Linii electrice de joasa 10 m / 22 m 10 m/ 16 m 15 m/ 22 m
tensiune
3 Locuinta individuala 5,00/ nu este 6,00/ nu este 6,00/ nu este
cazul cazul cazul

Staționarea cisternei pe timpul alimentării permite evacuarea imediată din zonă a

autovehiculului în caz de eveniment.

II. ECHIPAREA ȘI DOTAREA CU MJLOACE TEHNICE DE

APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Nivelul de echipare si dotare cu mijloace tehnice de aparare impotriva incendiilor

se va face conform prevederilor NP-004/ 2003 si NP 037/1999, astfel:
- stingătoare transportabile cu pulbere ( 1 buc)
- stingatoare transportabile cu spuma de 90 kg fiecare ( 3 buc)
- stingătoare portabile cu spuma sau aerosoli de 6kg fiecare( 3 buc)
5
 - stingătoare portabile cu pulbere tip P6 ( 6 buc) ,

Echipamentele și materialele PSI sunt amplasate în apropierea locului unde

poate apărea incendiul, de asementea ele sunt ușor accesibile și marcate corespunzător.
În punctele de păstrare a mijloacelor de stingere a incendiilor este afisat inventarul
minim obligatoriu.
Fumatul sau focul deschis sunt interzise în locurile în care sunt depozitaţi
transportaţi, manipulaţi sau utilizaţi combustibilii lichizi (motorină) solvenți inflamabili,
sau alte materialele cu fraza de risc, precum depozitare și în toate locurile în care există
pericol de incendiu sau explozie.
Spaţiile pentru lubrifianți, materiale, solvenții inflamabili și/sau ambalaje
provenite de la acestea, sunt construite din materiale rezistente la foc și ventilate (dacă
este cazul) dotate cu mijloace de prevenire, sesizare și stingerea incendiilor necesare
unei intervenţii operative în caz de incendiu.
Măsurile tehnico-organizatorice de apărare împotriva incendiilor se efectuează cu
respectarea prevederilor Normelor generale de PSI aprobate cu OMAI 163/2007 avându-
se în vedere prioritar: stabilirea de sarcini și atribuţii concrete pe linia prevenirii și
stingerii incendiilor; implementare unui sistem și atribuții concrete pe linie de prevenire
și stingere a incendiilor.
Instruirea în domeniul prevenirii si stingerii incendiilor se efectuează cu
respectarea prevederilor OMAI 712/2005 și se realizează lunar de către personal abilitat.

III. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE APĂRARE ÎMPOTRIVA

INCENDIILOR LA LOCUL DE MUNCĂ

Organizarea activității de apărare împotriva incendiilor pe locul de muncă are ca

obiectiv principal asigurarea pentru colectivul de salariați a condițiilor care sa le permită
să acționeze pentru prevenirea și stingerea incendiilor, salvarea si evacuarea
utilizatorilor construcției, evacuarea bunurilor materiale, precum și pentru înlăturarea
efectelor distructive ale dezastrelor.
In incinta stației sunt afișate planurile de evacuare specifice pentru salvarea și
evacuarea utilizatorilor și bunurilor în condiții de siguranță. Deasemenea este marcat

