Compilare Ghid Instalatii

EXTRAS DIN NORMATIVE
INSTALAŢII
1. Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea
instalaţiilor electrice aferente clădirilor, Indicativ I7 – 2011.........................................2
2. Reglementare tehnică "normativ pentru proiectarea, executarea,

verificarea şi exploatarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de explozie" -
Indicativ NP 099-04 (revizuire ID 17-1986)...............................................................39
3. Norme tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

sistemelor de alimentare cu gaze naturale, Ordin A.N.R.E. nr. 5/2009.....................54
4. Normativ pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi postutilizarea

punctelor de desfacere a buteliilor cu GPL la consumatori, Indicativ NP 018..........59
5. Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze

petroliere lichefiate (G.P.L.), Indicativ I 31 - 99..........................................................64
6. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

instalaţiilor de încălzire centrală, Indicativ I 13-2015.................................................71
7. Normativ pentru proiectarea, executarea, exploatarea, dezafectarea şi

postutilizarea spaţiilor de distribuţie a carburanţilor, Indicativ NP 004-2003.............82
8. Normativ de proiectare, execuţia şi exploatare a sistemelor de

alimentare cu gaze petroliere lichefiate (g.p.l.) pentru autovehicule
prin staţii independente, Indicativ NP 037/1 - 99.....................................................122
9. Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare a sistemelor de alimentare

cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) pentru autovehicule, Indicativ NP 037-99.....136
10. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor

de ventilare şi climatizare, Indicativ I 5 – 2010........................................................159
Pag. 1 din 207 Nesecret

1. Normativ privind proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor electrice aferente
clădirilor, indicativ I7 – 2011
3.0.3.1. Conductoarele electrice, tuburile de protecţie şi barele, se amplasează faţă de
conductele altor instalaţii şi faţă de elementele de construcţie, respectându-se distanţele
minime din tabelul 3.1. Pentru cablurile electrice se vor respecta distanţele prevăzute în
normativul NTE 007/08/00 tabelul 3.2.
3.0.3.2. Conductoarele, barele, tuburile etc. se pot dispune pe trasee comune cu traseele
altor instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă:
 deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de gaze petroliere lichefiate;
 sub conducte de gaze naturale şi sub conducte calde (cu temperatura peste
+40°C).
Tabelul 3.1.
Distanţele minime admise pentru protecţie şi răcire între conductoare, bare, tuburi
şi accesorii şi pana la elementele de instalaţii şi construcţii
Distante minime 1) 2) (cm)

Conductoare,
bare, tuburi Conducte sau
Conducte sau instalaţii cu fluide Elemente de
Elementul de (acelaşi circuit instalaţii cu fluide
incombustibile construcţie 3)
la care se sau circuite combustibile
măsoară diferite)
distanţa Reci Calde
Trasee Inter- T≤ +40oC T > +40oC Trasee Inter- Incom- Combu-
paralele secţii Trasee Inter- Trasee Inter- paralele secţii bustibile stibile
paralele secţii paralele secţii
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Conductoare
neizolate4)
montate pe
10 10 10 10 10 10 100 100 10 20
izolatoare,
pe pereţi, la
interior
Conductoare
izolate4)
montate pe
5 5 5 5 200 150 50 50 5 10
izolatoare,
pe pereţi, la
interior
Bare
electrice
5 5 5 5 5 5 50 50 5 10
montate pe
izolatoare
Tuburi şi ţevi
de protecţie
montate:

tub
- aparent, în
met.
ghene;
0 0 5 3 100 50 10 5 0 0
- sub tub
tencuială PVC
înglobate 0 0 5 3 20 5 10 5 0 3
Conductoare
cu izolaţie şi
manta
3
montate sub
tencuială
înglobate 0 0 5 3 20 5 10 5 0
1) Distanţele minime se măsoară de la suprafeţele exterioare ale conductoarelor, barelor, tuburilor, dozelor.
2) Distanţele faţă de conductoarele electrice şi alte elemente ale protecţiei la trăsnet se stabilesc conform cap.6.
3) Pentru construcţii din categoria BE3a, BE3b, distanţele se stabilesc conform prevederilor din NP 099-04.
4) Pentru conductoarele electrice montate pe izolatoare, pe pereţi, la exterior, distanţele faţă de elementele din coloanele 2...7 ale
tabelului sunt de minim 15 cm, iar faţă de alte elementele de pe traseu, distanţele sunt de minim 30 cm.
Tabelul 3.2
Distante minime permise pentru cablurile electrice faţă de instalaţiile tehnologice
(conform NTE 007/08/00)
Nr. Distanţa minimă, cm

Denumirea instalaţiei tehnologice Observaţii
crt. Intersecţii Apropieri
incombustibile 3 5 Distanţele se pot reduce până la
Conducte sau
montarea pe conductă sau
1 rezervoare cu fluide
combustibile 50 100 rezervor, când cablul este armat
reci(t  40oC)
sauprotejat în ţeavă metalică
Distanţele se pot reduce în
condiţiile încare cablurile sunt
Conducte sau instalaţii cu suprafeţe calde
2 50 100 rezistente latemperatura
(tizolaţie> + 40oC)
respectivăsau sunt protejatetermic
(paravanetermice, etc.).
Distanţele nu senormează în
cazulconductelor cupresiunea
3 Conducte de aer comprimat 20 20
aerului sub12daN/cm2
caredeservesc instalaţiile electrice
În funcţie decondiţiile locale
Instalaţii care prelucrează distanţele se majorează conform
4 materialecombustibile solide, inclusiv 100 100 prevederilor dinnormele
depozitareamaterialelor respective specificetehnologiei saumediului
respectiv.
Distanţele indicate la pct. 4 nu se aplică pe porţiunea de intrare a cablurilor pentru alimentarea instalaţiilor respective.
4.2.2.5. Atunci când echipamentele instalate în acelaşi loc conţin o cantitate importantă
de lichid inflamabil (ulei), trebuie luate masuri care să împiedice ca lichidul aprins şi
produsele de combustie ale lichidului (flacără, fum, gaz toxic) să se propage în alte părţi
ale construcţiei.
1. Exemple de astfel de măsuri sunt:
- prevederea unei cuve de colectare în care să se strângă lichidul
(uleiul) scurs şi care să asigure stingerea lui în caz de incendiu;

- instalarea echipamentului într-o încăpere cu pereţi şi planşee din
clasa de reacţie la foc A1, A2 s1 do, rezistente la foc (EI), corespunzător
nivelului densităţii sarcinii termice prevăzut de reglementările specifice
referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor, prevăzută cu praguri
sau alte mijloace care să prevină propagarea lichidului (uleiului) aprins în
alte părţi ale construcţiei, având o instalaţie de ventilaţie proprie, direct la
exterior.
2. O cantitate importantă este o cantitate egală sau mai mare de 25 litri.
Pentru lichide izolante combustibile (uleiuri), limita poate fi mărită la 60 litri.
3. Pentru cantităţi mai mici de 25 litri este suficient să se ia masuri de
prevenire a scurgerii lichidului.
4. Se recomandă scoaterea de sub tensiune a echipamentului, automat sau
manual, la începutul unui incendiu.
4.2.2.6. Materialele carcaselor care acoperă echipamentele electrice, în timpul punerii în

funcţiune, trebuie să poată suporta temperaturile cele mai ridicate susceptibile să fie
produse de echipamentele electrice.
Materialele combustibile nu pot fi utilizate pentru construcţia acestor carcase, în afara
cazului când sunt luate măsuri de prevenire a incendiilor, cum ar fi acoperirea cu material
incombustibil şi de conductivitate termică redusă.
4.2.2.7. Dispozitivele de protecţie, în caz de incendiu, trebuie să se găsească la nivelul
echipamentelor de protejat, iar organul de manevră trebuie să fie uşor de recunoscut şi
uşor accesibil.
4.2.2.8. Pentru diminuarea riscului de incendiu trebuie utilizat un dispozitiv de protecţie
cu curent diferenţial rezidual (DDR) cu curentul nominal de funcţionare mai mic sau cel
mult egal cu 300 mA amplasat la branşament sau punct de alimentare. Prevederea este
obligatorie pentru clădiri de învăţământ, sănătate, comerţ, construcţii de turism,
construcţii din lemn, unităţi de mică producţie sau service cu încăperi cu umiditate
ridicată, depozite de mărfuri combustibile, discoteci, săli de dans, încăperi cu aglomerări
de persoane şi săli aglomerate, clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri de cult, monumente
istorice.
4.2.3.1.2. Obiectul acestui capitol se referă la alegerea şi montarea instalaţiilor electrice

în amplasamente cu risc de incendiu datorate naturii materialelor prelucrate sau
depozitării materialelor inflamabile pentru fabricaţie sau prelucrare, prezenţa prafului în
hambare, în fabrici de prelucrare a lemnului, în fabrici textile sau similare (medii BE2).
Pentru medii cu pericol de explozie (BE3) se va utiliza NP-099-04.
4.2.3.1.3. Echipamentele electrice trebuie alese şi montate astfel încât în funcţionare
normală, temperaturile lor şi încălzirile previzibile în caz de defect să nu poată produce
un incendiu, ţinând seama de influentele externe.
Acestea se pot realiza prin masuri constructive corespunzătoare sau prin măsuri
suplimentare la montarea lor.
Nu sunt necesare măsuri suplimentare dacă temperatura suprafeţei acestor echipamente

nu poate provoca aprinderea materialelor combustibile din vecinătate.
4.2.3.2. Amplasamente cu risc de incendiu datorat naturii materialelor prelucrate

sau depozitate
4.2.3.2.1. În amplasamente unde în vecinătatea echipamentelor electrice pot exista
cantităţi periculoase de materiale combustibile, instalaţiile trebuie limitate, pe cat posibil,
numai la cele strict necesare pentru aceste amplasamente.
4.2.3.2.2. Când praful se poate acumula pe carcasele acestor echipamente electrice în
cantitate suficientă pentru a produce un risc de incendiu, trebuie luate măsuri
corespunzătoare pentru ca aceste carcase să nu ajungă la temperaturi periculoase.
4.2.3.2.3. Echipamentele electrice trebuie să fie corespunzătoare pentru aceste
amplasamente. În cazul prezenţei prafului, carcasele lor trebuie să prezinte un grad de
protecţie de cel puţin IP5X.
4.2.3.2.4. În principiu sunt aplicate regulile generale referitoare la sistemele de pozare.
Totodată, sistemele de pozare care nu sunt încastrate în materiale necombustibile
precum tencuiala, betonul sau un material similar, trebuie să aibă caracteristicile de
nepropagare a flăcării.
Atunci când riscul de propagare a incendiului este ridicat, de exemplu pe trasee lungi
verticale sau în grupări de cabluri, cablurile trebuie să corespunda caracteristicilor de
întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi cum sunt definite în SR EN 50266.
4.2.3.2.5. Sistemele de pozare electrica care traversează aceste amplasamente, dar
care nu sunt destinate alimentarii acestor amplasamente trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să nu aibă nici o conexiune pe traseul lor în interiorul acestor
amplasamente, cu excepţia cazului în care
- aceste conexiuni sunt amplasate într-o carcasă care corespunde la
încercări la foc pentru cofrete definite în SR EN 60670.
4.2.3.2.6. Sistemele de pozare care traversează aceste amplasamente trebuie protejate
împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate în afara
amplasamentelor.
Sistemele de pozare care au originea în aceste amplasamente trebuie protejate împotriva
suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate la originea acestor circuite.
4.2.3.2.7. Alte sisteme de pozare decât cele care au cabluri cu izolaţie minerală şi
sistemele de pozare prefabricate trebuie protejate împotriva defectelor de izolaţie:
a) în reţelele TN sau TT, prin dispozitive de curent diferenţial rezidual mai mic
sau egal cu 300 mA.
Dacă un defect rezistiv poate constitui un risc de incendiu, de exemplu
încălzirea în plafon cu plăci încălzitoare, curentul diferenţial rezidual nominal
trebuie să fie mai mic sau egal cu 30 mA.
b) în reţelele IT, trebuie prevăzute dispozitive de control permanent al izolaţiei
echipate cu alarme sonore şi vizuale. În cazul unui al doilea defect, timpul de

întrerupere a dispozitivului de protecţie împotriva supracurenţilor nu trebuie să
fie mai mare de 5 s. Trebuiesc prevăzute instrucţiuni prin care să se prevadă o
întrerupere manuală cât se poate de repede după producerea primului defect.
Se recomandă utilizarea cablurilor cu manta metalică. Aceste mantale trebuie
conectate la conductorul de protecţie.
4.2.3.2.14. În amplasamente cu risc de incendiu datorita prafului şi /sau fibrelor,
temperatura la suprafaţa corpurilor de iluminat, în caz de defect, să fie limitată şi fibrele
sau praful să nu se poată acumula într-o cantitate periculoasă:
- în condiţii normale: 90º C
- în caz de defect: 115º C
În absenţa informaţiilor din partea constructorului, proiectoarele mici şi spoturile trebuie
situate faţă de materialele combustibile la distanta de:
- 0.5 m până la 100 W;
- 0.8 m de la 100 W până la 300W;
- 1m de la 300 W până la 500 W.
4.2.3.2.15. Lămpile şi elementele corpurilor de iluminat trebuie protejate împotriva

deteriorărilor mecanice care se pot produce.
Componentele integrate, de exemplu lămpile şi elementele calde ale lămpilor, nu trebuie
să cadă din corpul de iluminat.
4.2.3.2.16. Dacă într-un amplasament se utilizează sisteme electrice de încălzit sau de
ventilaţie, prezenţa prafului şi temperatura aerului nu trebuie să creeze risc de incendiu.
Dispozitivele de limitare a temperaturii trebuie să fie cu rearmare manuală.
4.2.3.2.17. Aparatele electrice de încălzit trebuie montate pe suporturi care nu sunt
combustibile.
4.2.3.4.2.1. Echipamentele electrice, de exemplu cofrete sau tablouri de distribuţie,
instalate în pereţi cu alveole care sunt combustibili, trebuie să fie conform prevederilor
standardelor corespunzătoare.
4.2.3.4.2.2. Dacă echipamentele electrice instalate în pereţi cu alveole nu îndeplinesc
prevederile de la art. 4.2.3.4.2.1, ele trebuie protejate cu fibră de sticlă sau material
similar necombustibil de 12 mm grosime, sau cu vată minerală de 100 mm grosime. Dacă
se utilizează aceste materiale, trebuie luate în considerare efectele lor asupra disipării
căldurii echipamentelor electrice.
Aceste măsuri se aplică, de asemenea, pereţilor cu alveole construiţi din materiale
necombustibile dacă în pereţi sunt încorporate materiale de izolare combustibile, de
exemplu materiale de izolare termică sau fonică.
4.2.3.4.2.3.Echipamentele electrice cum sunt prizele de curent şi întreruptoarele nu
trebuie fixate prin cleme.
4.2.3.4.2.4. Cablurile şi cordoanele trebuie să îndeplinească prevederile din SR EN
50266.
4.2.3.4.2.5. Tuburile şi jgheaburile de cabluri trebuie să respecte recomandările din SR

EN 50085 şi SR EN 61386, nepropagatoare de flacără.
5.1.5.1. Echipamentele trebuie alese şi montate astfel să fie împiedicată influenţa

dăunătoare între instalaţiile electrice şi instalaţiile neelectrice.
Echipamentele care nu sunt prevăzute cu o placă pe partea din spate nu trebuie instalate
pe peretele unei construcţii decât dacă sunt îndeplinitre următoarele prescripţii:
- orice transfer de potenţial la peretele clădirii este împiedicat;
- este prevăzută o separare împotriva focului între echipament şi suprafaţa
combustibilă a peretelui.

Dacă peretele clădirii este incombustibil nu sunt necesare măsuri suplimentare. În caz
contrar, aceste prescripţii pot fi îndeplinite prin una din următoarele măsuri:
- dacă suprafaţa de montare este metalică ea trebuie legată la conductorul
de protecţie (PE) sau la conductorul de echipotenţializare a instalaţiei;
- dacă suprafaţa de montare este combustibilă, echipamentul trebuie separat
printr-un strat intermediar de material incombustibil conf. art. 3.0.3.8.
5.1.6.13. Se admite montarea în contact direct cu elementele de construcţie din materiale
combustibile, a echipamentelor electrice, dacă sunt protejate în carcase metalice cu grad
de protecţie minim IP54 sau sunt omologate pentru a fi montate pe elemente
combustibile.
5.1.6.14. Trebuie evitată amplasarea încăperilor din clasa BA5 destinate echipamente
electrice lângă încăperi din categoriile BE2, BE3a şi BE3b.
În cazul în care această condiţie nu poate fi respectată, trebuie să se ia măsuri
constructive de protecţie conform prevederilor din reglementărilor specifice referitoare la
securitatea la incendiu a construcţiilor şi NP-099-04.
5.1.6.15. Se interzice traversarea încăperilor din clasa BA5 destinate echipamentelor
electrice, cu conducte pentru fluide de orice natură, cu excepţia conductelor de încălzire
sau ventilare aferente încăperilor respective, cu condiţia ca acestea să nu conţină flanşe,
ventile etc.
5.1.7.2. În mod special se prevăd conductoare din cupru în următoarele situaţii:
a) la circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă
deosebită (de exemplu: receptoarele din blocul operator, din încăperi pentru
reanimare din încăperile pentru servicii de urgenţă din clădiri de spitale şi
similare, circuitele iluminatului de siguranţă (alimentate de la o sursă centrală)
sisteme şi instalaţii de prevenire şi stingere a incendiilor etc., atunci când
secţiunea conductoarelor din aluminiu ar rezulta mai mică de 10 mm 2;
c) în încăperi, zone sau spaţii din exterior, cu mediu coroziv, în cazurile în care
stabilitatea chimică a aluminiului sau a oţelului nu este corespunzătoare, dacă
instalaţiile nu se pot executa cu acoperiri de protecţie sau carcasări etanşe la
agenţii corozivi respectivi;
d) la instalaţiile electrice de pe echipamentele supuse vibraţiilor permanente
sau şocurilor mecanice (de exemplu: pe cablajele laminoarelor, pe vibratoare,
macarale, poduri rulante etc) dacă aceste solicitări pot fi transmise instalaţiilor
respective;
e) la conductoarele de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazurile
prevăzute la subcap. 5.5.;
f) la circuitele electrice de comandă, automatizare, măsurare şi semnalizare;
g) la circuitele electrice pentru alimentarea echipamentelor care nu au borne
speciale de racord pentru conductoare de aluminiu conform art. 5.2.6.8. (prize
de utilizare generală, întreruptoare de lumină etc).

5.2.4.1.2. Secţiunea conductoarelor se alege din condiţia:
'
I c≤I z
unde:
– este curentul de calcul
Ic
- curentul maxim admisibil corectat (în funcţie de temperatura mediului
'
Iz
ambiant, sistem de pozare, natura conductoarelor şi izolaţiei) al secţiunii în regimul de
funcţionare.
5.2.4.6.Secţiunea conductorului neutru (N)
5.2.4.6.1. Secţiunea conductorului neutru, dacă există, trebuie să fie egală cu secţiunea
conductoarelor de fază în următoarele cazuri:
a) în circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea
conductoarelor;
h) în circuitele polifazate ale căror conductoare de fază au o secţiune mai mică
sau egală cu 16 mm2 cupru sau 25 mm2 aluminiu;
i) în circuitele trifazate care ar putea fi parcurse de curenţi având armonici de
rangul 3 şi multiplu de 3 cu nivelul cuprins între 15% şi 33%. (acest nivel de
armonici se poate întâlni, de exemplu, în circuitele de alimentare pentru
iluminat cu lămpi cu descărcări şi fluorescente);
j) în funcţionare normală nu este asigurată echilibrarea între faze şi neutru (de
exemplu tablourile de iluminat şi prize)
5.2.4.6.2. Atunci când nivelul armonicelor de rangul 3 şi multiplu de 3 este mai mare de
33%, este necesar alegerea unei secţiuni a neutrului mai mare decât a conductorului de
fază.
Acest nivel de armonice apare în circuitele de alimetare a echipamentelor electrice, cum
ar fi: calculatoare, acţionări cu viteză variabilă etc.
Factorii de corecţie pentru curenţii de fază necesari determinării secţiunilor
conductoarelor de fază şi neutru, în prezenţa armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 în
conductoarele de fază, sunt daţi în Anexa 5.29.
5.2.4.6.3. În circuitele polifazate unde conductoarele de fază cu secţiunea mai mare de
16 mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu, secţiunea conductorului neutru poate fi mai mică
decât a conductoarelor de fază, dacă sunt îndeplinite condiţile:
a) sarcina transportată prin circuit în serviciu normal este repartizată echilibrat
pe faze şi nivelul armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 nu depăşesc 15% în
conductorul de fază;
k) conductorul neutru este protejat contra supracurenţilor (a se vedea subcap.
4.3.2)
Secţiunea conductorului neutru nu poate fi mai mică decât cea prevăzută în Anexa 5.32.
5.2.4.6.4. Un conductor neutru nu pote fi comun pentru mai multe circuite.

5.2.6.4. Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac
numai în accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de legătură etc).
5.2.6.5. Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în interiorul
tuburilor sau ţevilor de protecţie, golurilor din elementele de construcţie şi trecerilor prin
elemente de construcţie.
5.2.6.6. Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune. Fac excepţie
de la această prevedere legăturile liniilor de contact ce alimentează receptoarele mobile
şi legăturile conductelor electrice instalate liber, pe suporturi corespunzător alcătuite şi
dimensionate.
5.2.6.7. Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex. tub
varniş, bandă izolantă, capsule izolante etc).
5.2.6.8. Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoare de aluminiu şi între
conductoare şi aparate trebuie să se facă numai prin cleme speciale cu suprafeţe de
strîngere striate şi elemente elastice), prin presare cu scule adecvate şi elemente de
racord speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudare.
Înainte de executarea legăturii, capetele conductoarelor din aluminiu se curăţă de oxizi.
5.2.6.9. Legăturile între conductoare din cupru şi conductoare din aluminiu se fac prin
legături speciale omologate.
5.2.6.10. Legăturile barelor se execută cu ajutorul şuruburilor, clemelor sau prin sudare.
5.2.6.11. Legarea conductoarelor din cupru la aparate, echipamente, maşini, elemente
metalice etc., se face (de regulă) prin strângere mecanică cu şuruburi, în cazul
conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm 2 şi direct sau prin intermediul
pieselor speciale de prindere în cazul conductoarelor cu secţiuni egale sau mai mari de
16 mm2. Conductoarele care se leagă la elemente mobile se prevăd din elemente
elastice.
5.2.7.1.1. Riscul propagării focului trebuie limitat prin alegerea materialelor şi montarea
instalaţiilor electrice.
Echipamentele electrice se aleg în funcţie de riscul la foc conform recomandărilor din
standardul pe părţi SR EN 60695.
5.2.7.1.2. Sistemele de pozare trebuie instalate astfel încât să nu reducă performanţele
de rezistenţă ale clădirii şi siguranţa contra incendiului.
5.2.7.1.3. Cablurile cu întârziere la propagarea flăcării (încercate conform procedurilor din
seria de standarde SR EN 60332) şi sistemele de tuburi, jgheaburi şi tuburi profilate care
nu propagă flacăra (încercate conform procedurilor din seria de standarde SR EN 61386,
SR EN 50085 şi SR EN 61537) pot fi instalate fără precauţii speciale în instalaţii cu
influenţe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.).
5.2.7.1.4. Atunci când într-o instalaţie se prevede un risc specific (vezi anexa 5.2) trebuie
utilizate cabluri care să îndeplinească cele mai severe condiţii de încercări din seria de
standarde SR EN 50266 (cabluri cu întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi).
5.2.7.1.5. Cablurile, inclusiv sistemul de pozare care trebuie să asigure funcţionarea
temporară a unor instalaţii în condiţii de foc, trebuie să fie din categoria cu rezistenţă la

foc, corespunzător cu încercările din standardele SR EN 50200 şi SR EN 50362.
Materialele sistemului trebuie să fie fără halogeni şi cu emisie redusă de fum.
5.2.7.1.6. Clasificarea cablurilor privind comportarea la foc este prezentată în anexa 5.33.
5.2.7.1.7. Cablurile care nu satisfac cel puţin prevederile de întârziere la propagarea
flacării trebuie, dacă sunt utilizate, limitate la legături scurte pentru conectarea aparatelor
la sistemele de pozare fixe şi în nici un caz să nu treacă dintr-un compartiment într-altul.
5.2.7.1.8. Părţi ale sistemului de pozare, altele decât cablurile (de exemplu tuburi şi
jgheaburi din materiale plastice), care nu satisfac prescripţiile de întârziere la propagarea
flacării trebuie, dacă se utilizează, să fie complet închise în construcţii corespunzătoare
din materiale incombustibile.
5.2.7.1.9. Pe fluxurile care conţin cabluri cu întârziere la propagarea flacării, care în
mănunchi nu satisfac condiţiile din standardul SR EN 50266, se prevăd separări
(transversale) rezistente la foc, omologate pentru cel puţin 20 minute pentru limitarea
propagării flăcării, dispuse la distanţa de cel mult 25 m şi la ramificaţiile din fluxurile
principale.
Se admite să se renunţe la prevederea separărilor transversale menţionate mai sus, dacă
se prevăd alte măsuri împotriva propagării flacării (de exemplu, acoperiri cu vopsele
omologate care măresc rezistenţa la foc).
5.2.7.1.10. În cazul pozării în pământ nu se impun condiţii speciale privind caracteristicile
de propagare a flacării sau rezistenţa la foc a cablurilor.
5.2.7.2.1. Atunci când un sistem de pozare traversează elemente de construcţie cum sunt
planşee, pereţi acoperiţi, plafoane, ziduri etc. golurile rămase după trecerea traseului
electric trebuie etanşate conform rezistenţei la foc prevăzut pentru elementul de
construcţie respectiv înainte de străpungere.
5.2.7.2.2. Sistemele de pozare cum sunt tuburile, canalele, jgheaburile sau sistemele de
pozare prefabricate, care străpung elemente de construcţie având o anumită rezistenţă la
foc, trebuie etanşate conform rezistenţei la foc a elementului respectiv. Sistemele de
etanşare trebuie să fie de un tip omologat.
5.2.7.2.3. Tuburile şi jgheaburile din materiale cu întârzierea la propagarea flăcării care
au secţiunea interioară de cel mult 710 mm2 nu necesită etanşare interioară dacă:
- tuburile şi jgheaburile au grad de protecţie IP33;
- extremităţile tuburilor şi jgheaburilor (deoparte şi de alta a elementului de

construcţie străpuns) au gradul de protecţie IP33.
5.2.7.2.4. Trecerea conductoarelor şi barelor electrice prin elemente de construcţie din

materiale incombustibile, se execută în următoarele condiţii:
a) în cazul conductoarelor neizolate libere trecerea se face folosind materiale
electroizolante de trecere executate din materiale incombustibile sau canale
prefabricate de bare din materiale incombustibile conform recomandărilor din
SR EN 60439-2, încastrate etanş în zid.

b) în cazul conductoarelor izolate libere, trecerea se face protejându-se în
tuburi de protecţie incombustibile pe porţiunea de trecere.
Capetele tuburilor se prevăd cu tile din porţelan sau din alte materiale electroizolnate în
încăperi uscate sau umede cu intermitenţă (categoriile AD 1, AD2) şi cu pipe îndreptat în
jos când ies în încăperi umede sau ude (categoriile AD 3, AD4).
Tilele şi pipele se montează astfel încât să iasă complet din elementele de construcţie. La
trecerea între interior şi exterior sau între încăperi cu umidităţi, temperaturi sau agenţi
corozivi diferiţi, tilele şi pipele se umplu cu masă izolantă (masă izolantă pentru cabluri,
mastic etc.), în încăperi cu umiditatea cea mai mare, cu temperatura cea mai ridicată sau
cu mediul coroziv cel mai agresiv. Tuburile de protecţie se montează înclinat cu partea
descendentă spre încăperea cu condiţiile cele mai grele.
a) în cazul conductoarelor sau cablurilor electrice instalate în tuburi, nu este
necesară o altă protecţie. Fac excepţie traversările prin rosturi de dilataţie, caz
în care conductoarele se protejează în tuburi flexibile pe porţiunea de trecere.
Dacă trecerea se face între încăperi cu medii diferite, tuburile de protecţie se
instalează înclinat spre încăperile cu condiţiile cele mai grele.
Etanşarea golurilor dintre tub şi elementul de construcţie se face cu etanşare
omologată.
5.2.7.2.5. Trecerea conductoarelor electrice prin elemente de construcţie din materiale

combustibile trebuie să se facă în următoarele condiţii:
a) în cazul conductoarelor neizolate libere, se aplică prevederile de la
art. 5.2.7.2.4.a) şi se etanşează golurile cu materiale incombustibile şi
electroizolante, cu dopuri din vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc;
l) în cazul conductoarelor izolate instalate în tuburi care sunt omologate
pentru pozarea pe elemente combustibile se protejează pe porţiunea de
trecere prin tuburi din materiale incombustibile. Golurile dintre tuburi şi tub şi
elementul de construcţie se etanşează cu materiale incombustibile (de
exemplu: vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.).
5.2.7.2.6. Se admit treceri prin elemente de construcţie rezistente la foc sau rezistente la
explozie, în mod justificat tehnic, numai cu respectarea simultană a următoarelor condiţii:
- pe porţiunea de trecere, conductoarele, tuburile etc. nu trebuie să aibă

materiale combustibile, cu excepţia izolaţiei conductoarelor;
- spaţiile libere din jurul conductoarelor electrice, tuburilor etc. inclusiv în jurul
celor pozate în canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porţiunea de
trecere pe toată grosimea elementului de construcţie, cu materiale
incombustibile (de exemplu beton, zidărie) care să asigure rezistenţa la foc
egală cu aceea a elementului de construcţie respectiv;

- trecerea cu conductoare, tuburi etc. să se facă astfel încât să nu fie posibilă
dislocarea unor porţiuni din elementul de construcţie ca urmare a dilatării
elementelor de instalaţii electrice;
- etanşarea să fie omologată.
5.2.7.2.7.În interiorul şi exteriorul ghenelor şi canalelor (verticale şi orizontale) - în care se

găsesc conductoare în tuburi, cabluri sau bare electrice – se prevăd dopuri ignifuge
omologate la trecerea prin elementele de construcţie. Acestea vor avea rezistenţa la foc
cel puţin egală cu cea a elementului de construcţie.
5.2.7.2.8. Se interzice traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu cabluri şi tuburi de

protecţie sau cu alte elemente ale instalaţiilor electrice.
5.2.7.2.9. În scopul asigurării condiţiilor de evacuare în caz de incendiu, conform

recomandărilor din SR HD 60364-5-51, trebuie să se utilizeze pentru instalaţiile electrice
echipamente executate cu materiale cu întârziere la propagarea flacării, la clădirile
neaglomerate cu evacuare dificilă (BD 2) şi cu materiale cu întârziere la propagarea
flăcării, cu emisie redusă de fum şi fără halogeni la clădirile aglomerate cu evacuare
uşoară sau dificilă (BD3, BD4).
În cazurile BD3 şi BD4 pot să se aleagă traseele cablurilor numai cu întârziere la

propagarea flăcării astfel încât emisia care provine de la cablurile supuse la foc să nu
incomodeze evacuarea.
5.2.9.1. Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite numai

în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- pereţii exteriori ai clădirii sunt din materiale incombustibile;
- conductoarele electrice sunt instalate astfel încât atingerea lor să nu fie
posibilă decât cu ajutorul unor mijloace speciale;
- distanţele minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe
traseul lor sunt cel puţin egale cu acelea specificate pentru conductoarele
izolate din tabelul 5.4
Se admite montarea conductoarelor electrice izolate pe pereţi combustibili cu respectarea
condiţiilor de la art. 3.0.3.7 şi 3.0.3.8.
5.2.9.2. Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia corespunzătoare

mediului în care se utilizează.
5.2.9.3. Conductoarele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii exteriori ai

clădirilor, pe suporturi de acoperiş şi pe stâlpi conform recomandărilor din SR 234/2008.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductoarele electrice libere.

5.2.10.2. Conductoarele izolate se pot monta pe izolatoare în încăperi de categoria BE 1a
sau BE 1b din clădiri de producţie sau din construcţii care fac parte din organizări de
şantier.
5.2.10.3. Se interzice montarea pe izolatoare a conductoarelor electrice active în încăperi

de categoria BE2, în podurile clădirilor şi în construcţii executate din materiale
combustibile.
5.2.10.4. Conductoarele electrice se montează pe izolatoare în interior numai în locuri în

care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- atingerea lor de către oameni, direct sau prin manevrarea unor scule,
obiecte sau dispozitive de lucru sau de către utilaje în mişcare, să nu fie
posibilă, cu excepţia conductoarelor electrice folosite drept conductoare de
protecţie;
- nu există pericol de deteriorare mecanică.
5.2.10.5. Conductoarele electrice se montează în clădiri pe izolatoare sau alte elemente

speciale de fixare sau susţinere, executate din materiale incombustibile.
5.2.10.6. Distanţele maxime dintre punctele de susţinere a conductoarelor electrice

montate în clădiri pe izolatoare se stabileşte în funcţie de secţiunea conductoarelor
respectându-se valorile specificate de tabelul 5.5. cu excepţia liniilor de contact.
Tabelul 5.5.
Distanţe maxime între punctele de susţinere a conductoarelor libere
Distanţe maxime între punctele de susţinere pe un

Tipul traseu rectiliniu la conductoare electrice montate în interior [m]
conductoare lor Secţiunea conductoarelor [mm2]
1……..2,5 4……….25 35……..70 95………120
neizolate 0,4 0,6 0,8 1,1
izolate 0,5 0,8 1,1 1,5
5.2.10.7. Distanţele minime dintre conductoarele electrice montate pe izolatoare în clădiri

şi suprafeţe de circulaţie (de exemplu pardoselile încăperilor, platforme, pasarele etc.) se
stabilesc în funcţie de tipul conductorului, neizolat sau izolat conform tabelului 5.6.
Se admite montarea conductoarelor electrice la distanţe mai mici decât cele specificate în
tabelul 5.6. cu condiţia luării de măsuri prin care să se asigure inaccesibilitatea la aceste
conductoare, astfel încât să fie evitat pericolul atingerilor directe şi pericolul de
deteriorare mecanică (de ex. prin îngrădiri, acoperiri etc.).
Tabelul 5.6.
Distanţe minime între conductoare şi suprafeţele de circulaţie
Tipul conductoarelor Distanţa minimă până la suprafeţele de circulaţie [m]

pe verticală pe orizontală
neizolate 3,5 2
izolate 2,5 1,5
5.2.12.2.5. Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor.

Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a podurilor, ele trebuie să
fie metalice.

5.2.12.2.6. Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de construcţie
trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min 1 cm.
5.2.12.4.4. Sistemele SJ/STP din PVC se recomandă să fie montate la distanţe de minim
3cm de locurile din materiale combustibile a uşilor şi ferestrelor şi de 10 cm de
pardoseală.
5.3.1.1. Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de putere trebuie să
se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de putere de aceeaşi natură şi
destinaţie (de ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie comună la
scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu depăşeşte 15 kW.
5.3.3.24. Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede cu o lăţime
de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi
elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de protecţie etc.).
Se admit îngustări locale de la 0,8 m la 0,6 m, cu condiţia ca uşa tabloului să se poată
deschide complet.
5.3.3.25. Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul dintre tablou şi
părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt echipament sau
receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.
5.3.3.35. Tablourile destinate utilizării pe şantier trebuie să respecte şi recomandările din
standardul SR EN 60439-4- Prescripţii particulare pentru ansambluri utilizate pe şantiere
şi anume:
a) curentul nominal al tabloului trebuie respectat de către producător ca fiind
curentul nominal al circuitului de alimentare;
m) toate conexiunile cablurilor externe trebuie să fie demontabile sau să se
facă prin intermediul prizelor de curent;
n) prizele trebuie să fie conform standardelor corespunzătoare şi trebuie să
aibă un curent nominal de cel puţin 16A;
o) rezistenţa mecanică a carcasei la impact trebuie să fie mai mare sau egală
cu 6 J;
p) gradul de protecţie al tuturor părţilor tabloului trebuie să fie cel puţin IP44;
q) soclurile prizelor de curent neprotejate de carcasa tabloului trebuie să
asigure un grad de protecţie de cel puţin IP44, indiferent dacă fişa este
introdusă în priză sau nu;
r) părţi accesibile ale tabloului sunt:
o numai soclurile prizelor de curent, manetele operaţionale şi
butoanele de comandă pot fi accesibile fără utilizarea unei chei sau a unei
scule;
o şi organul de comandă al întreruptorului principal ce trebuie să poată

fi acţionat cu uşurinţă;

s) tabloul trebuie prevăzut cu urechi de ridicare şi manete de manipulare;
t) atunci când se utilizează socluri de prize de curent şi fişe, este necesar ca
un conductor de protecţie corespunzător să fie conectat între bornele principale
de legare la pământ ale tabloului şi bornele de legare la pământ ale soclurilor
prizelor;
u) secţiunea fiecărui conductor de protecţie situat în interiorul tabloului nu
trebuie să fie mai mică de 2,5 mm2 din cupru;
v) prizele care au curenţi sau tensiuni nominale diferite nu trebuie să fie
interschimbabile pentru a se evita erorile de conectare (a se vedea SR EN
60309-1 şi SR EN 60309-2).
w)
5.4.1. Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de prize.

5.4.2. Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă
şi de semnalizare, dacă circuitele respective funcţionează la aceeaşi tensiune.
5.4.3. Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele ale
iluminatului de siguranţă.
5.4.4. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de iluminat normal se face respectând
prevederile din subcap. 5.4 şi secţiunile minime din anexa 5.32.
5.4.5. Se recomandă ca la stabilirea numărului circuitelor de iluminat normal să nu se
depăşească o putere totală instalată de 3 kW pe un circuit monofazat şi de 8 kW pe un
circuit trifazat.
5.4.6. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de priză monofazate se face
respectându-se prevederile din subcap. 5.2.4. şi secţiunile minime din anexa 5.32.
5.4.7. Puterea instalată pe un circuit monofazat de prize din clădirile de locuit şi social -
culturale este de 2kW.
În locuinţe, pentru receptoare cu puteri de peste 2 kW (de ex. maşini de spălat, aparate
de climatizare etc.), trebuie prevăzute circuite de priză separate.
Secţiunile conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii receptorului
/receptoarelor dar nu vor fi mai mici decât cele din anexa 5.32.
5.4.8. Prizele cu tensiunea de 230 V vor fi prevăzute cu contact de protecţie.
5.4.12. Trebuie evitată traversarea încăperilor din clasele de mediu AD 2, AD 3, AD 4,

AF 2, AF 3, AF 4, AA 5 şi din categoria BE 2 cu circuite electrice care deservesc alte
încăperi.
Fac excepţie încăperile pentru bucătării şi băi din locuinţe, precum şi alte cazuri justificate
de către proiectant, în care se admit astfel de traversări, cu luarea de măsuri de protecţie
corespunzătoare influenţelor externe.
5.4.17. În încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de ilumint executate din

materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării.
5.6.4.1. Circuitele pentu servicii de securitate trebuie să fie independente faţă de alte
circuite. Aceasta înseamnă că un defect electric, sau orice intervenţie la un circuit sau
modificarea acestuia nu trebuie să afecteze funcţionarea corectă a altuia.
Aceasta poate necesita o separare prin materiale rezistente la foc, trasee diferite sau
carcase.
5.6.4.2. Circuitele serviciilor de securitate nu trebuie să traverseze amplasamente care

prezintă risc mare de incendiu (BE2), cu excepţia cazului în care sunt rezistente la foc.
În nici un caz ele nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc de explozie
(BE3).
6.2.2.6 Se prevede obligatoriu protecţie la trăsnet de nivelul stabilit conform art. 6.2.1. la
următoarele categorii de construcţii sau instalaţii:
a) Construcţii care cuprind încăperi cu aglomerări de persoane sau săli
aglomerate, indiferent de nivelul la care aceste încăperi sunt situate, având
următoarele capacităţi sau suprafeţe:
o teatre, cinematografe, săli de concert şi de întruniri, cămine culturale,
săli de sport acoperite, circuri etc., cu o capacitate mai mare de 400
locuri;
o clădiri bloc pentru spitale, sanatorii etc., cu mai mult de 75 paturi;
o hoteluri, cămine, cazărmi cu mai mult de 400 de paturi;
o construcţii pentru învăţământ - universităţi, şcoli, grădiniţe de copii şi

creşe, cu mai multe de 10 săli de clasă sau joc, de laborator sau de
atelier;
o restaurante şi magazine cu o suprafaţă desfăşurată mai mare de

1000 m2, exclusiv depozitele şi spaţiile anexe de deservire;
o clădiri pentru călători, din categoriile I şi II, în care în perioada de vârf

a traficului, la ora de maximă aglomerare se pot afla mai mult de 300 de
călători.
x) Construcţii care constituie sau adăpostesc valori de importanţă naţională,

cum sunt muzeele, expoziţiile permanente, monumentele istorice sau de
arhitectură, arhivele pentru documente de valoare etc.
În cazul monumentelor istorice soluţia se stabileşte de comun acord cu forurile
de specialitate.
y) Construcţii de locuit cu mai mult de P + 11E.
În cazul în care la aceste construcţii, deasupra ultimului nivel se mai află o

construcţie cu un singur nivel ce ocupă până la 50% din aria construită a
clădirii şi este compusă numai din încăperi pentru spălătorii, uscătorii sau
maşini ale ascensoarelor, IPT se prevede şi la această porţiune (sau tronson)
de construcţie.
z) Construcţii înalte şi foarte înalte definite conform reglementărilor specifice
referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.
aa) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare care sunt cel puţin de două ori
mai înalte decât construcţiile, proeminenţele de teren sau copacii din jur şi au
cel puţin 10 m înălţime (de ex. coşuri de fum, castele de apă, silozuri, turnuri,
clădiri în formă de turn etc.).
bb) Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare amplasate izolat, în zone cu
Nk mai mare de 30 cum sunt: cabanele sau construcţiile similare amplasate
izolat, clădirile petnru călători de categoriile III, IV şi V de pe liniile de cale
ferată.
cc)Construcţii stabilite ca prezentând importanţă pentru diverse domenii pentru
economia naţională (de ex. clădiri destinate producerii de energie electrică,
centrale de telecomunicaţii, centrele de calcul etc.).
dd) Construcţiişi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoria BE2 de
pericol de incendiu, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi dacă
materialele combustibile care se prelucrează, utilizează sau depozitează în ele
sunt considerate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare mare
sau importanţă deosebită.
ee)Depozite deschise de materiale şi substanţe încadrate în clasele de
periculozitate prevăzute în reglementărilor specifice referitoare la securitatea la
incendiu a construcţiilor, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi
dacă sunt considerate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare
mare sau importanţă deosebită.
ff)Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoriile BE3a
sau BE3b de pericol de incendiu.
gg) Construcţii pentru adăpostirea animalelor dacă sunt:
o grajduri pentru animale mari de rasă, indiferent de capacitate;
o grajduri pentru animale mari, cu o capacitate de peste 200 capete;
o grajduri pentru anumale mari, cu o capacitate de peste 100 capete,

amplasate în zone cu indice Nk mai mare de 30;
o depozite de furaje fibroase amplasate în zone cu indice Nk mai mare

de 30;
hh) Amenajări sportive cu public, cu peste 5000 locuri.

ii) Poduri amplasate izolat, în zone cu indice Nkmai mare de 30 m.
jj) Instalaţii mobile de ridicat şi transportat, existente în aer liber (de ex.

macarale).
Tabelul 6.17
Grosime minimă a tablelor de metal sau a conductelor metalice ale
dispozitivelor de captare
Grosime a Grosime b
Clasa SPT Material t t
mm mm
Plumb – 2,0
Oţel (inoxidabil,
4 0,5
galvanizat)
De la I până la IV Titaniu 4 0,5
Cupru 5 0,5
Aluminiu 7 0,65
Zinc – 0,7
a
t previne perforarea, punctele calde sau aprinderea.
b
t numai pentru tabla de metal dacă nu este importantă prevenirea
problemelor privind perforarea, punctele calde sau aprinderea.
6.3.2.4. Raza de protecţie a unui PDA, Rp, depinde de nivelul de protecţie ales, de
lungimea suplimentară determinată de avansul amorsării ΔL (fig. 6.29b) şi de înălţimea
sa de instalare h.
ΔL este lungimea suplimentară determinată de avansul ΔT al PDA şi se calculează cu
relaţia:
ΔL = v (m/μs) x ΔT (μs) în care:
ΔT este avansul amorsarii al PDA dat de producator şi este caracteristic tipului de PDA;
v [m/μs] - este viteza de propagare a liderului ascendent si descendent; în calcule se
poate adopta valoarea medie v = 1 m/μs; experimental s-a constatat ca v = 0,9÷1,1 m/μs
Înălţimea de instalare h reprezintă înălţimea vârfului PDA în raport cu planul orizontal
care trece prin elementul de construcţie protejat (fig. 6.30)
Raza de protecţie se calculează cu relaţia:
în care:
R P =√ h(2 R−h )+ ΔL(2 R+ ΔL )
pentru h ≥ 5m
Pentru h ≤ 5m, Rp se determină cu ajutorul abacelor din fig. 6.31a, fig. 6.31b, fig. 6.31c şi
fig.6.31d.
Raza de protecţie se reduce cu 40% în cazurile în care există riscuri cu consecinţe
asupra persoanelor şi mediului, de exemplu: clădiri înalte şi foarte înalte, depozite pentru
materiale din cauciuc, masă plastică, etc.
Instalaţiile de protecţie cu dispozitiv de amorsare nu se utilizează pentru instalaţiile de
protecţie împotriva trăsnetului a structurilor cu medii cu pericol de explozie (inclusiv praf
combustibil).

7.5.3. Protecţia împotriva efectelor termice
Protecţia împotriva efectelor termice se realizează, în principal, prin măsuri de protecţie
împotriva incendiului.
Aparatele electrice de încălzire utilizate pentru clădirile în care are loc reproducerea şi
creşterea intensivă a animalelor trebuie să corespundă recomandărilor din SR CEI 60335
– 2 – 71 şi trebuie fixate într-o poziţie corespunzătoare pentru a evita riscul de arsuri
pentru animale şi riscul apariţiei unui incendiu prin aprinderea materialelor combustibile.
Aparatele de încălzire prin radiaţii trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,5 m de
animale şi de materialele combustibile, în afară de cazul în care furnizorul acestora a
indicat în instrucţiunile de utilizare o distanţă mai mare.
Pentru protecţia împotriva incendiului trebuie instalate dispozitive DDR cu curent
diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 300 mA. DDR trebuie să întrerupă toate
conductoarele active.
În amplasamentele care prezintă risc de incendiu, conductoarele circuitelor alimentate de
la o sursă de tensiune foarte joasă trebuie protejate pentru bariere sau mantale (carcase,
tuburi) care să asigure un grad de protecţie IPXXD sau IP4X, sau în plus faţă de izolaţia
lor de bază printr-o manta (carcasă) din material electroizolant (de exemplu, cablurile tip
HO7RN-F sau similare, pentru utilizare în exterior, sunt corespunzătoare pentru această
condiţie).
7.9.25. În scopul minimizării aprinderii gazelor, aparatele electrice (prize de curent,

întreruptoare) trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,2 m (în cele trei axe) de locul
de evacuare (degajare) a gazelor.
7.9.31. Alimentarea serviciilor de siguranţă cu un timp de comutare mai mic sau

egal cu 15 s.
Echipamentele trebuie conectate în cel mult 15 s la o sursă de alimentare de securitate
pentru o durată de minim 24 ore, când tensiunea pe cel puţin una din faze ale tabloului
principal de distribuţie a scăzut cu mai mult de 10% din valoarea tensiunii nominale de
alimentare, mai mult de 3 s.
Durata de 24 ore poate fi redusă la minim 3 ore dacă prescripţiile medicale şi de uilizare
ale amplasamentului permit tratamentul/examinările.
Echipamentele care necesită o astfel de alimentare sunt:
- iluminatul de securitate pentru evacuare (pe căile de evacuare cu un corp
de iluminat din două se conectează la sursa de securitate);
- iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului în camera generatorului

şi în camerele tablourilor electrice principale de distribuţie normală şi de
siguranţă, în amplasamentele în care se desfăşoară servicii esenţiale (în
fiecare amplasament cel puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa
de siguranţă), în amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 1 (în fiecare

amplasament cel puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa de
siguranţă), în amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2 (minim 50%
din corpurile de iluminat trebuie alimentate de la sursa de securitate);
- ascensoarele de pompieri;
- sistemele de desfumare;
- sistemele de sonorizare pentru situaţii de urgenţă;
- echipamentele electrice medicale în amplasamente din grupa 2 utilizate la

chirurgie sau alte echipamente definite de personalul responsabil;
- echipamentul electric pentru furnizarea gazului medical incluzând aerul

comprimat, instalaţii de aspirare şi de eliminare a anestezicelor şi dispozitivelor
lor de supraveghere;
- sistemele de detecţie, alarmare şi de stingere a incendiului.
7.9.32.Alimentarea serviciilor de securitate cu timp de comutare mai mare de 15 s

Alte echipamente decât cele specificate în art. 7.9.30. şi 7.9.31, necesare pentru
menţinerea serviciilor de spital, pot fi conectate manual sau automat la o sursă de
alimentare de siguranţă care funcţionează pe o durată de minim 24 ore.
Astfel de echipamente sunt, de exemplu:
- echipamente de sterilizare;
- instalaţii tehnice: aer condiţionat, încălzire, ventilare, eliminare a deşeurilor;
- echipamente de răcire;
- echipamente pentru bucătărie;
- echipamente de încărcare a acumulatoarelor.
7.10. Instalaţii electrice pentru sălile pentru expoziţii, spectacole şi standuri

7.10.7. Datorită riscului de defectare a cablurilor în amplasamentele temporare se
recomandă ca pe circuitele de alimentare a structurilor temporare să fie prevăzută
deconectarea automată realizată prin dispozitive de curent diferenţial rezidual al cărui
curent diferenţial rezidual nominal să fie de cel mult 300 mA.
Aceste dispozitive trebuie să prezinte o întârziere conform SR EN 60947-2 sau să fie de
tip S conform SR EN 61008-1 sau SR EN 61009-1 pentru a asigura selectivitatea cu
dispozitivele diferenţiale ale circuitelor terminale.
7.10.8. Toate circuitele pentru prize de curent de valoare nominală până la 32 A şi toate
ciruitele terminale, altele decât cele de iluminat de siguranţă trebuie prevăzute cu un
dispozitiv diferenţial rezidual al cărui curent rezidual nominal este de cel mult 30 mA.

7.10.9. Trebuie luate măsuri de protecţie împotriva focului pentru:
- motoarele prevăzute cu comandă automată sau de la distanţă,
nesupravegheate permanent, care trebuie echipate cu dispozitiv de protecţie,
împotriva temperaturilor excesive;
- echipamentele pentru iluminat (spoturi, lămpi cu incandescenţă, mici

proiectoare) şi alte echipamente sau aparate a căror temperaturi la suprafaţă
sunt ridicate, care trebuie supravegheate şi instalate departe de materialele
combustibile, împiedicând orice contact cu acestea. În toate aceste cazuri
trebuie luate în considerare instrucţiunile constructorului.
7.10.13. În clădirile utilizate pentru expoziţii, care nu sunt prevăzute cu instalaţii de

detectare şi semnalizare a incendiilor, cablurile vor fi:
- de tip rezistente la foc sau cu degajare redusă de fum (conform SR EN
61034) sau
- cabluri nearmate cu un conductor sau multifilare închise în sisteme de

jgheaburi sau de tuburi metalice sau nemetalice (întârziere la propagarea
flăcării), etanşe, cu grad de protecţie de minim IP 4X.
7.10.14. Conexiunile electrice se realizează numai în doze (carcase) cu grad de protecţie

minim IP4X.
7.17.2. Distanţa de la părţile sub tensiune ale firmelor şi reclamelor luminoase amplasate
în exteriorul clădirilor, până la sol şi respectiv până la elemente ale constucţiilor, trebuie
să fie de cel puţin:
- 3,0 m până la sol (trotuare etc.);
- 1,5 m până la balcoane, terase, ferestre;
- 3,0 m până la acoperişuri accesibile în mod normal;
- 1,0 m până la acoperişuri inaccesibile în mod normal;
În cazul în care aceste distanţe nu pot fi respectate, construcţia firmelor şi reclamelor

luminoase se realizează în aşa fel încât să nu permită accesul direct la niciuna din părţile
ei sub tensiune.
Firmele şi panourile luminoase executate din materiale din clase de reacţie la foc C, D, E
şi F, precizate în reglementările specifice referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor, vor fi amplasate numai pe faţade şi pereţi exterioare (inclusiv elementele de
placare, izolare termică) din clasele de reacţie la foc A1 sau A2 s1do, conform
prevederilor reglementărilor tehnice în vigoare referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor.
7.17.3. Distanţa minimă pe orizontală de la firme sau reclame luminoase până la cea mai
apropiată linie de contact pentru tramvaie sau troleibuze, trebuie să fie de 2,2 m.
7.17.4. Distanţa minimă de la firma sau reclama luminoasă până la suporturile liniilor de

contact ale tramvaielor sau troleibuzelor (stâlpi, console, suspensii etc.) în legătura cu
pământul, trebuie să fie de 0,5 m.
7.17.5. Distanţa minimă de la părţile neizolate aflate sub tensiune înaltă ale firmelor şi
reclamelor până la elemente din materiale combustibile din clasa de reacţie la foc B,
conform reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor,
trebuie să fie cel puţin de 10 cm; dacă această distanţă nu poate fi asigurată, părţile
neizolate trebuie protejate prin elemente din materiale izolante incombustibile.
7.17.12. Circuitele pentru alimentarea transformatoarelor se execută cu conductoare sau

cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, iar secţiunea minimă admisă pentru
conductoarele de cupru este de 2,5 mm2. În cazul în care aceste circuite se pozează la
exterior, ele trebuie protejate în tuburi metalice etanşe.
La clădirile înalte şi foarte înalte, circuitele pentru alimentarea transformatoarelor şi/sau
firmelor/reclamelor luminoase se execută cu cabluri rezistente la foc pe o durată de cel
puţin 30 minute.
7.17.13. Circuitele pentru alimentarea firmelor şi reclamelor luminoase trebuie prevăzute
cu dispozitive de protecţie şi comandă amplasate în loc accesibil.
7.17.14. Transformatoarele sau grupurile de transformatoare trebuie prevăzute cu
deconectare vizibilă şi sigură pe toate fazele.
7.18.5. Coloanele pentru alimentarea tabloului ascensorului de pompieri în caz de

incendiu trebuie realizate cu cabluri rezistente la foc sau cu un sistem de cablaj care să-şi
păstreze caracteristicile de protecţie pe o perioada de cel puţin 120 minute.
7.18.9. La blocurile de locuinţe, circuitul iluminatului puţului de ascensor se racordează la

tabloul comun de lumină şi putere (forţă). Întreruptorul pentru comanda acestui circuit se
prevede în interiorul acestui tablou.
La clădirile prevăzute cu iluminat de securitate de evacuare alimentat din sursă de
rezervă, circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului se alimentează din circuitele
acestui iluminat.
Circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului de pompieri în caz de incendiu se
racordează din tabloul ascensorului respectiv.
7.20.24. La trecerea prin elementele combustibile, cablurile se protejează în tuburi

metalice.
7.20.25. Fixarea cablurilor se face numai cu elemente prefabricate care să nu le
ştranguleze şi care să nu aibă muchii tăioase care pot deteriora izolaţia acestora.
7.20.26. Distanţele maxime între elementele de fixare a cablurilor trebuie să fie:
- 50 cm, la montajul orizontal şi 100 cm, la montajul vertical, pentru cablurile
nearmate montate aparent;

- 80 cm, la montajul orizontal şi 150 cm, la montajul vertical, pentru cablurile
armate.
7.20.27. Cablurile se fixează la maximum 10 cm de intrarea în doze sau în aparate.

7.20.28. Golurile din elementele de construcţie trebuie să aibă un diametru mai mare cu
¼ decât diametrul exterior al cablului.
7.20.29. Circuitele electrice pentru încălzire realizate cu cabluri înglobate în elemente de
construcţie din lemn şi care sunt armate, trebuie protejate la curent diferenţial rezidual de
cel mult 100 mA.
7.20.30. În cazul în care alimentarea instalaţiei electrice de încălzire se face dintr-o reţea
IT impedanţa dispozitivului de control permanent al izolaţiei şi caracteristicile
dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial trebuie alese astfel încât să asigure
întreruperea în cazul apariţiei primului defect de izolaţie. Conductorul de protecţie al
circuitului de încălzire se leagă la fiecare din extremităţile armăturii sau la învelişul
metalic al cablului de încălzire.
7.22. Instalaţii electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la

incendiu.
7.22.1. Alimentarea cu energie electrică a tabloului de distribuţie al staţiei pompelor de
incendiu, al electrovanelor de incendiu şi al altor dispozitive de securitate la incendiu
trebuie asigurată după caz astfel:
a) dintr-o singură sursă de alimentare. Se consideră o singură sursă de
alimentare racordarea la un post de transformare al sistemului energetic
naţional, la o centrală electrică, la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului prin
firida de branşament sau la tabloul general de distribuţie al clădirii (dacă firida
de branşament sau tabloul general de distribuţie îndeplinesc condiţiile de la art.
7.22.2.).
Alimentarea de la o singură sursă, într-una din variantele de mai sus, se face la
instalaţiile la care, conform normativului NP 086-05, nu se prevăd pompe de incendiu de
rezervă astfel:
- clădiri civile şi industriale la care nu sunt prevăzute instalaţii automate de
stingere (sprinklere, drencere, apă pulverizată);
- clădiri civile, de producţie şi depozitare la care pentru stingerea incendiilor

din interior se folosesc mai puţin de 2 jeturi simultane;
- construcţii şi grupuri de construcţii la care debitul de apă pentru incendiu

exterior nu depăşeşte 20 litri/s.
În aceleaşi condiţii se alimentează şi vanele de incendiu acţionate electric care pot fi

manevrate direct de către personalul de serviciu în mai puţin de 5 min. de la darea
semnalului de alarmă din cadrul obiectivelor de mai sus.
kk) din două surse de alimentare independente

Alimentarea din două surse independente se face în:
- situaţiile în care se prevede pompă de rezervă activă pentru incendiu;
- clădirile în care, conform reglementărilor specifice referitoare la securitatea

la incendiu a construcţiilor, se prevăd obligatoriu sisteme de evacuare a fumului
şi a gazelor fierbinţi;
- clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere cu apă (sprinklere,

drencere);
- clădirile prevăzute cu ascensoare de pompieri în caz de incendiu

(subcap.7.18).
Sursa de alimentare de bază este asigurată conform punctului a).

Sursa de alimentare rezervă poate fi:
- altă sursă de energie electrică (centrală electrică la consumator), astfel
încât nefuncţionarea sursei de bază să nu o afecteze;
- grup de intervenţie, cu intrarea automată în funcţiune în 15 s, la dispariţia

tensiunii sursei de bază şi preluarea eşalonată a receptoarelor în maxim 60
secunde.
Indiferent de numărul de instalaţii electrice prin care un loc de consum este racordat la
reţeaua operatorului de transport/distribuţie, acestea constituie o singură sursă de
alimentare (SEN) pentru locul de consum respectiv.
În toate cazurile trebuie asigurată trecerea automată (dublată de acţionare manuală) de
pe alimentarea de bază pe cea de rezervă la nefuncţionarea sursei de bază printr-un
sistem AAR reversibil.
În cazul în care este obligatorie şi nu se poate asigura a 2-a sursă de energie electrică de
rezervă, se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă cu pornire automată, pompe
cu abur cu alimentare permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă.
7.22.2. Se admite ca alimentarea tabloului de distribuţie al staţiei pompelor şi
electrovanelor de incendiu şi a altor dispozitive de securitate la incendiu să se facă din
tabloul general al une clădiri numai dacă acesta este amplasat astfel încât funcţionarea
lui nu este periclitată în caz de incendiu în clădirea respectivă. Se consideră că
amplasarea satisface aceste condiţii dacă tabloul general este amplasat în exteriorul
clădirii respective, în construcţii independente de nivelul I sau II de stabilitate la incendiu,
sau în interiorul clădirii, în încăperi cu acces uşor din exterior. Încăperea tabloului general
trebuie să fie separată de restul clădirii prin pereţi de A1, A2 s1do, fără goluri şi cu
rezistenţa la foc REI/EI 180 şi planşee REI 90, având asigurat acces direct din exterior.Se
admite şi comunicarea cu restul construcţiei încăperii tabloului general prin uşa cu
rezistenţă la foc de minimum EI90, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau
închidere automată în caz de incendiu.
Separarea faţă de încăperile din categoriile BE3a şi BE3b (cu risc foarte mare de
incendiu) se realizează cu pereţi şi planşee antiex şi goluri de comunicare funcţională

protejate potrivit reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor.
7.22.3. Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor şi
electrovanelor de incendiu şi instalaţiei pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi
trebuie amplasate pe cât posibil, pe trasee ferite de pericol de incendiu.
În cazul în care se prevăd două căi de alimentare, acestea se dispun pe trasee separate sau
sunt separate antifoc prin amenajări constructive de separare, astfel încât avarierea unei căi
să nu poată provoca întreruperea în alimentarea cu energie electrică a celeilalte căi.
În exterior, dacă traseul uneia dintre căile de alimentare este aerian, traseul celei de a
doua căi se execută de regulă subteran, în condiţiile prevăzute de normativul NTE
007/08/00. În interior se interzice ca traseul acestor căi să treacă prin încăperi de
categoria BE3a, BE3b (risc foarte mare de incendiu). Se admite ca traseul să treacă prin
încăperi de categoria BE2 (risc mare de incendiu), dacă cablul şi sistemul de pozare sunt
rezistente la foc minim o oră.
7.22.4. În cazul alimentării dintr-o singură sursă coloana tabloului de distribuţie a staţiei
pompelor de incendiu se leagă înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor
generale ale tabloului din reţeaua furnizorului din care se alimentează. Întreruptorul sau
siguranţele de pe coloanele ce alimentează tablourile staţiei pompelor, electrovanelor de
incendiu se va prevedea cu blocare sigilată care să nu permită întreruperea alimentării
decât în caz de strictă necesitate. Această blocare nu este necesară în cazul în care
întreruptorul se află în încăperi unde au acces numai persoane autorizate (de exemplu
camera tabloului general de distribuţie).
Face excepţie cazul în care tabloul general de distribuţie are două bare distincte
racordate la două transformatoare care se pot rezerva reciproc. În acest caz coloanele se
pot racorda la barele generale.
7.22.5. În cazul alimentării din două surse, tablourile staţiei de pompe de incendiu şi
sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi pot fi alimentate:
- pe două căi de alimentare (câte una de la fiecare sursă) cu un sistem AAR
cu acţionare la dispariţia tensiunii sursei de bază. Alimentarea din sursa de
bază se va face din faţa întreruptorului general;
- pe o singură cale dintr-o bară (tablou) alimentată de la cele două surse

printr-un sistem AAR, în cazul în care aceasta se află în apropierea (în aceeaşi
încăpere sau încăperi alăturate categoria BE1) tablourilor pompelor de
incendiu şi sistemului de evacuarea fumului.
7.22.6. Din tabloul staţiei pompelor de incendiu se admite numai alimentarea

receptoarelor care contribuie direct şi indirect la intervenţia de stingere a incendiilor
(pompele de incendiu, electrovanele de incendiu, sistemele pentru desfumare, instalaţia
de automatizare pentru stingerea incendiilor, instalaţia pentru iluminat normal şi de
siguranţă a staţiei pompelor de incendiu, sursa de rezervă, pompa de epuismente care
evită pericolul inundării pompelor de incendiu etc.).
7.22.7. Trebuie prevăzută comandă automată pentru pornirea pompelor de incendiu:
- în cazurile în care nu există personal calificat pentru punerea lor în

funcţiune în timp util;
- pentru instalaţiile speciale de stingere (sprinklere, drencere, apă

pulverizată).
Intrarea automată în funcţiune a pompelor (mai puţin a pompei pilot), trebuie semnalizată
optic şi acustic în locurile precizate la art. 7.22.8. În aceste locuri se prevede posibilitatea
opririi manuale a semnalizării acustice. Semnalizarea optică se opreşte automat odată cu
oprirea pompelor de incendiu. Instalaţiile de alimentare se prevăd şi cu posibilităţi de
acţionare manuală.
Dispozitivele de protecţie de pe circuitele pompelor trebuie să nu acţioneze cel puţin 20
secunde la curentul electric de pornire.
Cablurile de alimentare a pompelor se vor dimensiona la un curent egal cu 150% din
curentul nominal, atunci când pompele de incendiu şi tabloul electric nu sunt în aceeaşi
încăpere. Acestea se realizează dintr-o bucată fără îmbinări.
Echipamentele de acţionare se vor alege pentru regimul AC4 (conform SR EN 60947 – 1
şi SR EN60947 – 4).
Oprirea pompelor de incendiu se prevede numai manual, cu excepţia situaţiei de la art.
7.22.11.
Prevederile din acest articol sunt conforme cu recomandările din SR EN 12845.
7.22.8. Comanda manuală de acţionare a pompelor şi electrovanelor de incendiu se
admite să se facă şi prin butoane speciale de pornire amplasate atât în încăperea
pompelor şi electrovanelor de incendiu cât şi, după caz, la distanţă în diferite puncte de
comandă (de ex. la serviciul de pompieri, în camera dispeceratului de comandă, în
clădirile respective, în secţii de fabricaţie, depozite etc. pentru care sunt prevăzute aceste
instalaţii).
Oprirea manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu se face numai din staţia
pompelor de incendiu.
Butoanele pentru comandă manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu care
servesc instalaţii de hidranţi interiori neautomatizate se amplasează în apropierea fiecărui
hidrant interior. Aceste butoane trebuie să fie special executate pentru instalaţii de stins
incendii, fiind dispuse în cutii sau nişe cu geam sigilate.
7.22.9. În toate instalaţiile de stins incendii, schema de comandă a pompei (pompelor) de
rezervă trebuie stabilită astfel încât acestea să intre automat în funcţiune în următoarele
situaţii:
- la dispariţia tensiunii de alimentare a pompei (pompelor) aflate în funcţiune;
- la oprirea pompei (pompelor) în funcţiune prin declanşarea protecţiei

termice sau electromagnetice;
- atunci când pompa (pompele) aflate în funcţiune nu asigură presiunea

necesară.
În cazul staţiilor de pompare cu mai multe pompe, intrarea în funcţiune a acestora se face

succesiv (temporizat) funcţie de capacitatea sursei de alimentare de rezervă. În cazul
pornirii manuale, aceasta se stabileşte prin "Instrucţiuni de exploatare".
7.22.10. Schema de comandă a pompelor de incendiu se stabileşte astfel încât să se
poată alterna situaţia de pompă în funcţiune cu cea de rezervă, pentru a se putea
controla permanent starea instalaţiilor şi a realiza o uzură uniformă a pompelor.
7.22.11. Pompele de incendiu trebuie protejate împotriva funcţionării în gol, la lipsa de
apă, prin asigurarea opririi automate a acestora. Această situaţie trebuie semnalizată
optic şi acustic în camera serviciului de pompieri sau în alt loc cu supraveghere
permanentă.
7.22.12. Coloanele de alimentare a tabloului staţiei de pompare pentru incendiu şi a altor
sisteme de securitate la incendiu trebuie să fie din cupru şi trebuie protejate împotriva
deteriorărilor mecanice. Aceste coloane se executată cu cabluri cu izolaţie minerală
conform SR EN 60702- 1, SR EN 60702- 2 sau cu cabluri rezistente la foc, conform SR
EN 50200 şi SR EN 50362 sau un sistem de cablaj care să-şi păstreze caracteristicile de
protecţie la foc şi mecanice care trebuie să asigure durata cea mai mare normată de
funcţionare dintre instalaţiile de stingere a incendiului din clădire pe care le alimentează
din acelaşi tablou sau aflate pe trasee comune.

7.22.13. Circuitele de alimentare a pompelor, electrovanelor şi a altor elemente aferente
instalaţiilor cu rol de securitate la incendiu precum şi circuitele de control, comandă şi
semnalizare, trebuie să fie din cupru şi vor fi cu întâziere la propagarea flăcării în
mănunchi (ex. CYYF) conform SR EN 50266, dacă receptoarele electrice sunt în aceeaşi
încăpere (sau încăperea alăturată) cu tabloul de alimentare. În alte cazuri se aplică art
7.22.12.
7.22.14. Dispozitivele pentru acţionarea cortinelor de siguranţă din clădirile cu orice
destinaţie se alimentează conform prevederilor art. 7.22.1 punctul b). Acţionarea lor se
face automat la declanşarea instalaţiei de semnalizare a incendiului din sală sau scenă.
În încăperea serviciului de pompieri de lângă cortina de siguranţă se asigură şi posibilităţi
de acţionare manuală a acesteia. Acţionarea automată a cortinei trebuie semnalizată
optic şi acustic local şi la serviciul de pompieri.
7.22.15. Soluţiile de alimentare electrică a altor instalaţii şi dispozitive de securitate la
incendiu (uşi, obloane rezistente la foc, clapete antifoc etc.) se stabilesc de proiectant în
funcţie de condiţiile specifice şi de securitatea la incendiu, adoptându-se una din
variantele a) sau b) de la art. 7.22.1.
Este obligatorie alimentarea din două surse independente a dispozitivelor de securitate la
incendiu de tipul celor de la aliniatul anterior, în afara cazurilor prevăzute la art. 7.22.1,
pentru clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri civile din categoriile
cu risc foarte mare de incendiu (conform reglementărilor specifice referitoare la
securitatea la incendiu a construcţiilor), clădiri de turism cu peste 150 persoane, clădiri
pentru învăţământ cu peste 300 de persoane şi clădiri de sănătate cu peste 100 de
paturi.
7.22.16. Staţiile de pompare, centralele de semnalizare a incendiilor şi zonele în care se
află elemente de prevenire şi stingere a incendiilor la care trebuie acţionat (electrovane
etc.) trebuie prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
7.22.17. Grupul de intervenţie pentru alimentarea de rezervă se instalează în clădiri
independente sau poate fi înglobat în interiorul clădirilor cu risc de incendiu mare (BE2),
mediu (BE1a) şi mic (BE1b) sau alipite de acestea.
7.22.18. Încăperea grupului de intervenţie, înglobată sau alipită construcţiilor cu alte
destinaţii, se separă de restul construcţiei prin pereţi de A1, A2 s1do cu rezistenţă la foc
REI/EI 180 şi planşee REI 90, având acces direct din exterior. Această încăpere trebuie
prevăzută cu goluri pentru aspiraţia aerului de combustie şi goluri de evacuare spre
exterior a gazelor de ardere, astfel încât să fie eliminat pericolul introducerii acestora în
clădire. Se admite şi comunicarea cu restul construcţiei acestor funcţiuni numai dintr-un
coridor comun, cu rezistenţă la foc de minim REI90, echipată cu dispozitive de
autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, fără a se renunţa la accesul
direct din exterior.
7.22.19. Clădirile independente pentru grupurile de intervenţie trebuie să fie de nivelul I, II
sau III de stabilitate la incendiu şi trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare a
gazelor de ardere.
7.22.20. Încăperile în care se găsesc grupurile de intervenţie trebuie prevăzute cu

iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
Instalaţii electrice aferente dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului

(desfumare) şi a gazelor fierbinţi.
7.22.21. Alimentarea cu energie electrică a utilajelor şi echipamentelor de acţionare a
dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi sau a instalaţiilor de ventilare şi
climatizare utilizate şi pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se asigură în condiţiile
art. 7.22.1 b) şi 7.22.5. în funcţie de categoria de importanţă a construcţiei, destinaţie şi
de condiţiile specifice stabilite prin scenariul de securitate la incendiu cu respectarea
recomandărilor din SR EN 12101-10:2007. Sistemele AAR prevăzute la art 7.22.5 vor fi
reversibile (la revenirea tensiunii sursei de bază, alimentarea se va face automat pe
acesta).
7.22.22. În zonele în care sunt montate dispozitive şi sisteme de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi se va prevedea iluminat de securitate pentru intervenţie.
7.22.23. Timpul de funcţionare în caz de incendiu, respectiv punerea în funcţiune a
ventilatoarelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se stabileşte în conformitate cu
reglementările tehnice specifice.
7.22.24. Oprirea ventilatoarelor trebuie realizată din cel puţin două puncte ale instalaţiei;
unul din acele puncte trebuie să fie amplasat într-o zonă accesibilă direct.
7.22.25. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi din
clădirile înalte şi foarte înalte trebuie să se facă automat la acţionarea detectoarelor de
incendiu. Aceste detectoare transmit prin centrala de detectare – semnalizare comanda
pentru:
- acţionarea elementelor de compartimentare rezistente la foc;
- închiderea uşilor rezistente la foc;
- oprirea ascensoarelor cu funcţionare normală;
- închiderea uşilor de separare a încăperilor tampon;
- închiderea/oprirea sistemului de ventilare/climatizare care nu face parte din

sistemul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi a clapetelor antifoc
şi voleţilor prevăzuţi în instalaţia de ventilare sau climatizare aferentă clădirii;
- desfumarea căilor de circulaţie afectate prin deschiderea elementelor de

introducere aer şi evacuare fum ale sistemelor de evacuare fum ale sistemelor
de evacuare a gazelor, de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în spaţiile de
circulaţie şi încăperile tampon.
7.22.26. Comanda sistemului de evacuare a fumului gazelor fierbinţi se face:

- automat, prin detectoare de fum şi centrala de semnalizare şi detectare a
incendiului, amplasate în compartimentele de incendiu;
- manual, prin butoane de semnalizare manuală amplasate pe căile de

evacuare, la fiecare nivel;

- manual, prin comandă la distanţă, în cazul existenţei unui post central de
comandă şi control pentru apărare împotriva incendiilor.
7.22.27. Realizarea circuitelor de comandă, control şi semnalizare se va face în

conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice specifice.
7.22.28. Cablurile electrice pentru coloanele tabloului şi pentru circuitele de alimentare a
elementelor aferente sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi cablurile
pentru circuitele de comandă, control şi semnalizare vor avea conductoare din cupru şi
vor fi rezistente la foc astfel încât să asigure funcţionarea sistemului pe durata normată
(clasificarea temperatură/timp a componentei pe care o deserveşte) stabilită potrivit
prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Cablurile electrice utilizate pentru sistemele mecanice de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi şi de presiune diferenţială trebuie să fie protejate împotriva expunerii la incendiu
pentru perioadele de timp cerute prin reglementările tehnice aplicabile în locul de utilizare
al sistemelor, asigurându-se:
a) cabluri şi sistemele de pozare rezistente la foc care întrunesc criteriul de
temperatură şi de timp în conformitate cu standardele aplicabile sau
ll)cabluri protejate în construcţie rezistentă la foc, sau instalate în exteriorul
clădirii unde cablurile nu pot fi puse în pericol de incendiu şi
mm) cabluri protejate de incendiu ce trebuie să corespundă cu clasificarea
temperatură/timp a componentei pe care o deserveşte.
7.23. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă. Condiţii de alimentare şi de

funcţionare
7.23.1. Iluminatul de siguranţă trebuie prevăzut în clădirile menţionate în cap.1
7.23.2. În conformitate cu reglementările specifice referitoare la proiectarea şi executarea
sistemelor de iluminat artificial din clădiri, precum şi SR EN 1838 şi SR 12294 iluminatul
de siguranţă se clasifică astfel:
a) iluminat pentru continuarea lucrului;
nn) iluminat de securitate, care se compune din:
1. iluminat pentru intervenţii în zonele de risc;
2. iluminat pentru evacuarea din clădire;
3. iluminat pentru circulaţie;
4. iluminat împotriva panicii;
5. iluminat pentru veghe;
6. iluminat pentru marcarea hidranţilor;
7. iluminat de siguranţă portabil.
Iluminatul pentru continuarea lucrului este parte a iluminatului de siguranţă prevăzut

pentru continuarea activităţii normale fără modificări esenţiale.
Iluminatul pentru intervenţii în zone de risc este parte a iluminatului de securitate

prevăzut să asigure nivelul de iluminare necesar siguranţei persoanelor implicate într-un
proces sau activitate cu pericol potenţial şi să permită desfăşurarea adecvată a
procedurilor de acţionare pentru siguranţa ocupanţilor zonelor, precum şi evacuarea în
caz de incendiu.
Iluminatul pentru evacuarea din clădire este parte a iluminatului de securitate destinat
să asigure identificarea şi folosirea, în condiţii de securitate, a căilor de evacuare.
Iluminatul pentru circulaţie este parte a iluminatului de securitate destinat să asigure
deplasarea ocupanţilor în condiţii de securitate către căile de evacuare sau către zonele
de intervenţie.
Iluminatul împotriva panicii este parte a iluminatului de securitate prevăzut să evite
panica şi să asigure nivelul de iluminare care să permită persoanelor să ajungă în locul
de unde calea de evacuare poate fi identificată.
Iluminatul pentru marcarea hidranţilor este parte a iluminatului de securitate prevăzut
să permită identificarea uşoară a hidranţilor.
Iluminatul de siguranţă portabil este parte a iluminatului de securitate destinat a fi
utilizat în spaţiile fără personal permanent şi este asigurat cu echipament portabil
prevăzut cu alimentare proprie.
Timpii de punere în funcţiune de la întreruperea iluminatului normal sunt daţi în tabelul
7.23.1.

Tabelul 7.23.1.
Timpii de punere în funcţiune a sistemelor de iluminat de
siguranţă la întreruperea iluminatului normal
Tipul sistemului de Timpul de punere în Timpul de punere în

iluminat funcţiune în clădirile funcţiune în industrie
destinate publicului sau conform SR 12294
lucrărilor (conform SR EN
1838)
iluminat pentru continuarea în 0,5 s – 5 s1) în 0,5 – 15 s în funcţie de
lucrului gradul de pericol 1)
iluminat de intervenţie în în 0,5 s – 5 s1) în 0,5 – 15 s în funcţie de
zone de risc gradul de pericol 2)
iluminat de evacuare în 5 s2) în 1– 15 s în funcţie de gradul
de pericol 2)
iluminat pentru circulaţie în 5 s2) în 1– 15 s în funcţie de gradul
de pericol 2)
iluminat împotriva panicii în 5 s2) -
iluminat pentru veghe în 5 s -
iluminat pentru marcarea în 5 s2) în 1– 15 s în funcţie de gradul
hidranţilor de pericol 2)
oo) 1) Timpul de funcţionare este până la terminarea activităţii cu risc
pp) 2) Timpul de funcţionare este de cel puţin 1h.
7.23.3. Corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă

7.23.3. 1. Corpurile de iluminat pentru:
- continuarea lucrului;
- intervenţie;
- împotriva panicii;
- circulaţie,
trebuie integrate în iluminatul normal al spaţiilor respective, dar trebuie să li se asigure

punerea în funcţiune la întreruperea iluminatului normal în timpul prevăzut în tabelul
7.23.1.
7.23.3. 2. Corpurile de iluminat pentru:
- evacuarea din clădire;
- marcarea hidranţilor
trebuie să respecte recomandările din SR EN 60598-2-22 şi tipurile de marcaj (sens,

schimbări de direcţie) stabilite prin H.G. nr. 971/2006, SR ISO 3864-1 (simboluri grafice).
Punerea în funcţiune la întreruperea iluminatului normal se face în timpul prevăzut în
tabelul 7.23.1.

7.23.4. Surse de alimentare
7.23.4.1. Sursa principală de alimentare este reţeaua de distribuţie publică.
7.23.4.2. Sursa de alimentare de securitate (de rezervă) trebuie aleasă astfel încât să
intre în funcţiune în timpul menţionat în tabelul 7.23.1 şi să menţină alimentarea un timp
minim de 1 h, cu excepţia iluminatului pentru continuarea lucrului care trebuie asigurat pe
durata de timp stabilită în funcţie de tipul activităţii.
Sursele de alimentare de securitate (de urgenţă) sunt cele prezentate în 5.5.3. şi pot fi
locale şi centralizate.
Sursele locale sunt cele conţinute în corpul de iluminat (corp de iluminat de tip
autonom).
Sursele centralizate sunt cele care se amplasează în spaţii special destinate.
7.23.5. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului

7.23.5.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului se
prevede în următoarele cazuri:
a) în locuri de muncă dotate cu receptoare care trebuie alimentate fără
întrerupere şi la locurile de muncă legate de necesitatea funcţionării acestor
receptoare (staţii de pompe pentru incendiu, surse de rezervă, spaţiile
serviciilor de pompieri, încăperile centralelor de semnalizare, dispecerate etc.);
qq) în
încăperile blocului operator (săli de operaţie, de sterilizare, de pregătire
medici, de pregătire bolnavi, de reanimare etc.);
rr)în clădirile construcţiilor de producţie şi/sau depozitare, laboratoare şi altele
similare în care utilajele necesită o permanentă supraveghere.
7.23.5.2. Capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru cazurile de la pct a) şi b) de la

art. 7.23.5.1 trebuie stabilită astfel încât să se asigure funcţionarea iluminatului de
siguranţă pentru continuarea lucrului în tot timpul necesar pentru luarea unor măsuri în
vederea continuării pe o perioadă de timp, fără pericol, a activităţii, efectuarea unor
manevre pentru oprirea activităţii.
7.23.6. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii

7.23.6.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii trebuie
prevăzute în următoarele cazuri:
a) în locurile în care sunt montate armături (de ex. vane, robinete şi dispozitive
de comandă-control) ale unor instalaţii şi utilaje care trebuie acţionate în caz de
avarie;
ss) în zonele cu elemente care, la ieşirea din funcţiune a iluminatului normal,
trebuie acţionate în vederea scoaterii din funcţiune a unor utilaje şi
echipamente sau a reglării unor parametrii aferenţi, în scopul protejării

utilajelor, echipamentelor sau persoanelor precum şi în încăperi de garare a
utilajelor PSI;
7.23.7. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare
7.23.7.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie
prevăzute în:
- clădirile civile cu mai mult de 50 de persoane;
- încăperile amplasate la nivelurile supraterane ca suprafata mai mare de

300 m2, indiferent de numărul de persoane;
- încăperile amplasate la nivelurile subterane cu suprafată mai mare de 100

m2, indiferent de numărul de persoane;
- spaţiile de producţie cu mai mult de 20 de persoane sau atunci când

distanţa dintre uşa de evacuare şi punctul de lucru cel mai depărtat depăşeşte
30 m.
7.23.7.2. Corpurile de iluminat pentru evacuare trebuie amplasate astfel încât să se

asigure un nivel de iluminare adecvat (conform reglementărilor specifice referitoare la
proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri) lângă fiecare uşă de
ieşire şi în locurile unde este necesar să fie semnalizat un pericol potenţial sau
amplasamentul unui echipament de siguranţă, după cum urmează:
a) lângă*) scări, astfel încât fiecare treaptă să fie iluminată direct;
b) lângă*) orice altă schimbare de nivel:
c) la fiecare uşă de ieşire destinată a fi folosită în caz de urgenţă;
d) la panourile de semnalizare de securitate;
e) la fiecare schimbare de direcţie;
f) în exteriorul şi lângă * fiecare ieşire din clădire;
g) lângă*) fiecare post de prim ajutor;
h) lângă*) fiecare echipament de intervenţie împotriva incendiului şi fiecare
punct de alarmă.
*)
"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală
7.23.7.3. Iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie să funcţioneze permanent cât

timp există personal în clădire, cu următoarele excepţii:
- unde există sistem de supraveghere permanent al iluminatului;
- unde acest sistem de iluminat este asigurat de iluminatul natural pe

perioada activităţii în clădire.

7.23.8. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru circulaţie
7.23.8.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru circulaţie trebuie
prevăzute pe căile de circulaţie din interiorul sălilor de spectacol ale clădirilor şi pe căile
de circulaţie din încăperile de producţie din clădiri industriale şi similare.
7.23.8.2. Corpurile de iluminat ale iluminatului de securitate pentru circulaţie se
amplasează în locurile în care este necesar să se asigure publicului, respectiv
utilizatorilor, distingerea unor obstacole de pe căile de circulaţie atunci când iluminatul
normal lipseşte sau acolo unde iluminatul de evacuare nu este suficient pentru
distingerea obstacolelor.
7.23.8.3. Iluminatul de circulaţie completează iluminatul de evacuare pentru a asigura o
bună circulaţie pe căile de evacuare (culoare, scări, etc.).
7.23.9. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panicii

7.23.9.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panici se prevăd în:
- încăperi din clădirile publice cu mai mult de 50 de persoane dacă se află la
nivelurile subterane şi în încăperi cu peste 100 de persoane dacă sunt
amplasate la nivelurile supraterane;
- în spaţiile de producţie cu mai mult de 100 de persoane şi cu densitate mai

mare de 1 persoană/10 m2.
7.23.9.2. Iluminatul de securitate împotriva panicii se prevede cu comandă automată de

punere în funcţiune după căderea iluminatului normal.
7.23.9.3. În afară de comanda automată a intrării lui în funcţiune, iluminatul de securitate
împotriva panicii se prevede şi cu comenzi manuale din mai multe locuri accesibile
personalului de serviciu al clădirii, respectiv personalului instruit în acest scop. Scoaterea
din funcţiune a iluminatului de securitate împotriva panicii trebuie să se facă numai dintr-
un singur punct accesibil personalului însărcinat cu aceasta.

7.23.10. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru veghe pe timpul
nopţii
7.23.10.1.Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate pentru veghe se prevăd în
încăperi acolo unde este necesară o supraveghere în timpul nopţii (de exemplu: camere
pentru bolnavi, maternităţi, spitale, cămine pentru bătrâni şi infirmi, ospicii şi altele
similare).
7.23.11. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru marcarea

hidranţilor interiori de incendiu
7.23.11.1.1.1 Instalaţiile electrice destinate iluminatului pentru marcarea hidranţilor
interiori de incendiu sunt destinate identificării hidranţilor în lipsa iluminatului normal.
7.23.11.1.1.2 Corpurile de iluminat pentru iluminatul destinat marcării hidranţilor interiori
de incendiu se amplasează în afara hidrantului (alături sau deasupra) la maximum 2 m şi
poate fi comun cu unul din corpurile de iluminat de securitate (evacuare, circulaţie,
panică), cu condiţia ca nivelul de iluminare să asigure identificarea tuturor indicatoarelor
de securitate aferente lui.
7.23.12. Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă

7.23.12.1 Corpurile de iluminat de tip autonom (executate conform SREN 60598-2-22)
se alimentează pe circuite din tablourile de distribuţie pentru receptoare normale. Pot fi
alimentate de pe circuite comune cu corpurile de iluminat pentru iluminatul normal.
Conductoarele şi/sau cablurile de alimentare trebuie să fie cu întârziere la propagarea
flăcării în mănunchi (conform cu SR EN 50266 pe părţi – de exemplu CYY-F).
7.23.12.2 Circuitele şi coloanele corpurilor de iluminat de siguranţă alimentate din surse

centralizate se execută astfel:
- cu cabluri cu izolaţie minerală, conform cu SR EN 60702-1 şi SR EN 60702-
2 sau
- cu cabluri cu rezistenţă la foc, conform cu SR EN 50200, SR EN 50362,

CEI 60331-11 şi CEI 60331-21.
Sistemele de pozare trebuie să-şi păstreze caracteristicile de protecţie mecanică şi

electrice la foc corespunzătoare cablurilor.
7.23.12.3. Tablourile de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă trebuie să fie distincte

faţă de tablourile iluminatului normal cu excepţia cazurilor de la 7.23.12.1.
Aceste tablouri se amplasează în încăperi sau spaţii diferite faţă de cele ale tablourilor
pentru iluminatul normal. Se admite şi amplasarea în aceeaşi încăpere sau spaţiu cu
condiţia luării de măsuri constructive sau de montaj prin care să se evite influenţa
reciprocă.