6
pericolul de incendiu prin montarea de indicatoare de securitate și de orientare sau a
altor inscripții ori mijloace de atenționare
Organizarea stingerii incendiilor pe locul de muncă cuprinde măsuri și informații
privind:
a) precizarea corectă a mijloacelor tehnice de alarmare și de alertare a
personalului de la locul de muncă, dispeceratului pompierilor miliari, înștiințarea
conducătorului locului de muncă, și a altor forțe stabilite să participe la stingerea
incendiilor;
b) prezentarea sistemelor, instalațiilor și a dispozitivelor de limitare a propagării și
de stingere a incendiilor, stingătoarelor și a altor aparate de stins incendii, mijloacelor de
salvare și protecție a personalului;
c) s-a stabilit componența echipei care trebuie să asigure salvarea și evacuarea
persoanelor și a bunurilor, pe schimburi de lucru și în afara programului;
d) organizarea efectivă a intervenției prin nominalizarea celor care trebuie să
utilizeze sau să pună în funcțiune mijloacele tehnice din dotare, de stingere și de limitare
a propagării incendiului, ori să efectueze manevre sau alte operațiuni la instalațiile
utilitare și, după caz, la echipamentele și utilajele tehnologice.
Planul de evacuare s-a întocmit pe baza schiței nivelului sau a încăperii, pe care s-
a marcat cu culoare roșie traseele de evacuare prin uși și coridoare. Pe planul de
evacuare s-a indicat locul mijloacelor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor și
posibilitățile de refugiu.
Instructiunile de aparare împotriva incendiilor se intocmesc pentru locurile de
munca in care sunt instalatii tehnologice cu risc ridicat de incendiu si pentru punctele
vital vulnerabile la incendiu, stabilite de patron. Prin punct vital vulnerabil la incendiu se
intelege acel loc de munca, instalatie, echipament etc. indispensabil asigurarii
functionalitatii principale a constructiilor si agentilor economici si care prezinta cel putin
risc mediu de incendiu.
Instructiunile de aparare impotriva incendiilor cuprind:
a) prevederile specifice de p.s.i. din reglementarile in vigoare;
b) obligatiile generale ale salariatilor privind prevenirea si stingerea incendiilor;
c) regulile și măsurile specifice de prevenire și stingere a incendiilor pentru
exploatarea instalațiilor potrivit condițiilor tehnice, tehnologice și organizatorice locale,
precum și pentru reparații, revizii, intreținere, oprire și punere în funcțiune;
d) evidentierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt
intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum și regulilor și
măsurilor de prevenire a acestora.
La intocmirea listei cuprinzand substantele periculoase se consulta prevederile
legale in vigoare care reglementeaza transportul rutier international de marfuri
periculoase, respectiv Legea nr.31/1994 si Acordul european pentru transportul rutier al
marfurilor periculoase - A.D.R. De asemenea, pot fi avute în vedere și prevederile
Directivei europene SEVESO.
Lista substanțelor periculoase este prevăzută sub forma unor fișe de securitate
elaborate de MOL România și cuprinde toate substantele periculoase utilizate, încadrate
în cele 9 clase, specificându-se în mod obligatoriu pentru fiecare substanță:
7
 a) numarul de identificare O.N.U.;
b) denumirea;
c) numărul de pericol;
d) cantitatea existenta;
e) locul de depozitare si utilizare;
f) agentii (substantele) adecvati (adecvate) pentru stingere, neutralizare sau
decontaminare;
g) caracteristicile fizico-chimice esentiale ce determina pericolul de incendiu
sau de explozie.
Modelul de fișă de securitate este prevăzut ca anexă la prezentul proiect

IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII DE STINGERE A INCENDIULUI

IV.1. Caracteristicile lichidelor combustibile

Majoritatea lichidelor combustibile sunt de origine organică cu un bogat conţinut