7.23.12.4. Dimensionarea circuitelor şi coloanelor iluminatului de siguranţă se face
respectâdu-se condiţiile indicate la 5.2.4. În încăperile şi pe căile de evacuare cu mai
multe corpuri de iluminat de siguranţă, acestea trebuie alimentate de la cel puţin două
circuite separate, dacă alimentarea se face de la o sursă centrală.
Anexa 5.2-1
CARACTERISTICI ALE INFLUENŢELOR EXTERNE
Condiţii de
BD evacuare în
caz de urgenţă
BD1 (Neaglomerat/ (1) Materiale cu
evacuare întârziere la
uşoară) propagarea
flăcării
(2) Materiale cu
Densitate scăzută de ocupanţi, condiţii de evacuare uşoară.
întârziere la
Clădire de locuit cu înălţime normală; Normal
propagarea
flăcării cu
emisie redusă
de fum şi fără
halogeni
Anexa 5.29
Exemplu de alegere a secţiunii conductoarelor de fază şi neutru în funcţie de

prezenţa ARMONICELOR de RANGUL 3 şi multiplu de 3
Tabelul 1
Factorii de corecţie în funcţie de curentii armonici în cablurile cu 4 sau 5
conductoare
Armonica de rang 3 în Factor de reducere

curentul de fază Alegerea bazata pe Alegere bazata pe curentul
% curentul de fază în neutru
0-15 1,0 -
15-33 0,86 -
33-45 - 0,86
>45 - 1,0

Se consideră un circuit trifazat încărcat cu 30 A care admite instalarea unui cablu cu 4
conductoare, izolat cu PVC fixat pe un perete, mod de pozare C.
Din tabelul 5.10 col. 11 un cablu de 4 mm2 având conductoare din cupru prezintă un
curent admisibil de 32 A şi este corespunzator în cazul absenţei armonicelor în circuit.
În cazul prezenţei armonicei de rang 3 de 20 % din curentul de fază, se aplică un factor
de corecţie de 0,86 şi curentul devine:
30/0,86=34, 88 A
Pentru acest curent este necesar un cablu de 6 mm 2, cu curentul maxim admisibil 41 A.
În cazul prezenţei armonicei de rang 3 de 40 % din curentul de fază, alegerea se face în
funcţie de curentul prin conductorul neutru care este:
30⋅0,4⋅3=36 A
şi se aplică un factor de corecţie de 0,86 ceea ce conduce la un curent de:
36/0,86=41 ,86 A
Pentru acest curent este necesară o sectiune de 10 mm 2, cu curentul maxim admisibil de
57 A.
În cazul prezenţei armonicei de rang 3 în proporţie de 50 % alegerea se bazează din nou
pe curentul din conductorul neutru care este:
30⋅0,5⋅3=45 A
În acest caz, factorul de corecţie este 1 şi este necesară o secţiune de 10 mm 2.
Toate secţiunile de mai sus se bazează pe intensitatea curentului admisibil în cablu. Nu
au fost luate în considerare căderea de tensiune şi alte aspecte legate de alegera
secţiunii.
Anexa 5.32 - 1
SECŢIUNILE MINIME ADMISE PENTRU CONDUCTOARE UTILIZATE

ÎN INSTALAŢIILE ELECTRICE DIN INTERIORUL CLĂDIRILOR
Nr. Destinaţia conductoarelor din Secţiunile minime

crt. circuitele fixe ale conductoarelor
(mm2)
cupru aluminiu
0 1 2 3
1. CONDUCTOARE DE FAZA
1.1 Circuite pentru iluminat 1,5
1.2 Circuite pentru prize monofazate 2,5
1.3 Circuite de putere (forţă) 1,5 4 (nota 4)
1.4 Coloane monofazate (individuale) din clădiri 4 6
de locuit
1.5 Coloane electrice colective 10 16
2 CONDUCTORUL NEUTRU (N)

(notele 1, 2, şi 3)
2.1 În circuite şi coloane trifazate, cu armonici
de rangul 3 şi multiplu de 3 sub 15%, pentru
secţiuni ale conductoarelor de fază de:
25 16 25
35 16 25
50 25 25
70 35 35
95 50 50
120 70 70
150 70 70
185 95 95
240 120 120
300 150 150
400 185 185
>400 50% din secţiunea conductorului
de fază
3. CABLURI DE PROTECŢIE (PE, PEN) Conform subcap. 5.5
În circuitele şi coloanele monfazate conductorul neutru va avea aceiaşi secţiune cu a

conductorului de fază.
1. În circuitele şi coloanele trifazate în care secţiunea conductorului de fază
este mai mică sau egală cu 16 mm2, secţiunea conductorului neutru va fi egală
cu secţiunea conductorului de fază.
2. Secţiunea minimă a conducătorului neutru (N) se va calcula conform art.
5.2.4.6, în circuitul trifazic care ar putea fi parcurs de curenţi având armonici de
rangul 3 şi multiplu de 3 cu nivel mai mare de 15%.
3. Contactele legăturilor demontabile ale conductoarelor din aluminiu la
echipamentele electrice (maşini, aparate, şir de cleme) se vor realiza prin
presare, cu ajutorul pieselor elastice care asigură păstrarea în timp a presiunii
de contact sau alte legaturi omologate pentru aluminiu.
Anexa 5.32 – 2
4. Circuitele secundare, cu conductoare din cupru, conform NTE 007/08/00
vor avea secţiunea minimă de 1 mm2, cu următoarele excepţii:
- la circuitele unde condiţiile electrice (de exemplu cădere de tensiune,
încărcare); mecanice (vibraţii) sau fizico-chimice (de ex: agenţi corozivi)
impun secţiuni mai mari;
- la gospodăriile de cabluri importante realizate cu cabluri având
conductoare monofilare, unde secţiunea minimă este de 1,5 mm 2; în cazul
utilizării cablurilor cu conductoare multifilare (liţate) secţiunea minimă este
de 1 mm2
- la circuitele funcţionând la tensiuni de serviciu până la 60 V (cu
excepţia aliniatului precedent), la care se admit conductoare cu diametrul
minim de 0,5 mm
6. Secţiunile de la 1.4 şi 1.5 sunt recomandate de SR 234 – 2008.

Anexa 5.33 - 1
CLASIFICAREA CABLURILOR:
A. Clasificarea cablurilor electrice privind comportarea la foc
1. Cablurile electrice pozate individual

Cablurile electrice pozate individual din punct de vedere al propagării flăcării, se împart în
următoarele categorii:
- cablu fără întârziere la propagarea flăcării
- cabluri cu întârziere la propagarea flăcării
1.1. Cablu fără întârziere la propagarea flăcării

Este acel cablu care supus un timp determinat acţiunii unei flăcări de iniţiere, continuă să
ardă, flacăra proprie propagându-se până la distrugerea tronsonului până unde există o
separare antifoc.
La acest cablu nu se garantează timpul de funcţionare de la iniţierea flăcării.
1.2. Cablu cu întârziere la propagarea flăcării
Este acel cablu care pozat singur pe traseu şi supus un timp determinat acţiunii unei
flăcări de iniţiere, continuă să ardă, flacăra proprie propagându-se pe o lungime
determinată, după care se auto stinge. Acest cablu corespunde încercărilor din seria de
standarde SR EN 60332.
La acest cablu nu se garantează timpul de funcţionare de la iniţierea flăcării.
1.2.1. Exemple de tipuri de cabluri cu întârziere la propagarea flăcării
1.2.1.1. Cabluri de energie, Uo/U = 0,6/1kV, cu izolaţie şi
manta din PVC, conductoare din cupru/aluminiu unifilar cl.1,
sau multifilar cl.2 (SR EN 60228) temperatură maximă admisă
pe conductor, în condiţii normale de exploatare 70 oC, întârziere
la propagarea flăcării (SR EN 60332-1-2).
Nearmate, conductoare cupru:
- CYY standarde de referinţă SRCEI 60502-1 şi SRHD 603
- NYY-J, cu conductor verde/galben, VDE 0276-603
- NYY-0, fără conductor verde/galben, VDE 0276-603
Armate, conductoare cupru:

- CYAbY – armătură cu benzi din oţel
- CYArY – armătură cu sârme din oţel zincat
Nearmate, conductoare aluminiu

- ACYY, conductoare 4mm2
¿
- NAYY-J, conductoare 10mm2, cu conductor verde/galben, VDE 0276-
¿
603

- NAYY-0, conductoare 10mm2, fără conductor verde/galben, VDE 0276-
¿
603
Anexa 5.33 - 2
Armate, conductoare aluminiu
- ACYAbY – armătură cu benzi din oţel
1.2.1.2. Cabluri de energie, Uo/U = 0,6/1kV, cu izolaţie din

polietilenă reticulată (XLPE), manta exterioară din PVC,
conductoare din cupru/aluminiu, unifilar cl.1 sau multifilar cl.2 (SR
EN 60228), temperatură maximă admisă pe conductor în condiţii
normale de exploatare, 90oC, întârziere la propagarea flăcării (SR
EN 60332).
Nearmate, conductoare cupru:

- C2XY, standard SR CEI 60502-1 şi SR HD 603 S1/A2
- U-1000RO2V, U-1000 R12V, normă NFC 32-321
- N2XY, normă VDE 0276-603
Armate, conductoare cupru

- C2XAbY- armătură cu benzi din oţel
- C2XArY, armătură cu sârme din oţel zincat

- AC2XY
1.2.2. Exemple de tipuri de conductoare din cupru, tensiune Uo/U =

450/750V, izolate PVC cu întârziere la propagarea flăcării.
- FY, H07V- U,R conductoare cl. 1 şi 2 (SR EN 60228), standard SRHD.
21.3.S.3
- Myf, H07V-K, conductoare flexibile cl. 5 (SR EN 60228), standard SRHD
21.3S3
2. Cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, pozate în mănunchi

Cablurile electrice pozate în mănunchi supuse un timp determinat acţiunii unei flăcări de
iniţiere, continuă să ardă, flacăra proprie propagându-se pe o lungime determinată, după
care se autosting, numai dacă volumul de material combustibil (izolaţie şi umplutură) V i
corespunde metodelor de încercare din standardul pe părţi SR EN 50266.
În conformitate cu standardul SR EN 50266, există următoarele categorii, în funcţie de
durata încercării, volumul materialelor nemetalice din cabluri şi metoda de montare a
cablurilor.
Categoria AF-R, cu Vi= 7 litri/m de cabluri în mănunchi, pozate în două straturi. Aceste

cabluri au destinaţii speciale.
Categoria A, cu Vi = 7 litri/m de cabluri în mănunchi, pozate distanţat la un diametru,

dacă cablurile au s. 35 mm2 şi alăturat, dacă cablurile au secţiunea s 35 mm2.
Categoria B, cu Vi = 3,5 litri/m de cabluri în mănunchi, pozate în aceleaşi condiţii ca cele

din categoria A.
Categoria C, cu Vi = 1,5 litri/m de cabluri în mănunchi, pozate în aceleaşi condiţii ca cele

din categoria A.
Categoria D, cu Vi = 0,5 litri/m de cabluri în mănunchi, de dimensiuni mici (cu diametrul

cablului 12 mm) pozate alăturat.
Anexa 5.33 - 3
Volumul Vi (în litri), de material combustibil (pe neutru de cablu) se calculează cu relaţia:
n
M C −M m
V i= ∑
k=1
( ρ )
k
unde: MC – este masa cablului pe metru (în kg);

Mm – este masa materialului metalic (cupru, aluminiu, armătură) (în kg);
- densitatea materialului combustibil (în kg/dm 3);
k – indicele cablului din mănunchi;
n – numărul de cabluri din mănunchi
NOTA: în cazul în care nu se poate respecta volumul V i de material combustibil din
mănunchiul de cabluri (pe metru), mănunchiul de cabluri nu mai poate fi considerat cu
întârziere la propagarea flăcării. Pentru limitarea propagării flăcării trebuiesc luate măsuri
de separare antifoc – omologate (vezi art. 5.2.7.1.9.)
2.6. Exemple de tipuri de cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, pozate în

mănunchi.
2.6.1.Cabluri de energie, Uo/U= 0,6/1kV, cu izolaţie şi manta de PVC, conductoare

din cupru/aluminiu unifilar cl.1 sau multifilar cl.2 (SR EN 60228), temperatura maximă
admisă pe conductor în condiţii normale de explotare, 70oC, întârziere la propagarea
flăcării în mănunchi (SR EN 50266-2-4 cat C), dacă volumul Vi 1,5 litri:
2.1.1.1. Nearmate, conductoare cupru

- CYY-F.
2.1.1.2. Armate, conductoare cupru
- CYAbY-F, CYArY-F.
2.1.1.3. Nearmate, conductoare aluminiu
- ACYY-F, conductoare 4mm2
¿
2.1.1.4. Armate, conductoare aluminiu
- ACYAbY-F conductoare 4mm2
¿

Anexa 5.33 - 4
2.1.2. Cabluri de energie, Uo/U = 0,6/1 kV, cu izolaţie din polietilenă

reticulară (XLPE) manta exterioară din PVC, conductoare din
cupru/aluminiu, unifilar cl.1 sau multifilar cl.2 (SR EN 60228), temperatura
maximă admisă pe conductoare în condiţii normale de exploatare, 90 oC,
întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (SR EN 50266-2-4 cat. C),
dacă volumul Vi 1,5 litri:
2.1.2.1. Nearmate, conductoare cupru

- C2XY-F
2.1.2.2. Armate, conductoare cupru
- C2XabY-F, C2XArY-F
- AC2XY-F
2.1.2.3. Cablurile de la art. 3 şi 4
3. Cabluri rezistente la foc pe timp limitat (de securitate)

Este acel cablu care expus focului menţine într-o manieră fiabilă alimentarea cu energie
electrică sau semnalul de la sursă la instalaţie pentru un timp garantat de producător (de
regulă, PH 15, 30, 60, 90, 120 minute).
Metodele de încercare pentru cablurile rezistente la foc sunt reglementate pentru
integritatea circuitului la şoc de SR EN 50200 (cabluri de mici dimensiuni până la 2,5
mm2) şi de SR EN 50362 (cabluri cu dimensiuni mai mari de 2,5 mm 2), unde clasificarea
este facută conform Cerinţă Esenţială Nr. 2 “Securitatea în caz de incendiu“ a Directivei
de Produse pentru Construcţii astfel:
Alte metode de clasificare pentru integritatea circuitului sub flacără sunt reglementate de
CEI 60331-11, 21.
Indiferent de metoda de clasificare, trebuie ca producătorul să indice pe lângă
clasificarea rezistenţei la foc a cablului şi sistemul de pozare, care să permită menţinerea
integrităţii circuitelor electrice când aceasta este necesară pentru securitatea persoanelor
şi bunurilor în caz de incendiu.

3.1. Exemple de cabluri rezistente la foc pe timp limitat (de
securitate)
3.1.1. Cabluri de energie, Uo/U = 0,6/1 kV, conductoare din cupru
Tip nearmat NHXH,
Tip cu armătură NHXCH
- Fără halogeni
- Emisie redusă de gaze toxice
- Emisie redusă de fum
- Întârziere la propagare flacără
Anexa 5.33 - 5
- Integritate circuit
- Integritate circuit la foc
- Integritate circuit sistem în funcţie de sistemul de pozare
4. Cabluri şi conductoare cu emisie redusă de gaze toxice şi fum
4.1. Cablurile cu caracteristici sporite în ceea ce priveşte comportamentul
la incendiu, prezentând următoarele avantaje:
 fară halogeni, fără degajări de gaze toxice şi corozive (supuse la verificări
prin metodele din standardul pe părţi SR EN 50267)
 degajare scăzută de fum, cu permeabilitatea luminii (50-70%),

¿
verificare prin metodele din standardul pe părţi SR EN 61034
 întârziere la propagarea flăcării la pozarea în mănunchi (supuse la verificări
prin metodele din standardul pe părţi SR EN 50266)

Exemple de tipuri de cabluri:
- cablu de energie, Uo/U = 0,6/1 kV, conductoare din cupru clasa 1 sau 2 (SR
EN 60228), fară halogeni (SR EN 50267), degajare scăzută de fum (SR EN
61034), întârzieri la propagarea flăcării în mănunchi (SR EN 50266-2-4 cat.
C), izolaţie din polietilenă reticulară, temperatură maximă admisă pe conductor,
în condiţii normale de exploatare 90oC, fără armătură:
- tip N2XH (simbol DIN VDE 0276-604 şi SR HD 604S1)
- tip C2XH (simbol echivalent, fabricat în ţară)
- şi cu armătură, conductor concentric realizat din vergele din cupru şi bandă
din cupru înfăşurată elicoidal ţine loc de ecran şi poate fi utilizat pentru
conductorul neutru sau cel de protecţie
- tip N2XCH (simbol DIN VDE 0276-604)
4.1.1. Conductoare pentru instalaţii fixe cu emisie redusă de gaze
toxice şi fum.
Exemple de tipuri de conductoare:
- conductor de energie, Uo/U = 450/750 V, conductor cupru rigid clasa 1 sau 2
(SR EN 60228), fără halogeni (SR EN 50267), degajare scăzută de fum (SR
EN 61034), întârziere la propagarea flăcării (SR EN 60332-1-2):
- tip FH, standard de produs SF 110/2003, temperatură maximă admisă pe
conductor în condiţii normale de explotare 70 oC;
- şi cu conductor cupru flexibil clasa 5:
- tip MHf, standard de produs SF 110/2003- temperatură maximă admisă pe
conductor în condiţii normale de exploatare 70oC;
- tip H07Z-K, standard SR HD 22.9 temperatură maximă admisă pe

conductor în condiţii normale de exploatare 90 oC.

2. Reglementare tehnică "Normativ pentru
proiectarea, executarea, verificarea şi exploatarea
instalaţiilor electrice în zone cu pericol de
explozie" - Indicativ NP 099-04 (revizuire ID 17-
1986)
5. ALEGEREA APARATURII
5.1. Pentru alegerea corectă a aparaturii electrice pentru arii periculoase, trebuie
cunoscute următoarele elemente:
- clasificarea ariei periculoase în zone, (standardul de referinţă este SR EN
60079-10);
- clasa de temperatură sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor;
- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;
- condiţiile locale (temperatura ambiantă şi factorii care pot influenţa negativ

protecţia la explozie).
5.2. În zona 0 pot fi utilizate numai aparatură şi circuite cu securitate intrinsecă de

categoria "ia". Standardul de referinţă este SR EN 50020-2003.
5.3. În zona 1 se poate utiliza aparatură permisă pentru zona 0 precum şi aparatură cu
următoarele tipuri de protecţie:
Standard de referinţă:
Capsulare antideflagrantă"d" SR EN 50018-2003
Aparatură presurizată "p" SR EN 50016-2000
Înglobare în nisip "q" SR EN 50017-1998
Imersiune în ulei "o" EN 50015-1998
Securitate mărită "e" SR EN 50019-2003
Securitate intrinsecă "i" SR EN 50020-2003
Încapsulare "m" SR EN 50028-1995
5.4. În zona 2 se poate utiliza aparatură admisă pentru zonele 0 sau 1 precum şi
aparatură special proiectată pentru zona 2, ca, de exemplu, tipul de protecţie "n".
Standardul de referinţă CEI 60079-15 (a se vedea 4.3.8).
5.7. La instalarea aparaturii de protecţie antideflagrantă trebuie evitată apropierea de
obstacole solide (pereţi, conducte, suporţi de montare, etc.)
Distanţele minime de separare de la flanşa antideflagrantă în funcţie de subgrupa de
aparatură sunt:
- pentru subgrupa IIA 10 mm

- pentru subgrupa IIB 30 mm
- pentru subgrupa IIC 40 mm

5.8. Carcasele aparaturii cu tipul de protecţie "e", care conţin părţi sub tensiune neizolate
trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IP 54, iar cele care conţin părţi sub
tensiune izolate trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IP 44.
Pentru maşini electrice rotative instalate în medii curate şi supravegheate de personal
calificat se admite un grad de protecţie IP 20 (cu excepţia cutiilor de borne).
5.9. Suplimentar faţă de prevederile de mai sus, la instalarea aparaturii în arii periculoase
trebuie respectate şi instrucţiunile sau recomandările fabricantului aparaturii.
6. PROTECŢIA ELECTRICĂ
6.1. Protecţii necesare
6.1.1. Circuitele şi echipamentele electrice situate în zone cu pericol de explozie,
exceptându-le pe cele cu securitate intrinsecă, trebuie prevăzute cu următoarele protecţii:
- protecţie la suprasarcină;
- protecţie la scurtcircuit;
- protecţie la defecte de punere la pământ;
- protecţie contra reanclanşării automate în caz de defect.
6.1.2. Protecţia la suprasarcină va fi temporizată funcţie de curent, iar cea de scurtcircuit

va acţiona instantaneu.
Protecţia la defecte de punere la pământ va acţiona temporizat sau instantaneu funcţie
de modul de tratare a neutrului reţelei de alimentare
6.2. Protecţia motoarelor electrice

6.2.1. Pe lângă protecţiile de la 6.1., la motoarele electrice mai trebuie prevăzute:
- protecţia la scăderea tensiunii de alimentare sub limitele admise.
Fac excepţie motoarele pentru care se prevede reaccelerarea în urma golurilor
de tensiune de scurtă durată, în vederea continuării fără întrerupere a
procesului tehnologic.
- protecţia contra rămânerii în două faze, la motoarele de joasă tensiune.

La realizarea protecţiei prin relee a motoarelor electrice de medie tensiune se
vor respecta prevederile normativului PE 501.
6.2.2. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină a motoarelor electrice pot fi de tipul:

a) dispozitive care asigură protecţia de bază la suprasarcină cum sunt releele
termice de protecţie temporizate, dependente de curent, reglate pentru curentul
nominal al motorului; acestea trebuie să acţioneze în 2 ore sau mai puţin la un
curent de 1,20 din curentul reglat şi să nu acţioneze înainte de 2 ore la un
curent de 1,05 din curentul reglat.

În reţelele de joasă tensiune trebuie prevăzute relee pe toate fazele. În reţelele
de medie tensiune cu neutrul izolat sau legat la pământ prin bobină de
stingere, se admite montarea releelor numai pe două faze.
b) dispozitive care asigură o protecţie preventivă la suprasarcină, cum sunt:
- detectoarele de temperatură înglobate în înfăşurări, pentru supravegherea
directă a temperaturii în motor; (termistoare);
- alte dispozitive care asigură, în mod similar cu cele de mai sus, protecţia
contra supraîncălzirilor inadmisibile.
6.2.4. Indiferent de modul de comandă/control al motorului, trebuie prevăzut un dispozitiv

de oprire local.
6.2.6. Protecţia termică a motoarelor electrice cu rotorul în scurtcircuit şi tip de protecţie
cu siguranţă mărită "e" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
tt) Dispozitivele de protecţie temporizate, dependente de curent, cu
caracteristică de timp inversă, trebuie să deconecteze motorul blocat în timpul
t(E) indicat pe eticheta motorului.
Curbele caracteristice timp-curent ale dispozitivelor de protecţie trebuie să fie
afişate vizibil la locul de instalare. Acestea trebuie să indice timpii de
declanşare la solicitare trifazată, plecând de la starea rece, pentru o
temperatură ambiantă de 20▫C şi curenţi de 3 până la 8 ori curentul reglat.
uu) Detectoarelede temperatură, înglobate în înfăşurări, sunt permise pentru a
controla temperatura limită a motorului numai dacă acest lucru este specificat
în documentaţia motorului.
6.2.8. Motoarele în execuţie antideflagrantă alimentate la frecvenţă şi tensiune variabile
printr-un convertizor trebuie să îndeplinească una din următoarele cerinţe:
a) cerinţa de la 6.2.6;
b) să fie prevăzute cu detectoare de temperatură înglobate în înfăşurări,
pentru controlul direct al temperaturii, care, împreună cu releul de protecţie
asociat, să comande deconectarea.
6.3. Protecţia transformatoarelor

6.3.1. Transformatoarele trebuie prevăzute cu următoarele protecţii:
- protecţie contra scurtcircuitelor pe partea primară;
- protecţie contra defectelor de punere la pământ sau a curenţilor reziduali;
- protecţie contra suprasarcinii pe partea secundară.
Protecţiile trebuie astfel alese încât să se asigure selectivitatea.

6.3.2. Transformatoarele care au indicatoare de lichid trebuie astfel montate încât nivelul
lichidului să fie vizibil.

6.3.3. La întocmirea şi calculul protecţiilor pentru transformatoarele de medie tensiune pe
partea primară se vor respecta prevederile normativului PE 501.
6.4. Protecţia condensatoarelor

6.4.1. Condensatoarele trebuie prevăzute cu protecţie la scurtcircuit cu acţiune
instantanee.
6.4.2. Bateriile de condensatoare trebuie prevăzute cu posibilitatea de deconectare
manuală prin întreruptor sau contactor.
6.4.3. Condensatoarele care rămân în legătură cu zona 1 chiar şi după declanşarea
circuitelor electrice trebuie să aibă, independent de locul amplasării - în interiorul zonei 1
sau în exteriorul zonei cu pericol de explozie - un dispozitiv de descărcare. Acest
dispozitiv trebuie să producă descărcarea într-un interval de 5 secunde la o energie
remanentă de
- 0,2 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa de explozie IIA
- 0,06 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa IIB
- 0,02 mJ la instalaţiile electrice din subgrupa IIC
Această condiţie se consideră îndeplinită pentru condensatoarele construite într-un mod

de protecţie conform par. 5.3.
6.5. Protecţia echipamentelor şi sistemelor de încălzire

6.5.1. Pentru echipamentele şi sistemele de încălzire prin rezistenţă trebuie luate măsuri
suplimentare de protecţie, în scopul limitării temperaturii maxime de suprafaţă.
Dispozitivul de protecţie trebuie să conducă la deconectarea sistemului de încălzire şi să
fie de tipul cu reconectare manuală.
6.5.2. Trebuie luate, de asemenea, măsuri de limitare a încălzirilor datorate curenţilor de
scurgere la pământ anormali sau a defectelor de punere la pământ.
În acest scop, intr-un sistem tip TT sau TN trebuie instalate relee de protecţie la curent
rezidual (RCD) cu un curent rezidual de max 300 mA (se recomandă I(delta n) <= 30 mA)
care să deconecteze la un timp de max. 5 sec. la I(delta n) şi sub 0,15 sec la 5I(delta n),
I(delta n) fiind curentul diferenţial rezidual nominal al releului.
În sistemele IT trebuie utilizat un dispozitiv de control al rezistenţei de încălzire, care să
semnalizeze scăderea rezistenţei de izolaţie sub valoarea de 50 ohm/volt.
În cazul în care sistemul de încălzire prin rezistenţă este protejat prin instalarea într-o
aparatură electrică, nu este necesară protecţia la curent rezidual sau la defectele de
punere la pământ, (de exemplu, rezistenţele anticondens din carcasa unui motor electric).
6.5.3. Circuitele sistemelor de însoţire electrică a conductelor sau echipamentelor
tehnologice cu cabluri de încălzire trebuie protejate:
- contra scurtcircuitelor prin întreruptoare automate bipolare având protecţie

atât pe fază cât şi pe conductorul neutru;
- contra curenţilor de scurgere la pământ anormali prin relee de protecţie la

curent rezidual conform 6.5.2.
Cablurile de însoţire electrică trebuie să aibă un înveliş metalic legat la pământ.
6.6. Protecţia circuitelor de iluminat

6.6.1. Circuitele monofazate la care sunt racordate corpuri de iluminat amplasate în arii
periculoase trebuie protejate prin siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate, atât pe
fază cât şi pe conductorul neutru.
7. DECONECTAREA ÎN CAZ DE URGENŢĂ ŞI SEPARAREA ELECTRICĂ

7.1. Este necesar să se prevadă posibilitatea ca instalaţiile electrice dintr-o arie
periculoasă să fie deconectate manual în caz de urgenţă (incendiu, explozie, avarie
tehnologică, etc.). Standardele de referinţă sunt SR EN 418 şi SR CEI 60364-4-46.
Punctul de deconectare trebuie amplasat în afara ariei periculoase.
Dispozitivul de deconectare trebuie să fie uşor de recunoscut, amplasat într-o zonă de
acces.
Întreruptorul comandat de butonul de avarie trebuie să întrerupă toate conductoarele
active, inclusiv conductorul neutru.

7.2. Trebuie prevăzută posibilitatea ca fiecare circuit sau grup de circuite să fie separate
de restul instalaţiei electrice, pentru a se asigura securitatea personalului care intervine
pentru întreţinere sau reparaţii.
Un aparat folosit pentru funcţia de separare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- întreruperea să se facă pe toate conductoarele active, inclusiv conductorul
neutru;
- să poată fi blocat sau zăvorât în poziţia "deschis", în scopul evitării unei

închideri neintenţionate, având un indicator ce indică poziţia contactelor pentru
aparatele cu separare aparentă.
8.1.2. În zone cu pericol de explozie se pot folosi:
- cabluri în execuţie omologată pentru zona respectivă;
- conductoare izolate montate în conducte de protecţie;
- bare capsulate cu un tip de protecţie antiex. Standardul de referinţă este SR

EN 50014.
Este permisă şi folosirea cablurilor cu conductoare de aluminiu, dar cu secţiunea minimă

de 16 mm2 şi cu conexiuni corespunzătoare pentru aluminiu, cu excepţia utilizării lor în
instalaţii cu securitate intrinsecă.
8.1.3. Secţiunea minimă a cablurilor trebuie să fie:
- 1,5 mm2 pentru cabluri de energie
- 1 mm2 pentru cabluri de comandă-control-semnalizare
- 1,5 mm2 pentru cabluri folosite în circuitele transformatoarelor de curent
- 0,5 mm diametru pentru cabluri de telemecanică sau telecomunicaţii

utilizate în încăperi închise şi 0,8 mm diametru pentru aceleaşi tipuri de cabluri
utilizate în instalaţii exterioare.
Secţiunea minimă a conductoarelor de aluminiu izolate, protejate în conducte de protecţie

trebuie să fie 4 mm2.
8.4. Pozarea cablurilor

8.4.1. De regulă, pozarea cablurilor trebuie făcută aparent pe suprafeţele pereţilor clădirii
sau pe construcţiile metalice.
Cablurile pozate aparent trebuie alese de tipul cu întârziere la propagarea flăcării
(standardul de referinţă pentru încercări este SR CEI 60332-1).
8.4.4. La trecerile cablurilor prin pereţi şi planşee se pot folosi ţevi de trecere, presetupe
sau cutii de nisip. Etanşările vor fi executate conform prevederilor normativului P 118 şi

Anexei la acesta, indicativ MP-008.
8.4.5. Trebuie evitată, pe cât posibil, străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie pentru
trecerea canalizaţiilor de cabluri sau conducte.
Aceasta este permisă numai în cazuri de strictă necesitate şi cu respectarea prevederilor
din P 118.
8.4.11. În zonele cu vapori şi gaze mai grele decât aerul, canalele de cabluri trebuie
umplute cu nisip şi acoperite cu dale de beton (rosturile dintre acestea se vor etanşa cu
bitum sau alt material).
Se recomandă pozarea cablurilor pe un singur rând pe fundul canalului, la o distanţă între
cabluri de minimum 100 mm. Cablurile se pot poza şi pe mai multe rânduri dacă sunt
separate prin cărămidă şi nisip, iar distanţa dintre rânduri este de minimum 150 mm.
În zonele cu vapori şi gaze mai uşoare decât aerul nu este necesară umplerea canalelor
cu nisip.
Nu este permisă pozarea cablurilor în canale în zonele unde pot apărea scurgeri de
lichide cu temperatură ridicată sau solvenţi, care pot afecta mantaua cablurilor.
8.4.13. Pozarea cablurilor în pământ trebuie să respecte prevederile normativului PE 107.
8.6. Montarea conductelor de protecţie

8.6.1. Este interzisă aşezarea conductelor pe suprafaţa pardoselii. Este admisă pozarea
conductelor în pardoseli betonate, dacă acestea sunt acoperite cu un strat de minimum
20 mm de beton.
Nu este permisă pozarea în pardoseli a conductelor de protecţie mai mici de 3/4''.
8.6.2. În încăperile foarte umede şi cu mediu puternic coroziv, conductele nu trebuie
aşezate direct pe suprafeţele portante. Distanţele minime între conducte şi pereţi sau
tavane trebuie să fie:
- pentru conducte cu diametrul până la 1'' - de două ori diametrul conductei

respective;
- pentru conducte cu diametrul mai mare de 1'' - diametrul conductei

respective.
8.6.3. Trebuie prevăzute legături de fixare rigidă a conductelor de protecţie, care să nu

permită deplasarea acestora faţă de construcţia de susţinere.
8.6.4. Conductele de protecţie montate aparent trebuie fixate astfel:
- la maximum 800 mm faţă de motoare sau aparate locale;
- la maximum 300 mm faţă de corpuri de iluminat, cutii de derivaţie sau

fitinguri.
8.6.5. La trecerea conductelor prin pereţi sau planşee trebuie respectate prevederile
normativului P 118 şi MP-008.

9. PRESCRIPŢII DE INSTALARE ŞI PUNERE ÎN FUNCŢIUNE PENTRU APARATURA
PRESURIZATĂ "P"
9.1. Condiţii tehnice pentru conducte
9.1.2. Conductele trebuie să reziste la 1,5 ori suprapresiunea maximă specificată de
furnizorul aparaturii presurizate sau la suprapresiunea maximă a sursei de presurizare.
9.1.3. Intrarea gazului de protecţie în conducta de alimentare trebuie să se facă în afara
ariei periculoase. Face excepţie cazul în care gazul este furnizat în butelii.
9.1.4. Orificiile de ieşire a gazului de pe conductele de evacuare să fie într-o arie
nepericuloasă.
Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie instalate bariere contra scânteilor şi particulelor
incendive.
9.1.5. Este obligatorie instalarea barierelor contra scânteilor şi particulelor incendive.
9.2. Măsuri în cazul defectării presurizării

9.2.1. În cazul defectării presurizării, este necesară alarmarea şi luarea de măsuri pentru
menţinerea siguranţei sistemului.
9.2.3. În zona 1, dacă aparatura este corespunzătoare zonei 2 fără presurizare, este
necesară alarmarea, în vederea luării de măsuri pentru repararea defecţiunii; dacă
aparatura este necorespunzătoare pentru zona 2 fără presurizare, alarma trebuie urmată
de deconectare automată.
10. REALIZAREA ÎNCĂPERILOR PRESURIZATE
Prevederile de mai jos se referă la încăperi situate în arii periculoase, în care pătrunderea
gazelor sau vaporilor inflamabili este prevenită prin menţinerea în interiorul acestora a
unui gaz de protecţie la o presiune mai mare decât cea atmosferică.
Se presupune inexistenţa în aceste încăperi a unor surse interne de degajare de gaze
sau vapori inflamabili.
Atmosfera din interiorul unei camere care parţial este situată într-o zonă periculoasă, dar
ale cărei deschideri duc către zone nepericuloase, se consideră nepericuloasă.
Standardul de referinţă privind principiile de construcţie a camerelor, precum şi a
sistemului de conducte de gaz de protecţie este SR CEI 60079-13.
10.2. Măsuri de prevenire a riscului exploziilor

10.2.2. O atmosferă este considerată nepericuloasă atunci când în orice punct din
cameră, incinte şi conducte asociate, concentraţia gazelor sau vaporilor inflamabili este
sub 25% din LEL (limita inferioară de explozie).
10.2.7. Alarma trebuie să fie amplasată acolo unde poate fi percepută imediat de
personalul de supraveghere.

11. PRESCRIPŢII DE INSTALARE PENTRU TIPUL DE PROTECŢIE "I" - SECURITATE
INTRINSECĂ
Prin modul de instalare a circuitelor cu securitate intrinsecă, trebuie să se urmărească
menţinerea separării faţă de alte circuite.
11.1. Instalaţii pentru zonele 1 şi 2
11.1.1. Standardul de referinţă privind aparatura cu securitate intrinsecă şi părţile cu
securitate intrinsecă ale aparaturii asociate, instalate în zonele 1 sau 2, este SR EN
50020.
11.1.2. Se recomandă ca aparatura asociată să fie amplasată în afara ariei periculoase
sau, dacă acest lucru nu este posibil din motive practice, să aibă o protecţie antiexplozivă
corespunzătoare.
11.1.3. Tensiunea de alimentare a aparaturii electrice asociate nu trebuie să fie mai mare
decât tensiunea înscrisă pe eticheta acesteia, iar curentul de scurtcircuit prezumat al
sursei de alimentare nu trebuie să fie mai mare de 1500 A.
11.1.4. Diametrul conductoarelor individuale din locurile cu pericol de explozie trebuie să
fie de minimum 0,1 mm.
11.1.5. Ecranul cablurilor trebuie legat la pământ la capătul din zona nepericuloasă.
11.1.7. La instalarea cablurilor ce conţin circuite cu securitate intrinsecă trebuie
respectată una din următoarele condiţii:
- să fie protejate împotriva riscului de deteriorare mecanică;
- să fie armate, ecranate sau cu înveliş metalic;
- să fie separate de cablurile conţinând circuite fără securitate intrinsecă.
Grupa aparaturii cu circuite cu securitate intrinsecă este aceeaşi cu cea similară grupării
celei mai restrictive în ceea ce priveşte utilizarea, pentru orice exemplar de aparatură
electrică ce formează circuitul respectiv (de exemplu un circuit cu aparatura IIB şi IIC va fi
de grupa IIB).

11.2. Instalaţii pentru zona 0
11.2.2. Standardul de referinţă pentru aparatura cu securitate intrinsecă şi aparatura
asociată, instalate în zona 0 este SR EN 50020, categoria "ia". Se recomandă utilizarea
aparaturii asociate cu separare galvanică între circuitele cu şi fără securitate intrinsecă.
11.2.3. Aparatura asociată fără separare galvanică se poate utiliza numai în schema de
legare la pământ de tip TN-S în conformitate cu 11.1.17., iar aparatura trebuie alimentată
de la reţea printr-un transformator de separaţie, protejat pe primar prin siguranţe fuzibile
cu capacitate de rupere corespunzătoare.
Toate componentele circuitului (aparatura simplă, aparatura cu siguranţă intrinsecă,
cablurile) trebuie să fie de categoria "ia".
11.2.4. Atunci când este necesară legarea la pământ din motive funcţionale, aceasta
trebuie făcută în afara zonei 0, dar cât mai aproape de aparatura din zona 0.
11.2.5. În cazul în care aparatura instalată în zona 0 poate fi periclitată de diferenţe de
potenţial ce pot apărea ca urmare a descărcărilor atmosferice, trebuie instalat un
dispozitiv de protecţie la supratensiuni între fiecare conductor nelegat la pământ şi
structura locală învecinată, la maximum 1 m de intrarea în zona 0. Conductorul de
conexiune trebuie să aibă o secţiune de minimum 4 mm 2 cupru.
Dispozitivul de protecţie la supratensiuni trebuie să suporte un curent de descărcare de
vârf de minimum 10 kA (impuls de 8/20 µs, de 10 ori), iar tensiunea de amorsare trebuie
determinată pentru fiecare instalaţie în parte.
12. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SCÂNTEILOR INCENDIARE

12.1. Protecţia împotriva curenţilor de punere la pământ
12.1.1. Într-o arie periculoasă, reţeaua TN, în care neutrul este legat direct la pământ,
trebuie să fie de tipul TN-S (conductorul neutru N şi conductorul de protecţie PE trebuie
să fie separate).
Sensibilitatea dispozitivelor de protecţie la curenţi reziduali trebuie să fie mai mică de 500
mA.
12.1.2. Într-o reţea TT, în care neutrul este legat direct la pământ, iar priza de pământ a
reţelei este diferită de priza de pământ pentru mase şi elemente conductive este
necesară protecţia la curenţi reziduali cu dispozitive tip RCD a receptoarelor electrice.
12.1.3. În reţeaua de tip IT de joasă tensiune, în care neutrul este izolat sau legat la
pământ printr-o impedanţă, iar priza de pământ pentru mase este conectată cu priza de
pământ a reţelei, trebuie prevăzut un dispozitiv de control permanent al izolaţiei, pentru a
semnaliza primul defect de izolaţie; semnalizarea trebuie urmată imediat de măsuri de
depistare şi izolare a defectului.
Dacă priza de pământ pentru mase este diferită de priza de pământ a reţelei este
necesar, în plus, un dispozitiv de protecţie la curenţi reziduali, amplasat pe intrarea
tabloului de distribuţie.
În reţeaua de tip IT de medie tensiune, în care neutrul este izolat sau legat la pământ

printr-o bobină de stingere, sunt necesare următoarele măsuri:
- controlul permanent al rezistenţei de izolaţie şi semnalizarea optică şi
eventual şi acustică a primei puneri la pământ;
- deconectarea netemporizată a receptoarelor electrice situate în zona 1 şi

deconectarea temporizată a celor situate în zona 2, la prima punere la pământ.
Dacă neutrul reţelei IT de medie tensiune este legat la pământ printr-o rezistenţă, primul
defect de punere la pământ trebuie să conducă la deconectarea netemporizată a
receptoarelor electrice.
12.2. Electricitatea statică

12.2.3. Principalele procese, operaţii, activităţi, fenomene etc., pe parcursul cărora pot să
apară încărcări electrostatice sunt:
 încărcarea şi/sau descărcarea lichidelor combustibile aflate la presiune
atmosferică în/din rezervoare (cisterne);
 vehicularea lichidelor combustibile sau a solvenţilor, cu viteze relativ mari,

prin elemente sau porţiuni de conducte;
 pulverizarea unor produse combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea

principiului lui Bernoulli;
 amestecarea, prin centrifugare cu viteze relativ mari, în vase, recipiente

etc., a unor produse combustibile lichide;
 procese de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile;
 transportul pneumatic prin conducte, a produselor pulverulente;
 procese tehnologice pentru cauciucat ţesături;
 utilizarea indicatoarelor de nivel, de tip plutitor, pentru măsurarea nivelului

produselor lichide combustibile şi/sau inflamabile, dacă acestea nu sunt legate la
pământ;
 spălarea cu jet pulverizat de apă şi/sau abur supraîncălzit a cazanelor,

rezervoarelor, cisternelor sau a altor recipiente, care au conţinut produse volatile şi
care mai pot conţine vapori ai acestor produse;
 operaţii de omogenizare în rezervoare a produselor combustibile prin

agitare cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;
 pulverizarea electrostatică utilizând vopseluri, pulberi etc.;
 procese de fabricaţie a firelor şi fibrelor în industria textilă;
 filtrarea aerului sau a altor gaze, impurificate cu pulberi metalice, pulberi

(prafuri) agricole etc.;
 procese locale şi generale de ventilare, aerisire, desprăfuire etc.;
12.2.4. Măsurile de protecţie contra electricităţii statice trebuie să ţină seama de

caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a operatorilor. Soluţiile
cele mai eficiente sunt:
 îndepărtarea sarcinilor electrice prin legarea la pământ a utilajelor,
conductelor şi rezervoarelor la care pot să apară încărcări cu electricitate statică;
 umidificarea atmosferei (se recomandă acolo unde procesul tehnologic

permite acest lucru). Pentru a împiedica formarea sarcinilor electrostatice se
recomandă ca umiditatea relativă a aerului să fie de peste 70%;
 creşterea conductivităţii suprafeţei materialelor;
 purificarea gazelor de particulele lichide şi solide suspensie;
 purificarea lichidelor care conţin particule coloidale;
 ionizarea aerului şi a mediului, în special în interiorul utilajelor,

rezervoarelor, mijloacelor închise de transport, etc. pentru creşterea conductivităţii
acestuia;
 folosirea de pardoseli cu conductivitate electrică mărită;
 interzicerea încărcării unui produs cu temperatura de inflamabilitate ridicată,

cum ar fi petrolul lampant, până când nu s-au scurs resturile de lichide din
autocisternă.

12.2.13. Conductele montate pe estacade trebuie să fie legate la instalaţia de legare la
pământ la capetele estacadei şi, de asemenea, la fiecare 200-300 m. Rezistenţa prizei de
legare la pământ, când este folosită numai pentru descărcarea electricităţii statice,
trebuie să fie de maxim 100 ohm.
12.2.16. Mantalele rezervoarelor metalice trebuie legate la pământ conform normativului
I7- 2011. În afară de aceasta, rezervoarele trebuie legate pe drumul cel mai scurt între ele
şi cu părţile metalice de pe sol sau subterane, cu conductele metalice sau cu instalaţiile
de paratrăsnet ale construcţiilor vecine care se află în jurul rezervorului pe o distanţă de
30 m.
12.2.23. Dacă furtunurile au o armătură electrică continuă este necesar ca aceasta să fie
legată la masa conductelor.
12.2.28. În locurile cu pericol de explozie nu se admite folosirea transmisiilor cu curele
plane. Benzile transportoare din materiale obişnuite cu conductibilitate electrică redusă
sunt admise numai dacă sunt în execuţie antistatică omologată.
12.2.29. Se admite utilizarea curelelor trapezoidale în locurile cu pericol de explozie
numai cu condiţia ca acestea să fie în execuţie antistatică omologată.
12.2.31. Toate maşinile de acţionare care nu sunt amplasate pe o placă comună cu
unităţile lor de acţionare trebuie legate la pământ.
12.2.32. Toate instalaţiile producătoare de abur şi maşinile de acţionare cu abur, cum
sunt turbinele şi maşinile cu abur, trebuie legate la pământ.
12.3. Protecţia împotriva trăsnetului

12.3.1. Construcţiile şi instalaţiile tehnologice exterioare în care se utilizează, prelucrează
sau depozitează substanţe care pot forma împreună cu aerul amestecuri explozive
trebuie prevăzute cu o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului (IPT) având nivelul de
protecţie întărit I. Proiectarea acesteia se face conform prevederilor normativului I7- 2011.
12.3.3. Toate rezervoarele, cu excepţia celor subterane care au asigurată o bună legătură
la pământ prin ele însele sau prin conductele lor metalice, se leagă sigur la pământ.
Numărul legăturilor la pământ se stabileşte în funcţie de diametrul rezervorului sau de
lungimea acestuia şi este dat în tabelul 12.1.
Tabel 12.1
┌─────────────────────────────────┬─────┬───────────┬────────────┬────────────┐
│ Diametrul │ │ │ │ │
│ rezervorului - d (m) │d < 2│2 <= d < 10│10 <= d < 20│20 <= d < 40│
├──────────────────────────────────┼─────┼───────────┼────────────┼────────────┤
│ Numărul de legături la priza de │ 1 │2 la 180▫*)│ 3 la 120▫ │ 4 la 90▫ │
│ pământ │ │ │ │ │
└──────────────────────────────────┴─────┴───────────┴────────────┴────────────┘
*) Unghiul format de două legături consecutive este o recomandare.

Rezervoarele cu capac nemetalic sau parţial metalic precum şi rezervoarele care nu
îndeplinesc condiţiile de care permit să fie considerate autoprotejate se prevăd cu o IPT.

12.3.4. Gazometrele prevăzute cu ţevi de aerisire se protejează împotriva trăsnetului prin
IPT independente care, în afară de condiţiile prevăzute în I7-2011, cap. 2, trebuie să
îndeplinească suplimentar şi următoarele condiţii:
- suporturile dispozitivului de captare trebuie să fie amplasate la cel puţin 5 m
distanţă faţă de zonele încadrate în categoria de pericol de explozie 0 şi 1 şi la
cel puţin 3,5 m faţă de mantaua gazometrului;
- vârfurile elementelor de captare trebuie să depăşească cu min. 3 m capătul

superior al ţevii de aerisire (zona de încadrare 1 de pericol de explozie).
12.4.5. Legătura de echipotenţializare constituie o măsură foarte importantă de reducere

a riscurilor de incendii şi explozii precum şi a riscurilor de electrocutare în interiorul
spaţiului de protejat.
Secţiunea minimă a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotenţializare, exterioare
structurii, şi care pot fi folosite şi drept dispozitive de captare, trebuie să fie de 35 mm 2
pentru conductoare de Cu sau de 100 mm2 pentru conductoare din oţel.
Secţiunea minimă a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotenţializare, prin care
se scurge o parte substanţială din curentul de trăsnet, care pot fi folosite şi drept
dispozitive de coborâre este de 16 mm 2 pentru conductoare de Cu sau de 50 mm 2 pentru
conductoare din oţel.
Conductoarele de echipotenţializare care conectează instalaţii metalice interioare
structurii, şi prin care se scurge o parte nesemnificativă a curentului de trăsnet, pot avea
secţiunile de 6 mm2 pentru cupru Cu sau 16 mm2 pentru oţel.
12.5. Protecţia catodică

12.5.2. Este interzisă utilizarea staţiilor de protecţie catodică cu redresor pentru protecţia
anticorozivă a suprafeţei interioare a rezervoarelor, fiind admisă numai protecţia catodică
cu anozi reactivi metalici.
12.5.4. În zona 0 se interzice folosirea protecţiei catodice, cu excepţia cazurilor în care
anumite elemente metalice sunt în mod special proiectate pentru acest tip de aplicaţie.
12.5.6. Fiecare circuit electric care intră într-o arie periculoasă trebuie prevăzut cu un
întreruptor bipolar şi lampă de semnalizare.
12.5.7. Fiecare zonă tehnologică trebuie să aibă un punct de întrerupere unic pentru
instalaţia de protecţie catodică.
12.5.10. Înaintea oricărei întreruperi a continuităţii electrice la o construcţie metalică,
conductă, instalaţie sau pe un echipament asociat, protejate catodic, se va face o
scurtcircuitare electrică cu un cablu de cupru cu secţiunea minimă de 50 mm 2 legat de
ambele părţi ale întreruperii şi care trebuie să rămână conectat până la terminarea
reparaţiei şi restabilirea continuităţii electrice.
Pentru întreruperile de scurtă durată se va folosi un întrerupător mobil în execuţie
antiexplozivă.

PARTEA II
INSTALAŢII ELECTRICE ÎN ARII PERICULOASE CU PRAF COMBUSTIBIL
17. APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ARII PERICULOASE CU PRAF

COMBUSTIBIL
17.1. Condiţii tehnice pentru aparatură
17.1.1. Apariţia unei zone 20 (amestec exploziv de praf/aer prezent continuu în exteriorul
spaţiului limitat pentru praf) este, din punct de vedere practic de neacceptat şi trebuie
prevenită printr-o întreţinere corespunzătoare a curăţeniei.
17.1.2. Pentru a evita riscurile de aprindere a prafului combustibil este necesar ca:
- temperatura suprafeţei aparaturii pe care se depune praf sau care poate fi

în contact cu norul de praf să fie sub limitele specificate la 17.2;
- toate părţile electrice care produc scântei sau au o temperatură mai mare
decât cea de aprindere a prafului să fie închise într-o capsulare care împiedică
pătrunderea prafului sau
- să aibă circuite cu energie limitată pentru a evita aprinderea prafului

combustibil.
17.1.3. Pentru capsulări s-au adoptat două niveluri de eficienţă a etanşeităţii la prafuri:
- capsulări protejate împotriva prafurilor;
- capsulări total protejate împotriva prafurilor.
Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească aceste capsulări se definesc în

conformitate cu două practici denumite A şi B. Standardele de referinţă care descriu
practicile sunt SR CEI 61241-1-1 şi SR CEI 61241-1-2. Cele două practici conduc la un
nivel de protecţie echivalent.
17.2. Temperatura maximă de suprafaţă a capsulării
17.2.1. Temperatura maximă de suprafaţă admisă pentru aparatura amplasată în arii
periculoase cu praf combustibil se determină prin reducerea cu o marjă de securitate a
temperaturii maxime de aprindere a norilor şi straturilor de praf respectiv care nu
depăşesc 5 mm sau 12,5 mm. Standardul de referinţă pentru metode de încercare este
SR CEI 61241-1-1.
Temperatura maximă de suprafaţă a aparaturii de folosit va fi cea mai mică dintre valorile
de la 17.2.2 şi 17.2.3 pentru practica A şi 17.2.2 şi 17.2.4 pentru practica B.
17.2.2. În prezenţa norilor de praf, temperatura maximă de suprafaţă a aparaturii nu
trebuie să depăşească două treimi din temperatura de aprindere a norului de praf:
T(max) = 2/3 ▪ T(nor praf)

17.2.3. Aparatura conform practicii A, pentru straturi de praf care nu depăşesc 5 mm
grosime, trebuie să aibă o temperatură maximă de suprafaţă inferioară cu 758▫K
temperaturii minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
T(max) = T(5 mm) - 75▫K
17.2.4. Aparatura conform practicii B, pentru straturi de praf care nu depăşesc 12,5 mm
grosime, trebuie să aibă o temperatură maximă de suprafaţă inferioară cu 25▫K
temperaturii minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
T(max) = T(12,5 mm) - 25▫K
17.2.5. Marcarea aparaturii ce poate fi folosită în arii periculoase cu praf combustibil
trebuie să cuprindă următoarele elemente:
- numele constructorului;
- tipul;
- seria;
- accesorii, conexiuni;
- marcarea normală, prevăzută prin normele de construcţie ale aparaturii

electrice;
- marcarea suplimentară, conform practicilor A şi B după care a fost încercată

aparatura.
Simbolurile folosite sunt:

- DIP pentru protecţia împotriva aprinderii prafurilor;
- A sau B pentru practica A sau B;
- 21 sau 22 pentru indicarea zonei în care poate fi utilizată aparatura;
- T(A) pentru temperatura maximă de suprafaţă.
Exemplu de marcare completă pentru practica A (pentru practica B marcarea este

similară).
Motor electric pentru zona 21
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Firma ABC - S.A. Tip M2BA 315 S │
│Seria Nr. 45678 │
│DIP O.N. 75/5461*) │
│DIP A21 T(A)200▫C [sau T(A)▪T(3)] │
│IP 65 │
│ │
│ V Hz Kw rot/min A cos fi I(p)/I(n) t(E)/S│
│380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────┘
*) O.N. reprezintă laboratorul de încercări autorizat (organism notificat) care a emis

certificatul de conformitate.
Motor electric pentru zona 22
┌───────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Firma ABC - S.A. Tip M2BB 315 S │
│Seria Nr. 12345 │
│ │
│DIP A22 T(A)200▫C [sau T(A)▪T(3)] │
│IP 54 │
│ │
│ V Hz Kw rot/min A cos fi I(p)/I(n) t(E)/S│
│380D 50 132 1487 163 0,86 6,9 15 │
└───────────────────────────────────────────────────────────────────┘
17.3. Alegerea aparaturii

17.3.1. În zona 0 este permis a se instala numai aparatură cu modul de protecţie "i" -
securitate intrinsecă, de categoria "i(a)", grupa II, având contactele electrice din zona cu
praf protejate în capsulări cu gradul de protecţie IP 65. Standardul de referinţă este SR
EN 50020.
17.3.2. În zona 21 este permis a se instala aparatură cu următoarele tipuri de protecţie.
a) aparatură protejată împotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 21 (IP6X) sau
DIP B 21;
vv)echipamente şi circuite cu modul de protecţie "i" - securitate intrinsecă, în
conformitate cu condiţiile de la 17.3.1;
ww) aparatură presurizată "p". Standardul de referinţă este SR EN 50016;
xx) alt tip de aparatură omologată special pentru utilizare în zona 21.
17.3.3. În zona 22 este permis a se instala:
a) aparatură pentru zona 21;
yy)aparatură protejată împotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 22 (IP5X) sau
DIP B 22 (numai pentru zona 22 cu praf neconductiv);
Temperatura de suprafaţă a capsulărilor instalate atât în zona 21 cât şi în zona 22 trebuie
să aibă valoarea cea mai mică rezultată conform 17.2.
17.3.4. Aparatura electrică pentru arii periculoase cu gaze şi vapori inflamabili nu este, în
mod necesar corespunzătoare pentru utilizarea în arii periculoase cu praf combustibil.
Aceasta trebuie să prezinte un grad de protecţie mecanică IP5X sau IP6X, după caz,
pentru a împiedica pătrunderea prafului şi să fie conforme cu standardul corespunzător
de aparatură.
Aparatura cu tipul de protecţie "m" - încapsulare este corespunzătoare pentru folosirea în
arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera explozivă
sunt închise într-un compound etanş la praf.

17.4. Canalizaţii electrice
17.4.1. În arii periculoase cu praf combustibil se pot utiliza:
a) cabluri de cupru şi aluminiu etanşe la praf, ca, de exemplu:

o cabluri cu izolaţie termoplastică sau elastomerică, armate sau
nearmate, cu înveliş din PVC, neopren sau alt material similar;
o cabluri în manta de aluminiu cu sau fără armătură;
o cabluri cu izolaţie minerală cu înveliş metalic.
Pentru cablurile cu conductoare de cupru secţiunea minimă trebuie să fie 1,5 mm 2, iar
pentru cabluri cu conductoare de aluminiu de 16 mm 2.
b) conductoare din cupru protejate în conducte metalice sau din material
plastic, etanşe la praf.
Sistemul de conducte trebuie verificat la o presiune de 0,5 bar.
17.4.2. Etanşarea intrărilor de cablu trebuie să fie asigurată prin unul din următoarele
mijloace:
- inel de etanşare din material elastomeric;
- inel de etanşare metalic (pentru cabluri cu manta metalică);
- presgarnituri adecvate;
- un compound.
17.4.3. Intrarea conductei de protecţie în capsulare se poate face prin înfiletare în găuri
cu filet sau prin blocare în găuri simple.
17.4.4. Intrările de cablu sau conducte de protecţie trebuie astfel alese şi montate încât
să nu modifice caracteristicile tipului de protecţie al aparaturii.
Toate intrările de cablu neutilizate trebuie obturate printr-un sistem de etanşare
corespunzător tipului de protecţie al aparaturii.
17.4.5. Cutiile de derivaţie şi fitingurile trebuie să aibă gradul de protecţie mecanică
minimum IP6X pentru zonele 20 şi 21 şi IP5X pentru zona 22.
În zonele cu praf conductiv acestea trebuie să fie de tipul "protejat contra aprinderii
prafului", cu un grad de protecţie mecanică IP6X.
17.4.6. Traseele de cabluri trebuie astfel alese încât să prevină depunerea prafului pe
acestea, să asigure o circulaţie corespunzătoare a aerului şi posibilitatea curăţirii lor de
praf.
17.4.7. La instalarea cablurilor şi conductelor de protecţie trebuie respectate şi
prevederile corespunzătoare de la 8.4 şi 8.6.

3. Norme tehnice pentru proiectarea, executarea
şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze
naturale, Ordin A.N.R.E. nr. 5/2009
6.8. (1) Intrarea în clădiri a branşamentelor sau a instalaţiilor de utilizare se realizează
suprateran, prin traversarea peretelui exterior al clădirilor; este interzisă intrarea acestora
în pardoseala sau sub pardoseala clădirilor.
(2) În cazuri excepţionale, pentru clădiri la care nu se poate realiza soluţia
supraterană, intrarea branşamentelor sau instalaţiilor de utilizare în clădiri se realizează
prin intermediul unui cămin de aerisire în care se montează robinetul de branşament
şi/sau de incendiu, după caz.
(3) Robinetele montate în cămine sunt cu tija înaltă pentru ca manevrarea să se poată
face de la suprafaţa solului, iar căminele sunt acoperite cu grătare şi au asigurată
evacuarea
permanentă a apelor infiltrate.
(4) Soluţia prevăzută la alin. (2) se permite cu condiţia avizării de către operatorul SD a
tuturor măsurilor suplimentare necesare pentru alimentarea cu gaze naturale în condiţii
de siguranţă, inclusiv montarea în încăperea prin care se face alimentarea cu gaze
naturale a unui detector a gazelor naturale având limita inferioară de detecţie de 2% CH 4
în aer şi care acţionează automat asupra robinetului de închidere (electroventil) a
alimentării cu gaze naturale.
6.9. Este interzisă montarea reţelelor de distribuţie şi instalaţiilor de utilizare a gazelor
naturale, indiferent de modul de pozare:
- în terenuri susceptibile la tasări, alunecări, erodări etc.;
- sub construcţii de orice categorie;
- în tunele şi galerii;
- în canale de orice categorie având comunicaţie directă cu clădiri;
- la nivel inferior fundaţiei clădirilor învecinate, situate la distanţe de până la 2

m;
- sub linii de tramvai sau cale ferată, paralel cu acestea la o distanţă,

măsurată în proiecţie orizontală, mai mică decât cea prevăzută în Cap. 3,
tabelul 1.
6.10. (1) Pentru alimentarea posturilor de reglare situate în firide, branşamentele se pot
executa cu ieşire directă în firide.
(2) Este interzisă montarea branşamentelor înzidite în elemente de construcţie.
(3) Este interzisă intrarea instalaţiilor de utilizare din firidele de branşament direct în
interiorul clădirilor.

8.3. (1) Toate încăperile în care se montează aparate consumatoare de combustibili
gazoşi
se prevăd, spre exterior sau spre balcoane /terase vitrate, cu suprafeţe vitrate, definite
conform art. 8.2., lit. e),cu suprafaţa minimă totală de:
- 0,03 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor
din beton armat;
- 0,05 m2 pentru fiecare m3 de volum net de încăpere, în cazul construcţiilor

din zidărie.
Pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie
specială (securizat, tip Thermopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate
de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH 4 ) în aer, care acţionează
asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale
a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi.
În cazul utilizării detectoarelor, suprafaţa vitrată poate fi redusă la 0,02 m 2 pe m3 de volum
net de încăpere.
Volumul net reprezintă volumul total al încăperii, din care se scade volumul elementelor
de instalaţii sau de construcţii existente în încăpere, în care nu se pot acumula gaze.
8.4. În băi nu sunt admise:
- aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru prepararea
instantanee a apei calde de consum;
- aparate consumatoare de combustibili gazoşi pentru încălzire centrală sau

locală, prevăzute cu arzător atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au
termostat de coş.
Fac excepţie de la prevederile art. 8.2., lit. a) şi art. 8.4., aparatele consumatoare de
combustibili gazoşi la care prin tubulatură etanşă se asigura accesul din exterior al
aerului necesar arderii şi evacuarea în exterior sub presiune a gazelor de ardere (cu
cameră de ardere etanşă şi tiraj forţat).
Debitul total al aparatelor cu flacără liberă care se pot instala într-o încăpere trebuie să
satisfacă condiţia: 15 m3 volum interior de încăpere pentru fiecare metru cub debit instalat
de gaze naturale.
Pentru toate aparatele consumatoare de combustibili gazoşi racordate la coş sau cu
flacără liberă se asigură aerul necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor de
ardere, complet şi fără riscuri, astfel încât în atmosfera încăperii să nu se depăşească
concentraţia de noxe admisă de normele de protecţia muncii şi normele de protecţie a
mediului.
(1) Aerul necesar arderii se asigură în funcţie de raportul între volumul interior al încăperii
Vi, în m3 şi debitul nominal al aparatului consumator de combustibili gazoşi Qn, în m3/h,
astfel:

- pentru cazul Vi/Qn> 30, se consideră că prin neetanşeităţile existente se
asigură aerul necesar pentru ardere;
- pentru cazul Vi/Qn< 30, se prevăd prize de acces aer direct din exteriorul
construcţiei.
Se exceptează de la prevederile alin. (1), litera a) bucătăriile din locuinţele cu încălzire

centrală, în care nu există alte aparate consumatoare de combustibili gazoşi, la care se
admite accesul aerului dintr-o încăpere vecină prin realizarea unui gol spre această
încăpere, cu condiţia satisfacerii raportului Vi/Qn>30, în care Vi este volumul bucătăriei
plus volumul încăperii respective; dacă şi în încăperea vecină, spre care este prevăzut
golul, sunt instalate aparate consumatoare de combustibili gazoşi, raportul dintre suma
volumelor celor două încăperi [SVi=Vi1+Vi2] şi suma debitelor aparatelor consumatoare de
combustibili gazoşi din aceste încăperi [SQn=Qn1+Qn2] trebuie să fie EVi/EQn>30.
În cazul în care aerul necesar arderii nu poate fi asigurat prin neetanşeităţi (cazul
tâmplăriilor prevăzute cu garnituri de cauciuc etc.), indiferent de volumul încăperilor, se
realizează prize de aer direct din exteriorul construcţiei.

8.9. (1) Suprafaţa golului pentru accesul aerului de ardere într-o încăpere în care se
utilizează gazele naturale se determină cu relaţia:
S = 0,0025 • Qi, în m2, unde Qi reprezintă debitul instalat în încăperea respectivă, în m 3/h,
iar coeficientul 0,0025 este dat în m 2/(m3/h).
Golul pentru accesul aerului de ardere se prevede la partea inferioară a încăperii şi fără
dispozitive de închidere sau reglaj; este interzisă obturarea golului de acces al aerului de
ardere.
La cazanele de încălzire şi /sau preparare apă caldă, accesul aerului se face conform
reglementărilor specifice.
În cazul în care accesul aerului de ardere se asigură prin canale, secţiunile canalelor de
aer se calculează luând în considerare rezistenţele aeraulice ale acestora.
La încăperile, independent de volumul lor, în care se instalează aparate cu flacără liberă,

se prevăd canale sau grile de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere,
dimensionate şi executate în conformitate cu standardele şi prescripţiile tehnice în
vigoare.
Pentru bucătăriile din construcţiile existente, construite fără canale de ventilare sau a
căror canale de ventilaţie au fost desfiinţate, în care sunt instalate aparate cu flacără
liberă, se admite practicarea în peretele exterior sau în tocul ferestrei, la partea
superioară a încăperii, a unui gol (grilă de ventilare), pentru evacuarea gazelor de ardere.
Canalele sau grilele de ventilare pentru evacuarea gazelor de ardere:
se racordează la partea superioară a încăperilor, cât mai aproape de plafon;
nu se prevăd cu dispozitive de închidere sau reglaj.
8.13. Evacuarea gazelor de ardere din bucătării şi oficii se face prin tiraj natural organizat
sau mecanic, utilizându-se:
- canale individuale;
- canale colectoare;
- hote cu evacuarea gazelor de ardere în exterior.
8.14. (1) Evacuarea gazelor de ardere din hale de producţie se face, în funcţie de debitul
rezultat şi de condiţiile locale, prin ventilare naturală organizată sau ventilare mecanică.
(2) Alegerea tipului de ventilare şi dimensionarea instalaţiei se fac în funcţie de cantitatea
de gaze de ardere, astfel încât să nu se depăşească concentraţiile admise prin normele
de protecţie a muncii şi normele de protecţie a mediului.
Pentru evacuarea eventualelor infiltraţii de gaze naturale, în toate cazurile, se asigură
ventilarea naturală a subsolului clădirilor prin orificii de ventilare efectuate pe conturul
exterior al acestora, între încăperile din subsol, precum şi prin legarea subsolului clădirilor
la canale de ventilare naturală, special destinate acestui scop, în afara ventilaţiilor

naturale prevăzute pentru anexele apartamentelor sau clădirilor.
Pentru evacuarea infiltraţiilor şi scăpărilor de gaze care se pot acumula în casa scărilor
clădirilor etajate, fără suprafeţe vitrate, se prevede la partea superioară a acestora, în
acoperişul clădirii, un orificiu cu diametrul de 150 -200 mm, prevăzut cu un tub racordat la
un deflector.
Este interzisă racordarea la SD a clădirilor care nu au asigurate măsurile de ventilare
prevăzute la art. 8.15. şi 8.16.
8.18. În încăperile în care există risc de intoxicări, incendii sau explozii cauzate de
scăpările accidentale de gaze naturale acumulate, se prevăd detectoare automate de
gaze dotate cu sisteme de semnalizare optică sau alarmare acustică la atingerea
concentraţiilor periculoase şi cu comanda închiderii automate a admisiei gazelor naturale
în instalaţii.
8.22. (1) Burlanele de evacuare a gazelor arse se montează asigurându-se rezistenţa

mecanică a întregii tubulaturi şi etanşarea între tronsoanele care alcătuiesc burlanul.
(2) Tronsoanele se introduc unul în altul în sensul curgerii gazelor.
(3) Pentru etanşarea tronsoanelor se folosesc numai materiale special destinate
acestei operaţii.
(3 Racordarea burlanului la canalul de fum se realizează cu asigurarea etanşeităţii.
(4) În spaţii cu pericol de explozie sau incendiu, nu se folosesc burlane din tablă.
8.23. Coşurile de fum executate din zidărie de cărămidă se căptuşesc la interior cu tuburi
din aluminiu sau oţel inoxidabil.
8.30. (1) Se admite montarea conductelor instalaţiilor de utilizare în şliţuri amenajate în

perete (Anexa 25, fig. 12) sau în pardoseală.
(2) Şliţurile prevăzute la alin. (1) îndeplinesc următoarele condiţii:
- sunt acoperite cu capace perforate şi uşor demontabile;
- sunt uscate şi aerisite;
- au trasee cât mai scurte;
- sunt prevăzute cu pantă, în cazul montării în pardoseală, pentru asigurarea

scurgerii eventualelor infiltraţii de apă spre puncte de colectare;
- au dimensiuni care să permită controlul şi repararea conductei.
8.31. Este interzisă:

- montarea conductelor pentru alte instalaţii în canalele pentru conductele de
gaze naturale;

- intersectarea canalelor pentru conductele de gaze naturale cu canale
pentru alte instalaţii sau comunicarea cu acestea.
8.32. Trecerea conductelor prin pereţi sau planşee se face:

- protejată în tub de protecţie;
- fără îmbinări în tubul de protecţie.
8.33. (1) Tuburile de protecţie pentru instalaţiile interioare se fixează rigid şi etanş de
elementele de construcţie şi depăşesc faţa finită a acestora cu:
- 10 mm la pereţi şi plafoane;
- 50 mm la pardoseli.
(2) Capetele tubului de protecţie se etanşează pe conducta instalaţiei de utilizare.
8.37. Este interzisă utilizarea conductelor de gaze naturale pentru orice alte scopuri,
cum ar fi:
- legarea la pământ a altor instalaţii;
- realizarea prizelor de protecţie electrică;
- susţinerea cablurilor şi / sau conductorilor electrici, indiferent de tensiune şi

curent;
- agăţarea sau rezemarea unor obiecte.
8.38 (1) In clădirile de locuit cu mai mult de 3 niveluri, coloanele instalaţiilor de utilizare se
montează, de regulă, în casa scărilor.
(2) Se admite montarea coloanelor instalaţiilor de utilizare şi în exteriorul clădirilor sau
prin balcoane deschise, cu respectarea următoarelor condiţii:
asigurarea accesului în vederea întreţinerii instalaţiilor de utilizare;
protejarea coloanelor cu măşti ventilate (perforate) şi demontabile.
10.31. (1) Înainte de intrarea în clădiri a instalaţiei de utilizare se montează, în loc

accesibil, un robinet de incendiu, marcat corespunzător.
(2) Se montează un singur robinet de incendiu în instalaţia de utilizare aferentă unei
clădiri, amplasat înaintea primei ramificaţii a instalaţiei.

4. Normativ pentru proiectarea, execuţia,
exploatarea şi postutilizarea punctelor de
desfacere a buteliilor cu GPL la consumatori,
Indicativ NP 018
CAPITOLUL 1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiectul, domeniul de aplicare şi scopul normativului

1.1.1. Obiectul prezentului normativ îl constituie proiectarea, execuţia, exploatarea şi
postutilizarea punctelor de desfacere a buteliilor portabile cu GPL. Capacitatea maximă a
punctelor de desfacere a buteliilor este de 1250 kg GPL şi pot funcţiona în mediu urban
sau rural, în condiţiile prevăzute în normativ.
1.1.2. Normativul pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi postutilizarea punctelor de
desfacere a buteliilor este obligatoriu pentru toţi agenţii economici care operează în acest
domeniu.
CAPITOLUL 2. PROIECTĂRI:
2.1. Consideraţii generale.
2.1.1. La proiectarea punctelor de desfacere a buteliilor, organizate în şoproane închise
perimetral cu plasă de sârmă sau rastele speciale, se vor determina şi marca zonele cu
pericol de explozie.
2.2.Capacităţi admise pentru punctele de desfacere.

2.2.1. Punctele de desfacere a buteliilor cu GPL se modulează pentru următoarele
capacităţi de stocare:
- până la 250 kg GPL;
- între 250 -750 kg GPL;
- între 750 - 1250 kg GPL.
2.3. Organizarea punctelor de desfacere

2.3.1. Punctele de desfacere a buteliilor se pot organiza în:
- şoproane metalice închise perimetral cu plasă de sârmă:
- rastele metalice acoperite.
2.3.2. În interiorul şoproanelor buteliile se pot stivui în poziţie verticală, cu robinetul în

sus, pe maximum două rânduri suprapuse cele pline şi pe cel mult trei rânduri cele

goale.Buteliile de tipodimensiuni diferite vor fi stivuite separat, pentru a se asigura
stabilitatea stivelor.
2.3.3. Stivuirea buteliilor în şoproane se va realiza, de regulă, pe latura din NORD (la
umbră).
2.3.4. Se pot organiza puncte de desfacere având stocat un număr diferit de butelii, cu
condiţia de a nu depăşi capacităţile modulate (2.2.1.) şi maxim 1250 kg GPL.
2.3.5. În rastele, buteliile pline şi goale se pot dispune împreună numai pe două rânduri,
cu robinetele în sus.
Punctele de desfacere a buteliilor portabile, organizate în rastele sau şoproane, se
amplasează faţă de vecinătăţi astfel încât sărespecte distanţele minime din Tabelul 1.
TABEL 1. Distanţele minime de amplasare a punctelor de desfacere a buteliilor

portabile, faţă de vecinătate
Nr Denumirea obiectivului Distanţa în "m" pentru puncte de desfacere care

crt învecinat stochează (kg GPL)
până la 250 Între250 -750 între 750-1250
1 Construcţii, indiferent de 5 8 10
gradul de rezistenţă la foc,
pentru funcţiuni:
locuinţe;
social-administrative; 5 8 10
producţie şi/sau depozite de 7 10 15
materiale (combustibile si
incombustibile)
publice (şcoli, spitale, muzee, 15 20 30
cluburi, săli aglomerate,
clădiri înalte şi foarte înalte)
magazine de produse 6 8 10
combustibile şi
incombustibile
2 Construcţii sub nivelul 4 5 6
terenului. Goluri în pereţi
3 Ateliere, garaje, remize CI,- 6 8 10
centrale şi puncte termice,
posturi de transformare şi
4 Căi ferate curente 15 20 20
cu tracţiune DIESEL 30 50 75
cu tracţiune cu abur sau
electrică
5 Linii de tramvai sau troleibuz 6 9 10

6 Linii electrice aeriene (H = 1,5 H
înălţimea stâlpului)
7 Marginea carosabilului 5 8 10
străzilor şi drumurilor
8 Păduri 13 13 15
9 Limita terenului (gardul) 3 4 5
NOTE: 1) Distanţele se măsoară pe orizontală, de la limita obiectului vecin, până la punctul de

desfacere a buteliilor (plasa de sârmă la şoproane sau exteriorul raslelelor).
Pentru poziţia 4 din tabelul de mai sus, distanţele de amplasare vor respecta prevederile CFR, dar nu

vor fi mai mici decât cele din tabelul 1;
Pentru poz. 4,5 şi 6 din tabelul 1, distanţele se măsoară de la limita punctului de desfacerea buteliilor
până la axul căii ferate sau proiecţia în plan de contact şi a axului reţelei aeriene.
Punctele de desfacere a buteliilor se amplasează pe terenuri cât mai orizontale (panta maxim admisă
- 3%). Panta nu trebuie să conducă scăpările de GPL spre surse de foc sau să fie orientată pe direcţia
vântului dominant.
Pe distanţă de 3 m faţă de punctul de desfacere a buteliilor, nu se vor afla materiale (combustibile sau
incombustibile), iar terenul din acest spaţiu se acoperă cu nisip sau se sapă periodic (vezi 2.1.1.)

2.3.9. În staţiile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule (benzinării), se pot amplasa
puncte de desfacere a buteliilor, organizate în rastele acoperite, dispuse astfel încât să
respecte distanţele minime din tabelul 1. De asemenea, zonele "Ex" ale punctelor de
desfacere a buteliilor nu se vor suprapune cu zonele "Ex" ale benzinăriei (guri de vizitare,
de alimentare, de aerisire, pompe de distribuţie, separatoare pentru hidrocarburi etc).
Se pot organiza puncte de desfacere a buteliilor portabile cu GPL, în rastele, fără a depăşi
cantitatea totală stocată de 500 kg GPL, lângă garduri din beton sau zidărie existente,
pline şi etanşe, cu înălţimea de minim 1,8 m şi rezistenţă la foc de cel puţin 60 minute.
Punctele de desfacere a buteliilor organizate în rastele, cu maxim 500 kg GPL, se pot
amplasa şi lângă zidurile pline şi etanşe, rezistente la foc, ale construcţiilor, cu excepţia
celor având destinaţii sociale, culturale, învăţământ, săli aglomerate şi clădiri înalte, în
următoarele condiţii:
- rezistenţa la foc a zidului: minim 60 minute;
- distanţa de la rastel la cel mai apropiat gol al zidului: conform Tabel 1,

coloana 2.
2.3.12. Prin realizarea unor parapete (paravane) de protecţie, incombustibile, cu

rezistenţa la foc de minim 60 minute, înalte de minim 1,8 m.
2.4. Condiţii constructive

2.4.1. Punctele de desfacere a buteliilor sunt constituite din şoproane sau rastele.
Şoproanele vor fi cu structuri metalice, dimensionate conform reglementărilor în vigoare
şi funcţional conform cantităţilor de GPL ce urmează a fi stocate. Ele vor fi fixate pe
platforme din beton cu strat exterior antiscântei ce va depăşi conturul şoproanelor cu 20
cm.
Soproanele vor fi închise perimetral cu plasă de sârmă cu ochiuri de maxim 5 cm.
2.4.4. Fiecare şopron va fi prevăzut cu uşă de acces de 1,0 x 2.1 m cu toc din profile
metalice. Jumătatea inferioară a uşii va fi realizată din plasă de sârmă, iar cea superioară
din tablă, pentru a permite inscripţionările de avertizare - interzicere, necesare.
Suprafeţele de contact ale uşii cu locul, se vor proteja cu materiale care nu produc
scântei la lovire. Uşa va fi prevăzută cu încuietoare.
2.4.5. Rastelele de desfacere a buteliilor sunt structuri metalice sudate, care permit
stocarea pe două rânduri a buteliilor (2 x 10 butelii a câte 12.5kg).
Pentru a satisface cerinţele prevăzute la 2.4.3., rastelele sunt închise lateral prin fâşii de
tablă, care au şi rolul de a proteja buteliile împotriva razelor solare.
2.4.12. Pe uşile punctelor de desfacere la şoproane şi pe fâşiile de tablă la rastele, se vor

realiza următoarele inscripţionări:

- Gaze petroliere lichefiate - Pericol de explozie;
- Numele şi adresa proprietarului;
- Programul de lucru.
De asemenea, se vor monta indicatoare de avertizare şi interzicere conformSTAS 297/2

şi anume:
- Produse inflamabile;
- Pericol de explozie;
- Fumatul interzis.
2.4.13. Punctele de desfacere a buteliilor se dotează cu minim 2stingătoare portabile cu

praf şi CO2tip P6.Stingătoarele se vor montaîn exteriorul punctelor de desfacere, astfel
încât să fie uşor accesibile.
2.4.14. Pentru alarmare în cazul unor situaţii periculoase lapunctele de desfacere, se vor
prevedea dispozitive adecvate. Acestea vor fi folosite pentru a anunţa scăpări periculoase
de gaze, care implică evacuarea persoanelor din zonă şi stingerea focurilor din
vecinătatea punctului de desfacere a buteliilor, sau pentru alertare în caz de incendiu.
Punctele de desfacere a buteliilor, de regulă, nu se prevăd cu instalaţii de iluminat. Dacă
totuşi se impune iluminarea, instalaţiile aferente se vor proiecta şi realiza în conformitate
cu prevederile specifice instalaţiilor electrice în medii cu pericol de explozie.
Atunci când punctul de desfacere a buteliilor este amenajat pe un loc neîmprejmuit, se
prevede un gard incombustibil de minim 1,8 m înălţime, prevăzut cu poartă de acces şi
asigurată cu sistem de încuicre. Pentru punctele de desfacere a buteliilor amplasate în
spaţii (curţi) împrejmuite, nu se prevăd alte garduri.
Amplasarea punctelor de desfacere a buteliilor, nu trebuie să împiedice sau să
primejduiască ieşirile, în caz de incendiu, din clădirile aflate în aceeaşi curte sau în
vecinătate.
3.2. Măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi de evitare a exploziilor

3.2.1. Principalele măsuri de prevenire a incendiilor şi exploziilor la punctele de desfacere
a buteliilor, constau din:
- amplasarea acestora la distanţe de siguranţă şi ferite faţă de surse de foc;
- asigurarea condiţiilor specifice de transport, manipulare şi stocare a

buteliilor;
- reducerea posibilităţilor de acces al persoanelor străine, iresponsabile, prin

îngrădire şi închidere corespunzătoare;
- acceptarea la punctele de desfacere numai a buteliilor fără scăpări de gaze

(se controlează etanşeitatea, bucată cu bucată).

3.2.2. La exploatarea punctelor de desfacere a buteliilor se vor respecta, în principal,
următoarele:
 în interiorul punctelor de desfacere şi pe o distanţă de 3 m în jurul lor, se
interzice depozitarea oricăror obiecte sau materiale, combustibile sau
incombustibile (lemne,produse vegetale, textile, ambalaje, materiale diverse);
 în interiorul punctelor de desfacere şi pe o distanţă de 10 m în jurul

acestora, se interzice depozitarea buteliilor cu alte gaze (oxigen, acetilenă,
amoniac) şi a unor ambalaje cu produse petroliere lichide (butoaie, canistre,
bidoane); se exceptează stingătoarele cu C02 şi praf din dotarea punctului;
 se interzice fumatul şi efectuarea lucrărilor cu foc deschis la mai puţin de 10

m de punctul de desfacere;
 se interzice distribuirea buteliilor pe timpul nopţii, dacă punctul de desfacere

nu este prevăzut cu instalaţie de iluminat corespunzătoare;
 se interzice orice intervenţie la butelii în centrul de desfacere, cum ar fi:
- repararea robinetelor;
- înlocuirea robinetelor;
- transvazarea conţinutului buteliilor;
- controlul încărcării buteliei prin deschiderea robinetului;
- reparaţii la corpul sau fusta buteliei şi orice intervenţii care ar putea produce
scântei;
 se interzice oprirea autovehiculelor şi desfăşurarea oricărei activităţi

nespecifice la mai puţin de 5 m de punctul de desfacere.

5. Proiectarea şi executarea sistemelor de
alimentare cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.),
Indicativ I 31 - 99
1.4. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi realizarea sistemelor lor

noi de alimentare cu GPL, precum şi la lucrările de extindere, modificare, modernizare,
reabilitare şi reparaţii capitale ale sistemelor de alimentare cu GPL existente, alimentate
din recipiente mobile (butelii de 26÷100 litri) sau din recipiente fixe individuale sau în
baterii cu capacitate totală de maxim 30000 litri volum de apă.
4.1. Volumul maxim admis al unei instalaţii de depozitare cu recipient! mobile (butelii cu
volumul de 26÷ 100l) este de 600 l.
4.2. Numărul maxim de recipiente mobile ale unei instalaţii de depozitare este de 23.
4.3. Capacitatea maximă admisă a unei instalaţii de depozitare cu recipiente fixe tip "mic
vrac" este de 30000 l, volum de apă.
5. Depozite şi instalaţii de distribuţie a GPL Ia consumatori. Condiţii de amplasare,

alegerea traseelor
Depozitarea GPL la consumatori
5.1. în cazul utilizării individuale de butelii mobile în clădiri care necesită un număr mai
mare de 6 butelii de GPL pe un etaj (palier) se prevăd depozite cu baterii de recipiente
mobile sau fixe după caz.
5.2. Depozitul de GPL cu recipiente mobile (butelii) se amplasează într-o incintă proprie,
supraterană, neetajată şi neînglobată în clădirile în care se utilizează GPL.
5.3. Incintele pot fi alipite pe maximum două laturi de clădirea în care se utilizează GPL
cu excepţia clădirilor în care se desfăşoară activităţi de categoria A şi B pe ricol de
incendiu.
Incintele pot fi alipite numai la clădiri de gradul I şi II rezistenţă la foc. Depozitele de la
spitale pot fi alipite pe o latură de clădirea spitalului cu condiţia ca distanţa până la
camerele de spitalizare sau de operaţii să fie de minimum 25 m.
5.4. Depozitele care nu îndeplinesc condiţiile de alipire prevăzute la ar 5.3. vor fi
amplasate în incinte independente
5.5. Distanţele minime de siguranţă între depozitele de GPL cu recipient mobile şi
obiectivele situate în vecinătate sunt date în tabelul 2.

Tabelul 2
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE DEPOZITELE DE G.P.L. CU RECIPIENTE MOBILE

(BATERII DE BUTELII) ŞI OBIECTIVELE ÎNVECINATE
Gradul de
Nr. rezistenţă la foc a Distanţa de
Destinaţia obiectivului învecinat
crt. obiectivului siguranţă (m)
învecinat
1. Clădiri industriale cu activităţi de I-II 20
producţie, depozitare şi fluxuri
tehnologice încadrate în categoria A
şi B pericol de incendiu
2. Idem, categoria C, D şi E pericol de I-II 16
incendiu III 18
IV-V 20
3. Instalaţii de producţie în aer liber - 25
4. Clădiri social-administrative ale I-II 20
întreprinderilor III-IV 25
5. Clădiri de locuit, publice (creşe, 30
grădiniţe, şcoli, spitale etc.) clădiri cu
săli aglomerate sau clădiri înalte
(peste 28 m) şi foarte înalte (peste
45 m)
6. Drumuri publice - 15
7. Linii de cale ferată - Conform prevederilor
normativelor de
specialitate
*) Distanţele se consideră de la peretele depozitului la elementul de construcţie cel mai apropiat al
obiectivului învecinat.
5.6. Amplasarea şi organizarea depozitelor cu recipiente fixe este admis în următoarele

condiţii tehnice de exploatare în siguranţă atât pentn consumatori cât şi pentru vecinătăţi:
- aşezarea pe suprafeţe orizontale, supraterane sau subterane, pe teren
stabil;
- incinte împrejmuite, special amenajate, neacoperite, unde se permit numai

accesul beneficiarului, al personalului de deservire autorizat sa efectueze
umplerea, întreţinerea şi remedierile, cât şi a organului ISCIR care efectuează
controalele periodice;
- separarea prin zid de cărămidă sau beton armat rezistent la foc grupurilor
de câte două recipiente, în cazul montării mai multor recipiente pe acelaşi
amplasament;
- două sau mai multe recipiente situate în aceeaşi incintă se vor monta numai
cu axele longitudinale paralele;

- nu se admite amplasarea recipientelor în depresiuni locale ale solului, în
împrejmuiri cu pereţi fără goluri pe mai mult de două laturi paralele, sub
carosabil sau sub locuri de depozitare a altor materiale. Sub recipientele
montate îngropat nu trebuie să fie subsoluri, pivniţe etc;
- existenţa unei surse de apă pentru intervenţia pompierilor în caz de

incendiu sau pentru răcirea recipientelor la depozite cu capacitatea peste
20000 l, volum de apă;
- cale de acces auto, pentru deservirea depozitului de GPL în proximitate
- distanţe minime de siguranţă dintre depozitul de GPL cu recipiente fixe şi

obiectivele situate în vecinătate sunt date în tabelul 3.
Tabelul 3
DISTANŢELE MINIME DE SIGURANŢĂ DINTRE DEPOZITELE DE G.P.L. CU

RECIPIENTE FIXE SUPRATERANE ŞI OBIECTIVELE ÎNVECINATE
Nr. Distanţe în m, capacităţi în litri

crt. Obiective <3000 3000... 5001... 15001-
1. Autocisternă 3 5000
3 15000
5 30000
7,5
2. Clădiri de locuit şi anexe, spaţii 5 7,5 10 15
de producţie, ateliere depozite
(altele decât cele cu regim
3. Clădiri publice: săli de 15 15 20 30
spectacole, hoteluri, şcoli,
spitale, biserici, birouri,
clădiri administrative inclusiv
prizele de aer ale acestora,
canalizări, alte obiective
cu destinaţie similară.
4. Cale ferată, tramvai, 15 20 30 35
troleibuze (măsurarea se face
de la vehicol), linii de joasă şi
medie tensiune (măsurarea se
face de la proiecţia în plan a
acestora)*
5. Linii electrice de înaltă tensiune 20 20 25 30
(măsurarea se face de la
proiecţia în plan a acestora)
6. limita de proprietate 3 5,0 10 15
- Distanţele se măsoară între punctele cele mai apropiate ale împrejmuirii

depozitului şi obiectivului considerat.
- Pentru cazul montajului subteran al recipientelor aceste distanţe se pot

micşora cu 50%.

- Distanţele menţionate la punctele 2,3,6 pot fi micşorate cu 50% în cazul
construirii unui zid antifoc, rezistent la explozie, la limita împrejmuirii
depozitului, pe direcţia obiectivului considerat.
*) Distanţa poate fi micşorată cu 50% pentru liniile CF uzinale şi cu 25% pentru liniile CF neelectrificate.
5.7. În interiorul incintei pentru instalaţia de depozitare se vor respecta următoarele

distanţe minime (fig. 4):
- între recipiente, un diametru de recipient dar nu mai puţin de 1 m;
- între recipiente şi împrejmuirea sau zidul de protecţie, 1 m.

6. Construcţii şi instalaţii auxiliare aferente sistemelor de alimentare cu GPL la
consumatori
Depozite de GPL cu recipiente mobile (tip aragaz) la consumatori

6.1. Depozitele de recipiente mobile (butelii) de GPL se realizează închise, din beton sau
cărămidă, fără pod şi fără subsol.
6.2. Depozitele pot fi amplasate independent sau alipite clădirilor în care se utilizează
GPL în condiţiile precizate la art. 5.2; 5.3; 5.4; 5.5.
6.3. Pereţii clădirii de care se face alipirea depozitului trebuie să fie rezistenţi la explozie,
să nu aibă goluri (uşi sau ferestre) pe o distanţă de 5 m în jurul depozitului şi să asigure
izolarea la transmiterea căldurii, în condiţiile unui incendiu în încăperile vecine.
6.4. Acoperişul depozitului alipit unei căldiri se realizează din elemente incombustibile, nu
are deschideri şi va fi astfel proiectat încât să cedeze uşor în caz de explozie.
6.5. înălţimea interioară minimă a depozitului închis trebuie să fie de 2,6 m, iar volumul
interior minim de 18 m3.
6.6. Suprafaţa depozitului trebuie să fie de minimum 6 m 2 pentru un grup de 6 butelii,
adăugându-se câte 0,6 m2 pentru fiecare butelie instalată în plus.
Pardoseala se realizează din beton şi va fi plană, nealunecoasă şi acoperi cu un strat de
uzură dintr-un material care să nu producă scântei la lovire (antiscântei).
6.7. La depozitele închise alipite pe o singură latură, uşile şi ferestrele se amplasează pe
peretele opus clădirii de care se face alipirea.
La cele alipite pe maximum două laturi, uşile şi ferestrele se amplasea pe unul din pereţii
exteriori şi spre zonele cu slabă circulaţie şi fără surse de pericol.
Uşile şi ferestrele vor fi construite din metal neferos sau material incombustibil, se
protejează antiscântei şi vor avea deschidere în afară. (Uşile trebuie să se deschidă la o
singură apăsare de mână).
Acestea vor avea următoarele dimensiuni:
- uşa, cel puţin 0,7x2,0 m;
- ferestrele vor avea suprafeţe rezultând din raportul 0,05 m2 fereastră pentru
fiecare metru cub de volum interior al încăperii. Geamurile nu vor fi armate, vor
avea grosimea de 2 mm şi vor fi mate sau vopsite în alb pentru a feri buteliile
de acţiunea razelor solare şi vor fi protejate cu plasă de sârmă.
6.8. Ventilarea depozitelor închise se realizează pe cale naturala organizată, spre zonele
cu circulaţie redusă şi fără surse de foc şi trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- orificiile de ventilare se plasează în mod egal la nivelul pardoselii şi
plafonului, cu suprafaţa totală de minim 4% din suprafaţa pardoselii şi se
prevăd cu plasă de sârmă;
- secţiunea fiecărui orificiu de ventilare va fi 300 cm 2.