de carbon ce determină combustibilitatea lor.
Lichidele combustibile au o greutate specifică mai mare decât apa fiind cuprinsa
intre 0.67-0,93.
Greutatea specifică a vaporilor de lichid este mai mare decât greutatea specifică
a aerului fiind cuprinsă între 1,59-5.
Toate lichidele combustibile sunt rău conductoare de electricitate şi puterea
calorică dezvoltată de un Kg lichid combustibil este cuprinsă între 7—11000 Kcalorii /
Kg
Toate lichidele combustibile au o temperatură de auto-inflamare ridicată
cuprinsa între 149 – 618 grade C, iar temperatura de auto-inflamare a benzinei,
benzenului şi a altor produse albe, este de regulă mai ridicată decât temperatura de
auto-inflamare a ţiţeiului şi a produselor petroliere negre.
Un număr important de lichide combustibile au temperatura de iniţiere sub 10 C
(ţiţeiul uşor, benzina uşoară, benzenul, sulfura de carbon, acetilena, eterul)
Lichidele combustibile formează amestec combustibil cu aer în concentraţii
mici.
Arderea lichidelor combustibile se caracterizează prin două fenomene
independente şi anume evaporarea şi arderea amestecului de vapori - aer deasupra
suprafeţei lichidului.
Evaporarea are un rol important pentru că ea determină intensitatea arderii. In
caz de incendiu pot apărea condiţii diferite de ardere.
In funcţie de locul unde se află lichidul combustibil se disting mai multe feluri de
ardere:
- ardere in rezervor
- arderea lichidului revărsat pe suprafaţa unui material de altă natură
- arderea sub formă de jet sau torţă
8
 La un incendiu se pot întâlni una sau toate felurile de ardere.
La un rezervor arderea poate avea loc concomitent la suprafaţa oglinzii lichidului,
la o fisură din mantaua rezervorului (forţă) si vărsat în cuva de retenţie.
Inflamarea lichidului într-un rezervor închis se produce aproximativ la fel ca şi în
unul descoperit.
Deosebirea constă că într-un rezervor închis temperatura lichidului introdus în
acel recipient este mai mare decât temperatura într-un rezervor închis concentraţia de
vapori deasupra suprafeţei este aproximativ egală în întregul volum a amestecului
vapori - aer şi în această situaţie inflamarea este aproape imposibilă.
Clasificarea produselor petroliere lichide sunt date în funcție de temperatura de inflamabilitate
astfel:
Clasa lichidului Temperatura de Temperatura de Exemple de produse
combustibil inflamabilitate a depozitare [ o C] petroliere
vaporilor [ o C]
Benzină, benzen,
I sub 28
gazolină etc.
Temperatura ambiantă
Benzine grele, petrol
II 28 - 55
brut
Motorine, uleiuri
III 55 - 100 Inferioară, egală sau ușoare, combustibili
superioară temperaturii speciali
de inflamabilitate Uleiuri grele, păcură
IV peste 100

După poziția față de nivelul solului, rezervoarele pot fi supraterane, semiîngropate

sau îngropate, iar după forma pe care o au pot fi cilindrice verticale, cilindrice
orizontale, sferice sau sub forma de picătură.

IV.2. Viteza de ardere

Un parametru caracteristic cu privire la procesul de ardere în cazul incendiului de

rezervoare este viteza ascensională a curentului de vapori care se formează în interiorul
rezervorului, respectiv, viteza de consum prin arderea lichidului combustibil exprimată
in m/s, ea reprezentând de fapt viteza de scădere a nivelului de lichid în rezervor,
datorită evaporării.

În tabel sunt date valorile orientative ale vitezei de ardere a produselor petroliere frecvent
utilizate.
Denumirea lichidului combustibil Viteza de ardere [cm/h]
Benzină 20,4 - 30
Petrol lampant 16,2 - 24
Motorină 18,0-20
Păcură Până la 10
Ţitei 12-15
9
 Se menţionează că odată cu creşterea vântului la (8 - 10) m/s, viteza de ardere se
măreşte cu (30 - 50)%.

IV.3. Caracteristicile incendiilor

Incendiile la rezervoarele din stațiile peco sunt de lungă durată şi destul de

complicate prin caracterul lor, necesitând un număr important de forţe şi mijloace,
precum şi cantităţi mari de substanţe de stingere.
Incendiile de rezervoare cu produse petroliere se caracterizează prin următoarele
fenomene fizico-chimice:
- transmiterea energiei calorice prin radiaţie de la rezervorul incendiat către
rezervoarele vecine respectiv către obiectele aflate în apropierea rezervorului învecinat;
- transmiterea particulelor de funingine incandescente datorită curenţilor de aer;
- transmiterea vaporilor de lichide combustibile de la rezervorul care nu arde
către rezervorul incendiat;
- posibilitatea de propagare a arderii în reţeaua de canalizare sau în alte spaţii
deschise folosite pentru captarea lichidelor combustibile;
- degajarea de mari cantităţi de fum, produse ale arderii incomplete şi
temperaturi de până la 1300°C;
- arderea violentă a lichidelor combustibile când acestea se produc la suprafaţa
oglinzii (suprafaţa liberă);
- deformarea şi distrugerea legăturilor de conducte supraterane ale rezervoarelor
din care se scurge o cantitate apreciabilă de lichid.