6.12. Încălzirea depozitelor închise se realizează prin surse indirecte de căldură (apă
caldă sau abur de joasă presiune), iar temperatura în interior va fi de minim 10°C. Se
admit numai sisteme omologate pentru mediul respectiv.
Este interzisă încălzirea cu sobe, chiar dacă aprinderea s-ar face din exteriorul
depozitului, precum şi cu alte sisteme locale de încălzire cu foc deschis sau cu rezistenţe
electrice deschise (radiatoare electrice, reşouri, radianţi etc).
6.13. Dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor în depozitele închise pentru
6.13 Dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor în depozitele închise pentru
butelii este:
- 1 stingător portabil cu pulbere (P6) şi 1 stingător portabil cu C02 (G6) pentru
fiecare 20 mp ai depozitului dar minim câte unul în încăpere.
În interior se vor afişa instrucţiuni pentru utilizarea GPL şi instrucţiuni referitoare la

normele de protecţia muncii şi de prevenire şi stingere a incendiului.
Pe uşă şi pe pereţii exteriori se vor aplica indicatoare de securitate purtând inscripţiile
prevăzute în STAS 297 referitoare la acces şi la pericolul de explozie şi de incendiu.
Depozite pentru recipiente fixe de GPL la consumatori

6.16. Recipientele vor fi amplasate într-o incintă împrejmuită cu:
- gard din plasă de sârmă;
- gard din plasă de sârmă pe trei laturi şi perete din cărămidă sau beton
armat pe o latură, cu excepţia cazului când se montează 6 rezervoare.
Peretele de cărămidă va avea o grosime de minim 0,37 m, cel de beton armat min 0,2 m,
iar înălţimea va fi superioară cu 0,50 m celei a supapei de siguranţă şi gurii de alimentare
a recipientului.
6.17. Împrejmuirea se întinde la cel puţin 1 m de jur-împrejurul recipientelor şi este
prevăzută cu poartă de acces. Între platforma de beton care se aşează recipientul şi
împrejmuire terenul va fi lipsit de vegetaţie (se betonează sau se acoperă cu pietriş).
6.18. Pentru legarea la pământ a autocisternei de alimentare a recipientelor fixe se
prevede un punct uşor accesibil, marcat pentru identificare. Punctul se leagă la pământ
pe instalaţia de protecţie electrică realizată conform cu prevederile STAS 6119
"Instalaţii de legare la pământ de protecţie. Prescripţii".
6.19.1 luminatul artificial şi protecţia electrostatică împotriva descărcării electrice se
realizează în sistem antiex.
6.20. Pentru stingerea incendiilor la depozitele de capacitate până la 20000 l inclusiv se
prevăd:
- 1 stingător portabil cu pulbere (P6) şi 1 stingător portabil cu CO 2 (G6)
pentru capacităţi până la 5000 l volum de apă inclusiv;
- 2 stingătoare portabile cu pulbere (P6) şi 1 stingător portabil cu CO 2 (G6)

pentru capacităţi până la 10000 l volum de apă, inclusiv;

- 2 stingătoare portabile cu pulbere (P6) şi 2 stingătoare portabile cu CO 2
(G6) pentru capacităţi până la 20000 1 volum de apă, inclusiv;
- 2 stingătoare portabile cu pulbere (P6), 2 stingătoare portabile cu CO2 (G6)

şi 1 stingător carosabil cu CO2 pentru capacităţi până la 30000 volum de apă,
inclusiv.
Mijloacele tehnice de stingere se amplasează în interiorul împrejmuirii în apropierea porţii

de acces.
6.21. Pentru depozitele cu capacităţi cuprinse între 20000 şi 30000 l volum de apă se vor
prevedea suplimentar:
- instalaţie de stropire tip apă pulverizată (uscată), montată pe recipiente, cu
timp de funcţionare 1,0 ore;
- staţie de pompare şi rezervă de apă intangibilă pentru instalaţiile de la alin.

1.
7. Instalaţii interioare de utilizare

Condiţii pentru utilizarea GPL
7.2. Utilizarea GPL este permisă numai în încăperi de la parter şi etaje.
Fac excepţie încăperile de la demisolurile dotate cu instalaţii automate pentru detectarea
scurgerilor de GPL precum şi cu electrovană pentru închiderea instalaţiei în cazul
prezenţei unor scurgeri de gaze.
7.3 Toate încăperile în care se instalează butelii sau aparate de utiliza vor avea cel puţin o
fereastră spre exterior. Pentru fiecare metru cub volum încăpere se va prevedea 0,05 m2
suprafaţă vitrată. Această regulă nu se aplică halelor industriale.
7.5 Volumul minim al încăperii în care se instalează aparate de utiliza ce funcţionează cu

GPL va fi de 18 m3; pentru bucătării, băi şi oficii, se admite volumul minim de 7,5 m3
7.6. Volumul minim al încăperii în care se instalează aparate de utilizare cu flacără liberă
(neracordate la coş) se stabileşte în funcţie de debitul instalat:
- 10 m3 volum de încăpere pentru fiecare 0,5 kg/h debit instalat;
- 7,5 m3 volum de încăpere pentru fiecare 0,5 kg/h debit instalat în cazul
bucătăriilor şi oficiilor.
7.7. Este interzis a se monta aparate de utilizare ce funcţionează cu GPL:

- în încăperi în care se depozitează materiale şi substanţe inflamabile,
explozive sau în încăperi încadrate în categoriile A sau B pericol de incendiu;
- în spaţii de acces şi evacuare (casa scării, coridoare, pivniţe), precum şi

poduri;

- în garaje.
- în încăperi cu volum mai mic de 18 m3 şi în băi, indiferent de volumul lor nu

sunt admise:
- aparate de utilizare pentru prepararea instantanee a apei calde de consum;
- aparate de utilizare pentru încălzire centrală sau locală prevăzute cu arzător

atmosferic şi rupere de tiraj, chiar dacă au termostat de coş.
Fac excepţie de la condiţiile prevăzute mai sus aparatele de utilizare care au agrement
tehnic pentru funcţionare în alte condiţii, la care prin tubulatura etanşă se asigură accesul
din exterior al aerului necesar arderii şi evacuarea în exterior a gazelor arse (cu focar
etanş).
Este interzis a se utiliza GPL ca mediu de pulverizare la operaţii de vopsire.
7.8. La consumatorii casnici este permisă utilizarea a maximum 2 butelii le 26 litri într-o
încăpere.
7.9. La alţi consumatori (agenţi economici şi instituţii) este permisă utilizarea a:
- maximum 6 butelii pe nivel, cu capacitatea totală de maximum 156 litri;
- maximum 3 butelii într-o încăpere, cu capacitatea totală de maximum 78

litri.
7.10. Nu este admisă amplasarea buteliilor şi aparatelor de utilizare pe căile de circulaţie

din clădiri.

7.11. Volumul minim al încăperii în care se instalează butelii de GPL, exceptând
depozitele, este de:
- 10 m3 pentru fiecare butelie, chiar dacă aparatele de utilizare pe care le
alimentează vor fi instalate în alte încăperi;
- 7,5 m3, în cazul utilizării unei singure butelii pentru bucătării, băi şi oficii.
7.13. Este interzisă amplasarea buteliilor:

- în locuri în care sunt supuse acţiunii directe a razelor solare, în încăperi cu
mediu coroziv sau cu temperatură de peste 35 °C;
- în aceeaşi încăpere cu butelii pentru alte gaze ce pot produce, în amestec

reacţii periculoase.
7.42. La intrarea în clădiri a conductelor GPL se montează la înălţimea de naxim 1,8 m

un robinet de incendiu.
14.1 Instalaţia de utilizare interioară se va izola de cea exterioară printr-un niplu

electroizolant

6. Normativ pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală,
Indicativ I 13-2015
La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului lucrărilor publice,

transporturilor şi locuinţei nr. 930/2002 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ
privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală, indicativ 113-2002” şi
Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 929/2002 2 pentru
aprobarea reglementării tehnice „Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire
centrală, indicativ I13/1-2002”, precum şi orice alte dispoziţii contrare îşi încetează
aplicabilitatea.
1.1 Prevederile din prezenta reglementare tehnică se aplică la proiectarea şi executarea
instalaţiilor de încălzire centrală din clădiri, în centralele termice şi punctele termice
aferente acestora, precum şi reţelelor termice, instalaţiilor de preparare a apei calde de
consum, folosind în continuare, denumirea convenţională “instalaţii de încălzire centrală”.
1.2 Domeniul de aplicare al normativului este cel privind:
a) instalaţiile de încălzire din clădiri noi;
zz)instalaţiile de încălzire din clădiri existente, care se introduc, se
modernizează sau se transformă după criterii funcţionale, de siguranţă,
ecologice, economic-energetice şi, după caz, altele specifice.
1.3 Prevederile normativului care se referă la probleme de siguranţă, ecologice, la cele
care pot pune în pericol viaţa oamenilor sau pot afecta construcţii sau alte valori
materiale, precum şi cele referitoare la asigurarea cerinţelor de calitate specificate la art.
2.2, care au caracter de obligativitate.
1.4 În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile
de încălzire centrală, cum ar fi cele privind elementele constructive ale clădirilor,
securitatea la incendiu, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii, etc.
(1) Respectivele prevederi fac trimiteri la alte reglementări tehnice; ele nu se substituie
acestora şi nu au prioritate faţă de acestea. Prevederile menţionate sunt incluse în
fiecare capitol, în corelare cu problemele de încălzire centrală, specifice capitolului
respectiv.
1.5 În sensul menţionat anterior, la proiectarea şi excutarea instalaţiilor de încălzire
centrală se respectă - de asemenea - şi prevederile corespunzătoare referitoare la:
a) protecţia muncii;
aaa) apărarea împotriva incendiilor;
bbb) protecţia termică a clădirilor;
ccc) protecţia antiseismică a construcţiilor de locuinţe, social - culturale,
agrozoo-tehnice şi industriale

ddd) securitatea la incendiu a construcţiilor, etc.
1.6 Nu fac obiectul prezentului normativ:
a) centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte având puterea
unitară peste 6 MW şi cele echipate cu cazane de abur la presiunea peste 8
bar sau având capacitatea termică peste 6 t/h;
b) depozitele exterioare şi instalaţiile de transport pentru combustibil solid,
aferente centralelor termice;
c) reţelele de termoficare cu apă fierbinte sau abur şi punctele termice urbane;
d) sisteme de încălzire electrice sau de cogenerare.
e) instalaţiile de încălzire din sere, adăposturi pentru animale sau spaţii
deschise;
f) instalaţiile de încălzire din clădiri cu întreruperi de utilizare repetate cu o
durată mai mare de 48 ore şi din construcţii cu caracter special (de ex.:
adăposturi);
g) instalaţii de încălzire cu aer cald (partea de prescripţii caracteristică
instalaţiilor de ventilare/climatizare);
h) instalaţiile cu caracter special, pentru procese tehnologice;
i) sisteme sau elemente de instalaţii care fac obiectul unei cercetări sau
expertimentări.
......
2.3 (3) Utilizarea încălzirii centrale este obligatorie atunci când este impusă de condiţiile
tehnologice ale producţiei industriale, de cele de depozitare sau de condiţii de securitate
la incendiu.
Alegerea sistemului de încălzire....

5.17 Agenţii termici şi parametrii nominali ai acestora din instalaţiile de încălzire ale
încăperilor cu risc de explozie volumetrică, precum şi ale celor cu risc foarte mare sau
mare de incendiu, cu praf combustibil, se aleg astfel încât temperaturile maxime ale
suprafeţei componentelor instalaţiilor de încălzire să fie cu cel puţin 10 0C mai mici decât
temperaturile de aprindere, explozie, detonare sau mocnire, prevăzute prin
reglementările tehnice specifice.
......
Sisteme de încălzire cu aer cald...

5.59 În construcţiile echipate cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor sau cu alte
dispozitive de securitate la incendiu acţionate de elemente termosensibile, instalaţia de
încălzire cu aer cald trebuie să fie realizată astfel încât temperatura, viteza şi direcţia
jetului de aer cald să nu determine declanşarea accidentală a acestora. (ex: trape/spk)
......

5.69 În lipsa unui agent termic sau în situaţii în care soluţia rezultă ca avantajoasă, pentru
încălzirea cu aer cald a încăperilor se pot folosi generatoare cu aer cald cu focar propriu,
echipamente la care încălzirea aerului se face prin arderea unui combustibil lichid sau
gazos. (1) Utilizarea generatorului de aer cald pentru încălzirea încăperilor se face cu
luarea tuturor măsurilor necesare de securitate la incendiu, cu şi siguranţă în exploatare:
generatoare cu focar etanş, la care circuitul aerului de încălzire este separat de circuitul
aer de ardere - gaze arse, instalaţii de semnalizare - automatizare pentru funcţionarea în
siguranţă (menţinerea concentraţiilor de noxe din încăpere în limitele admise, controlul
alimentării cu combustibil, detecţia scăpărilor de gaze, etc.).
5.71 Utilizarea agregatelor pentru aer cald şi a aerotermelor nu este admisă la încăperi în
care nivelul limită de zgomot este depăşit de cel produs de funcţionarea agregatelor.
(1) În încăperi cu degajări de pulberi, praf, gaze sau vapori combustibili sau explozivi,
precum şi în cele cu degajări mari de umiditate este admisă numai utilizarea agregatelor
pentru aer cald de construcţie specială.
......
Încălzirea prin radiaţie

5.86 Încălzirea prin radiaţie la temperaturi înalte folosind radianţi electrici sau cu gaze, se
poate prevedea pentru spaţii deschise (terase, peroane, intrări în clădiri) sau chiar în
spaţii închise, atunci când nu se poate utiliza un agent termic şi dacă folosirea soluţiei în
aceste spaţii este admisă de reglementări de securitate la incendiu.
(1) La radianţii cu gaze se iau măsuri de automatizare pentru prevenirea incendiilor şi
exploziilor şi pentru menţinerea concentraţiilor de noxe în limitele admise.
5.87 Încălzirea cu tuburi radiante se utilizează în ateliere de producţie, hale industriale,
hangare, depozite cu înălţimi mai mari de 5 m, care nu necesită instalaţii de ventilare
mecanică şi în care nu sunt degajări accidentale de substanţe explozive.
5.88 În încăperile în care sunt degajări accidentale de substanţe explozive se pot utiliza
tuburi radiante cu grupul de combustie montat la exteriorul încăperii.
5.89 În încăperile în care există degajări de pulberi şi praf se admite utilizarea tuburilor
radiante cu camera etanşă sau tubulatura radiantă care are grupul de combustie montat
in exteriorul incăperii.
5.90 Echipamentele cu arzător cu aer aspirat se prevăd în încăperi unde nu sunt
prevăzute sisteme de ventilaţie mecanică sau naturală. Aceste echipamente pot fi
montate şi în depozite cu risc mare de incendiu în care sunt depozitate materiale şi
substanţe din clasa de periculozitate P1 si P2.
5.91 La utilizarea suprafeţelor ceramice cu flacară deschisă este obligatorie
compensarea aerului necesar arderii prin prevederea unei instalaţii de ventilare.
......
Amplasarea suprafeţelor de încălzire prin radiaţie

5.96 În încăperile echipate cu instalaţii de de protecţie împotriva incendiilor sau cu alte
dispozitive de securitate la incendiu acţionate de elemente termosensibile, amplasarea
suprafeţelor radiante trebuie realizată astfel încât să nu determine declanşarea
accidentală a acestora(ex: trape/spk)
......
6.18 În încăperile cu pericol de explozie, corpurile de încălzire trebuie să aibă

temperatura superficială sub limita de siguranţă prescrisă la art. 5.17 sau de alte
reglementări în vigoare.
......
Amplasarea corpurilor de încălzire

6.21 Corpurile de încălzire se amplasează astfel încât să se asigure funcţionarea lor cu
eficienţă termică maximă şi să se coreleze cu elementele construcţiei, cu amplasarea
mobilierului sau a utilajelor de producţie şi cu celelalte instalaţii aferente clădirilor, să
asigure circulaţia persoanelor şi accesul la instalaţiile de protecţie împotriva incendiilor şi
celelalte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor.
6.22 Corpurile de încălzire se amplasează faţă de instalaţiile electrice potrivit prevederilor
din reglementările tehnice privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice în clădiri,
referitoare la prevenirea accidentelor prin electrocutare.
6.26 Pe căile de evacuare (circulaţii orizontale şi verticale), amplasarea corpurilor de

încălzire se face cu respectarea reglementărilor privind securitatea la incendiu.
7.18 Pentru soluţiile de alcătuire aferente centralelor termice mici care asigură apă caldă
pentru încălzire şi preparare apă caldă de consum, poate utiliza şi reglementarea tehnică
referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici.
Articolul acesta l-aş scoate...GP 051 este un ghid I13 este Normativ + La capitolul
amplasare CT nu sunt corelate (vezi la ~~încăperile de zi şi dormitoarele copiilor~~ în şi
sub la I13; sub la GP051 )
Amplasarea centralelor termice

7.30 Centralele termice funcţionând cu cărbune şi combustibili organici de origine
vegetală se amplasează, de regulă în afara zonelor de locuit, ţinând seama de dificultăţile
create de transportul combustibilului, zgurii şi cenuşii, precum şi de pericolul de poluare.
Fac excepţie centralele termice folosind combustibili din categoria celor menţionaţi,
echipate cu cazane având capacitatea sub 70 kW, pentru care condiţiile de amplasare
sunt aceleaşi ca şi pentru cele folosind combustibil lichid sau gazos.
DACA SE POATE...FĂRĂ de regulă
7.33 Centralele termice individuale se pot amplasa în interiorul clădirii sau pe terasa
acesteia, respectând, în principal, prevederile cuprinse în reglementările tehnice

referitoare la proiectarea, execuţia şi exploatarea centralelor termice mici, de securitate la
incendiu în clădiri, a prescripţiilor tehnice specifice ISCIR, etc.
(1) Alipirea, înglobarea într-o clădire sau montarea centralei termice pe terasă se face
fără a afecta siguranţa şi buna funcţionalitate a clădirii precum şi structura de rezistenţă a
acesteia.
7.34 Incintele centralelor termice destinate alimentării cu căldură a unei singure clădiri pot
fi amplasate la subsolul, demisolul, parterul, etajele şi terasa clădirii, cu luarea în
considerare a prevederilor specifice de realizare, cu excepţia celor care utilizează gaze
peroliere lichefiate a căror amplasare la subsolul şi demisolul clădirii este interzisă.
7.35 Pentru centralele termice medii se recomandă ca amplasarea la nivelele superioare
parterului să se facă numai la ultimul etaj al clădirii sau pe terasa acesteia, în incinte
individuale sau alăturate altor spaţii tehnice.
7.36 În centralele termice amplasate pe terasa clădirii se pot utiliza cazane funcţionând
cu combustibil gazos şi lichid cu condiţia limitării stocului de combustibil la valoarea
echivalentă rezervorului de zi conform art. 7.116
7.37 Centralele termice din dotarea clădirilor de producţie cu risc mare, mijlociu şi mic de
incendiu, precum şi ale clădirilor de depozitare a materialelor incombustibile, se pot
amplasa în interiorul clădirilor.
7.38 Centralele termice echipate cu cazane de apă fierbinte şi abur cu presiunea mai
mare de 0,5 bar respectă condiţiile tehnice prevăzute în prescripţiile tehnice specifice
ISCIR şi a reglementării tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.39 Amplasarea centralelor termice care utilizează drept combustibil gaze naturale se
face cu respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea,
executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a reglementărilor
tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor.
7.40 Amplasarea centralelor termice cu combustibil gaze petroliere lichefiate se face cu
respectarea prevederilor normelor tehnice specifice privind proiectarea şi executarea
sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind
securitatea la incendiu a construcţiilor
7.41 Centralele termice se grupează, ori de câte ori este posibil, cu alte gospodării, ca:
staţii de hidrofor, staţii de pompare, posturi trafo, centrale de aer comprimat. Încăperile
centralelor termice se separă prin elemente rezistente la foc faţă de spaţiile tehnice mai
sus menţionate potrivit reglementărilor privind securitatea la incendiu
7.42 Centralele termice înglobate în clădiri, în mod obligatoriu, nu se amplasează:
a) în şi sub încăperi cu risc foarte mare de incendiu sau cu risc de explozie
volumetrică şi nici alipite acestora;
eee) în şi sub săli aglomerate şi căi de evacuare ale sălilor aglomerate,
sub scene şi sub încăperi cu aglomerări de persoane;
în şi sub încăperile de zi şi dormitoarele colectivităţilor pentru copii de
fff)
vârstă preşcolară, precum şi alipite lor;
ggg) alipit, în şi sub săli de clasă, laboratoare sau săli de gimnastică din

clădiri pentru învăţământ;
hhh) în clădiri de spitale sau cu caracter spitalicesc, sub saloane de
bolnavi sau sub săli de operaţii şi nici alipite acestora;
la subsolul clădirilor, în cazul în care se foloseşte drept combustibil gazul
iii)
petrolier lichefiat (GPL);
în interiorul clădirilor înalte şi foarte înalte, exceptând porţiunile de clădire
jjj)
care nu ating această înălţime; se exceptează de la această prevedere
centralele termice de apartament;
kkk) în spaţii cu risc foarte mare şi mare de incendiu din clădiri civile,
definite conform reglementărilor privind securitatea la incendiu”
7.44 Montarea cazanelor instalaţiilor de încălzire de apartament se face în încăperi

aerisite, care nu sunt folosite drept camere de dormit sau cămări şi care nu prezintă
pericol de incendiu. Amplasarea cazanului se face astfel încât să se asigure acces uşor
la cazan, să nu se stânjenească alte activităţi şi să se respecte cerinţele reglementărilor
tehnice în vigoare specifice tipului de combustibil utilizat, precum şi din cartea tehnică a
cazanului.
7.45 La centralele termice care utilizează gazele naturale şi gaze petroliere lichefiate,
poziţionarea suprafeţelor vitrate necesare, determinate potrivit normelor tehnice specifice,
se poziţionează astfel încât să nu blocheze în caz de explozie, căile de evacuare şi cele
de acces pentru intervenţie
7.79 La cazanele cu focar deschis este obligatorie prevederea unui sistem de detecţie a
prezenţei monoxidului de carbon şi de oprire a alimentării cu combustibil a arzătorului.
Instalaţii pentru alimentare cu combustibil
7.110 Instalaţiile de alimentare cu combustibil a cazanelor se prevăd cu sisteme de

siguranţă în vederea înlăturării pericolului de incendiu şi explozie.
(1) Pentru centralele termice care utilizează gaze naturale/gaze petroliere lichefiate este
obligatorie prevederea unui sistem de detecţie a scăpărilor de gaze şi a unui sistem
pentru închiderea alimentării cu combustibil la cazane.
7.111 La instalaţiile de alimentare cu gaze a cazanelor fără supraveghere permanentă se
prevăd dispozitive automate de reglare, semnalizare şi control ale arderii, precum şi de
închidere a alimentării cu gaze în cazul întreruperilor de orice natură (alimentare cu gaze,
energie electrică) sau a reducerii presiunii gazelor sub valoarea specificată minimă de
funcţionare a arzătorului.
7.114 Alimentarea cu gaz petrolier lichefiat drept combustibil pentru cazane, se face
numai de la depozite exterioare.
(1) Depozitele de gaze petroliere lichefiate care alimentează centralele termice se

realizează (soluţii constructive, capacităţi, distanţe de amplasare) în conformitate cu
prevederile din normele tehnice specifice.
(2) Este interzisă alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale mobile de
gaze petroliere lichefiate, indiferent de amplasarea acestora (în exteriorul sau interiorul
clădirii).
7.115 În clădirile civile care nu sunt înalte şi foarte înalte, precum şi în cele de producţie
şi/sau depozitare se admite depozitarea a maximum 10 mc de combustibil lichid necesar
folosirii în centrala termică din clădire (combustibil lichid uşor, motorină, păcură).
(1) Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate de restul clădirii prin pereţi, uşi
şi planşee realizate potrivit art. 7.184 din prezenta reglementare tehnică. Se prevăd
praguri pentru evitarea împrăştierii lichidelor revărsate în caz de avarie, asigurarea golirii
rapide şi instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiului. La aceste încăperi nu se
prevăd dispozitive pentru evacuarea fumului în caz de incendiu şi nici panouri de
deburare (explozie).
7.118 Depozitele pot fi supraterane, semi-îngropate sau îngropate. Depozitele îngropate,

având o capacitate de cel mult 30 m 3 se pot amplasa fără restricţii de distanţă faţă de
construcţie.
7.122 În situaţia în care construcţia pe care o deserveşte centrala termică este prevăzută
cu instalaţii de semnalizare a incendiului, acestea trebuie să supravegheze încăperea
centralei termice şi camerele rezervoarelor de combustibil lichid.
7.124 Este interzisă trecerea conductelor de combustibil lichid prin încăperi, canale,
ghene, în care scăpările de lichid combustibil sau de gaze prezintă pericol de incendiu
sau explozie.
7.125 În clădirile centralelor termice se admite amplasarea depozitelor de combustibil
solid cu o capacitate de max. 20mc. Depozitarea se face, obligatoriu, în încăperi separate
de restul construcţiei şi vor au cel puţin un perete exterior pe care se amplasează dotările
specifice în vederea aprovizionării periodice cu combustibil.
(1) Se iau măsuri pentru a evita apariţia energiei electrostatice ţinând cont de
tipul combustibilului solid (carbune, deşeuri de lemn, peleţi ).
(2) La amplasarea depozitului se ţine cont şi de posibilităţile de acces ale

mijloacelor de aprovizionere (auto, CF, cisterne) sau de distanţele maxime pentru
transvazare pneumatica, după caz (peleţi).
(3) Pereţii şi planşeul încăperii de depozitare, precum şi uşa de comunicare a

acesteia cu sala cazanelor se realizează conform art 7.185.
(4) În sălile de cazane funcţionând cu combustibil solid, cu alimentare manuală

a focarelor, se admite depozitarea a maximum 2 mc combustibil.

7.126 Buncărele cu o capacitate de cel mult 2 m 3, pentru fiecare unitate de cazan, pot fi
amplasate în interiorul sălii cazanelor.
(1) Buncărele cu o capacitate mai mare de 2 m 3, pentru alimentarea cazanelor, se
amplasază într-un spaţiu separat de sala cazanelor, conform prevederilor art. 7.186 din
prezenta reglementare tehnică şi au o capacitate corespunzătoare consumului pentru un
schimb, pentru fiecare unitate de cazan.
Pentru ambele categorii de buncăre menţionate anterior, construcţia lor se face cu
îndeplinirea, obligatoriu, a prevederilor art 7.186 luând măsuri de apărare împotriva
incendiilor.
7.128 Depozitarea cenuşii şi a zgurii se face în spaţii exterioare, adăpostite de vânt

(eventual cu parapet incombustibil).
(1) La depozitele de zgură şi cenuşă cu capacitatea peste 50 m 3 se prevăd

instalaţii fixe de stingere cu apă.
(2) La stabilirea măsurilor pentru evacuarea zgurii şi a cenuşii se respectă şi

prescripţiile specifice ISCIR.
Coşul de fum
7.139 Coşul de fum situat la mai puţin de 1,5 m în plan orizontal, de coama acoperişului,
trebuie să depăşească coama cu minimum 0,5 m pentru învelitori incombustibile şi 1 m
pentru învelitorile combustibile. Coşul de fum amplasat la distanţe mai mari de 1,5 m faţă
de coama acoperişului va avea înălţimea de cel puţin 1 m faţă de învelitoare.
(1) Înălţimea coşului faţă de terasa acoperişului trebuie să fie de minimum 1 m. Coşurile
de fum trebuie să depăşească cu minimum 0,50 m înălţimea elementelor de
supraînălţare a terasei (atice, ziduri antifoc etc.) când sunt situate la mai puţin de 3 m de
marginea terasei şi cu minimum 1 m, când sunt situate la peste 3 m de marginea terasei.
(2) Înălţimea minimă de amplasare a coşului “ventuză” faţă de zona pietonală este de
1,80m.
7.141 Se recomandă ca, pe cât posibil, coşurile înglobate în clădiri să nu treacă prin
încăperi în care căldura degajată influenţează negativ confortul necesar sau materialele
depozitate. (1) Dacă nu se poate evita un asemenea amplasament al coşurilor, se iau
măsuri de izolare termică suplimentară
7.143 Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în funcţiune în
conformitate cu SR EN 15287
7.146 Canalele de fum se prevăd cu guri de vizitare şi control care să se închidă etanş
prin capace sau uşi metalice termoizolante, amplasate la începutul canalului de fum şi la
schimbările de direcţie ale acestuia. La baza coşului de fum se prevede o deschidere de

vizitare cu uşă etanşă, pentru inspecţie şi curăţire
7.147 Canalele de fum se prevăd, cu clapete de explozie astfel proiectate încât să se

deschidă la o presiune inferioară presiunii de explozie care poate distruge canalul.
(1) Clapeta de explozie trebuie să asigure o închidere etanşă şi se amplasează astfel

încât să nu producă accidente la deschidere.
7.151 Problemele specifice ale evacuării gazelor de ardere de la cazanele centralelor

termice de apartament se rezolvă potrivit reglementărilor tehnice de proiectare, execuţie
şi exploatare a centralelor termice mici şi a normelor tehnice pentru proiectarea,
executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a gazelor
petroliere lichefiate
Prescripţii privind clădirea

7.179 Clădirile centralelor termice cu apă caldă (sub 110 0C) şi cele cu abur de joasă
presiune (sub 0,5 bar) au nivelul I sau II de stabilitate le foc, cu excepţia celor la care
suprafaţa de încălzire totală a cazanelor este de cel mult 450 m 2, care pot avea nivelul III
de stabilitate la foc
7.180 Pentru agenţii termici menţionaţi la art. 7.179 centralele termice se încadrează în
risc mijlociu de incendiu.
7.181 Încăperile centralelor termice, inclusiv sălile de cazane, se separă, obligatoriu, de
clădiri (cu altă destinaţie) prin pereţi şi planşee rezistente la foc potrivit reglementărilor
tehnice privind securitatea la incendiu
7.182 La proiectarea centralelor termice alimentate cu gaze naturale se ţine seama de
normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare
cu gaze naturale şi a reglementărilor tehnice privind securitatea la incendiu a
construcţiilor
7.183 Clădirile centralelor termice alimentate cu gaze petroliere lichefiate se proiectează
ţinând seama de prevederile reglementărilor tehnice pentru proiectarea şi executarea
sistemelor de alimentare cu gaze petroliere lichefiate şi a reglementărilor tehnice privind
securitatea la incendiu a construcţiilor.
Este interzisă utilizarea gazelor petroliere lichefiate drept combustibil la centrale termice
amplasate sub nivelul terenului (la subsolul şi demisolul clădirilor).
7.184 Încăperile din clădirile civile şi de producţie şi/sau depozitare în care se
depozitează maximum 10 m3 lichide combustibile pentru centrala termică (conform art..
7.115 din prezenta reglementare tehnică) se separă, obligatoriu, de restul clădirii având
altă destinaţie, prin pereţi şi planşee proiectate potrivit reglementărilor tehnice de
securitate la incendiu a construcţiilor.
(1) Golurile strict funcţionale de acces, realizate în elementele respective, se protejează
prin elemente rezistente la foc proiectate potrivit reglementărilor tehnice de securitate la
incendiu a construcţiilor.
7.185 Încăperile din centralele termice, în care se depozitează maximum 20m 3

combustibili solizi (conform art.. 7.125) se separă de restul clădirii prin pereţi şi planşee
care trebuie să îndeplinească, obligatoriu, condiţiile prevăzute la art.. 7.184.
(1) Comunicarea cu sala cazanelor se poate face prin uşi rezistente la foc, potrivit
reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.186 Buncărele pentru combustibili solizi (art.. 7.126), precum şi pâlniile de alimentare a
instalaţiilor de ardere se realizează, din materiale incombustibile şi se iau măsuri pentru
evitarea încărcării electrostatice.
(1) Spaţiul în care se amplasează buncărele, care au o capacitate mai mare de 2 m 3, se
separă de sala cazanelor prin pereţi şi planşee incombustibile, având o rezistenţă la foc
potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.187 Uşile de acces ale centralelor termice se amplasează astfel încât să conducă direct
în spaţiul principal de supraveghere a utilajelor şi au deschiderea în afară, direct spre
exterior sau într-un spaţiu în legătură cu exteriorul, care nu poate fi blocat. Se exceptează
de la această prevedere centralele termice de apartament.
(1) Dimensiunile uşilor şi ale spaţiilor intermediare de legătură cu exteriorul se aleg astfel
încât să asigure introducerea şi scoaterea principalelor utilaje care nu se pot
dezasambla.
7.188 Accesul în centralele termice situate pe terasa clădirii este posibil doar de pe
terasă sau din casa scării, printr-o încăpere tampon. Nu se admite accesul direct de la un
etaj inferior prin deschideri sau trape în pardoseala centralei termice
7.192 Pentru compartimentele rezervate altor unităţi (de ex: post trafo, staţii de hidrofor,
centrale de ventilare etc.) grupate cu centrala termică se prevăd accese separate, direct
din exterior.
(1) În clădirile civile, la care centralele termice se grupează cu staţia de hidrofor şi,
eventual, alte utilităţi, toate pot avea o comunicare funcţională, prin intermediul unui
coridor comun.
(2) Nu se poate grupa centrala termică (sala cazanelor) cu staţia de pompare a apei
pentru incendiu.
7.193 Centralele termice sunt prevăzute cu ferestre exterioare pentru iluminarea şi

ventilare naturală a încăperii.
(1) În cazul centralelor termice folosind combustibil gazos, suprafaţa ferestrelor exterioare
trebuie să satisfacă şi condiţiile prevăzute de normele tehnice pentru proiectarea,
executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi a gazelor
petroliere lichefiate, privind raportul dintre suprafaţa vitrată şi volumul sălii cazanelor.
7.196 Prescripţiile constructive privind condiţiile de amplasare a centralelor termice mici
(de apartament, de scară de bloc, ş.a), cu capacitatea sub 0,3 MW, sunt prevăzute în
reglementările tehnice de proiectare, execuţie şi exploatare a centralelor termice mici
7.199 Instalaţiile electrice cu care se prevăd centralele termice sunt:
instalaţiile electrice pentru iluminat general (normal) şi de securitate pentru intervenţii
7.205 Coşurile şi canalele de fum se realizează şi execută ţinând seama de prevederile

art. 7.132 - 7.151 din prezenta reglementare tehnică şi de prevederile cuprinse în STAS
3417, prescripţii tehnice specifice ISCIR şi a reglementărilor tehnice de securitate la
incendiu a construcţiilor. Coşurile de fum trebuie să fie proiectate, instalate şi puse în
funcţiune în conformitate cu SR EN 15287.
Măsuri de apărare împotriva incendiilor

7.209 În vederea satisfacerii exigenţelor de siguranţă se respectă prevederile privind
proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de detectare, semnalizare şi avertizare
a incendiilor potrivit reglementărilor tehnice de securitate la incendiu a construcţiilor.
7.210 Centralele termice se dotează cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor
şi se echipează cu instalaţii de stingere a incendiilor conform reglementărilor în vigoare.
7.211 În centralele termice cu combustibil lichid sau gazos, în sala cazanelor, se prevăd
stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B, amplasate câte unul la fiecare
100 m2 suprafaţă de pardoseală.
7.212 Pentru depozitele închise cu combustibil lichid din exteriorul construcţiei se
asigură, pentru fiecare 20 t de capacitate, minimum:
a) 2 stingătoare având performanţa de stingere 21Aşi 113B;
lll) 1 stingător transportabil cu performanţa de stingere IIB;
mmm) 1 ladă cu nisip de 0,5 m3;
nnn) 1 lopată.
7.213 În centralele termice cu combustibil solid, în sala cazanelor se prevăd hidranţi
interiori de incendiu, dacă aceasta este amplasată într-o construcţie echipată cu
asemenea instalaţii, sau stingătoare având performanţa de stingere 21A şi 113B,
amplasate câte unul la fiecare 100 m2 suprafaţă de pardoseală.
7.214 Sub injectoarele cu combustibil lichid se prevăd tăvi etanşe din tablă, umplute cu
nisip, pentru evitarea împrăştierii pe pardoseală a eventualelor pierderi de combustibil
.....
8.103 La montarea conductelor de încălzire se asigură distanţele minime faţă de

conductele de gaze, respectiv barele, cablurile şi conductoarele electrice, conform
prevederilor „normelor/reglementărilor tehnice pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale şi instalaţiilor electrice din clădiri.
8.104 La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele aparente sau mascate (în canale,
ghene, etc.) se montează în tuburi de protecţie sau piese speciale, care să permită
mişcarea liberă a conductelor datorită dilatării şi să asigure protecţie mecanică a
conductelor izolate. În funcţie de rolul de protecţie la foc al elementelor de construcţii se
alege ansamblul trecerii (construcţii şi instalaţii) ţinând seama, obligatoriu, de
reglementările de securitate la incendiu.
Măsuri de protecţie – construcţii şi instalaţii

8.110 Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de
protecţie la foc, antifoc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor şi
ghenelor în care se montează conductele se face conform reglementărilor de securitate
la incendiu.
8.111 Trecerea conductelor prin elemente de construcţii (pereţi şi planşee) care au rol de
protecţie la foc, rezistente la foc sau rezistente la explozie, precum şi utilizarea canalelor
şi ghenelor în care se montează conductele se realizează conform reglementărilor
tehnice privind securitatea la incendiu.
8.112 Prin încăperile de categorie A şi B de pericol de incendiu, precum şi prin cele de
categoria C cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care
alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.(1) Agenţii termici
şi parametrii acestora se aleg conform prevederilor art. 5.17, iar traseele conductelor se
stabilesc în raport cu temperatura de aprindere a substanţelor din încăperi, astfel încât să
nu provoace explozia, aprinderea, detonarea, mocnirea sau apariţia produselor toxice.
8.113 Este interzisă pozarea conductelor pentru lichide combustibile sau de abur cu
presiunea mai mare de 1 bar în casa scărilor, pe căile de evacuare în caz de incendiu şi
în staţiile pompelor de incendiu.
(1) Conductele de abur cu presiunea mai mare de 1 bar pozate în exteriorul clădirilor, pe
pereţii acestora, se montează la o distanţă de cel puţin 5 m, măsurată în planul peretelui,
de limitele uşilor de evacuare sau de axul scărilor de evacuare în caz de incendiu. Prin
încăperile în care există pericol de explozie volumetrică ori risc foarte mare sau mare de
incendiu, cu praf combustibil, nu este permisă trecerea cu conducte de încălzire care
alimentează încălzirea altor încăperi, decât cele ale încăperii respective.
8.114 Se interzice trecerea conductelor de încălzire (inclusiv a celor de dezaerisire) prin:
a) canale care vehiculează praf, vapori sau gaze de ardere;
ooo) canale şi ghene în care se pot acumula substanţe care prezintă
pericol de incendiu sau explozie;
ppp) încăperi de depozitare a substanţelor generatoare de reacţii
periculoase în contact cu apa;
qqq) încăperi speciale pentru echipament electric (tablouri de distribuţie,
baterii de condensatoare sau acumulatoare, transformatoare, redresoare,
motoare de ascensoare); fac excepţie conductele instalaţiilor de încălzire ale
încăperilor respective;
rrr) casa ascensoarelor;
sss) coşuri şi canale de fum (cu excepţia instalaţiilor pentru recuperarea
căldurii gazelor de ardere);
ttt) prin elemente rezistente la foc de minimum EW 15.

7. Normativ pentru proiectarea, executarea,
exploatarea, dezafectarea şi postutilizarea
spaţiilor de distribuţie a carburanţilor, Indicativ
NP 004-2003
1. OBIECT. DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Obiectul prezentului normativ îl constituie proiectarea, executarea, exploatarea,
dezafectarea şi postutilizarea staţiilor de distribuţie a carburanţilor la autovehicule,
denumite în continuare şi benzinării, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
1.2. (1) Prezentul normativ se aplică la staţiile de distribuţie a carburanţilor (benzine şi
motorine) de tipul:
a) fixe, cu depozite subterane sau supraterane (inclusiv supraterane
acoperite), echipate cu unul sau mai multe rezervoare, cu pereţi simpli sau
dubli, cu capacitatea totală de stocare de maxim 300 mc,
b) transportabile, tip container, cu capacitate de stocare, 30 mc fiecare.
(2) Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi executarea benzinăriilor
noi precum şi la cele existente, la mărirea capacităţilor de depozitare, a suprafeţelor
construite a construcţiilor anexe sau auxiliare, precum şi în situaţiile schimbării
amplasamentelor în cadrul incintei.
(3) Cerinţele de dotare şi regulile privind siguranţa şi igiena muncii, prevenirea şi
stingerea incendiilor precum şi cele de protecţie a mediului pe timpul exploatării sunt
obligatorii atât la benzinăriile noi, cât şi la cele existente.
(4) Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la dezafectarea şi postutilizarea
staţiilor.
1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ:
a) sistemele de alimentare cu gaze petroliere lichefiate la autovehicule;
b) staţiile de alimentare cu gaze naturale lichefiate la autovehicule;
c) staţiile de alimentare cu gaze naturale comprimate la autovehicule.
2. COMPONENŢA STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR LA

AUTOVEHICULE (BENZINĂRII)
2.1. Benzinăria fixă, indiferent de tipul depozitului, are următoarele componente:
- depozitul de carburanţi, cu unul sau mai multe rezervoare, cu gurile de
descărcare montate direct pe rezervoare sau grupat, într-un cămin;
- peronul pompelor de distribuţie a carburanţilor şi copertina aferentă;

- cabina staţiei;
- separatorul de hidrocarburi;
- drumuri de acces şi, după caz, spaţii de parcare;
- sisteme de utilităţi.

2.2. Benzinăria transportabilă cuprinde unul sau mai multe containere şi spaţiile de
circulaţie aferente şi de parcare după caz. Containerul cuprinde trei spaţii distincte:
- spaţiul destinat rezervorului de carburant (pentru benzine şi/sau motorine);
- spaţiul destinat pompelor de transvazare a carburanţilor din autocisternă în

rezervor;
- spaţiul destinat personalului staţiei (cabina personalului de exploatare);
- construcţia containerului cuprinde şi o nişă exterioară în care este

amplasată pompa de distribuţie a carburanţilor la autovehicule.
2.3. Opţional, într-o staţie de distribuţie a carburanţilor la autovehicule (benzinărie), pot

funcţiona:
- magazin de piese auto, lubrifianţi şi/sau de produse alimentare şi
nealimentare;
- spălătorie auto;
- punct de întreţinere auto (aer-apă);
- atelier service auto;
- sisteme de alimentare cu GPL la autovehicule;
- amenajări pentru schimb ulei;
- puncte de desfacere butelii de aragaz în rastele;
- punct de alimentaţie publică, bar, fast food sau restaurant;
- spaţii de cazare, motel, hotel, cu sau fără spaţii de alimentaţie publică;
- spaţii de parcare pentru autovehicule mari.
2.4. Staţiile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule trebuie să dispună de instalaţii

tehnologice, echipamente şi dotări minime necesare pentru a se asigura:
- depozitarea şi livrarea carburanţilor în deplină siguranţă;
- menţinerea caracteristicilor fizico-chimice ale carburanţilor depozitaţi,

urmărirea şi controlul parametrilor privind calitatea acestora;
- exploatarea instalaţiilor în condiţii de siguranţă pentru personal, utilizatori şi

pentru mediu;
- un grad redus de poluare al mediului înconjurător;
- prevenirea şi stingerea incendiilor.
2.5. Utilajele, echipamentele şi sistemele din dotarea benzinăriilor trebuie să fie adecvate
pentru tipul carburanţilor distribuiţi, să fie omologate, certificate şi după caz agrementate

potrivit cerinţelor reglementărilor în vigoare.
I. DEPOZITE DE CARBURANŢI
2.6. La alegerea soluţiei privind realizarea depozitului de carburanţi, proiectantul trebuie
să ţină cont de:
- solicitarea beneficiarului privind tipul şi capacitatea rezervoarelor, pompelor
şi altor echipamente specifice;
- dimensiunile şi caracteristicile terenului pe care urmează a fi amplasat;
- nivelul apelor freatice şi datele tehnice rezultate din studiile geotehnice;
- distanţele de siguranţă minime obligatorii faţă de obiectele din incinta

benzinăriei şi, respectiv, faţă de construcţiile, instalaţiile sau amenajările
vecine.
2.7. Se recomandă ca depozitele de carburanţi să se amplaseze astfel încât traseele de

conducte între rezervoare şi gurile de descărcare, între rezervoare şi pompele de
vehiculare, respectiv de distribuţie, precum şi între rezervoare şi gurile de respiraţie, să
fie cât mai scurte şi directe.
A. DEPOZIT CU REZERVOARE SUBTERANE

2.8. Depozitul de carburanţi poate cuprinde unul sau mai multe rezervoare cilindrice
orizontale stabile, montate subteran, neizolate termic, confecţionate din tablă, cu pereţi
simpli sau dubli, prevăzute cu unul sau mai multe compartimente de stocare.
2.9. Rezervoarele din cadrul depozitului subteran se pot monta:
- în cuva de beton;
- direct în sol, sub carosabil sau în afara acestuia.
2.10. Rezervoarele depozitului subteran se amplasează la distanţe de minim 0,8 m între

ele în vederea asigurării accesului pentru personalul de intervenţie.
2.11. (1) Rezervoarele cu pereţi simpli se montează în cuve de protecţie şi se echipează
cu:
- sisteme de respiraţie prevăzute cu opritor de flacără;
- indicator de nivel cu transmisie automată la sistemul managerial al staţiei,

cu semnalizare a valorilor minime şi maxime;
- orificii de luat probe şi pentru efectuarea măsurătorilor, de tip etanş, cu

bucşe din materiale care nu produc scântei prin lovire sau frecare;
- racorduri pentru conectarea la gurile de descărcare, respectiv spre pompele

de distribuţie;

- sisteme de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice;
- racord pentru sistemul de recuperare vapori.
(2) Rezervoarele cu pereţi dubli se echipează suplimentar cu:

- sistem de detectare a scurgerilor accidentale cu indicare la sistemul
managerial al staţiei;
- sistem de detectare a apei cu transmitere la sistemul managerial al staţiei,

montat în spaţiul dintre cele două mantale.
2.12. Rezervoarele depozitului subteran, amplasate în cuve din beton, umplute cu

pământ sau nisip, precum şi cele montate direct în sol se protejează la exterior împotriva
coroziunii cu materiale sau substanţe adecvate. Standarde de referinţă: STAS 7335 şi
STAS 10702.
2.13. În cazul amplasării rezervoarelor subterane îngropate direct în soluri a căror
agresivitate depăşeşte valorile admise de reglementări, se va realiza pe lângă protecţia
de bază şi o protecţie catodică conform prevederilor Normativului I 14.
Atunci când nu se aplică iniţial protecţia catodică, beneficiarul staţiei are obligaţia de a
solicita unor firme abilitate să efectueze măsurarea potenţialului la intervale de 2 ani după
montarea rezervoarelor pentru a stabili necesitatea aplicării ulterioare a acestei protecţii
în funcţie de starea izolaţiei şi condiţiile de sol.
2.14. Rezervoarele se pot amplasa, după caz:
- grupat, într-o zonă special destinată (spaţiu verde) sau în carosabilul
benzinăriei;
- dispersat, în mai multe zone din cadrul staţiei, delimitate faţă de alte
obiecte.
În căminele de vizitare ale rezervoarelor amplasate în carosabil se recomandă montarea

unui senzor pentru sesizarea scurgerilor accidentale de produse sau infiltraţii de apă.

B. DEPOZIT CU REZERVOARE SUPRATERANE
2.15. Depozitul de carburanţi cu rezervoare supraterane se recomandă în cazul în care
din punct de vedere tehnic nu se poate adopta soluţia cu depozit subteran. Depozitul cu
rezervoare montate suprateran cuprinde unul sau mai multe rezervoare cilindrice, de
regulă verticale, confecţionate din tablă, cu pereţi simpli şi capac fix.
2.16. În cazuri justificate tehnic se pot utiliza pentru depozitarea carburanţilor şi
rezervoare cilindrice, orizontale.
2.17. Rezervoarele supraterane pot fi izolate termic cu materiale incombustibile sau
acoperite cu pământ (rezervoare supraterane acoperite).
2.18. Rezervoarele supraterane cu pereţi simpli şi cele cu pereţi dubli neacoperite se
montează obligatoriu în cuve de retenţie prevăzute în vederea protejării împotriva
împrăştierii necontrolate din rezervoare a produselor petroliere ca urmare a unor
neetanşeităţi sau cauze accidentale.
2.19. Rezervoarele supraterane se echipează cu:
- indicator de nivel local şi/sau cu transmisie automată a nivelului la sistemul
managerial al staţiei, cu semnalizare a valorilor minime şi maxime;
- limitator de umplere;
- supape de respiraţie, prevăzute cu opritor de flacără;
- orificii de luat probe şi pentru efectuarea măsurătorilor, de tip etanş, cu

- robinete de izolare pe conductele de alimentare, respectiv pe conducta de

livrare spre pompele de distribuţie;
- traseu pentru transvazarea produselor dintr-un rezervor în altul, în caz de

avarie sau incendiu;
- sisteme de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice şi după caz

a descărcărilor electrice atmosferice;
- racord pentru sistemul de recuperare al vaporilor.
2.20. Rezervoarele supraterane verticale se amplasează în aceeaşi cuvă la distanţe de

siguranţă (d), funcţie de diametrul rezervorului (D) astfel:
- d = 1 D când D < 5 m
- d = 0,75 D când 5 m < D < 10 m
2.21. Rezervoarele supraterane cilindrice orizontale se amplasează în aceeaşi cuvă la

următoarele distanţe de siguranţă (d), în funcţie de capacitatea de stocare a acestora:
- d = 1,5 m dacă V > 100 mc

- d = Nenormat dacă V < 100 mc
C. DEPOZIT CU REZERVOARE SUPRATERANE ACOPERITE

2.22. Depozitul cu rezervoare supraterane acoperite cuprinde unul sau mai multe
rezervoare, cilindrice, de regulă orizontale, neizolate termic, confecţionate din tablă,
realizate cu pereţi simpli sau dubli, cu unul sau mai multe compartimente de stocare.
2.23. Rezervoarele depozitului se montează suprateran:
- în cuve supraterane acoperite cu pământ;
- acoperite cu pământ, pentru cele cu pereţi dubli.

2.24. (1) Rezervoarele supraterane cu pereţi simpli se vor monta obligatoriu în cuve de
protecţie şi siguranţă în sistemul acoperit cu pământ şi se echipează cu:
- sisteme de respiraţie prevăzute cu opritor de flacără;
- orificii de luat probe şi pentru efectuarea măsurătorilor de tip etanş, cu

- ventile de izolare pe traseul de alimentare şi, respectiv, pe traseul de livrare

spre pompele de distribuţie;
- sisteme de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice;
- limitator de umplere specific;
- sistem de măsurare a nivelului carburanţilor;
- racord pentru sistemul de recuperare vapori.
(2) Rezervoarele cu pereţi dubli se recomandă a fi utilizate în sistemul acoperit cu

pământ echipate suplimentar faţă de cele prevăzute la alin (1) cu:
- indicator de nivel cu transmise automată a nivelului la sistemul managerial
din staţie, cu semnalizare a valorilor minime şi maxime;
- sistem de detectare a scurgerilor cu indicare la sistemul managerial;
- sistem de detectare a apei (opţional) cu transmisie la sistemul managerial.
2.25. Rezervoarele supraterane acoperite se protejează la exterior împotriva coroziunii cu

materiale sau substanţe adecvate, precum şi cu sisteme de protecţie catodică conform
Normativului I 14. Standardele de referinţă sunt: STAS 7335 şi, după caz, STAS 10702.
2.26. Rezervoarele supraterane acoperite se pot amplasa după caz:
- grupat, într-o zonă special destinată;
- dispersat, în mai multe zone din cadrul staţiei, delimitate de alte obiecte.
D. DEPOZIT PENTRU BENZINĂRII TRANSPORTABILE

2.27. Benzinăria transportabilă este un container în care sunt montate de la producător
toate utilajele, echipamentele şi sistemele care concură la stocare şi livrarea carburanţilor
la autovehicule.
2.28. Compartimentul din cadrul containerului destinat stocării carburanţilor cuprinde:
- unul sau mai multe rezervoare (compartimentate sau necompartimentate),
cilindrice, orizontale, neizolate termic, cu pereţi simpli cu capacitate totală de
maximum 30 mc;
- cuva de retenţie pentru preluarea eventualelor scurgeri accidentale cu

înălţimea de minim 0,30 m.

2.29. Rezervorul se echipează cu:
- instalaţie de încărcare - filtrare cu carburanţi;
- sistem de măsurare a nivelului carburanţilor;
- limitator de umplere specific;
- semnalizator de nivel conectat la tabloul de comandă;
- rulete de nivel cu vizualizarea nivelului;
- capace de vizitare şi intervenţie demontabile şi etanşate cu garnituri de

cauciuc, rezistente la produse petroliere;
- instalaţie de semnalizare şi stingere a incendiilor;
- sistem de respiraţie prevăzut cu opritor de flacără.
2.30. Rezervoarele se leagă la priza de împământare a incintei.

2.32. Pompele de distribuţie a carburanţilor trebuie sa fie în construcţie "EX", să asigure
livrarea produselor către clienţi în condiţii de siguranţă şi se recomandă să fie echipate cu
sisteme de recuperare a vaporilor; de asemenea se recomandă montarea în caseta
pompelor a unui senzor de scurgere a carburanţilor.
2.42. Nişa în care este amplasată pompa de distribuţie a carburanţilor se echipează cu

senzor pentru măsurarea concentraţiilor explozive.
III. POMPE DE TRANSVAZARE A CARBURANŢILOR

2.43. În situaţiile în care descărcarea produselor din mijloacele speciale de transport în
rezervoare nu se poate face prin cădere liberă se vor utiliza pompe de transvazare.
2.44. Se pot utiliza pompe de transvazare în benzinăriile fixe prevăzute cu depozite cu
rezervoare supraterane, precum şi la benzinăriile transportabile.
2.45. (1) Amplasarea pompelor de transvazare a carburanţilor în benzinăriile fixe cu
rezervoare supraterane se face în zona depozitului, cât mai aproape de rezervoare, în
afara cuvei de retenţie.
(2) Amplasarea pompelor de transvazare a carburanţilor la benzinăriile transportabile se
asigură într-un compartiment special destinat din structura containerului, separat de
spaţiul pentru rezervoare, echipat cu:
- întrerupătoarele de acţionare a pompei;
- robineţi de izolare;
- o cuvă proprie pentru reţinerea scăpărilor de produse, cu înălţimea de 0,30

m;
- gurile de încărcare;
- senzorul de concentraţii explozive şi traductorul de temperatură din

componenţa instalaţiei de detectare şi stingere automată a incendiilor;
2.46. Pentru descărcarea carburanţilor de regulă se folosesc electropompe de tip

centrifugal, care să asigure o viteză de curgere de maximum 2 m/sec.
2.47. Motorul electric, de antrenare a pompei, este realizat în construcţie "EX".
2.51. La cisternele auto de transport produse petroliere, înaintea începerii descărcării, se

va cupla obligatoriu furtunul flexibil pentru recuperarea de vapori şi sistemul de captare şi
scurgere la pământ a electricităţii statice.
VII. BLOCUL GURILOR DE AERISIRE

2.54. Blocul gurilor de aerisire a rezervoarelor se amplasează, de regulă, într-o zonă
distinctă a benzinăriilor, astfel încât vaporii ieşiţi în exterior să nu pună în pericol obiectele
din incintă sau construcţiile din vecinătate.

2.55. Blocul gurilor de aerisire se amplasează, de regulă, în zona gurilor de descărcare
sau în zona depozitului de carburanţi, cu respectarea distanţelor de siguranţă.
2.56. Fiecare gură de aerisire se echipează obligatoriu cu opritor de flacără.
2.57. Înălţimea conductelor de aerisire trebuie să fie de minim 4,00 m deasupra solului în
cazul rezervoarelor subterane şi de minim 2,00 m peste container în cazul benzinăriilor
transportabile.
2.58. Rezervoarele supraterane se prevăd cu sisteme de respiraţie cu supape şi opritori
de flăcări, montate direct pe rezervoare.
IX. CABINA STAŢIEI DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR

2.63. Cabina staţiei poate fi înglobată în construcţii mixte, cu încăperi destinate
comercializării de produse cosmetice auto, piese de schimb auto, lubrefianţi, produse
alimentare ambalate sau nealimentare, spaţii de alimentaţie publică, birouri, vestiare,
spaţii de depozitare care se încadrează în categoria C, D sau E de pericol de incendiu
etc.
2.64. Proiectarea şi realizarea construcţiei cabinei trebuie să îndeplinească cerinţele:
- reglementărilor tehnice privind siguranţa la foc;
- necesităţilor şi funcţionalităţilor;
- designului specific solicitat de beneficiar;
- aspectului comercial.
2.65. Construcţia cabinei staţiei se recomandă să aibă regimul de înălţime parter.

2.66. Construcţia cabinei staţiei poate avea regim de înălţime parter şi etaj, cu condiţia
respectării normelor tehnice privind siguranţa la foc a construcţiilor.
2.67. La benzinăriile transportabile cabina staţiei este destinată numai personalului de
deservire şi este înglobată în containerul respectiv constituind o încăpere separată prin
pereţi etanşi realizaţi conform prezentului normativ. Accesul se asigură direct din exterior
printr-o uşă cu deschidere în afară, echipată cu sisteme de închidere.
X. ALTE CONSTRUCŢII AUXILIARE

2.68. Construcţiile auxiliare din incinta benzinăriei se proiectează, realizează şi
amplasează conform cerinţelor normelor tehnice privind siguranţa la foc a construcţiilor şi
precizărilor din prezenta reglementare.
3. ORGANIZAREA STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR

3.1. Incinta unei staţii de distribuţie a carburanţilor (benzinării) se organizează astfel
încât:
- să se asigure dispunerea distinctă, pe zone, a activităţilor din staţie;

- să se identifice uşor riscul pe care îl prezintă fiecare activitate în parte;
- să se respecte distanţele de siguranţă şi zonarea mediilor cu pericol de

explozie;
- să se asigure accesul uşor şi ieşirea în condiţii de siguranţă a traficului;
- să se încadreze în suprafaţa terenului avut la dispoziţie;
- să se respecte regulile privind circulaţia autovehiculelor şi să se asigure

fluenţa traficului.
3.2. Zonele distincte în cadrul benzinăriilor fixe sunt:

a) zona de distribuţie a carburanţilor care cuprinde peronul pompelor de livrare
a carburanţilor şi copertina;
uuu) zona de depozitare carburanţi care cuprinde rezervoarele de
carburanţi;
vvv) zona de descărcare a carburanţilor care cuprinde locul de staţionare
al autocisternei, căminul gurilor de descărcare şi după caz pompa de
transvazare;
www) zona separatoarelor de hidrocarburi;
xxx) zona de utilităţi şi construcţii anexe (cabina staţiei, încăperi pentru
grup electrogen, centrală termică sau agregat aer condiţionat, tablou electric,
post trafo);
yyy) zona construcţiilor auxiliare (atelier de montaj, întreţinere, service,
puncte de alimentaţie publică şi de cazare, spălătorie auto etc.).
3.3. Circulaţia autovehiculelor în benzinărie se organizează prin amenajări constructive şi
marcaje speciale astfel încât să se asigure:
- accesul direct din drumurile publice spre pompele de distribuţie a
carburanţilor;
- circulaţia în incintă, staţionarea pe timpul alimentării cu carburant şi ieşirea

în condiţii de siguranţă a autovehiculelor;
- buna supraveghere a operaţiunilor de livrare a carburantului la autovehicule

(direct de către gestionar sau prin mijloace video);
- separarea fluxurilor autovehiculelor intrate la alimentare faţă de fluxurile

pentru alte funcţiuni auxiliare din incintă (spălătorie, ateliere service etc.);
- reducerea la minimum a riscului de coliziune între autovehicule şi cu

obiectele din incintă;
- retragerea rapidă a autovehiculelor din zona pompelor, cu defluire în drumul

public, în caz de incendiu sau accidente;
- accesul facil al autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu, la oricare

din obiectele din incintă, precum şi la sursele de alimentare cu apă;
- accesul uşor al autocisternelor cu carburanţi la locul de descărcare;
- fluxuri separate la pompele cu debit mare pentru alimentarea cu motorină a

autovehiculelor de mare tonaj;
- fluxuri separate de acces pentru autovehiculele sosite la alimentarea cu

GPL, după caz.
3.4. La organizarea unei staţii transportabile de distribuţie a carburanţilor se asigură

aceleaşi cerinţe privind accesul, circulaţia, staţionarea pe timpul alimentării şi ieşirea
autovehiculelor ca şi la benzinăriile cu rezervoare subterane sau supraterane.
3.5. Se pot amplasa mai multe containere cu respectarea distanţelor de zonare astfel
încât zonarea Ex comună să nu realizeze suprapunere de zonări diferite în zonele de
circulaţie auto ale staţiei.
ZONAREA EX
3.6. (1) Carburanţii de tipul benzinelor şi motorinelor sunt substanţe lichide inflamabile,
care în amestec cu aerul pot forma amestecuri explozive.
(2) Limitele inferioare de explozie sunt sub 1% pentru benzine iar pentru motorine sunt de
cca. 6% volume de vapori în aer.
3.7. Pentru prevenirea incendiilor şi exploziilor, precum şi pentru limitarea propagării
focului, în proiecte trebuie precizate zonele de mediu cu pericol de explozie, precum şi
extinderile acestor zone, asigurându-se măsuri de protecţie corespunzătoare pericolului.
3.8. Zonele de mediu cu pericol de explozie se stabilesc pentru condiţii normale de
funcţionare a utilajelor şi echipamentelor tehnologice specifice staţiilor de distribuţie
carburanţi.
3.9. La stabilirea extinderii zonelor de mediu cu pericol de explozie trebuie avute în
vedere condiţiile normale de funcţionare ale instalaţiilor şi echipamentelor prevăzute,
precum şi exploatarea corespunzătoare a acestora, neluându-se în considerare situaţiile
imprevizibile generate de: nerespectarea instrucţiunilor de lucru, disciplinei tehnologice,
efectuarea de modificări sau improvizaţii, încălcarea prevederilor legale, precum şi
situaţiile excepţionale (calamităţi, catastrofe).
3.10. Zonarea mediilor cu pericol de explozie la obiectele şi echipamentele staţiilor fixe şi
transportabile de distribuţie a carburanţilor este prezentată în fig. 1 - 21.
3.11. Nu se încadrează în spaţii periculoase, spaţiile în care substanţele combustibile
circulă prin conducte cu racorduri sudate sau alămite dispuse în încăperi ventilate
corespunzător.
3.12. Limitele zonelor 1 şi 2 pot fi reduse prin pereţi rezistenţi la trecerea vaporilor de
carburanţi realizaţi conform detaliilor prezentate în fig. 7.
Se consideră pereţi rezistenţi la trecerea vaporilor de carburanţi, pereţii realizaţi din beton
armat sau din zidărie, tencuiţi pe ambele feţe, fără goluri. Se admit goluri mici pentru

trecerea conductelor instalaţiilor utilitare etanşate adecvat.
3.13. Condiţiile de siguranţă ale utilizatorilor se vor realiza prin dispunerea obiectelor din
incintă cu asigurarea măsurilor de protecţie corespunzătoare pericolului de incendiu sau
de explozie, potrivit reglementărilor în vigoare.
4. AMPLASAREA STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR

4.1. Staţiile de distribuţie a carburanţilor pot fi amplasate, funcţie de categoria drumului
rutier pe care îl deservesc, astfel:
a) la autostradă sau drum european;
zzz) la drum naţional;
aaaa) la drum judeţean;
bbbb) în localităţi cu acces direct dintr-un drum public.
4.2. Se pot amplasa staţii de distribuţie a carburanţilor şi în incinta unor agenţi economici
care deţin parc de autovehicule, precum şi în organizări de şantier.
4.3. Intrarea autovehiculelor direct din drumurile publice în staţia de distribuţie carburanţi
se realizează, în conformitate cu regulamentele din legislaţia rutieră.
Amplasarea faţă de construcţiile vecine

4.4. La amplasarea unei staţii de distribuţie carburanţi trebuie respectate distanţe minime
de siguranţă între obiectele cu pericol de incendiu sau explozie din staţie şi unele
categorii de construcţii şi instalaţii sau amenajări vecine conform tabelului 4.5.
4.5. Construcţiile auxiliare benzinăriei se amplasează faţă de construcţiile vecine din
afara incintei staţiei conform prevederilor din Normativul de siguranţă la foc a
construcţiilor, indicativ P118-99 şi alte reglementări tehnice specifice.
Amplasarea obiectelor în incintă

4.6. Dispunerea obiectelor în incinta staţiei de distribuţie a carburanţilor (benzinării) se
realizează în raport de zonarea mediilor cu pericol de explozie asigurându-se măsurile de
protecţie corespunzătoare pentru utilizatori şi pentru vecinătăţi, după caz. Distanţele
minime de siguranţă între diferitele obiecte amplasate în incinta unei staţii de distribuţie a
carburanţilor sunt prezentate în tabelele nr. 4.6. - 4.8.
4.7. La amplasarea depozitelor de carburanţi supraterane în vecinătatea unor ape (râuri,
lacuri, iazuri, mare etc.), se iau măsuri pentru evitarea inundării staţiei şi totodată pentru
împiedicarea scurgerii lichidelor combustibile spre acestea.
4.8. Instalaţiile tehnologice aferente benzinăriilor se dispun pe terenul din incinta acestora
care nu poate fi traversat de reţele subterane de gaze naturale, termoficare, electrice,
produse petroliere sau canalizare, altele decât cele proprii.
4.9. Atunci când din motive tehnice sau obiective nu se respectă distanţele minime de
siguranţă prevăzute la art. 4.6., acestea pot fi reduse în condiţiile prevederilor punctului
3.12.

DISTANŢE MINIME DE SIGURANŢĂ ÎNTRE OBIECTELE DIN COMPONENŢA
STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE CARBURANŢI ŞI CONSTRUCŢIILE, INSTALAŢIILE
ŞI AMENAJĂRILE VECINE *2)
Tabel 4.5
Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:
A - Rezervoare subterane
B - Rezervoare cu pereţi dubli sub carosabil cu capac etanş*1)
C - Rezervoare supraterane acoperite
D - Rezervoare supraterane
______________________________________________________________________________
|Nr. | Categoria de | Distanţe minime de siguranţă (m) |
|crt.| construcţii, |__________________________________________________|
| | instalaţii, şi | Depozite de carburanţi |Pompe de |Chesonul |
| | amenajări |___________________________|distribuţie|gurilor de|
| | | A | B | C | D | |descărcare|
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 1.|Drumuri publice în | | | | | | |
| |localităţi | | | | | | |
| |(străzi, bulevarde) | 5,00| N | 8,00| 12,00| 5,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 2.|Drumuri judeţene şi | | | | | | |
| |naţionale | 5,00| N | 10,00| 15,00| 5,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 3.|Drumuri europene sau | | | | | | |
| |autostrăzi | 8,00| N | 12,00| 15,00| 5,00 | 10,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 4.|Linii de tramvai sau | | | | | | |
| |troleibuz | 10,00| N | 15,00| 20,00| 5,00 | 10,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 5.|Linii electrice de | | | | | | |
| |joasă sau medie | | | | | | |
| |tensiune*3) | 10,00| N | 15,00| 20,00| 10,00 | 15,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 6.|Linii electrice de | | | | | | |
| |înaltă tensiune*3) | 20,00| 20,00| 20,00| 20,00| 20,00 | 20,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 7.|Canale sau cămine de | | | | | | |
| |termoficare*4) | 5,00| N | 8,00| 10,00| 5,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 8.|Cămine de | | | | | | |
| |canalizare*4) | 5,00| N | 8,00| 10,00| 5,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 9.|Acces în staţii de | | | | | | |
| |metrou sau alte spaţii| | | | | | |
| |aferente | 15,00| 10,00| 20,00| 30,00| 10,00 | 18,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 10.|Locuinţe individuale | 5,00| N | 8,00| 15,00| 6,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 11.|Clădiri cu afluenţă de| | | | | | |
| |public, cazare, de | | | | | | |
| |cultură, cult, turism,| | | | | | |
| |financiar-bancare, | | | | | | |
| |învăţământ, | | | | | | |
| |administrative | 15,00| N | 20,00| 30,00| 10,00 | 18,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 12.|Clădiri înalte, foarte| | | | | | |

| |înalte şi cu săli | 20,00| 15,00| 25,00| 30,00| 20,00 | 18,00 |
| |aglomerate | | |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 13.|Construcţii şi | | | | | | |
| |amenajări sportive şi | | | | | | |
| |de agrement | 20,00| 15,00| 25,00| 30,00| 20,00 | 25,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 14.|Blocuri sau cvartale | | | | | | |
| |de locuinţe | 10,00| N | 15,00| 20,00| 10,00 | 12,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| 15.|Construcţii cu procese| | | | | | |
| |tehnologice sau | | | | | | |
| |depozite de categoria | | | | | | |
| |A sau B | 15,00| 10,00| 20,00| 25,00| 15,00 | 18,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| |C | 10,00| N | 12,00| 15,00| 10,00 | 12,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
| |D sau E | 5,00| N | 8,00| 10,00| 5,00 | 8,00 |
|____|______________________|______|______|______|______|___________|__________|
1
) pentru distanţe nenormate proiectantul va lua măsurile de siguranţă adecvate pentru a preîntâmpina
eventuale evenimente corelate cu modul de organizare a staţiei.
2
) distanţele de siguranţă între obiectele staţiei de distribuţie carburanţi şi vecinătăţi se măsoară de la
conturul exterior al acestora. În cazul rezervoarelor de combustibil subterane, distanţele de siguranţă se
măsoară de la conturul capacului gurii de vizitare a rezervorului.
3
) distanţele se măsoară faţă de axul LEA, dar nu mai puţin de 1,5 H (H - înălţimea suportului liniei amplasat
cel mai sus).
4
) distanţele pot fi reduse dacă se asigură capace etanşe ori supraînălţare cămine, în funcţie de înălţimea
volumelor de zonare ex.
Notă: Pentru conducte de gaze naturale, conducte petroliere şi căi ferate distanţele de siguranţă se vor
stabili conform avizelor emise de organele de specialitate.
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ, ÎN METRI, ÎNTRE OBIECTELE UNEI STAŢII DE

DISTRIBUŢIE CARBURANŢI (BENZINĂRIE) CU DEPOZITE SUBTERANE 2)
Tabel 4.6
______________________________________________________________________________
| | OBIECTUL |
| |_________________________________________________________________________|
| | 1| 2| 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10| 11 | 12 | 13 | 14 | 15|
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 1.| Căminul gurilor de descărcare carburanţi*3) |
| |_________________________________________________________________________|
| |XX| N| N | 5 | 8 | 8 | 8 | 8 | 8 | 15| 10 | 15 | 5 | N | 5|
| |XX| | | | | | | | | | | | | 5 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 2.| Rezervoare de carburanţi subterane cu pereţi simpli |
| |_________________________________________________________________________|

| | N|XX|XXX| 5 | 8 | 8 | 5 | 8 | 8 | 15| 10 | 15 | 3 | N | 5|
| | |XX|XXX| | | | | | | | | | | 5 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 3.| Rezervoare cu pereţi dubli amplasate subteran |
| |_________________________________________________________________________|
| | N|XX|XXX| N | N | 4,5 | 3 | 5 | 4,5 | 8| 10 | 6 | N | N | 5|
| | |XX|XXX| | | | | | | | | | | 5 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 4.| Pompe de livrare carburanţi cu recuperare vapori |
| |_________________________________________________________________________|
| | 5| 5| N |XXX|XXX| 4,5 | 3 | 5 | 4,5 | 8| 10 | 8 | N | N | 5|
| | | | |XXX|XXX| | | | | | | | | 5 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 5.| Pompe de livrare carburanţi fără recuperare vapori |
| |_________________________________________________________________________|
| | 8| 8| N |XXX|XXX| 5 | 5 | 8 | 5 | 10| 10 | 10 | 5 | 5 | 8|
| | | | |XXX|XXX| | | | | | | | | 8 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 6.| Cabină staţie |
| |_________________________________________________________________________|
| | 8| 8|4.5|4.5| 5 |XXXXX| N | N | N | N | N | 6 - | N | 2 | 5|
| | | | | | |XXXXX| | | | | |10*1)| | 3 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 7.| Spălătorie auto |
| |_________________________________________________________________________|
| | 8| 5| 3 | 3 | 5 | N |XXXXX| N | N | N | N | 6 - | N | 2 | 5|
| | | | | | | |XXXXX| | | | |10*1)| | 3 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 8.| Atelier de întreţinere şi service |
| |_________________________________________________________________________|
| | 8| 8| 5 | 5 | 8 | N | N |XXXXX| N | N | N | 6 - | N | 2 | 5|
| | | | | | | | |XXXXX| | | |10*1)| | 3 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 9.| Magazin, punct de alimentaţie publică parte componentă a cabinei staţiei|
| |_________________________________________________________________________|
| | 8| 8|4.5|4.5| 5 | N | N | N |XXXXX| N | N | 6 - | N | 2 | 8|
| | | | | | | | | |XXXXX| | |10*1)| | 3 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 10.| Spaţii de cazare. Construcţii de alimentaţie publică |
| |_________________________________________________________________________|
| |15|15| 8 | 8 | 10| N | N | N | N |XXX| N | 15 | N | 3 | 10|
| | | | | | | | | | |XXX| | | | 5 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 11.| Post trafo, staţie conexiuni de tip interior |
| |_________________________________________________________________________|
| |10|10| 10| 10| 10| N | N | N | N | N |XXXXX| 7 - | N | 10 | 10|
| | | | | | | | | | | |XXXXX|15*1)| | 10 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 12.| Punct desfacere butelii aragaz |
| |_________________________________________________________________________|
| |15|15| 6 | 8 | 10| 6 - | 6 - | 6 - | 6 - | 15| 7 - |XXXXX| 3 - | 8 - | 10|
| | | | | | |10*1)|10*1)|10*1)|10*1)| |15*1)|XXXXX| 5*1)|15*1)| |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 13.| Limita de proprietate |
| |_________________________________________________________________________|
| | 5| 3| N | N | 5 | N | N | N | N | N | N | 3 - |XXXXX| 2 | 5 |
| | | | | | | | | | | | | 5*1)|XXXXX| 3 | |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 14.| Blocul gurilor de aerisire cu sistem recuperare vapori |
| |_________________________________________________________________________|
| | Blocul gurilor de aerisire fără sistem recuperare vapori |
| |_________________________________________________________________________|

| | N| N| N | N | 2 | 2 | 2 | 2 | 2 | 3 | 10 | 8 | 2 |XXXXX| N |
| | 3| 3| 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 3 | 5 | 5 | 10 | 15 | 3 |XXXXX| N |
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
| 15.| Separatoare de hidrocarburi |
| |_________________________________________________________________________|
| | N| N| N | N | N | 3 | 3 | 5 | 8 | 8| 10 | 10 | N | N |XXX|
| | | | | | | | | | | | | | | N |XXX|
|____|__|__|___|___|___|_____|_____|_____|_____|___|_____|_____|_____|_____|___|
N - distanţe nenormate, după caz cu respectarea reglementărilor specifice.
*1) distanţa se alege funcţie de capacitatea punctelor de desfacere a buteliilor de aragaz conform
NP 018.
*2) Distanţele de siguranţă între obiectele staţiei de distribuţie carburanţi se măsoară de la conturul
exterior al acestora. În cazul rezervoarelor de combustibil subterane şi al separatoarelor de hidrocarburi,
distanţele de siguranţă se măsoară de la conturul capacului gurii de vizitare a rezervorului sau
separatorului.
*3) distanţele de siguranţă trebuie respectate şi în situaţia amplasării gurilor de descărcare conform art.
2.60 aliniatul 1. Dacă gura de descărcare individuală este poziţionată direct pe capacul rezervorului,
distanţele se măsoară de la conturul capacului gurii de vizitare a rezervorului, respectiv din axul gurii de
descărcare, dacă aceasta este poziţionată direct pe rezervor.
NOTĂ:
- La amplasarea în staţiile de distribuţie carburanţi a echipamentelor care manipulează produsele
petroliere, la stabilirea distanţelor de siguranţă precizate în tabelul de mai sus, se va ţine seama şi de
specificaţiile şi condiţiile tehnice de utilizare ale acestora prevăzute în agrementul tehnic.
- În cazul prevederii în staţia de distribuţie a instalaţiilor de GPL (monobloc tip Skid, ori cu rezervoare
amplasate subteran) se respectă distanţele conform normativului NP 037/99.

DISTRIBUŢIE CARBURANŢI (BENZINĂRIE)
CU DEPOZITE SUPRATERANE ACOPERITE*3)
Tabel 4.7.
___________________________________________________________________
| | OBIECTUL |
| |______________________________________________________________|
| | 1| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12|
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| 1.| Rezervoare de carburanţi |
|____|______________________________________________________________|
| |XX| 5 | 8 | 10 | 10 | 10 | 10 | 15 | 10 | 15 | 8 | 8 |
| |XX| | | | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| | 5|XXX|XXX| 4,5 | 3 | 5 | 4,5 | 8 | 10 | 8 | N | 5 |
| | |XXX|XXX| | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| | 8|XXX|XXX| 5 | 5 | 8 | 5 | 10 | 10 | 10 | 5 | 8 |
| | |XXX|XXX| | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |10|4,5| 5 |XXXXX| N | N | N | N | N | 6 - | N | 8 |
| | | | |XXXXX| | | | | |10*2)| | |

|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |10| 3 | 5 | N |XXXXX| N | N | N | N | 6 - | N | 5 |
| | | | | |XXXXX| | | | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |10| 5 | 8 | N | N |XXXXX| N | N | N | 6 - | N | 5 |
| | | | | | |XXXXX| | | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| 7.| Magazin, punct de alimentaţie publică parte componentă a |
| | cabinei staţiei |
| |______________________________________________________________|
| |10|4.5| 5 | N | N | N |XXXXX| N | N | 6 - | N | 8 |
| | | | | | | |XXXXX| | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 8 | 10| N | N | N | N |XXXXX| N | 15 | N | 10|
| | | | | | | | |XXXXX| | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |10| 10| 10| N | N | N | N | N |XXXXX| 7 - | N | 10|
| | | | | | | | | |XXXXX|15*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 8 | 10| 6 - | 6 - | 6 - | 6 - | 15 | 7 - |XXXXX| 3 - | 10|
| | | | |10*2)|10*2)|10*2)|10*2)| |15*2)|XXXXX| 5*2)| |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| | 8| N | 5 | N | N | N | N | N | N | 3 - |XXXXX| 5 |
| | | | | | | | | | | 5*2)|XXXXX| |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| | 8| 5 | 8 | 8 | 5 | 5 | 8 | 10 | 10 | 10 | 5 |XXX|
| | | | | | | | | | | | |XXX|
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
N - distanţe nenormate
*1) - între punctul de descărcare şi obiectele din vecinătate distanţele de siguranţă se stabilesc de
proiectant funcţie de zonarea "EX" care să includă cisterna la descărcare.
*2) - distanţa se alege funcţie de capacitatea punctelor de desfacere a buteliilor de aragaz conform NP
018
*3) - distanţele de siguranţă între obiectele unei staţii de distribuţie carburanţi se măsoară de la conturul
exterior al acestora. În cazul rezervoarelor supraterane acoperite de combustibil distanţele se măsoară de
la conturul exterior ce conţine diametrul orizontal al acestora.
NOTĂ:

DISTRIBUŢIE CARBURANŢI (BENZINĂRIE) CU DEPOZITE SUPRATERANE
NEACOPERITE CU PĂMÂNT*3)
Tabel 4.8.
___________________________________________________________________
| | OBIECTUL |
| |______________________________________________________________|
| | 1| 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12|
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| 1.| Rezervoare de carburanţi supraterane |
|____|______________________________________________________________|
| |XX| 10| 12| 15 | 15 | 15 | 15 | 25 | 15 | 15 | 15 | 8 |
| |XX| | | | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |10|XXX|XXX| 4,5 | 3 | 5 | 4,5 | 8 | 10 | 8 | N | 5 |
| | |XXX|XXX| | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |12|XXX|XXX| 5 | 5 | 8 | 5 | 10 | 10 | 10 | 5 | 8 |
| | |XXX|XXX| | | | | | | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15|4.5| 5 |XXXXX| N | N | N | N | N | 6 - | N | 5 |
| | | | |XXXXX| | | | | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 3 | 5 | N |XXXXX| N | N | N | N | 6 - | N | 5 |
| | | | | |XXXXX| | | | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 5 | 8 | N | N |XXXXX| N | N | N | 6 - | N | 5 |
| | | | | | |XXXXX| | | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| 7.| Magazin, punct de alimentaţie publică parte componentă a |
| | cabinei staţiei |
| |______________________________________________________________|
| |15|4.5| 5 | N | N | N |XXXXX| N | N | 6 - | N | 8 |
| | | | | | | |XXXXX| | |10*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |25| 8 | 10| N | N | N | N |XXXXX| N | 15 | N | 10|
| | | | | | | | |XXXXX| | | | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 10| 10| N | N | N | N | N |XXXXX| 7 - | N | 10|
| | | | | | | | | |XXXXX|15*2)| | |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| 8 | 10| 6 - | 6 - | 6 - | 6 - | 15 | 7 - |XXXXX| 3 - | 10|

| | | | |10*2)|10*2)|10*2)|10*2)| |15*2)|XXXXX| 5*2)| |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| |15| N | 5 | N | N | N | N | N | N | 3 - |XXXXX| 5 |
| | | | | | | | | | | 5*2)|XXXXX| |
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
| |______________________________________________________________|
| | 8| 5 | 8 | 5 | 5 | 5 | 8 | 10 | 10 | 10 | 5 |XXX|
| | | | | | | | | | | | |XXX|
|____|__|___|___|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|_____|___|
N - distanţe nenormate
*2) - distanţa se alege funcţie de capacitatea punctelor de desfacere a buteliilor de aragaz conform NP
018.
*3) - distanţele de siguranţă între obiectele unei staţii de distribuţie carburanţi se măsoară de la conturul
exterior al acestora. În cazul rezervoarelor de combustibil supraterane distanţele de siguranţă se măsoară
de la marginea exterioară a cuvei în care sunt amplasate acestea.
NOTĂ:
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE CONTAINERELE STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A

CARBURANŢILOR TRANSPORTABILE ŞI OBIECTELE VECINE
Tabelul 4.9.
┌────┬────────────────────────────────────────────────────────────────┬────────┐
│Nr. │ Construcţii, instalaţii, amenajări │Distanţa│
│crt.│ │ [m] │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 1. │Drumuri publice în localităţi (străzi, bulevarde) │ 10,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 2. │Drumuri judeţene şi naţionale │ 10,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 3. │Drumuri europene sau autostrăzi │ 15,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 4. │Linie electrică tramvai sau troleibuz │ 20,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 5. │Linii electrice de joasă şi medie tensiune1) │ 10,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 6. │Linii electrice de înaltă tensiune1) │ 20,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 7. │Canale sau cămine de termoficare │ 10,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 8. │Cămine de canalizare │ 10,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│ 9. │Acces în staţii de metrou sau alte spaţii aferente │ 20,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│10. │Locuinţe individuale │ 15,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│11. │Clădiri cu afluenţă de public, cazare, de cultură, cult, │ 25,00 │
│ │turism, financiar bancare, învăţământ, administrative │ │

├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│12. │Clădiri înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate │ 35,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│13. │Construcţii şi amenajări sportive şi de agrement │ 30,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│14. │Blocuri sau cvartale de locuinţe │ 20,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│15. │Construcţii cu procese tehnologice sau depozite de categoria A │ 25,00 │
│ │sau B │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│16. │Construcţii cu procese tehnologice sau depozite de categoria C │ 15,00 │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│17. │Construcţii cu procese tehnologice sau depozite de categoria D │ 10,00 │
│ │sau E │ │
├────┼────────────────────────────────────────────────────────────────┼────────┤
│18. │Limita de incintă │ 5,00 │
└────┴────────────────────────────────────────────────────────────────┴────────┘
1
) Distanţa se măsoară faţă de axul LEA, dar nu mai puţin 1,5 H (H - înălţimea suportului liniei amplasat
cel mai sus).
NOTE:
- Distanţele se măsoară pe orizontală, de la limita exterioară a închiderilor perimetrale ale staţiei
transportabile (faţa exterioară a pereţilor containerului) până la fiecare obiect învecinat (construcţie) sau
până la proiecţia în plan orizontal a liniilor electrice aeriene.
- În cazul amplasării benzinăriei transportabile în incinta unei benzinării sau vecin cu o staţie de
distribuţie carburanţi existentă, se va asigura o distanţă de minimum 10,00 m faţă de rezervoare şi 15,00 m
faţă de pompele de distribuţie.
- Nu este admisă amplasarea benzinăriilor transportabile sub viaducte, poduri, estacade şi nici deasupra
sau în imediata apropiere a construcţiilor subterane cum sunt tuneluri, galerii, canale etc.
- Pentru conducte de gaze naturale, conducte petroliere şi căi ferate distanţele de siguranţă se vor stabili
conform avizelor emise de organele de specialitate.
5. AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE LA STAŢIILE DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR
CUVE PENTRU AMPLASAREA REZERVOARELOR SUBTERANE CU PEREŢI SIMPLI

5.1. Rezervoarele cilindrice orizontale se pot amplasa subteran în:
- cuve individuale;
- cuvă comună cu sau fără pereţi despărţitori, între compartimente.
5.2. Rezervoarele amplasate subteran în aceeaşi cuvă, se dispun la distanţe egale cu

diametrul rezervorului cel mai mare, dar nu mai puţin de 0,8 m.
5.3. Se recomandă ca rezervoarelor cu capacităţi individuale de stocare mai mari de
100 mc, să fie amplasate în cuve individuale.
5.4. (1) Se recomandă ca spaţiul liber dintre pereţii cuvei şi rezervoare să fie umplut cu
pământ sau nisip.
(2) În caz contrar, cuva se echipează cu sistem de detectare continuă a concentraţiilor de
vapori, instalaţie de ventilare mecanică, cu comandă automată şi manuală la atingerea
nivelului de 20% din limita inferioară de explozie şi cu instalaţie semifixă de stingere cu
spumă.

5.5. Cuvele trebuie să fie etanşe şi rezistente la produsele petroliere şi la agenţii corozivi
din structura terenului în care sunt amplasate.
5.6. Cuva se realizează din beton armat sau din zidărie de cărămidă şi se acoperă cu
placă de beton armat, etanşă la infiltraţii şi exfiltraţii de gaze şi lichide. Placa poate fi
acoperită cu un strat de pământ vegetal.
5.7. (1) Rezervoarele se amplasează în cuvă pe suporţi din beton armat, dimensionaţi
astfel încât să reziste la greutatea rezervorului cu cantitatea maximă stocată şi la
eforturile suplimentare date de stratul de pământ pus peste generatoarea superioară.
(2) Rezervoarele se pot monta şi direct, pe fundul cuvei, pe un pat de nisip, ancorate
corespunzător.
5.8. Rezervoarele subterane amplasate în cuve umplute cu pământ sau cu nisip se
izolează anticoroziv cu izolaţie de bitum foarte întărită sau cu alte materiale ori substanţe
agrementate tehnic în acest scop.
REZERVOARE CU PEREŢI DUBLI, MONTATE ÎNGROPAT

5.9. Rezervoarele de carburanţi, cilindrice orizontale, cu pereţi dubli se montează
îngropat pe un pat de nisip în grosime de 15 - 20 cm şi se ancorează de radierul de beton
pentru evitarea flotabilităţii.
5.10. Adâncimea de pozare a rezervoarelor sub carosabil se stabileşte conform
indicaţiilor producătorului şi a precizărilor din proiect.
5.11. Acoperirea rezervoarelor se face cu nisip în strat de minimum 20 cm şi apoi
umplutură de pământ sau nisip compactat manual.
5.12. La rezervoarele amplasate sub carosabil căminul gurilor de vizitare se echipează cu
capace metalice, carosabile în construcţie antiscântei, fără găuri de aerisire, care să
asigure o bună etanşeitate (utilizare de garnituri rezistente la produse petroliere, care nu
permit ieşirea în exterior a eventualilor vapori acumulaţi în interior şi nici pătrunderea din
exterior a apelor meteorice).
5.13. Rezervoarele de carburanţi îngropate, montate în carosabil, se protejează împotriva
deteriorărilor generate de circulaţia autovehiculelor prin măsuri adecvate.
CUVA DE RETENŢIE PENTRU REZERVOARE SUPRATERANE

5.14. Rezervoarele supraterane neacoperite se amplasează în cuve de retenţie care
trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
- să fie realizate din diguri de pământ, din beton sau zidărie de cărămidă, cu
rezistenţă la foc de minim 4 ore;
- să asigure o bună etanşeitate în cazul deversării de produse;
- să reziste la solicitări mecanice;
- să reziste la solicitări termice în cazul aprinderii produselor deversate;

- să asigure preluarea a 100% în cazul existenţei unui rezervor respectiv a
cel puţin 33% din capacitatea de depozitare în cazul existenţei a mai multor
rezervoare dar nu mai mică decât capacitatea celui mai mare rezervor;
- să asigure preluarea produselor deversate, a apelor uzate sau provenite de

la stingerea incendiilor, spre separatoarele de hidrocarburi şi apoi spre
canalizare generală;
- să fie amplasate în zone cu acces uşor a autospecialelor de intervenţie.