IV.4. Organizarea şi executarea intervenţiei

Generalităţi
Cu toate măsurile de prevenire a incendiilor, cu toată tehnica actuală şi
mijloacelor de protecţie contra avariilor şi incendiilor, nu este posibil să se aştepte la o
excludere completă a izbucnirii incendiilor la rezervoarele de mare capacitate, aceasta
având în vedere, în special, imposibilitatea înlăturării în întregime a unor cauze de
incendiu.
Pentru asigurarea protecţiei contra incendiilor a rezervoarelor de o anumită
capacitate, acestea se prevăd cu instalaţii fixe de stingere şi răcire, domeniu in care s-au
făcut progrese însemnate pe plan mondial privind proiectarea, construirea şi eficacitatea
lor, strâns legată de fabricarea unor noi substanţe de stingere. Cu toate acestea, şi
practica a dovedit-o: instalaţiile fixe nu pot să asigure întotdeauna succesul în stingerea
incendiilor. Deşi, posibilitatea unor asemenea cazuri este redusă, totuşi trebuie luate
măsuri de asigurare a intervenţiei cu mijloace mobile. Acest lucru este necesar pentru că
în cazul unei explozii a amestecului vapori-aer în rezervor instalaţia fixă de stingere
poate fi degradată total sau parţial.
10
 Practic, fiecare incendiu se deosebeşte substanţial de alte incendii similare, în
primul rând, prin caracterul dezvoltării lui şi prin particularităţile sale, care de regulă,
îngreuiază stingerea. De aici şi necesitatea cunoaşterii cât se poate de bine a
particularităţilor incendiilor, a principiilor tactice de stingere, organizării stingerii şi a
conducerii efectivelor.

Organizarea intervenţiei

Având în vedere caracteristicile incendiilor la rezervoare de lichide combustibile,

subterane, pentru asigurarea gradului înalt de securitate cerut acestor importante şi
vulnerabile obiective, este necesar un sistem de protecţie contra incendiilor, care să
asigure, după caz, următoarele funcţiuni principale:
- detectarea concentraţiilor periculoase de vapori inflamabili în aer, ce se
formează în caz de avarie în zona parcului de rezervoare sau perimetrul acestei zone;
- limitarea posibilităţilor de răspândire a lichidelor combustibile revărsate în caz
de avarie la rezervoarele sau conductele de produse;
- vehicularea produselor din/sau în rezervoare, în funcţie de necesităţile
intervenţiei, folosind la maximum posibilităţile instalaţiilor tehnologice sau instalând
dispozitive provizorii în acest scop;
- stingerea produselor incendiate;
- răcirea construcţiilor incendiate şi a celor învecinate expuse acţiunii căldurii.
Dimensionarea elementelor componente ale instalaţiei se face în funcţie de
următorii factori principali:
- intensitatea necesară de stingere;
- aria suprafeţei libere a lichidului incendiat;
- durata teoretică a intervenţiei;
- parametrii de lucru (debitul, presiunea, etc.) ai generatoarelor şi capetelor de
refulare utilizate.
Stabilirea intensităţii de stingere, reprezintă punctul de plecare al operaţiilor de
dimensionare a instalaţiei, valoarea ei depinzând, în primul rând de calitatea spumei,
procedeul aplicat pentru refularea ei, natura lichidului combustibil, condiţii concrete în
care are loc arderea.
Pentru asigurarea condiţiilor necesare realizării cu succes a acţiunii de stingere a
incendiilor la rezervoarele destinate depozitării produselor petroliere de la stațiile de
carburanți, trebuie luate din timp o serie de măsuri pregătitoare. Acestea, se referă în
principal, la asigurarea forţelor şi mijloacelor necesare stingerii incendiilor şi la
posibilitatea concentrării lor la locul acţiunii în timp util, la asigurarea substanţelor de
stingere a incendiilor, precum şi la pregătirea tactică şi tehnică a personalului de
intervenţie, în care se include şi conducerea fermă a intervenţiei.
În acest scop, la o stație peco este necesar să se întocmească din timp un plan unic
de intervenţie.