5.15. În cazul amplasării mai multor rezervoare în aceeaşi cuvă de retenţie, volumul util al
cuvei, respectiv înălţimea cuvei se calculează cu relaţia:
V_u = 33% V_dep
V_u 33% V_dep

h_cuva = ----- = -----------
S_u S - S_rez
Unde:
V_u - volumul util
V_dep - volumul total de stocare în rezervoare
S_u - suprafaţa utilă a cuvei (se scad suprafeţele ocupate de rezervoare)
h_cuva - înălţimea cuvei
S - suprafaţa totală a cuvei
S_rez - suprafaţa totală a ariei bazei aparţinând rezervoarelor
PEROANELE POMPELOR DE DISTRIBUŢIE

5.16. Pompele de livrare carburanţi vor fi fixate pe postamente de beton, supraînălţate cu
minim 20 cm faţă de cota carosabilului.
5.17. Se impune ca pompele de distribuţie carburanţi să fie protejate împotriva loviturii de
către autovehiculele care intră la alimentat prin prevederea unor bare de protecţie la
capetele peronului după caz.
5.18. Zona ocupată de pompele de livrare carburanţi se amenajează cu borduri, pantă de
scurgere, rigole, başe colectoare sau alte sisteme care să asigure preluarea şi
îndepărtarea eventualelor scurgeri de carburanţi şi apelor pluviale.
5.19. Peronul pompelor de livrare carburanţi cuprinde:
- pompele de distribuţie carburanţi;
- platforma de acces la pompe şi de staţionare a autovehiculelor intrate la

alimentat.
5.20. În zona pompelor de livrare carburanţi se recomandă realizarea de copertine de

protecţie.
5.21. Copertina de protecţie a peroanelor pompelor de livrare a carburanţilor se
realizează numai din elemente incombustibile. (clasa C0).
5.22. Înălţimea copertinei trebuie să permită accesul tuturor tipurilor de autovehicule în
vederea alimentării cu carburanţi.
5.23. Pe copertină, în zona de acces în staţie, se inscripţionează înălţimea acesteia.
5.24. Iluminatul artificial în zona pompelor de distribuţie se face cu corpuri speciale
adecvate mediului în care sunt dispuse.
ZONA DE DESCĂRCARE CARBURANŢI

5.25. Zona pentru descărcarea carburanţilor se dispune astfel încât să nu se

stânjenească circulaţia autovehiculelor la celelalte obiecte din incinta staţiei de distribuţie.
5.26. Zona se dimensionează astfel încât să permită accesul, manevrele şi staţionarea
autocisternelor de transport carburanţi.
5.27. Platforma pentru staţionarea autocisternei pe timpul descărcării carburanţilor
trebuie să fie orizontală sau cu o pantă de maximum 5 la mie, asigurând descărcarea
completă a produselor prin cădere liberă sau pompare.
5.28. Zona de descărcare se delimitează de restul staţiei de distribuţie prin marcaje
realizate pe stratul de uzură al carosabilului.
5.29. Zona de descărcare carburanţi se amenajează cu rigole de colectare a scurgerilor
accidentale de carburanţi, legate prin cămin cu închidere hidraulică la sistemul de
evacuare spre separatorul de hidrocarburi.
5.30. Punctul de descărcare a carburanţilor se dispune, astfel încât autocisterna să poată
ieşi uşor în drumul principal fără manevre suplimentare.
5.31. Nu se admite încărcarea rezervoarelor prin staţionarea autocisternei pe drumul
public sau pe banda de decelerare.
CONSTRUCŢII ANEXE ŞI AUXILIARE

5.32. În staţiile de distribuţie carburanţi (benzinării) se pot amenaja, construcţii auxiliare şi
anexe, după caz, definite conform anexei 1 - Terminologie.
5.33. Construcţiile anexe supraterane şi construcţiile auxiliare din incinta benzinăriei se
realizează din materiale de construcţie incombustibile C0 sau din clasa de
combustibilitate C1 pentru elementele structurii de rezistenţă şi pereţii exteriori ai
construcţiilor anexe şi respectiv C0 - C2 pentru construcţiile auxiliare, astfel încât să se
asigure încadrarea în gradul I sau II de rezistenţă la foc pentru construcţiile anexe şi
respectiv I - III de rezistenţă la foc pentru construcţiile auxiliare.
5.34. Celelalte elemente ale construcţiilor anexe şi auxiliare se alcătuiesc potrivit
cerinţelor normelor tehnice de siguranţă la foc a construcţiilor.
5.35. Finisajele construcţiilor anexe se realizează din materiale incombustibile C0 ori din
clasa de combustibilitate C1 sau C2.
5.36. Semnalistica specifică benzinăriilor, precum şi panourile de reclamă montate pe
construcţiile benzinăriilor sau independent, se realizează cu materiale C0 ori din în clasa
de combustibilitate C1 sau C2.
CONSTRUCŢIA CONTAINERULUI
5.37. Benzinăriile transportabile se realizează în construcţie compactă containerizată, din
materiale incombustibile (C0), fiind admise termoizolaţiile şi hidroizolaţiile din clasa C1 de
combustibilitate.
5.38. Construcţia benzinăriei transportabile (containerul) cuprinde trei spaţii distincte,
separate prin pereţi dubli realizaţi din tablă de oţel tip "sandwich" cu umplutură din

poliuretan ignifugat injectat, astfel:
- spaţiul destinat rezervei de carburant lichid (benzine, motorină);
- spaţiul destinat pompelor de transvazare a carburanţilor lichizi;
- spaţiul destinat personalului staţiei;
Construcţia cuprinde şi o nişă exterioară pentru pompa de distribuţie a carburanţilor.

5.39. Construcţia containerului se încadrează în gradul V de rezistenţă la foc.
5.40. Acoperişul containerului se realizează cu pantă şi se alcătuieşte din panouri
sandwich din tablă de oţel cu strat intermediar din poliuretan ignifugat injectat, protejat cu
grunduri epoxidice şi vopsea poliuretanică, etanşat cu masticuri acrilice.
5.41. Uşile containerului se realizează din aluminiu cu termoizolaţie din poliuretan
ignifugat injectat.
5.42. La părţile inferioare şi superioare ale uşilor precum şi în peretele posterior al
containerului se prevăd ferestre pentru aerisire cu deschidere reglabilă.
5.43. În pereţii laterali ai containerului se dispun ferestre de 1,00 x 0,30 m pentru
iluminarea naturală.
5.44. Elementele mobile (uşi, ferestre, trape) vor avea chedere din cauciuc rezistent la
acţiunea produselor petroliere.
5.45. Pe înălţimea de minim 0,30 m faţă de pardoseală, spaţiul destinat depozitului
carburanţilor constituie cuva de retenţie şi se realizează din tablă de oţel de 3 mm
grosime, sudată etanş.
5.46. Peretele ce separă spaţiul destinat personalului staţiei faţă de celelalte
compartimente ale containerului se realizează din panouri confecţionate din două table
de oţel de 1,25 mm grosime cu strat intermediar din poliuretan ignifugat injectat de 40
mm grosime, etanş faţă de spaţiile adiacente.
5.47. Pereţii spaţiului destinat personalului staţiei se pot finisa cu tapet lavabil lipit, iar
pardoseala realizată din tablă de oţel de 1,5 mm grosime se poate acoperi cu mochetă
sau linoleum.
5.48. Peretele ce separă nişa pentru pompa de distribuţie a carburanţilor faţă de restul
containerului se realizează din panouri confecţionate din două table de oţel de minim
1,25 mm grosime cu strat intermediar din poliuretan ignifugat injectat, placate cu tablă
striată din aluminiu.
5.49. Pardoseala nişei pompei de distribuţie se realizează din tablă de oţel de 3 mm
grosime sudată etanş, astfel încât să constituie cuva de retenţie a scurgerilor accidentale
de produse.
5.50. În peretele de separare a pompelor de distribuţie faţă de spaţiul destinat
personalului staţiei se poate amenaja un panou mobil de vizitare a pompelor etanşat pe
contur cu chedere din cauciuc rezistent la acţiunea produselor petroliere.
5.51. Toate elementele mobile ale containerului se echipează cu sisteme uşor de acţionat
şi se protejează pe contur cu materiale care prin lovire şi manevrare să nu producă

scântei capabile să aprindă amestecurile explozive.
5.52. Conductele de carburanţi se realizează din materiale rezistente la acţiuni mecanice
şi la contactul de durată cu produsele petroliere şi se protejează cu materiale sau
substanţe împotriva coroziunii.
TRASEE DE CONDUCTE TEHNOLOGICE

5.68. Traseele conductelor trebuie să asigure un circuit electric neîntrerupt şi să fie legate
la instalaţia de legare la pământ în conformitate cu Normativul I 20. I7
6. INSTALAŢII UTILITARE
6.1. Nu sunt admise traversări ale depozitelor de carburanţi şi a zonelor cu pericol de
explozie din incinta benzinăriei de către reţele de apă, gaze, electrice, încălzire,
canalizări, altele decât cele proprii staţiei.
INSTALAŢII ELECTRICE
6.2. Instalaţiile electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. din incinta benzinăriilor, se
proiectează, execută şi exploatează conform normativelor I 7, PE 107, ID 17, I 18 şi I 20,
completate cu reglementări şi instrucţiuni specifice.
6.3. Traversarea zonelor cu pericol de explozie din incinta benzinăriei, de către linii
electrice aeriene (LEA) este interzisă. În cazul apropierii LEA faţă de aceste zone se vor
respecta distanţele pe orizontală din tabelele 4.5 - 4.9.
6.4. La alegerea şi utilizarea materialelor şi aparatajului din zonele de pericol de explozie,
se vor respecta cu stricteţe prevederile normelor specifice, utilizându-se numai materiale
şi aparate omologate pentru mediul exploziv.
6.5. La rezervoarele îngropate în cuve de beton neumplute cu nisip, sau alte zone
subterane în care se pot acumula amestecuri explozive de vapori, vor fi prevăzute cu
sisteme de detectare automată a concentraţiilor periculoase.
6.6. Instalaţiile tehnologice şi construcţiile din incinta benzinăriei se protejează împotriva
trăsnetului şi a descărcărilor electrostatice, conform reglementărilor din domeniu (I 20,
I 7).
La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare, vor fi prevăzute borne cu cordoane
flexibile pentru legarea la pământ a autocisternelor.
6.7. Rezervoarele de carburanţi subterane, care au partea superioară la minimum 0,5 m
sub nivelul terenului, nu necesită instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului, acestea
urmând să fie legate la pământ conform Normativului I 20. Legarea la pământ se face
direct, fără piesă de separaţie. Pentru măsurarea prizei de pământ, în interiorul căminului
de vizitare a rezervorului se prevede un punct de măsură cu şurub din material
antiscântei.
A se citi cu Normativele în vigoare

INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE
6.16. Încăperile construcţiilor se echipează cu instalaţii de încălzire centrală sau sisteme
individuale de încălzire omologate, conform prevederilor Normativului I 13 şi
reglementărilor specifice.
6.17. Sistemele de încălzire locală se realizează cu respectarea regulilor şi măsurilor
specifice de prevenire şi stingere a incendiilor pentru fiecare destinaţie.
6.18. În spaţiile şi zonele cu pericol de explozie din cadrul staţiei este interzisă folosirea
sistemelor locale de încălzire cu foc deschis sau cu rezistenţe electrice deschise
(radiatoare electrice, sobe, reşouri etc).
6.19. Sursa de producere a agentului termic (de regulă apă caldă 90/70 grade C) se
alege în funcţie de diverse criterii (zona de amplasare - urbană sau pe şosea, utilităţile
existente în zonă - reţele de gaze, disponibil de energie electrică etc.) putând fi folosite
cazane utilizând diverse tipuri de combustibil: CLU, motorină, gaze naturale, GPL sau
racordarea la sisteme centralizate de alimentare cu căldură.
6.20. Distanţele de siguranţă pentru rezervoarele de combustibil aferente centralei
termice faţă de obiectele din incinta staţiilor se stabilesc conform Normativului I 13
(pentru combustibil lichid), Normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea
sistemelor de gaze naturale şi Normativului I 31 (pentru gaz petrolier lichefiat).

6.21. Centrala termică se amplasează în încăpere separată, în afara zonelor cu pericol
de explozie şi a extinderilor acestora, elementele de separare realizându-se conform
reglementărilor specifice privind siguranţa la foc.
6.22. Este interzisă amplasarea conductelor de abur, apă supraîncălzită sau apă caldă în
canalele în care se pot acumula substanţe care prezintă pericol de incendiu sau explozie.
INSTALAŢII DE VENTILARE
6.23. Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare se vor realiza în
conformitate cu prevederile Normativului I 5.
6.24. Spaţiile închise clasificate cu pericol de explozie se prevăd, după caz, cu instalaţii
de ventilare mecanică (fac excepţie căminele, canalele de protecţie şi separatoarele de
hidrocarburi).
De regulă containerele benzinăriilor transportabile se asigură cu sisteme de ventilare
natural organizată.
6.25. Instalaţiile de ventilare aferente zonelor cu pericol de explozie, vor fi independente,
nefiind admisă racordarea la alte instalaţii de ventilare.
6.26. Pentru spaţii construite închise în care se află carburanţi, trebuie asigurată o
ventilare mecanică sau naturală organizată, prin care să se asigure o împrospătare a
aerului din încăpere de minimum 5 volume pe oră.
6.27. Instalaţiile de ventilare vor fi astfel proiectate şi realizate încât să nu permită
propagarea uşoară a incendiilor sau să contribuie la dezvoltarea acestora.
AUTOMATIZĂRI
6.28. Elementele de automatizare asigură funcţionarea şi protecţia rezervoarelor de
combustibil şi a pompelor de distribuţie a carburanţilor.
6.29. Rezervoarele cu pereţi dubli sunt echipate cu:
- indicator automat de măsurare a nivelului cu transmisie la sistemul
managerial, cu semnalizări şi avertizări specifice (nivel superior, nivel interfaţă
carburant-apă, nivel minim etc.);
- sistem de măsură a temperaturii cu transmisie la sistemul managerial;
- senzor pentru depistarea pierderilor de carburant montat în spaţiul dintre cei

doi pereţi metalici;
- senzor pentru scurgerile de carburanţi sau infiltraţii de apă, după caz, în

căminele de acces ale rezervoarelor.
6.30. Pompele de distribuţie a carburanţilor sunt prevăzute cu:

- sistem de oprire automată la atingerea nivelului maxim în rezervorul
autovehiculelor;
- oprire automată la sesizarea unor defecţiuni sau lipsă produs în rezervorul

din care se aspiră.

6.31. Benzinăria transportabilă este echipată cu:
- sistem de măsurare a nivelului carburanţilor, semnalizare optică şi acustică
la atingerea a 95% din volum şi oprirea automată a umplerii;
- detectarea concentraţiilor cu pericol de explozie prin semnalizarea optică şi

acustică a atingerii concentraţiei de prealarmă (20% din limita inferioară de
explozie) şi a celei de alarmă (60% din limita inferioară de explozie);
- oprirea automată a pompelor la atingerea concentraţiei de 50% din limita

inferioară de explozie, atât în spaţiul destinat rezervorului (rezervoarelor), cât şi
al celui destinat pompelor de transvazare;
- detectarea şi semnalizarea optică şi acustică la ieşirea instalaţiei din

parametrii funcţionali stabiliţi, cum sunt: atingerea nivelului maxim în rezervor;
atingerea pragului de prealarmă - (20% din limita inferioară de explozie) şi a
pragului de alarmă - (60% din limita inferioară de explozie) în spaţiul
rezervorului sau al pompelor de distribuţie, precum şi la depăşirea temperaturii
prestabilite în spaţiul pentru rezervor;
- oprirea automată a pompelor de transvazare la atingerea nivelului maxim

de umplere prevăzut;
- deconectarea electrică generală la nerespectarea parametrilor funcţionali ai

staţiei.
7. ECHIPAREA ŞI DOTAREA STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE A CARBURANŢILOR CU

INSTALAŢII ŞI MIJLOACE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR
Benzinării fixe
7.1. Echiparea cu instalaţii de semnalizare şi de stingere a incendiilor la construcţii anexe
şi auxiliare din structura unei staţii de distribuţie a carburanţilor la autovehicule se face în
conformitate cu reglementările tehnice specifice, potrivit scenariilor de siguranţă la foc şi
evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor.
7.2. Benzinăriile amplasate în localităţi în care există reţea publică de apă vor fi echipate
cu instalaţie de hidranţi exteriori cu debit minim 5 l/sec., asigurându-se minim un hidrant
exterior dispus la max. 120 m faţă de obiectele incintei staţiei şi dotarea cu accesorii
necesare de trecere a apei (hidrant portativ, furtunuri tip "C", ţevi de refulare, chei etc.)
conform reglementărilor tehnice de specialitate.
7.3. În localităţile în care nu există reţea stradală de hidranţi exteriori, dar în vecinătatea
benzinăriei până la max. 400 m există o sursă naturală de apă, accesibilă autospecialelor
de intervenţie (lac, iaz, râu), care poate să asigure debitul necesar intervenţiei,
proprietarul staţiei este obligat să amenajeze o rampă pentru alimentarea maşinilor de
intervenţie în caz de incendiu.
7.4. Pentru benzinăriile care nu se încadrează în prevederile art. 7.2 şi 7.3, pe baza
scenariului de siguranţă la foc şi evaluării capacităţii de apărare împotriva incendiilor, se

recomandă asigurarea, a unei rezerve minime de apă de 50 mc pentru stingerea
incendiilor din exterior. Dacă vecinătăţile incintei impun condiţii deosebite rezerva de apă
se va dimensiona corespunzător.
7.5. Depozitele cu rezervoare supraterane, indiferent de zona de amplasare, se
echipează cu instalaţie de hidranţi exteriori, pentru asigurarea răcirii în caz de incendiu,
dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice.
7.6. Staţiile de distribuţie a carburanţilor se dotează cu mijloace de intervenţie astfel:
a) depozite de carburanţi subterane, cu capacitate totală de depozitare în
rezervoare subterane până la 150 mc:
o două stingătoare transportabile, din care unul cu spumă sau
echivalent şi unul cu pulbere;
o două stingătoare portative cu spumă sau echivalent şi două

stingătoare cu pulbere pentru staţiile de distribuţie carburanţi cu una sau
două pompe, la care se vor adăuga câte o pereche de stingătoare portative
pentru fiecare pompă prevăzută suplimentar;
cccc) depozite de carburanţi cu rezervoare subterane cu capacitate totală

de depozitare în rezervoare subterane cuprinsă între 150 - 300 mc:
o trei stingătoare transportabile, din care două cu spumă sau
o trei stingătoare portative cu spumă sau echivalent şi trei cu pulbere

pentru staţiile de distribuţie carburanţi dotate cu una sau două pompe, la
care se vor adăuga câte o pereche de stingătoare portative pentru fiecare
pompă prevăzută suplimentar.
dddd) depozite cu rezervoare supraterane acoperite:

o trei stingătoare transportabile, din care două cu spumă sau
o trei stingătoare portative cu spumă sau şi trei cu pulbere pentru staţiile

de distribuţie carburanţi dotate cu una sau două pompe, la care se vor
adăuga câte o pereche de stingătoare portative pentru fiecare pompă
prevăzută suplimentar.
eeee) depozite cu rezervoare supraterane:

o trei stingătoare transportabile cu spumă şi unul cu pulbere;
o trei stingătoare portative cu spumă şi trei cu pulbere pentru staţiile de

distribuţie carburanţi dotate cu una sau două pompe, la care se vor adăuga
câte o pereche de stingătoare portative pentru fiecare pompă prevăzută
suplimentar.
ffff) Stingătoarele vor avea următoarele capacităţi:

o stingătoare transportabile cu spumă - minimum 90 kg/buc.;
o stingătoare transportabile cu pulbere - minimum 125 kg/buc.;
o stingătoare portative cu spumă - 6 - 9 kg/buc.;
o stingătoare portative cu pulberi - minimum 6 kg/buc.
7.7. Construcţiile auxiliare şi anexe se dotează cu stingătoare portative, conform

prevederilor P118.
Benzinării transportabile
7.8. Benzinăriile transportabile se echipează cu instalaţie fixă de stingere a incendiilor cu
pulberi pentru spaţiul destinat depozitului de carburanţi. Instalaţia va avea minim 50 kg
pulberi şi condiţiile tehnice pentru acţionare automată şi manuală.
Instalaţia de stingere cu pulberi poate fi înlocuită cu instalaţie de stingere cu aerosoli,
spumă.
7.9. Benzinăriile transportabile se dotează cu următoarele mijloace de intervenţie în caz
de incendiu astfel:
- două stingătoare portative cu pulbere, cu capacitate de 6 kg fiecare şi 2
stingătoare portative cu spumă sau aerosoli;
- un stingător transportabil cu spumă, de 90,00 kg.
7.10. Benzinăria transportabilă se dotează cu un panou de incendiu, care cuprinde:

accesorii de trecere a apei (hidrant portabil tip C, cheie pentru hidrant subteran, furtun tip
C - 2 buc.; ţeavă refulare tip C - 2 buc.; chei racorduri B, C - 2 buc.) precum şi alte
mijloace pentru intervenţie (lopată - 2 buc.; cange metalică cu prăjină - 2 buc.; găleată
zincată 12 litri - 2 buc.).
Dotarea cu mijloace de refulare a apei este obligatorie numai la benzinăriile
transportabile amplasate în zone echipate cu instalaţii de apă cu hidranţi exteriori.
7.11. Containerul se echipează cu detectoare termice de semnalizare a incendiilor care
trebuie să declanşeze instalaţia de stingere.
7.12. Containerul se echipează cu sistem de control a concentraţiei de explozie -
explozimetru staţionar echipat cu senzori Ex mess.
ANEXA 1
TERMINOLOGIE
BENZINĂRIE FIXĂ CU REZERVOARE SUBTERANE - incintă în care sunt amplasate

construcţii şi instalaţii (rezervoare subterane, pompe de livrare carburanţi, trasee de
conducte) pentru depozitarea, vehicularea şi livrarea carburanţilor (benzine - motorine) la
autovehicule precum şi construcţii anexe şi auxiliare specifice sau pentru diverse servicii
la utilizatori (cabină staţie, magazine de piese de schimb şi lubrifianţi, de produse

alimentare şi nealimentare, spălătorii auto, atelier de întreţinere şi service auto, punct de
alimentaţie publică, restaurant, motel etc.).
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (Staţie transportabilă) - instalaţie completă,
destinată comercializării carburanţilor la autovehicule, realizată în execuţie metalică
prefabricată, compactă şi modulată (tip container).
STAŢIE MIXTĂ DE DISTRIBUŢIE CARBURANŢI - incintă în care sunt amplasate
construcţii şi instalaţii pentru depozitarea, vehicularea şi livrarea carburanţilor la
autovehicule (benzine, motorine, gaz petrolier lichefiat, gaz natural comprimat sau gaz
natural lichefiat) având utilaje, echipamente, construcţii anexe şi auxiliare specifice sau
pentru diverse servicii la utilizatori, asemănătoare unei benzinării.
DEPOZIT DE CARBURANŢI aferent benzinăriei transportabile - rezervor metalic
compartimentat sau rezervoare metalice distincte, cu capacitatea maximă totală de 30,00
mc, dispus/dispuse în spaţiul special destinat al benzinăriei transportabile, în cuva de
retenţie metalică etanşă.
CARBURANT (benzină, motorină) - produs petrolier sau de sinteză format din
amestecuri de hidrocarburi lichide, cu sau fără aditivi, utilizat în principal drept combustibil
pentru motoarele autovehiculelor.
REZERVOR SUBTERAN - recipient cilindric, orizontal, neizolat termic, cu unul sau două
compartimente, cu pereţi dubli sau simpli, îngropat direct în pământ sau amplasat în cuva
de beton, montat cu partea superioară la cel puţin 0,20 m sub cota terenului înconjurător,
având ca destinaţie stocarea carburanţilor.
REZERVOR SUPRATERAN - recipient cilindric, vertical sau orizontal, cu pereţi simpli şi
capac fix amplasat deasupra cotei +/-0,00 m a terenului.
POMPĂ DE LIVRARE CARBURANŢI - utilaj dinamic care asigură distribuţia
carburantului din rezervoarele subterane în rezervoarele autovehiculelor, prevăzute cu
afişaj şi calculator specializat, cu unul sau mai multe posturi de distribuţie.
ATMOSFERA EXPLOZIVĂ GAZOASĂ - amestec cu aer, în condiţii atmosferice, al unui
material inflamabil sub formă de gaz sau vapori, în care, după aprindere, arderea se
propagă în tot ansamblul amestecului neconsumat.
ARIE PERICULOASĂ - arie în care există sau ar putea să fie prezentă o atmosferă
explozivă gazoasă în asemenea cantităţi încât să necesite precauţii speciale pentru
construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
ARIE NEPERICULOASĂ - arie în care nu există sau nu este de aşteptat să fie prezentă
o atmosferă explozivă gazoasă în cantitate suficientă încât să necesite precauţii speciale
pentru construcţia, instalarea şi utilizarea aparaturii electrice.
SURSA DE DEGAJARE - punct sau loc de la care este probabil să se degaje în
atmosferă un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel încât să se
poată forma o atmosferă explozivă gazoasă.
ZONE - ariile periculoase sunt clasificate în zone, în funcţie de frecvenţa apariţiei şi
durata prezenţei unei atmosfere explozive gazoase, după cum urmează:
ZONA "0" - arie în care este prezentă în permanenţă, sau pe perioade lungi de timp o

atmosferă explozivă gazoasă, (cuprinde: interiorul rezervoarelor şi separatoarelor de
hidrocarburi etc.).
ZONA "1" - arie în care este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase în
timpul funcţionării normale, (cuprinde: aria adiacentă zonei 0, cămine de vizitare
rezervoare, casetă şi interiorul pompelor de livrare carburanţi, zonă adiacentă cisternei
auto de aprovizionare carburanţi, împrejurul gurilor de aerisire fără recuperare de vapori
etc.).
ZONA "2" - arie în care este probabilă apariţia unei atmosfere explozive gazoase la
funcţionarea normală şi, dacă totuşi apare, este probabil ca aceasta să se întâmple
numai rareori şi doar pentru o perioadă scurtă de timp. (cuprinde: fluide inflamabile
transportate în sisteme închise din care nu pot scăpa decât accidental sau în cazul unor
operări greşite, aria adiacentă zonei 1 în care gazele sau vapori inflamabili pot scăpa
accidental etc.).
ZONA DE PROTECŢIE - suprafaţă delimitată de distanţa de protecţie a conductei, pe
ambele părţi de-a lungul acesteia.
ZONA DE SIGURANŢĂ - suprafaţă delimitată de cea mai mare distanţa minimă de
siguranţă a conductei, pe ambele părţi de-a lungul conductei.
SISTEM DE RECUPERARE A VAPORILOR - instalaţie prevăzută cu echipamente
pentru captarea şi reţinerea vaporilor de carburanţi rezultaţi pe timpul operaţiilor de
încărcarea a rezervoarelor, depozitării produselor petroliere şi livrării carburanţilor la
autovehicule.
CONDUCTA DE AERISIRE la rezervoare subterane - ţeava din metal montată pe
rezervorul subteran, care asigură preluarea vaporilor de carburanţi din zona superioară a
recipientului şi eliminarea acestora în atmosferă, echipată cu dispozitiv special care
împiedică trecerea flăcărilor sau scânteilor spre rezervor (opritor de flacără).
CONDUCTĂ DE AERISIRE la benzinăriile transportabile - ţeavă metalică ce asigură
legătura între partea superioară a rezervorului (compartimentului) şi atmosferă, cu opritor
de flacără, dispus la minim 2,00 m de cota superioară a containerului.
OPRITOR DE FLACĂRĂ - dispozitiv special, montat pe conducta de aerisire, care nu
permite trecerea flăcărilor şi a scânteilor.
SEPARATOR DE HIDROCARBURI - construcţie subterană, care asigură preluarea apei
cu produse petroliere, realizând decantarea nămolului şi separarea hidrocarburilor de apa
restituită sistemului de canalizare.
INSTALAŢIE GPL TIP SKID - instalaţie monobloc de distribuţie a gazelor petroliere
lichefiate la autovehicule, având în componenţă un recipient de stocare suprateran, cu
capacitate de maxim 5.000 l, o pompă centrifugă, o pompă de distribuţie GPL la
autovehicule, conducte şi armături aferente.
TRASEE CONDUCTE - ansamblu de ţevi, flanşe, coturi şi reducţii.
CĂMINUL GURILOR DE DESCĂRCARE - construcţie din beton sau zidărie în care sunt
amplasate conductele prin care se descarcă carburanţii din autocisterne în rezervoare.
GAZE PETROLIERE LICHEFIATE (GPL) - amestec de hidrocarburi (în principal propan -

butan) aflate în stare lichefiată şi care la 70 grade C au o tensiune de vapori între 16 - 31
bari şi la 50 grade C o masă voluminoasă între 0,495 - 0,440 kg/l, funcţie de reţeta
utilizată pentru livrarea cu gaz auto.
CONSTRUCŢII ANEXE - construcţii şi spaţii, de regulă supraterane, necesare funcţionării
unei benzinării: birouri gestionar/cabină staţie, grupuri sanitare, separatoare hidrocarburi,
copertină peste pompe, staţie electrică/post trafo/staţie conexiuni, staţie hidrofor
(gospodărie apă - în zone izolate), centrală termică.
CONSTRUCŢII AUXILIARE - construcţii şi spaţii supraterane (cu sau fără subsol),
destinate unor activităţi conexe şi anume: construcţii/spaţii comerciale, construcţii/spaţii
alimentaţie publică, construcţii pentru cazare, spălătorie auto, atelier/service auto.
FIG. 1
ZONAREA Ex. LA REZERVOARE SUBTERANE CU RACORDURI MONTATE PE CAPACUL
REZERVORULUI, INCLUSIV PENTRU CAZUL DESCĂRCĂRII DIRECTE ÎN REZERVOR
NOTĂ
Racordul de descărcare montat pe capacul gurii rezervorului trebuie să fie echipat cu dispozitiv de
siguranţă, colectare şi recuperare carburanţi.

FIG. 2.1
ZONAREA Ex. LA CĂMINUL GURILOR DE DESCĂRCARE CU RECUPERAREA VAPORILOR
FIG. 2.2
ZONAREA Ex. LA CĂMINUL GURILOR DE DESCĂRCARE FĂRĂ RECUPERAREA VAPORILOR

FIG. 3.1
ZONAREA Ex. LA GURILE CONDUCTELOR DE AERISIRE PENTRU REZERVOARELE
SUBTERANE FĂRĂ RECUPERARE DE VAPORI
FIG. 3.2
ZONAREA Ex. LA GURILE CONDUCTELOR DE AERISIRE PENTRU REZERVOARELE
SUBTERANE CU RECUPERARE DE VAPORI

FIG. 4.1
ZONAREA Ex. LA POMPELE DE LIVRARE A CARBURANŢILOR MONTATE LA SOL ŞI ÎN
AER LIBER (LA ECHIPAMENTELE CARE AU FURTUNUL ÎN POZIŢIE JOASĂ)
FIG. 4.2
AER LIBER (LA ECHIPAMENTELE CARE AU CONSOLE PENTRU FURTUNE, VIZOR
PENTRU CONTROLUL LIVRĂRII ŞI FĂRĂ BARIERA DE VAPORI)

FIG. 4.3
AER LIBER (LA ECHIPAMENTELE CARE AU CONSOLE PENTRU FURTUNE, VIZOR
PENTRU CONTROLUL LIVRĂRII ŞI CU BARIERA DE VAPORI)
FIG. 4.4
ZONAREA Ex. LA POMPELE MULTIPRODUS, DE LIVRAREA CARBURANŢILOR MONTATE
LA SOL ŞI ÎN AER LIBER FĂRĂ BARIERA DE VAPORI

FIG. 4.5
ZONAREA Ex. LA POMPELE MULTIPRODUS, DE LIVRAREA CARBURANŢILOR MONTATE
LA SOL ŞI ÎN AER LIBER CU BARIERA DE VAPORI
FIG. 4.6
ZONAREA Ex. LA AUTOVEHICULE
NOTĂ
ZONAREA DISTRIBUITORULUI (POMPEI) SE VA FACE CONFORM FIG. 4.1... 4.5

FIG. 5
ZONAREA Ex. LA AUTOCISTERNA PARCATĂ PENTRU DESCĂRCARE

FIG. 6
ZONAREA Ex. LA SEPARATOARE ŞI DESNISIPATOARE ACOPERITE
PENTRU HIDROCARBURI
FIG. 7
ZONAREA Ex. LA CLĂDIRI ŞI CONSTRUCŢII AMPLASATE ÎN ZONE CU
PERICOL DE EXPLOZIE

FIG. 8
ZONAREA Ex. LA DEPOZITELE DE BUTOAIE PENTRU ULEI UZAT
AMPLASATE ÎN AER LIBER
FIG. 9
ZONAREA Ex. LA DEPOZITUL DE BUTELII GAZE LICHEFIATE - ŞOPRON

FIG. 10
ZONAREA Ex. LA REZERVOARE SUPRATERANE ORIZONTALE
NOTĂ
- Zona se aplică pentru produse petroliere cl. I; II; III-a şi a IV-a.
FIG. 11
ZONAREA Ex. LA REZERVOARE SUPRATERANE VERTICALE, CU CAPAC FIX

NOTĂ
- Zona este generată de orificiile sistemelor de respiraţie sau orificiile supapelor de siguranţă.
- Zona este valabilă pentru lichide cu punct de inflamabilitate sub 28▫C, şi cele cu punct de inflamabilitate
mai mare, când temperatura de depozitare ar putea depăşi punctul de inflamabilitate.
FIG. 12
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER)
ZONAREA EX. - VEDERE GENERALĂ DE SUS
FIG. 13
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) ZONAREA EX. LA POMPA
DE DISTRIBUŢIE (VEDERE DIN FAŢĂ)

FIG. 14
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) ZONAREA EX. LA POMPA
DE DISTRIBUŢIE (VEDERE LATERALĂ ŞI PLAN)
FIG. 15
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) ZONAREA EX. LA CABINĂ
(VEDERE DE SUS)

FIG. 16
(SECŢIUNE LONGITUDINALĂ)
FIG. 17
(VEDERE FRONTALĂ)

FIG. 18
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) ZONAREA EX. LA GURILE
CONDUCTELOR DE AERISIRE
FIG. 19
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) ZONAREA EX. LA AUTOCISTERNA
PARCATĂ PENTRU DESCĂRCARE

FIG. 20
BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ (CONTAINER) SCHEMA TEHNOLOGICĂ DE PRINCIPIU
FIG. 21
SCHEMĂ AMPLASARE BENZINĂRIE TRANSPORTABILĂ

8. Normativ de proiectare, execuţia şi exploatare
a sistemelor de alimentare cu gaze petroliere
lichefiate (G.P.L.) pentru autovehicule prin staţii
independente, Indicativ NP 037/1 - 99
1.2 Prevederile normativului se aplică la proiectarea, executarea, exploatarea şi

postutilizarea staţiilor independente noi de alimentare a autovehiculelor cu gaze
petroliere lichefiate (G.P.L.) cu unul, două sau trei recipiente de depozitare supraterane
cu capacitatea individuală de maximum 5000 litri (volum de apă) şi 15000 litri capacitate
totală, precum şi la lucrările de modernizare sau dezvoltare a celor existente.
1.3 La proiectarea, executarea şi exploatarea staţiilor independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze lichefiate (G.P.L.), se respectă prevederile NORMATIVULUI DE
PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE A SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU
GAZE PETROLIERE LICHEFIATE PENTRU AUTOVEHICULE - indicativ NP 039 şi ale
prezentului normativ.
1.4 Prevederile nonnativului nu se aplică la:
 staţiile de alimentare cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L) amplasate în
incinta staţiilor de distribuiţie a carburanţilor lichizi (benzinării) reglementate de
"Normativul pentru proiectare, execuţie, exploatare şi postutilizare a staţiilor de
distribuiţie a carburanţilor la autovehicule(benzinării), pentru asigurarea siguranţei
la foc", indicativ NP 004 - 1996;
 instalaţiile de gaz petrolier lichefiat care echipează autovehiculele;
 echipamentele autocisternelor pentru transportul G.P.L. la staţiile de

distribuţie;
 instalaţiile care utilizează GPL drept combustibil pentru încălzire centrală,

prepararea hranei şi în scopuri tehnologice;
 instalaţiile de gaze naturale comprimate sau lichefiate pentru alimentarea

autovehiculelor;
 sistemele de distribuţie a GPL la autovehicule cu instalaţie monobloc tip

SKID având recipient de stocare suprateran cu capacitate maximă de 5000 litri
(volum de apă), amenajate în staţii independente;
 sistemele de distribuţie a GPL la autovehicule, cu unul sau mai multe

recipiente de stocare subterane.
1.5 Principalele componente ale unei staţii independente de alimentare a autovehiculelor

cu gaze petroliere lichefiate (GPL), sunt următoarele:

 depozit de stocare a gazelor petroliere lichefiate (G.P.L.), constituit din unul
sau mai multe recipiente (stocatoare) supraterane, cu capacitatea totală de
depozitare de maximum
 15000 litri (volum de apă);
 panou de alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate;
 automatizări, dispozitive şi aparate de protecţie;
 instalaţii tehnologice şi utilitare aferente.
Toate componentele staţiei independente de alimentare a autovehiculelor cu gaze

petroliere lichefiate se realizează şi amplasează conform prevederilor prezentului
normativ.
1.6 Staţiile independente de alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate
(GPL) se amplasează la distanţele de siguranţă normate faţă de vecinătăţi în funcţie de
capacitatea totală a rezervoarelor (stocatoarelor), conform Anexei 2.
(GPL) se pot realiza prin dispunerea componentelor staţiei pe teren conform prezentului
normativ, prevăzându-se copertină de protecţie împotriva intemperiilor la panoul de
alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate.
Copertina pentru protecţia rezervoarelor (stocatoarelor), nu este obligatorie.
1. TERMINOLOGIE SPECIFICĂ
Terminologia utilizată în nonrmativul NP 039 este valabilă, cu următoarele completări:
REZERVOR (STOCATOR) - recipient special realizat şi omologat pentru depozitele
supraterane de gaze petroliere lichefiate (GPL) conform Prescripţiilor tehnice
1SC1R(C8).
STAŢIE INDEPENDENTĂ DE ALIMENTARE A AUTOVEHICULELOR CU GAZE
PETROLIERE LICHEFIATE - instalaţie fixă amplasată într-un spaţiu distinct, delimitat şi
special amenajat pentru stocarea şi alimentarea cu gaze petroliere lichefiate (GPL) a
autovehiculelor (incinta staţiei).
DEPOZIT DE G.P.L. (aferent staţiei) - spaţiu din incinta staţiei independente de
alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL), delimitat cu împrejmuire
din plasă de sârmă şi în care sunt amplasate unul sau mai multe rezervoare (stocatoare)
supraterane de G.P.L. cu capacitatea totală de maximum 15000 litri.
PANOU DE ALIMENTARE CU G.P.L. - dispozitiv care asigură alimentarea autovehiculelor
cu gaze petroliere lichefiate (GPL) din depozitul staţiei
3. ORGANIZAREA STAŢIILOR INDEPENDENTE DE ALIMENTARE CU GAZE

PETROLIERE LICHEFIATE (G.P.L.) PENTRU AUTOVEHICULE

(GPL), cu capacitatea de depozitare de maximum 15000 litri, se organizează în limita
incintelor delimitate ale staţiei.
3.2 Principalele componente ale staţiilor independente de alimentare a autovehiculelor cu
gaze petroliere lichefiate (GPL), sunt unnătoarelc:
 depozit de gaze petroliere lichefiate (GPL);
 distribuiţie GPL, care cuprinde panou de livrare, reţele de conducte,

dispozitive de siguranţă, ventile, pompe etc.;
 utilităţi şi construcţii auxiliare staţiei independente de distribuţie (copertine

de protecţie, cabina distribuitorului şi grup sanitar).
3.3 La amplasarea componentelor staţiei în cadrul incintei şi a acestora faţă de vecinătăţi,

se respectă distanţele de siguranţă stabilite în Anexa 2.
3.5 Prin amplasare şi modul de organizare a staţiilor independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate, precum şi prin dispunerea în incintă a
componentelor acestora se îndeplinesc condiţiile de siguranţă stabilite în normativ, în
scopul asigurării:
 protecţiei şi evacuării utilizatorilor (persoane şi autovehicule), în caz de
incendiu sau explozie;
 limitării pierderilor de bunuri;
 preîntâmpinării propagării incendiilor la clădiri şi instalaţii existente în

vecinătatea staţiei de alimentare;
 protecţiei echipelor de intervenţie în caz de incendiu sau explozie.
3.6 Asigurarea protecţiei obiectelor existente din vecinătate se realizează prin

respectarea distanţelor de siguranţă din Anexa 2 şi măsurile de protecţie specifice
stabilite în prezentul normativ.
(G.P.L.), de regulă, se amplasează pe terenuri orizontale, fiind admisă o pantă de
maximum 5%.
Atunci când terenul are pantă (în limita admisă), aceasta nu trebuie să conducă
eventualele scăpări de GPL spre construcţii sau instalaţii învecinate cu surse de foc,
construcţii portuare ori cursuri de apă. în cazuri justificate tehnic se realizează măsuri
compensatorii de limitare conform art.3.16
3.8 Prin organizarea incintei staţiei independente de alimentare a autovehiculelor cu gaze
petroliere lichefiate (G.P.L.) se asigură accese şi circulaţii funcţionale necesare, care să
pennită şi intervenţia operativă în caz de incendiu sau explozie.
3.9 În documentaţiile tehnice de proiectare a staţiilor independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) se precizează zonele cu pericol de
explozie şi extinderile acestora, în conformitate cu prevederile Normativului pentru

proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze petroliere
lichefiate pentru autovehicule - indicativ NP 037 şi ale Anexei 1
3.10 Construcţiile anexă din incinta staţiilor independente de alimentare a autovehiculelor
cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.), respectiv copertine, cabina distribuitor, magazin de
piese şi accesorii auto de uz curent - cu depozitele aferente şi grup sanitar, sunt admise
în afara zonelor cu pericol de explozie din Anexa 2.
3.11 La organizarea incintei staţiei independente de alimentare a autovehiculelor cu gaze
petroliere lichefiate, se are în vedere asigurarea:
 accesului uşor al autovehiculelor la pompele de livrare a
 produselor petroliere lichefiate (GPL);
 supravegherii alimentării autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL);
 separării, pe cât posibil, a traseelor autocisternelor de alimentare cu GPL de

cele ale autovehiculelor la care se livrează gaze petroliere lichefiate;
 realizării unor căi de circulaţie minime şi astfel dispuse încât să conducă la

reducerea riscului de coliziune între autovehicule;
 condiţiilor corespunzătoare de evacuare rapidă a autovehiculelor din staţie

în caz de incendiu.
3.12 Căile prevăzute pentru circulaţia autovehiculelor în staţia de alimentare a

autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL) se marchează şi semnalizează
corespunzător.
3.13 Se recomandă delimitarea incintelor staţiilor independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL) cu împrejmuiri din plasă de sârmă sau
cu borduri din beton cu înălţimea de minimum 0,20m (cu excepţia căilor de acces).
3.14 In toate situaţiile este obligatorie împrejmuirea cu plasă de sârmă a rezervoarelor de
depozitare a G.P.L.-ului (stocatoarelor).
3.15 Panoul de alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL) se
amplasează în locuri accesibile din circulaţiile publice, la distanţele stabilite în Anexa 2 şi
protejate împotriva intemperiilor (copertine).
3.16 Este interzisă traversarea subterană sau supraterană a zonei delimitate cu
împrejmuire a depozitului de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) de către conducte (apă,
canalizare, electrice, gaze etc.), canale, galerii, estacade, pasaje şi altele similare,
precum şi de linii electrice aeriene.
3.17 Atunci când depozitele (stocatoarele) staţiilor independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate nu pot fi amplasate faţă de vecinătăţi la
distantele normate în anexa 2, se admite reducerea acestora cu până la 30% dacă se
asigură măsurile compensatorii stabilite (fig.l), respectiv parapete pline, eventual diguri de
protecţie incombustibile (CO) cel puţin etanşe la foc minimum 60 minute, cu înălţimea
normată şi astfel dispuse încât să împiedice trecerea gazelor petroliere lichefiate (GPL).

CONDIŢII CONSTRUCTIVE
Condiţii generale
4.1 Elementele şi materialele de construcţie utilizate la realizarea staţiilor independente
de alimentare a autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (G.P.L.) vor fi CO
(incombustibile), cu excepţia celor de semnalizare şi identificare a staţiei, precum şi de
etanşare şi tehnologice.
4.2 Copertinele pentru protecţie, precum şi construcţiile anexă (magazin, cabina
distribuitorului, grup sanitar) se realizează din materiale şi elemente CO (incombustibile),
fiind admise termoizolaţii şi hidroizolaţii din clasa de combustibilitate CI sau C2 (greu
combustibile).
4.3 Rezervorul sau grupul de rezervoare (stocatoare) pentru gaze petroliere lichefiate se
amplasează suprateran şi se împrejmuiesc cu gard din plasă de sârmă cu ochiuri de
minimum 5 cm şi înălţimea de minimum 2,00 m. Gardul se amplasează la minimum 1,00
m de mantaua rezervoarelor şi se execută astfel încât să realizeze o incintă închisă cu
acces controlat, care să asigure:
- circulaţia normală a aerului (aerarea) în spaţiul de depozitare a G.P.L.
(stocatoare);
- controlul şi limitarea accesului persoanelor neautorizate în spaţiul de

depozitare a GPL.
4.4 Se recomandă protejarea rezervoarelor (stocatoarelor) de G.P.L. împotriva acţiunii

razelor solare, prin copertine metalice sau prin stropirea acestora cu apă, de la o reţea
exterioară sau sursă proprie.
4.5 Spaţiile cu risc ale staţiei se clasifică în zone cu pericol de explozie şi extinderi ale
acestora conform prevederilor normativului, iar instalaţiile tehnologice şi utilitare aferente
vor fi proiectate, realizate şi exploatate corespunzător zonelor respective.
4.6 Structurile metalice supraterane ale staţiei se leagă la pământ şi se protejează
împotriva descărcărilor electrice atmosferice, în conformitate cu prevederile
reglementărilor tehnice de specialitate în vigoare (Normativ 1.20).
4.7 Structurile metalice utilizate la staţiile de alimentare a autovehiculelor cu gaze
petroliere lichefiate (GPL), se protejează anticorosiv, prin vopsire.
Atunci când sunt amplasate în zona litoralului se asigură măsuri specifice de protecţie
anticorosivă, în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice.
4.8 Toate elementele mobile (uşi, ferestre, trape, capace etc.), situate în zonele stabilite
cu risc de explozie, inclusiv extinderile acestora, se realizează sau protejează astfel încât
prin manevrare să nu producă scântei capabile să aprindă amestecurile explozive.
(G.P.L.), cu depozite supraterane (stocatoare) având capacitatea maximă de 15000 litri,
se dotează numai cu mijloacele tehnice de primă intervenţie în caz de incendiu, stabilite
în normativ.