11
 Valoarea practică a acestui plan constă, în primul rând, în exactitatea cu care s-au
calculat forţele şi mijloacele necesare stingerii incendiului şi în al doilea rând, în
alegerea variantelor tactice principale corespunzătoare.
Din experienţele altor ţări rezultă că după aproximativ 60 minute apare cel mai
mare pericol de propagare a incendiului la rezervorul vecin. Aceasta înseamnă că
acţiunea de stingere trebuie începută cel mai târziu după 30 minute de la izbucnirea
incendiului, deoarece, ţinând seama de durata calculată de stingere de 15 minute, se
impune ca stingerea incendiului să se termine încă înainte de a se ajunge la factorul
critic de timp. Prin urmare, pentru începerea stingerii incendiului la rezervoare este
relaţia: T max. = 30 minute.
În cazul forţelor şi mijloacelor nu trebuie să se omită asigurarea unor mijloace
speciale ca: buldozere, basculante, excavatoare, autocamioane, autocisterne, precum şi
alte mijloace necesare intervenţiei pentru stingerea incendiilor.
În ceea ce privesc scenariile (variantele) de stingere, acestea se vor stabili în
funcţie de situaţia concretă din obiectiv:
- unul din scenariile (variantele) de stingere trebuie să cuprindă rezervorul cu
capacitatea cea mai mare. De asemenea, trebuie avut în vedere cazul când capacul
rezervorului este aruncat în întregime, când este parţial rupt şi când mantaua
rezervorului este avariată in urma unei explozii.
- un alt scenariu se referă la cazul când incendiul cuprinde mai multe rezervoare,
deci se impune asigurarea intervenţiei în condiţii complexe.
- scenarii (variante) se mai pot stabili, avându-se în vedere un incendiu izbucnit
la căminul de vizitare şi cu posibilităţi de scurgere a lichidului către împrejurimi, ca
urmare a debordării combustibilului peste marginile căminului.
De o mare importanţă este verificarea practică, prin aplicaţii, a variantelor de
intervenţie, de prelucrare a întregului plan cu factorii de răspundere şi cu cei care au
obligaţii directe în acţiunea de intervenţie.

Principii tactice

Deşi la astfel de obiective se întocmesc planuri unice de intervenţie, care se

verifică practic şi se completează ori de câte ori este nevoie, totuşi în caz de incendiu,
comandantul intervenţiei trebuie să stabilească printr-o operativă recunoaştere şi
consultare cu specialiştii obiectivului, mai ales dacă instalaţiile de stingere nu sunt în
funcţiune, următoarele:
- natura, cantitatea, nivelul lichidelor, combustibile aflate în rezervoare
incendiate, şi în cele învecinate şi starea rezervoarelor;
- posibilitatea producerii exploziilor în rezervoarele învecinate şi în cele
incendiate;
- existenţa şi starea căminului de vizitare;
- necesitatea şi posibilitatea de transvazare a lichidelor combustibile din
rezervoarele incendiate şi din bazinele de reţinere;
- pericol pentru vecinătăţi, ţinând seama şi de direcţia vântului şi de influenţa
12
acestuia asupra incendiului;
- proporţiile incendiului şi dacă forţele şi mijloacele prevăzute în planul unic de
intervenţie pentru varianta respectivă, au sosit la faţa locului, precum şi necesarul de noi
forţe suplimentare;
- posibilităţile reale de alimentare cu apă;
- starea şi eficienţa instalaţiilor fixe (semifixe) de stingere şi răcire, precum şi
cantitatea de substanţe şi de spumant existente în obiectiv şi posibilitatea aducerii lor
rapide de la obiectivele vecine sau din alte depozite.
Pentru o bună reuşită a intervenţiilor la stingerea incendiilor izbucnite la
rezervoarele de mare capacitate este necesar să se ţină seama de o serie de principii
tactice, printre care:
- punerea în funcţiune a instalaţiilor de stingere şi răcire şi urmărirea eficacităţii
acestora;
- începerea atacului cu spumă se va face numai după asigurarea forţelor şi
mijloacelor (calculate şi de rezervă) necesare, realizându-se continuitatea acţiunii cu
spumă de bună calitate până la lichidarea completă a arderii precum şi un anumit timp
după aceea, pentru prevenirea reaprinderii produselor;
- la incendierea mai multor rezervoare se stinge mai întâi rezervorul situat în
direcţia vântului; în acelaşi timp se vor lua măsuri pentru oprirea propagării incendiului;
- asigurarea alimentării cu apă şi cu alte substanţe de stingere, refularea acestora
la debite şi presiuni, în raport de natura lichidelor combustibile care ard;
- evacuarea din rezervor a apei, acolo unde există cu ajutorul instalaţiilor
tehnologice şi a canalizării industriale;
- începerea operaţiunilor de pompare a lichidului din rezervorul incendiat şi
rezervoarele vecine, se va evacua numai după anunţarea comandantului intervenţiei.
- asigurarea condiţiilor optime de lucru grupei operative, a legăturilor şi
informării operative pe tot timpul intervenţiei;
- organizarea, simultan cu efectuarea recunoaşterii, a răcirii, cu numărul necesar
de jeturi a rezervorului incendiat şi a celor învecinate. De fapt, aceasta trebuie să fie
prima acţiune în cadrul intervenţiei pentru stingerea incendiului. Pentru răcirea
rezervoarelor se folosesc ţevi cu ajutaje mari, sau tunuri cu apă, spre a se asigura bătaia
şi debitul necesar. Rezervoarele se răcesc continuu inclusiv pe timpul atacului cu spumă
şi, după aceea, la răcirea completă a produsului. Protecţia rezervoarelor vecine prin
răcire este nevoie să se asigure pe o distanţă echivalentă cu diametrul a două rezervoare.
În tactica răcirii rezervoarelor incendiate şi a celor vecine se va urmări, pe cât
posibil, ca răcirea să se facă uniform. La început, la rezervoarele care nu au instalaţii
fixe sau acestea nu funcţionează, este indicat ca jetul compact să nu atingă punctiform
tabla foarte încălzită a rezervoarelor, deoarece este posibil să se producă tensiuni, motiv
pentru care se recomandă jetul dispersat; la nevoie se vor proteja armăturile
rezervoarelor ne incendiate (supape de respiraţie, guri de luat probe, etc.), cu jeturi de
apă pulverizată sau cu pături umede şi de azbest etc.:
- organizarea stingerii incendiului pe sectoare cu misiuni de răcire a
rezervoarelor, protejarea rezervoarelor supuse acţiunii radiaţiei de căldură, pregătirea şi
13
executarea atacului;
- stabilirea celor mai adecvate procedee şi substanţe de stingere, în raport de
forţele la dispoziţie, căile de atac ale incendiului, natura produselor care ard şi
mijloacele de protecţie a personalului;
- incendiile de benzină se sting cu spumă grea, iar cele de motorină cu spumă
sau apă pulverizată. Se poate folosi şi apa uşoară de tip light water.

V. LOCALIZAREA ȘI LICHIDAREA INCENDIULUI

V.1.Principii tehnico tactice

• amplasarea autospecialelor conform planului de intervenţie
• concentrarea rapidă la locul acţiunii a tuturor forţelor şi mijloacelor prevăzute în
planul de intervenţie
• punerea în funcţiune a instalaţiei fixe de stingere şi răcire a rezervorului
• începerea atacului cu spumă se va face numai după asigurarea tuturor forţelor şi
mijloacelor necesare acţiunii de stingere realizând continuitatea acţiunii cu spumă
de bună calitate până la lichidarea completă a arderii precum şi un timp de 7-10
minute de la stingerea incendiului
• până la începerea atacului cu spumă, imediat după sosirea la locul intervenţiei se va
acţiona cu jet de apă refulat cu ţevi de diametru mari pentru răcirea rezervoarelor
incendiate şi a celor din imediata apropiere situate pe direcţia de bătaie a vântului sau
a curenţilor de aer
• la celelalte rezervoare răcirea se va realiza cu ţevi tip C sau se vor forma perdele de
apă
• când sunt incendiate mai multe rezervoare se stinge mai întâi rezervorul situat pe
direcţia de bătaie a vântului
• asigurarea alimentării neîntrerupte cu apa şi substanţe de stingere regulată la debite
şi presiuni în raport de natura lichidului

V.2. Atacarea cu spumă a unui incendiu

Atacul cu spumă pentru stingerea incendiului se execută numai la ordinul şi sub

conducerea comandantului intervenţiei, pentru aceasta fiind necesare:
• concentrarea la locul incendiului şi pregătirea pentru acţiune a mijloacelor,
substanţelor de stingere şi a rezervei stabilita prin calcul;
• numirea comandanţilor de sectoare şi personalului care participă la executarea
atacului cu spumă;
• stabilirea şi aducerea la cunoştinţa personalului de intervenţie, a semnalelor de
începere şi oprire a debitării spumei şi de retragere în caz de pericol;
• efectuarea atacului pe direcţia vântului, concomitent cu toate mijloacele,

14
neîntrerupt şi la intensitatea de refulare care să asigure lichidarea incendiului spuma se
va debita în rezervorul incendiat dinspre partea expusă la vânt. În caz că nu este posibil
să se amplaseze generatoare lângă peretele rezervorului sau să se folosească tunuri de
spumă, debitarea spumei se realizează cu ajutorul ţevilor prelungitoare.
Succesul unui atac cu spumă depinde într-o mare măsură de asigurarea
continuităţii spumei, deci a necesarului de spumant, apă şi maşini, de buna pregătire a
şoferilor şi a întregului personal de intervenţie.

Stingerea propriu - zis se obţine prin refulare de spumă.

1. Se vor utiliza ţevi de spumă manuale, în cazul când rezervorul are o capacitate
mai mică decât 100 m3. în general sunt suficiente una sau două ţevi cu debit de 2
m3/min. Pentru obţinerea spumei este suficient ca într-o conductă de 70 mm să se
intercaleze un injector prevăzut cu ţeava introdusă într-un bidon cu spumant. Trebuie, de
asemenea, să se asigure o alimentare continuă cu spumant, prin urmare să se dispună de
mijloace de întreţinere şi de un personal suficient pentru a se asigura această alimentare.
În cazul rezervoarelor mari se vor utiliza fie instalaţii fixe, fie tunuri cu spumă.
2. Numeroase rezervoare sunt prevăzute cu instalaţii fixe cu spumă
mecanică.
Există diferite tipuri de instalaţii fixe cu spumă:
a) „generatoare" mobile care pot fi intercalate între două racorduri ale unei
instalaţii fixe, care protejează rezervoarele. Generatoarele fiind instalate este suficient să
se asigure aprovizionarea cu spumant;
b) o staţie de pompare pentru refularea emulsiei de apă (apă conţinând 3%
spumant), pentru alimentarea generatoarelor de spumă mecanică;
c) motopompe, prevăzute cu rezervor de spumant, alimentate de la reţeaua de apă
sub presiune a întreprinderii, care refulează, cu un anumit, debit, emulsia de apă în
cupola de spumare, amplasate la partea superioară a rezervoarelor
3. Se pot utiliza :
a) „tunuri de spumă" remorcabile, alimentate cu ajutorul unor furtunuri de
refulare racordate la hidranţii de incendiu cu apă sub presiunea mare şi dispunând de un
sistem de ejecţie a spumantului printr-o ţeava de alimentare. în acest caz este suficient să
se asigure dirijarea butoaielor cu spumant în apropierea tunurilor de spumă.
15
 a) „tunuri de spumă" orientabile în toate direcţiile montate pe autopompe
prevăzute cu un dispozitiv de amestec
Tunurile de spumă sunt mijloace eficace sub rezerva de a fi bine alimentate cu apă
(la presiune convenabilă) şi cu spumant. Aceste mijloace sunt însă mari consumatoare
de apă, pe de o parte iar pe de alta de spumant. Pentru alimentarea unui „tun de spumă"
cu un debit de 8 m3/min., este necesar un debit minim de 80 m3/h sub presiunea de 8..10
bari. Pentru a alimenta un „tun de spumă" cu debit de 20 m 3/min. sunt necesari 120 m3/h
sub presiunea de 12 bari. Pentru a alimenta un tun de spumă cu un debit de 45 m 3/min
sunt necesari 425 m3/h la presiunea de 12 bari.

VI. CONCLUZII

Protecţia contra incendiilor a rezervoarelor din benzinării, nu este suficient

asigurată cu mijloacele clasice de protecţie. Acest lucru l-a scos în evidenţă în mai multe
rânduri pe plan mondial, o serie de incendii izbucnite în diferite stații. Urmările unor
asemenea incendii au depins de timpul scurs din momentul izbucnirii acestora, până la
începerea stingerii, precum şi de ritmul folosit în acţiunea de stingere.
După cum se observă, asigurarea intervenţiei pentru stingerea incendiilor, la
benzinării, este destul de complexă şi pentru a se găsi o rezolvare optimă, se caută
soluţii noi, în pas cu progresul tehnic general.
Aşa de exemplu, se consideră că cea mai raţională soluţie pentru protecţia contra
incendiilor, la benzinării este prevederea acestora cu instalaţii automate rapide de
stingere. Inerţia lor (timpul din momentul aprinderii produsului până în momentul
debitării spumei în zona incendiului) asigură o intervenţie pentru stingere foarte eficace.
Faptul că astfel de instalaţii sunt încă la început, denotă rămânerea în urmă în
domeniul instalaţiilor de protecţie a rezervoarelor de lichide combustibile, în raport cu
complexitatea problemelor ce se pun în caz de incendiu şi gravitatea consecinţelor.
Unele din direcţiile principale de introducere a procesului tehnic în domeniul
protecţiei contra incendiilor rezervoare de produse petroliere pot fi rezumate astfel:
- generalizarea sistemelor fixe automate de detectare, răcire şi stingere a
incendiilor, ceea ce va permite creşterea gradului de siguranţă, micşorarea distanţelor
dintre rezervoare deci, reducerea suprafeţelor de teren ocupat şi micşorarea cheltuielilor
de exploatare, reducerea consumului de substanţe de stingere şi a pagubelor provocate
de incendiu;
- realizarea unor spumanţi cu durată practic nelimitată în soluţie apoasă, pentru a
se crea posibilitatea menţinerii conductelor cu soluţie permanent pline până în imediata
apropiere a rezervorului, spre a se micşora inerţia instalaţiei şi a se realiza nu numai
sisteme locale, ci şi sisteme centralizate, care să protejeze zona pe suprafeţe mari;
- realizarea unor substanţe de stingere cu eficienţă ridicată, ieftine şi a unor
utilaje
de mare capacitate, care să permită protecţia rezervoarelor de la distanţă cu jet de
spumă fără riscul distrugerii acesteia prin imersia lichidului combustibil care arde.
începuturi în această direcţie sunt promiţătoare.
16
 Unităţile de pompieri trebuie dotate şi pregătite pentru a interveni cu mijloace
mobile, în caz de incendiu de proporţii mai mari decât cele luate în calculul instalaţiilor
fixe.
Cu mijloace mobile se poate interveni cu succes la stingerea focarelor de proporţii
limitate, constituind în acelaşi timp şi rezerva instalaţiilor fixe, când se defectează parţial
sau total, ele putând fi folosite şi în cazul evoluţia incendiului implică o acţiune
suplimentară.
De asemenea, personalul din stație trebuie să fie bine instruit pentru a fi în stare să
localizeze un incendiu din faza iniţială (măsuri pentru înlăturarea avariilor). Fără
îndoială că la succesul în stingerea incendiilor de la rezervoare, pe lângă performanţele
maşinilor, utilajelor instalaţiilor folosite, o contribuţie de seamă urmează s-o aducă
comandantul intervenţie şi ajutoarele sale, care trebuie să aplice cu inventivitate
principiile tactice specifice acestor categorii de incendii, precum şi cele general valabile.

17