(GPL), cu depozit suprateran (stocator) de maximum 5000 litri (volum de apă), se
dotează cu următoarele mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu:
 3 stingătoare portative cu pulbere P10;
 1 stingător transportabil cu pulbere - P125, dispus în
 apropierea panoului de alimentare cu GPL;
 panou de incendiu - tip 1, amplasat în incinta staţiei;
 accesorii de trecere a apei (hidrant portabil, furtunuri tip "C", două ţevi de
refulare tip "C" cu duza de pulverizare, chei, racorduri etc.), atunci când exista
posibilităţi de racord la cel mult 50,00m.

(GPL), cu depozit suprateran (stocatoare) de maximum 10000 litri (volum apă) în total, se
dotează cu următoarele mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu:
 6 stingătoare portative cu pulbere P 10;
 1 stingător transportabil cu pulbere - PI25, dispus în apropierea panoului de

alimentare cu GPL;
 panou de incendiu - tip I, amplasat în incinta staţiei;
refulare tip "C" cu duza de pulverizare, chei, racorduri etc.), atunci când există
posibilităţi de racord la cel mult 50,00 m.

(GPL), cu depozit suprateran (stocatoare) de maximum 15000 litri (volum de apă) în total,
se dotează cu următoarele mijloace de primă intervenţie în caz de incendiu:
 8 stingătoare portative cu pulbere P 10;
 2 stingătoare transportabile cu pulbere - P 125, dispuse în apropierea

panoului de alimentare cu GPL şi a depozitului;
 panou de incendiu - tip 1, amplasat în incinta staţiei;
refulare tip "C" cu duza de pulverizare, chei, racorduri etc.), atunci când există
posibilităţi de racord la cel mult 50,00 m.
4.13 Pentru construcţiile anexă staţiei independente de alimentare a autovehiculelor cu

G.P.L. se prevăd în plus stingătoare portabile adecvate, conform prevederilor
reglementărilor tehnice de siguranţă la foc.
4.14 în funcţie de condiţiile locale şi de amplasarea staţiei independente de alimentare a
autovehiculelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL), beneficiarul poate suplimenta dotarea

cu mijloacele tehnice de primă intervenţie prevăzute în normativ.
Condiţii specifice
Depozite de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.)

(GPL), pot avea depozite constituite din unul sau mai multe rezervoare (stocatoare)
supraterane cu capacitatea individuală maximă de 5000 litri (volum de apă) şi capacitate
maximă totală de 15000 litri (volum de apă).

4.18 Depozitele de gaze petroliere lichefiate (GPL), inclusiv instalaţia de pompare a
GPL-ului în faza lichidă (de la depozit la panoul de livrare), se amplasează la
distanţele de siguranţă stabilite în Anexa 2.
4.19 Rezervoarele (stocatoarele) se fixează pe fundaţii din beton (de care se ancorează)
astfel încât să nu fie uşor dislocabile. Atunci când depozitul este constituit,din două sau
mai multe rezervoare (stocatoare), distanţa dintre rezervoare trebuie să fie cel puţin egală
cu diametrul rezervorului alăturat, dar nu mai puţin de 1,00 m
Volumul maxim admis de stocare a G.P.L. în recipient este de 80% din capacitatea
recipientului.
în exploatare se va menţine pennanent în recipient un volum de G.P:L. lichid, de
minimum 10% din capacitatea acestuia
4.21 Alimentarea cu G.P.L. a depozitului staţiei este admisă numai de la autocisternele
speciale de transport şi alimentare cu gaze petroliere lichefiate din dotarea firmei
acreditate.
4.22 Autocisternele care alimentează rezervoarele (stocatoarele) pot staţiona numai la
distanţa normată faţă de incinta delimitată a depozitului de G.P.L. conform prevederilor
anexei 2.
4.23 Rezervoarele (stocatoarele) de gaze petroliere lichefiate se vopsesc la exterior cu
vopsele reflectorizante şi se marchează corespunzător prevederilor STAS 297 şi SR ISO
6309.
4.24 În incinta închisă a depozitului (stocatoarelor) de gaze petroliere lichefiate (G.P.L.)
clasificată cu pericol de explozie, este admisă alimentarea electrică în protecţie antiex a
instalaţiei de pompare a G.P.L.-ului în faza lichidă.
4.28 Pistolul de alimentare cu GPL a autovehiculelor, trebuie să asigure:
- debitarea GPL numai în cazul cuplării etanşe a pistolului de alimentare la
rezervorul autovehiculului;
- oprirea automată a debitării GPL atunci când se ajunge la 80% din volumul
rezervorului autovehiculului;
- semnalizarea opririi debitării GPL-ului.
Ansamblul pistol - furtun de alimentare trebuie să aibă asigurată continuitate electrică

pentru scurgerea sarcinilor electrostatice care se formează pe timpul alimentării.
(GPL) se dotează cu explozimetru portabil.
Instalaţii utilitare aferente

4.36 Instalaţiile electrice din staţiile independente de alimentare a autovehiculelor cu
gaze petroliere lichefiate (GPL) se proiectează şi realizează corespunzător prevederilor
NP 037 şi ale "Normativului pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu
tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c." - indicativ 1 7.

4.37 Consumatorii electrici din incinta staţiei se racordează Ia tabloul de distribuţie
amplasat în cabina distribuitorului (cabina personalului de exploatare a staţiei) sau în alte
construcţii anexă.
4.38 Instalaţiile electrice aferente depozitului de GPL se conectează la nulul electric din
incintă.
Anexa 1-A
ZONAREA MEDIILOR CU PERICOL DE EXPLOZIE
A. Depozit cu un singur stocator de 5000 litri (volum apa)

■ Zona 0 cu pericol de explozie
∕ ∕ ∕ Zona 2 cu pericol de explozie
\\\ Zona 2 extinsă
ZONAREA MEDIILOR CU PERICOL DE EXPLOZIE A RECIPIENTELOR DE STOCARE G.P.L.

- VARIANTA CU UN STOCATOR -

Anexa 1-B
B. Depozit cu doua stocatoare de 5000 litri (volum apa)

\\\ Zona 2 extinsă

- VARIANTA CU DOUĂ STOCATOARE -
Anexa 1-C
C. Depozit cu trei stocatoare fiecare de 5 000 litri (volum apa)

\\\ Zona 2 extinsă

- VARIANTA CU TREI STOCATOARE -
Anexa 1-D
D. Autocisterna de alimentare GPL

\\\ Zona 2 extinsă

A AUTOCISTERNEI DE SROCARE G.P.L.

Anexa 1-E
E. Panou de livrare G.P.L.

\\\ Zona 2 extinsă
ZONAREA MEDIILOR CU PERICOL DE EXPLOZIE A PANOULUI DE LIVRARE G.P.L.
Anexa 2- A
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE DEPOZITUL G.P.L ŞI ALTE
COMPONENTE DIN INCINTA STAŢIEI INDEPENDENTE
Depozit
Componente din incintă
<5000 10000 15000
Punct de alimentare GPL 5,00 m 5,00 m 5,00 m
din autocisternă
Cabina personal deservire 10,00 m 10,00 m 10,00 m
Anexe (gr.sanitar, magazin) 10,00 m 12,00 m 15,00 m
Panou de alimentare GPL nenormată 10,00 m 15,00 m
Note:
Distanţele se măsoară pe orizontală de Ia mantaua celui mai apropiat rezervor (stocator) până la peretele
adiacent al construcţiei şi respectiv axul panoului de livrare GPL, iar pentru autocisternă până la marcajul

pe carosabil al locului de staţionare.
In cazuri justificate tehnic se pot reduce distanţele de siguranţă cu maxim 30% luând măsurile
compensatorii prevăzute la art. 3.16
Anexa 2- B
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE DEPOZITUL STAŢIILOR DE
ALIMENTARE G.P.L. ŞI CONSTRUCŢIILE ÎNVECINATE
Staţie independentă cu
Construcţii învecinate depozit
< 5000 10000 15000
A - Clădiri civile
Blocuri în cartiere de locuinţe 40,00 m 50,00 m 60,00 m
Şcoli, grădiniţe, instituţii de 40,00 m 50,00 m 60,00 m
învăţământ superior
Campusuri universitare, sate
50,00 m 50,00 m 60,00 m
de vacanţă, campinguri
Spitale, aziluri bătrâni, case

50,00 m 50,00 m 60,00 m
copii
Cinematografe, teatre, case

40,00 m 50,00 m 60,00 m
de cultură
Biserici, locaşuri de cult 40,00 m 50,00 m 60,00 m

Mănăstiri, schituri, cimitire,
pieţe agroalimentare, târguri, 50,00 m 50,00 m 60,00 m
polivalente, circuri
Supermagazine, depozite en
40,00 m 50,00 m 60,00 m
gross
Parcuri de distracţii,
50,00 m 50,00 m 60,00 m
stadioane, săli
Locuinţe individuale, clădiri

20,00 m 20,00 m 25,00 m
izolate
Clădiri birouri, administraţie 25,00 m 25,00 m 25,00 m

Hoteluri, restaurante peste
30,00 m 30,00 m 50,00 m
50 pers.

Hoteluri, moteluri, cabane,
restaurante sub 50 persoane 20,00 m 20,00 m 30,00 m
capacitate
Porturi, aeroporturi, gări,

35,00 m 40,00 m 45,00 m
autogări
B - Construcţii de producţie şi/sau depozitare

Cu procese tehnologice din
categoria A, B pericol de 25,00 m 30,00 m 40,00 m
incendiu
Idem categoria C,D,E de

15,00 m 20,00 m 30,00 m
pericol
Ateliere şi/sau depozite mici 15,00 m 20,00 m 30,00 m

Depozite lichide inflamabile
25,00 m 35,00 m 60,00 m
suprat.
Dep. lichide inflamabile

15,00 m 20,00 m 30,00 m
subterane
C - Drumuri, reţele, conducte magistrale, amenajări
Autostrăzi, drumuri
15,00 m 20,00 m 20,00 m
internaţionale
Drumuri naţionale şi judeţene 8,00 m 10,00 m 12,00 m

Drumuri publice în localităţi 5,00 m 7,50 m 10,00 m
(străzi)
Căi ferate 20,00 m 25,00 m 30,00 m
Linii de tramvai 10,00 m 20,00 m 20,00 m
Linii electrice aeriene de 30,00 m 40,00 m 40,00 m
medie şi înaltă tensiune
joasă tensiune
Conducte de transport gaze 10,00 m 15,00 m 15,00 m
naturale sau petrol
Cămine de canalizare 10,00 m 15,00 m 15,00 m
Canale termoficare 15,00 m 20,00 m 20,00 m
împrejmuire la limita de
8,00 m 8,00 m 10,00 m
proprietate
NOTE:
Distanţele se măsoară pe orizontală de la mantaua celui mai apropiat rezervor (stocator) al depozitului

până la peretele adiacent al construcţiei (instalaţiei) învecinate.
În cazuri justificate tehnic se pot reduce distanţele de siguranţă cu maximum 30%, luând măsurile
Anexa 2- C
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE PANOUL DE ALIMENTARE
G.P.L. ŞI CONSTRUCŢIILE ÎNVECINATE
Staţie independentă cu
Construcţii învecinate depozit
< 5000 10000 15000
A - Clădiri civile
Blocuri în cartiere de locuinţe 30,00 m 40,00 m 50,00 m
Şcoli, grădiniţe, instituţii de 30,00 m 40,00 m 50,00 m
învăţământ superior
Campusuri universitare, sate
40,00 m 40,00 m 50,00 m
de vacanţă, campinguri
Spitale, aziluri bătrâni, case

copii 40,00 m 50,00 m 60,00 m
Cinematografe, teatre, case 30,00 m 40,00 m 50,00 m

de cultură
Biserici, locaşuri de cult 30,00 m 40,00 m 50,00 m
Mănăstiri, schituri, cimitire, 40,00 m 40,00 m 50,00 m
pieţe agroalimentare, târguri,
polivalente, circuri
Supermagazine, depozite en
gross 40,00 m 50,00 m 60,00 m
Parcuri de distracţie,
stadioane, săli 40,00 m 40,00 m 60,00 m
Locuinţe individuale, clădiri

izolate 10,00 m 15,00 m 20,00 m
Clădiri birouri, administraţie 10,00 m 15,00 m 20,00 m

Hoteluri, restaurante peste 50
pers. 30,00 m 30,00 m 50,00 m

Hoteluri, moteluri, cabane, 20,00 m 20,00 m 30,00 m
restaurante sub 50 persoane
capacitate
Porturi, aeroporturi, gări,

autogări 35,00 m 40,00 m 40,00 m
B - Construcţii de producţie şi/sau depozitare
Cu procese tehnologice din

categoria A, B pericol de 25,00 m 30,00 m 40,00 m
incendiu
Idem categoria C,D,E de 15,00 m 20,00 m 20,00 m

pericol
Ateliere şi/sau depozite mici 15,00 m 20,00 in 20,00 m
Depozite lichide inflamabile
suprat. 25,00 m 35,00 m 50,00 m
Dep. lichide inflamabile

subterane 15,00 m 20,00 m 20,00 m
C - Drumuri, reţele, conducte magistrale, amenajări
Autostrăzi, drumuri
internaţionale 15,00 m 20,00 m 20,00 m
Drumuri naţionale şi judeţene 8,00 m 10,00 m 12,00 m

Drumuri publice în localităţi 5,00 m 7,50 m 10,00 m
(străzi)
Căi ferate 20,00 m 25,00 m 30,00 m
Linii de tramvai 10,00 m 20,00 m 20,00 m
medie şi înaltă tensiune
Linii electrice aeriene de joasă 15,00 m 20,00 m 20,00 m
tensiune
Conducte de transport gaze 10,00 m 15,00 m 15,00 m
naturale sau petrol
Cămine de canalizare 10,00 in 15,00 m 15,00 m
Canale termoficare 10,00 m 20,00 m 20,00 m
NOTE:
Distanţele se măsoară pe orizontală de la construcţii şi instalaţii învecinate până la carcasa panoului de
livrare a G.P.L.
În cazuri justificate tehnic se pot reduce distanţele de siguranţă cu maximum 30%, luând măsurile

9. Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare
a sistemelor de alimentare cu gaze petroliere
lichefiate (G.P.L.) pentru autovehicule, Indicativ
NP 037-99
1.1 Obiectul prezentului normativ este proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de

distribuţie a gazelor petroliere lichefiate (GPL) utilizate drept carburant la autovehicule.
Sistemele de distribuţie GPL pentru autovehicule se amenajează în staţii independente
sau staţii mixte (în comun cu distribuţia altor carburanţi - benzine, motorine), noi sau
existente
1.2 Prevederile normativului se aplică la:
a) Sistemele de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule cu
instalaţie monobloc tip Skid având un recipient de stocare subteran cu
capacitate maximă de 5000 litri (volum de apă);
b) Sistemele de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule cu
unul sau două recipiente de stocare subterane de aceeaşi capacitate, cu o
capacitate individuală de maximum 15.000 litri (volum de apă) şi 30.000 litri
capacitate totală.
Consider că e gresit si trebuia suprateran
1.3 Nu fac obiectul prezentului normativ:
- instalaţiile de gaz petrolier lichefiat cu care se echipează autovehiculele
(omologate şi autorizate ISCIR);
- echipamentul autocisternei pentru transportul GPL la staţia de distribuţie;
- instalaţiile care utilizează gaz petrolier lichefiat drept combustibil pentru

încălzire, prepararea hranei şi în scopuri tehnologice;
- instalaţii de gaz natural comprimat sau gaz natural lichefiat pentru

alimentarea autovehiculelor
SISTEM CU INSTALAŢIE MONOBLOC TIP SKID

Elemente componente
2.1 Sistemul de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule, tip Skid
cuprinde:
a) un recipent de stocare pentru GPL. suprateran, cu capacitate de maxim
b) 5000 litri volum de apă, echipat cu racorduri, aparatură de măsură şi

control, ventile şi armături de siguranţă;
c) o pompă centrifugă, antrenată de un motor electric, pentru vehicularea
d) GPL în faza lichidă, de la recipient spre pompa de distribuţie GPL la
autovehicule;
e) o pompă de distribuţie GPL la autovehicule, echipată cu furtun flexibil,
f) pistol de alimentare, ventile, armături, aparatură de control şi afişare şi
înregistrare mecanică sau electronică;
g) un ventil cu închidere rapidă, pe aspiraţia pompei centrifuge, cu acţionare
ISCIR de Ia distanţă, rezistent la acţiunea focului;
h) trasee de conducte şi armături aferente pentru faza lichidă, respectiv
gazoasă;
i) un filtru pe aspiraţia pompei centrifuge;
j) un tablou de comandă pentru acţionarea pompei centrifuge;
k) cadru metalic pentru susţinerea echipamentelor.
2.2 Componenţa sistemului de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule tip
Skid este prezentată în fig. 1.
2.3 Skidul se livrează cu toate utilajele, armăturile, aparatele, echipamentele şi
conductele montate şi garantate de producător conform legislaţiei în vigoare în România.
2.4 în cadrul staţiilor de distribuţie GPL se vor utiliza numai instalaţii monobloc tip Skid
autorizate de către ISCIR.
Recipientul de stocare
Recipientul se va monta pe un postament de beton, calculat pentru a asigura stabilitatea
în condiţii normale de funcţionare la care se adaugă sarcini accidentale provenite din
seism, sunt, proba hidraulică.
2.6 Recipientul se prevede cu următoarele racorduri:
- racord pentru umplere;
- racord pentru conducta de aspiraţie a pompei centrifuge;
- racord pentru manometru;
- racord pentru supapa de siguranţă;
- racord pentru indicatorul de nivel cu transmisie magnetică;
- racord pentru retur faza lichidă şi faza gazoasă în recipient
- racord pentru scurgerea apei (purja);
2.9 Volumul maxim admis de stocare GPL în recipient este de 80% din capacitatea

recipientului.
2.12 Recipientul se protejează împotriva radiaţiilor solare cu vopsea albă având

proprietăţi reflectorizante.
2.13 În zona mediană, pe întreg perimetrul recipientului, se trasează o dungă de culoare
portocalie, cu lăţimea de 200 mm, pe care, cu culoare albă, se inscripţionează pe ambele
părţi "GAZE PETROLIERE LICHEFIATE".
2.14 Suporţii recipientului trebuie să asigure fixarea recipientului de cadru metalic de
susţinere; şi se realizează din materiale incombustibile. Cadrul de susţinere al instalaţiei
monobloc tip SKID va fi format antiseismic şi rezistent la sarcini laterale (vânt etc.)
2.18 Pe conducta de legătură între recipient şi pompa centrifugă se prevăd:

a) un ventil cu închidere rapidă, acţionat de la distanţă, cu rol de izolare a
recipientului în caz de incident sau incendiu şi rezistent la foc;
b) o supapă de siguranţă care trebuie să deschidă la depăşirea presiunii
admise pe aspiraţia pompei centrifuge.

Pompa centrifugă
2.23 Acţionarea şi comanda pompei centrifuge se va realiza prin butoane de pornire
amplasate la tabloul electric protejat cu carcasă metalică.
Carcasa precum şi celelalte echipamente trebuie să fie în construcţie Ex
SISTEM CU RECIPIENTE SUBTERANE

Elemente componente
2.27 Sistemul de distribuţie gaze petroliere lichefiate la autovehicule cu reipciente
subterane cuprinde:
a) unul sau două recipiente de stocare subterane de aceeaşi capacitate cu
capacitatea individuală de maxim 15.000 litri (volum de apă) şi cu capacitatea
totală de maximum 30.000 litri (volum de apă);
b) pompe de vehiculare a fazei lichide;
c) pompa de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule;
d) un electrocompresor, după caz, cu motor în construcţie Ex;
e) trasee de conducte pentru faza lichidă şi faza gazoasă;
f) sistem de control şi de siguranţa operării
2.34 Recipientele de stocare utilizate trebuie să aibă fiecare capacitatea maximă de
15.000 litri volum de apă, să fie omologate şi garantate de producător şi autorizate
LS.C.I.R. pe baza Prescripţiilor tehnice în vigoare colecţia LS.C.I.R.
2.37 Recipientul de stocare se prevede cu următoarele racorduri:
a) racord pentru conducta de încărcare
b) racord pentru conducta de aspiraţie a pompei centrifuge;
c) racord pentru conducta de retur faza lichidă;
d) racord pentru conducta de retur faza gazoasă;
e) racord pentru supapele de siguranţă;
f) racord pentru manometru
g) racord pentru indicatorul de nivel maxim;
h) racord pentru preaplin
2.39 Fiecare recipient se echipează cu:

a) aparate pentru măsurarea şi închiderea nivelului de produs şi a presiunii;
b) un sistem de două supape de siguranţă, din care una de rezervă, legate la
o conductă de descărcare în atmosferă cu înălţimea de cel puţin 3 m faţă de
cota terenului şi cu secţiunea egală cu cea a supapelor, calculată la căderea de

presiune.
Componenţa staţiilor şi distanţe de siguranţă
3.4 Zonele distincte în cadrul staţiei:
a) zona de distribuţie GPL care cuprinde:
- pompa de distribuţie a instalaţiei monobloc tip Skid;
- pompele de distribuţie aferente staţiilor cu recipiente subterane
- construcţii anexe (birouri, birou de distribuitori etc.);
gggg) zona se stocare GPL care cuprinde:
- recipientul instalaţiei monobloc tip Skid;
- recipientele subterane;
hhhh) zona de utilităţi şi construcţii anexe (post trafo, grup electrogen,

centrală termică, ateliere de montaj, întreţinere service, magazine, puncte de
alimentaţie publice, puncte de desfacere butelii de aragaz).
3.5 După tipul recipientului şi modul de dispunere sistemele de distribuţie a GPL la
autovehicule pot fi:
- cu recipient suprateran montat pe Skid;
- cu recipient montat subteran.
După natura carburantului distribuit, staţiile de distribuţie pot fi:

- independente (numai GPL);
- mixte (GPL şi alţi carburanţi).
3.6 La organizarea staţiilor mixte, partea aferentă altor carburanţi (benzine, motorine) se
realizează conform Normativului NP 004 "Proiectarea, execuţia, exploatarea şi
postutilizarea staţiilor de distribuţie a carburanţilor la autovehicule (benzinării) pentru
asigurarea siguranţei la foc".
3.7 Organizarea staţiei de distribuţie mixte cu instalaţie monobloc tip Skid este
exemplificată cu caracter informativ în fig.9.
Distanţele de siguranţă între instalaţia monobloc tip skid şi celelalte construcţii şi
amenajări din staţie sunt date în tab. I.
3.8 Organizarea unei staţii de distribuţie mixtă cu rezervoare subterane este
exemplificată cu caracter informativ în fig.10.
Distanţele de siguranţă între obiectele din cadrul unei staţii mixte cu rezervoare
subterane sunt date în tabelul 2.

Tabelul 1
DISTANŢELE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE INSTALAŢIA MONOBLOC TIP SKID ŞI
ALTE CONSTRUCŢII ŞI AMENAJĂRI ÎN INCINTA
STAŢIEI MIXTE DE DISTRIBUŢIE CARBURANŢI
Distanţele de
Nr.
Categorii de construcţii din incinta staţiei siguranţă faţă
crt.
de Skid * (m)
1 Punct de alimentare cu GPL din autocisternă 5
2 Cabină personal de deservire 10
3 Grup sanitar 10
4 Magazin propriu pentru piese auto 10
5 Spălătorie auto, atelier reparaţii 10
Punct de alimentaţie publică, cu volum sub 15
6
100 m3
7 Restaurant, motel - cu volum de peste 100 m3 30
8 Construcţii subterane 15
9 Prize de aer proaspăt pentru ventilare 10
10 Separatoare de grăsimi, cămine de canalizare 10
Rezervoare subterane de carburanţi (benzină
11 10
motorină)
Pompe de distribuţie carburanţi (benzină, 15
12
motorină) la autovehicule
13 Post transformare, staţie conexiuni de tip interior 20
14 Punct desfacere butelii aragaz 10-15**
*Distanţele de siguranţă sunt măsurate la limita cadrului metalic de susţinerea echipamentului.
** Distanţa se alege funcţie de capacitatea de desfacere a buteliilor de aragaz conform NP018
NOTĂ:
În cazuri justificate tehnic, intre componentele staţiei din cadrul limitei de proprietate beneficiarii pot stabili
distanţe de siguranţă mai mici cu până la 30% pe propria răspundere a societăţii, cu implicarea factorilor de
decizie (MLPAT, ISCIR), prin hotărâri scrise ale conducerii societăţilor respective, dacă se adoptă măsuri de
protecţie compensatorii stabilite prin proiect.
Tabelul2
DISTANŢELE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE SISTEMELE DE DISTRIBUŢIE CU RECIPIENTE
SUBTERANE ŞI ALTE CONSTRUCŢII ŞI AMENAJĂRI DIN INCINTA STAŢIILOR
MIXTE
OBIECTUL 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Recipiente îngropate de
1 5 8 N 10 10 20 30 15 15 15 15
GPL

Punct de alimentare din
2 5 15 5 15 15 20 30 15 15 15 20
cisterna auto GPL
3 Pompe de distribuţie GPL 8 15 8 6 10 10 30 15 15 15 20
încăperea pompelor '
4 N 5 8 10 10 20 30 15 15 15 20
centrifuge GPL
Cabină gestionar magazin

5 10 15 6 10 N N N 6 6 N N
piese auto
Spălătorie auto Atelier

6 10 15 10 10 N N N 6 6 N N
reparaţii fără foc deschis
Punct de alimentaţie
7 publică cu volum sub 100 20 20 10 20 N N N 10 10 N N
m3
Restaurante, moteluri cu
8 30 30 30 30 N N N 20 30 N N
volum peste 100 m3
Recipient îngropat de
9 carburanţi (benzină, 15 15 15 15 6 6 10 10 N 5 15
motorină)
Pompe de distribuţie
10 carburanţi (benzină, 15 15 15 15 6 6 10 10 N 5 20
motorină)
Prize de aer proaspăt

11 15 15 15 15 N N N N 5 5 N
pentru ventilare
Post trafo, staţie conexiuni

12 15 20 20 20 N N N N 15 20 N
de tip interior
NOTĂ:
În cazuri justificate tehnic, între componentele staţiei din cadrul limitei de proprietate beneficiarii pot stabili
distanţe de siguranţă mai mici cu până la 30% pe propria răspundere la societăţii cu implicarea factorilor de
decizie (MPLAT, ISCIR) prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective, dacă se adoptă măsuri
de protecţie compensatorii stabilite prin proiect
AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE
Staţie de distribuţie GPL cu instalaţie monobloc tip Skid
3.11 La staţia de distribuţie GPL tip Skid se asigură:
a) un drum de fugă pentru autocisternă, direct în drumul principal;
b) o zonă amenajată pentru descărcarea GPL din autocisternă, având stratul
de uzură din beton sau din covor astfaltic;

c) o copertină uşoară pentru protecţia la intemperii a instalaţiei monobloc tip
Skid;
d) platformă cu postament din beton cu înălţime de 20 cm pentru fixarea
instalaţiei şi măsuri de protecţie împotriva coliziunii (borduri sau bare de
protecţie);
e) iluminarea artificială a zonei de distribuire GPL.
Staţie de distribuţie cu rezervoare subterane

3.12 Recipientul de stocare se amplasează într-o cuvă subterană de beton armat (fig.l 1).
Pereţii cuvei vor avea grosimea de minim 20 cm şi vor depăşi cota terenului amenajat cu
20-40 cm.
în cazul soluţiei cu două recipiente de stocare, cuva se compartimentează printr-un
perete din beton armat având aceeaşi grosime cu a peretelui cuvei (fig.l2).
Cuva se hidroizolează contra pătrunderii apei de infiltraţie şi se tencuieşte în interior.
3.13 între recipienţii de stocare şi elementele de construcţie ale cuvei trebuie să se
asigure următoarele distanţe minime:
a) 50 cm între pardoseală şi generatoarea inferioară a recipientului;

b) 50 cm între recipient şi pereţi.
3.14 Cuva se acoperă cu o copertină realizată din materiale incombustibile uşoare, având
înălţimea minimă de 0,7 m.
Distanţa dintre planşeu şi generatoarea superioară a recipientului trebuie să fie min.
1,00 m.
3.15 Spaţiul dintre recipient şi cuvă se umple cu nisip cernut. Statul de nisip trebuie să
depăşeasă generatoarea superioară a recipientului cu maxim 30 cm, fără să acopere
racordurile cu care este echipat recipientul.
3.16 Subteran, cuva se împrejmuieşte perimetral cu gard, având înălţimea de 2 m,
realizat din stâlpi metalici fixaţi în beton şi plasa de sârmă cu ochiuri de 1 cm, pe rama
metalică.
împrejmuirea se prevede cu două porţi dispuse pe laturi opuse, având lăţimea de 90 cm
şi deschiderea spre exterior, sisteme de închidere şi de încuiere cu lacăt
Încăperea pompelor
3.17 Pompele centrifuge se amplasează într-o încăpere subterană, care trebuie să
depăşească cota terenului înconjurător cu 10 cm, realizată din elemente de beton armat
fără planşeu de tip terasă, protejată contra pătrunderii apei de infiltraţie şi tencuită la
interior.
încăperea pompelor se protejează cu o copertină realizată din materiale
incombustibile, uşoare, având înălţimea minimă de 2 m măsurată în planul ce

conţine accesul în casa scării sau în planul scării metalice după caz.
3.18 încăperea se dimensionează astfel încât să permită accesul uşor şi executarea
nestingherită a manevrelor de operare.
3.19 Accesul în încăpere se asigură printr-o scară metalică fixată într-un perete (fig. 11.)
sau printr-o casă de scări amplasată în exterior, realizată din beton armat (fig. 12). Golul
de comunicare între casa scării şi încăperea pompelor se protejează cu o uşă rezistentă
la foc 45 minute.
3.20 Statul de uzură al pardoselii, scara metalică, tâmplăria şi sistemele de acţionare a
uşii rezistente la foc se realizează ori se protejează astfel încât la lovire, respectiv la
manevrare, să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor
explozive.
Încăperea electrocompresorului
3.21 Electrocompresorul se amplasează în încăperea pompelor sau într-o încăpere
supraterană special destinată, dispusă în apropierea recipientului de stocare.
3.22 încăperea supraterană a electroprocesorului, special destinată, se realizează din
elemente de beton armat cu grosime minimă de 20 cm şi acoperiş din materiale
incombustibile uşoare, conceput şi realizat astfel încât să cedeze la o presiune de cel
mult 120 kg/m2.
3.23 Stratul de uzură al pardoselii, scara metalică, tâmplăria, elementele de acoperiş şi
sistemele de acţionare a uşii de acces se realizează şi se portejează astfel încât la lovire
sau respectiv la manevrare să nu producă scântei capabile să iniţieze aprinderea
amestecurilor explozive.
3.24 Străpungerile pereţilor pentru trecerea conductelor sau cablurilor electrice se
etanşează cu materiale rezistente la foc min. 45 minute.

Construcţii anexe şi auxiliare
3.30 In staţiile de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la autovehicule se prevăd, după
caz, următoarele construcţii anexe:
a) spaţii de cazare;
iiii) birouri pentru personalul administrativ, după caz;
jjjj) grup electrogen;
kkkk) centrală termică;
llll) gospodărie de apă;
mmmm) spălătorie auto;
nnnn) atelier de întreţinere şi service;
oooo) atelier de întreţinere şi reglare a autovehiculelor;
pppp) magazine
qqqq) punct de alimentaţie publică cu volum de cel mult 100 m3;
rrrr) punct de desfacere butelii de aragaz cu capacitate până la 1250 Kg
(conform NP018).
3.31 Construcţiile anexe şi auxiliare se realizează din materiale incombustibile având
rezistenţă la foc prevăzută de reglementările generale privind siguranţa la foc. Finisajele
construcţiilor precum şi căile de evacuare a persoanelor se stabilesc în conformitate cu
reglementările generale privind siguranţa la foc.
INSTALAŢII UTILITARE
Instalaţii electrice
3.32 Instalaţiile electrice cu tensiuni până la 1000 V curent alternativ aferente
construcţiilor şi incintelor staţiilor de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate la
autovehicule se proiectează şi se execută în conformitate cu prevederile normativului 1.7.
3.33 Modul de racordare la reţeaua de distribuţie a furnizorului de energie electrică se
stabileşte în funcţie de tipul consumatorilor, de puterea absorbită de aceştia şi de
condiţiile locale, cu respectarea normativelor P.E. 124, P.E. 132 şi regulamentul PE. 932.
La alegerea caracteristicilor materialelor, aparatelor, echipamentelor receptoarelor şi
cablurilor electrice precum şi la instalarea acestora se respectă prevederile normativelor
1.7. P.E. 107 şi STAS 8275, STAS 5325.
3.34 Instalaţiile electrice aferente sistemelor de distribuţie şi construcţiilor staţiilor
individuale sau mixte precum şi receptoarele, echipamentele şi aparatele din
compunerea sistemelor de distribuţie GPL se aleg corespunzător categoriei de mediu din
încăperile sau spaţiile respective şi caracteristicilor mediului periculos generat de gazele
petroliere lichefiate.
3.35 Modul de zonare a mediilor din staţiile de distribuţie a gazelor petroliere lichefiate,
precum şi categoriile zonelor de mediu periculos din punct de vedere a instalaţiilor

electrice se stabilesc pe baza nonnativului 1.7,1.D. - 17 şi sunt prezente în planşele nr.
6,7 şi 8.
3.36 Protecţia împotriva electrocutării şi prizele de pământ se proiectează şi se execută
conform STAS 12.604, STAS 2612 şi STAS 8275.
3.37 Conductele, cablurile sau barele electrice se aleg şi se instalează în conformitate cu
normativele 1.7, P.E. 107 şi STAS 12.604, după caz. Cablurile de alimentare cu energie
electrică ale pompelor centrifuge se pozează îngropate şi acoperite cu nisip.

3.38 încăperea pompelor centrifuge de vehiculare a gazelor lichefiate şi, după caz,
încăperea electrocompresorului precum şi încăperea gestionarului se echipează cu
instalaţii electrice pentru iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului şi de intervenţie
de tip 3.
3.39 Alimentarea cu energie a sistemului electric de închidere în caz de urgenţă se
asigură pe o singură cale cu condiţia ca ventilcle de izolare în caz de urgenţă să închidă
la întreruperea accidentală a alimentării cu energie electrică.
3.54 Instalaţia de detectare gaze se prevede cu sistem de indicare şi de semnalizare cu

alarmare optică şi acustică, în panoul pricipal de control la atingerea pragului de 20% şi
respectiv de 75% din limita inferioară şi superioară de explozie a gazelor petroliere
lichefiate.
CONDIŢII DE AMPLASARE A STAŢIILOR DE DISTRIBUŢIE G.P.L.

4.4 Intrarea în staţia de distribuţie GPL a autovehiculelor se face direct din şosea, în
sensul de circulaţie (viraj dreapta).
4.5 Pompele de distribuţie GPL amplasate în cadrul staţiei se dispun în locuri uşor
accesibile din circulaţiile publice, la cel puţin 10 m de drumuri naţionale şi judeţene şi 20
m de drumuri internaţionale şi autostrăzi.
4.6 Traversarea staţiilor de distribuţie GPL de către conducte de apă, gaz, agent termic,
electrice sau canalizări (altele decât cele proprii) nu este admisă.
4.7 Distanţa dintre liniile electrice aeriene şi incinta staţiei marcată sau împrejmuită va fi
de cel puţin 15 m în cazul liniilor electrice de joasă şi medie tensiune şi de 40 m în cazul
liniilor electrice de înaltă tensiune.
4.8 La amplasarea staţiilor de distribuţie GPL pentru autovehicule prevăzute cu instalaţie
monobloc tip SKID se vor respecta distanţele de siguranţă faţă de vecinătăţi prevăzute în
tabelul 3.
4.9 La amplasarea staţiilor de distribuţie GPL pentru autovehicule prevăzute cu
rezervoare subterane se vor respecta distanţele de siguranţă faţă de vecinătăţi prevăzute
în tabelul 4.
Tabelul 3
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE INCINTA STAŢIEIDE DISTRIBUŢIE GPL CU
INSTALAŢIE MONOBLOCTIP SKID ŞI CONSTRUCŢIILE ÎNVECINATE
Distanţa
faţă
Nr. CATEGORIILE DE CONSTRUCŢII, INSTALAŢII
de
crt. ŞI ALTE AMENAJĂRI
instalaţia
tip Skid*
0 1 2
A. Civile (Publice)

Clădiri de locuit:
blocuri amplasate în cartiere de locuinţe; 40 m
1
locuinţe unifamiliale (individuale) amplasate în 20 m
construcţii izolate
Construcţii de învăţământ (grădiniţe, şcoli
primare
2 40 m
şi gimnaziale, licee, şcoli profesionale şi
postliceale, instituţii de învăţământ superior)
Construcţii de sănătate (spitale, policlinici, creşe
3 speciale, case de copii, cămine de bătrâni, statii 50 m
de salvare şi alte unităţi sanitare)
Construcţii de cultură:
expoziţii, biblioteci, muzee, cluburi, săli de
40 m
reuniune, cazinouri, case de cultură,
4
cinematografe, centre şi complexe culturale,
50 m
teatre;
săli polivalente şi circuri.
Construcţii de cult: 40 m
5 lăcaşe de cult;
mănăstiri, schituri şi cimitire. 50 m
Construcţii comerciale:
- magazine generale, construcţii pentru comerţ
40 m
6 alimentar şi nealimentar;
- supermagazine, pieţe agroalimentare, depozite
50 m
en gros
Construcţii şi amenajări sportive:
- complexe sportive, stadioane, patinoare, 50 m
7
poligoane de tir, săli de competiţii sportive;
- săli de antrenamente, popicării 30 m
Construcţii de agrement:
8 - locuri dejoacă pentru copii, parcuri, 50 m
scuaruri
Construcţii de turism
- hoteluri, moteluri şi restaurante şi alte clădiri de 30 m
9 cazare cu peste 50 locuri;
- hoteluri, moteluri, vile, cabane, restaurante etc. 20 m
cu capacităţi de cazare sub 50 locuri.
Campusuri universitare, campinguri şi
10 50 m
sate de vacanţă
Construcţii financiar-bancare (sedii de bănci
11 centrale, filiale) 30 m
- sedii societăţi de asigurări

Construcţii pentru transport:
12 35 m
- porturi, aeroporturi, gări, autogări
Construcţii administrative
13 sedii ale administraţiei centrale şi locale 30 m
-sedii de birouri 25 m
B. Industriale de producţie şi depozitare
Cu procese tehnologice din categoria A, B

14 25 m
pericol de incendiu
Cu procese tehnologice din categoria C, D, E

15 15 m
pericol de incendiu
Mici ateliere de producţie, depozite de mărfuri

16 15 m
(cu suprafaţa construită sub 100 m2)
17 Depozite lichide inflamabile supraterane 25 m
Depozite lichide inflamabile subterane, altele

18 15 m
decât din benzinării
C. Drumuri, reţele, conducte magistrale, amenajări
19 Autostrăzi, drumuri internaţionale 15 m
20 Drumuri naţionale şi judeţene 8m
21 Căi ferate, linii tramvai 20 m
22 Linii de tramvai 10 m
23 Drumuri publice în localităţi (străzi) 5m
24 Linii electrice aeriene de înaltă tensiune 30 m
25 Linii electrice aeriene de medie şi joasă tensiune 10 m
Conducte de transport gaze naturale sau de

26 10 m
produse petroliere
27 Cămine de canalizare 10 m

28 Canale termoficare 10 m
29 împrejmuire la limita de proprietate 8m
*Distanţele se măsoară de la cadrul metalic al instalaţiei monobloc tip SKID la construcţiile învecinate,
exterioare staţiei
Tabelul 4
DISTANŢE DE SIGURANŢĂ ÎNTRE STAŢIA
DE DISTRIBUŢIE GPL CU REZERVOARE SUBTERANE
ŞI CONSTRUCŢIILE ÎNVECINATE
Distanţa faţă
Nr. CATEGORIILE DE CONSTRUCŢII, INSTALAŢII ŞI ALTE
de depozitul
crt. AMENAJĂRI
de GPL
0 1 2
A. Civile (Publice)
1 Clădiri de locuit:
blocuri amplasate în cartiere de locuinţe; 40 m
locuinţe unifamiliale (individuale) amplasate în construcţii 20 m
izolate
Construcţii de învăţământ (grădiniţe, şcoli primare şi 40 m
2 gimnaziale, licee, şcoli profesionale şi postliceale, instituţii
de învăţământ superior)
3 Construcţii de sănătate (spitale, policlinici, creşe speciale, 40 m
case de copii, cămine de bătrâni, staţii de salvare şi alte
unităţi sanitare)
4 Construcţii de cultură:
expoziţii, biblioteci, muzee, cluburi, săli de reuniune, 40 m
cazinouri, case de cultură, cinematografe, centre şi 50 m
complexe culturale, teatre;
săli polivalente şi circuri.
5 Construcţii de cult:
lăcaşe de cult; 40 m
mănăstiri, schituri şi cimitire. 50 m
Construcţii comerciale:
6 - magazine generale, construcţii pentru comerţ alimentar şi 40 m
nealimentar;
- supennagazine, târguri, pieţe âgroalimentare, depozite 50 m
en gros.
7 Construcţii şi amenajări sportive:

- complexe sportive, stadioane, patinoare, poligoane 60 m
dc tir, săli de competiţii sportive;
- săli de antrenamente, popicării 40 m

Construcţii de agrement:
8 - locuri dc joacă pentru copii, parcuri, 60 m
scuaruri
Construcţii de turism
9
- hoteluri, moteluri şi restaurante şi alte clădiri 40 m
cazare cu peste 50 locuri;
- hoteluri, moteluri, vile, cabane, restaurante etc. cu 20 m
capacităţi de cazare sub 50 locuri.
Campusuri universitare, campinguri şi
10 sate de vacanţă 50 m
Construcţii financiar-bancare (sedii de bănci centrale, 40 m
11 filiale)
- sedii societăţi de asigurări
Construcţii pentru transport:
12 50 m
- porturi, aeroporturi, gări, autogări
13 Construcţii administrative 50 m
sedii ale administraţiei centrale şi locale 30 m
sedii de birouri
B. Industriale de producţie şi depozitare
14 Cu procese tehnologice din categoria A, B pericol de 40 m

incendiu
Cu procese tehnologice din categoria
15 20 m
C, D, E pericol de incendiu
Mici ateliere de producţie, depozite de mărfuri (cu
16 20 m
suprafaţa construită sub 100 m2)
17 Depozite lichide inflamabile supraterane 40 m
Depozite lichide inflamabile subterane, altele decât din
18 20 m
benzinării
C. Drumuri, reţele, conducte magistrale, amenajări
19 Autostrăzi, drumuri internaţionale 30 m

20 Drumuri naţionale şi judeţene 15 m
21 Căi ferate 30 m
22 Linii de tramvai 15 m
23 Drumuri publice în localităţi (străzi) 10 m
24 Linii electrice aeriene de înaltă tensiune 40 m
25 Linii electrice aeriene de medie şi joasă tensiune 15 m

Conducte de transport gaze naturale sau de produse
26 15 m
petroliere
27 Cămine de canalizare 10 m
28 Canale termoficare 20 m

29 împrejmuire la limita de proprietate 20 m
*Distanţele se măsoară de la cuva recipientului şi/sau punctul de încărcare a recipientului.
PREVENIREA ŞI STINGEREA INCENDIILOR

Prevederi generale
7.1 Organizarea, conducerea şi desfăşurarea activităţii de prevenire şi stingere a
incendiilor se realizează în concordanţă cu cerinţele de siguranţă la foc prevăzute în
normele generale de PSI şi reglementările tehnice.
7.2 Perimetrul staţiei se delimitează de restul zonei de amplasare prin marcaje şi
amenajări.
7.3 Accesul, circulaţiile interioare, ieşirile din staţie precum şi circulaţiile de racord din
drumurile publice trebuie bine întreţinute, curăţate şi eliberate de orice obstacole care ar
putea împiedica accesul forţelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor.
Accesul şi circulaţiile interioare se marchează pe carosabil sau se delimitează prin
borduri sau spaţii verzi.
7.4 În perimetrul staţiei şi în zona de acces se plantează indicatoare de restricţie şi
avertizare privind:
- viteza maximă admisă care nu trebuie să depăşească 10 km/h;
- interzicerea fumatului şi utilizării surselor de foc deschis;
- locurile în care autovehiculele pot staţiona;
- sensul fluxurilor de circulaţie.
7.5 Incinta statiei trebuie iluminată corespunzător în timpul nopţii.

7.6 Este strict interzisă utilizarea surselor de iluminat cu flacără deschisă şi a lămpilor
portabile neprotejate corespunzător mediilor cu pericol de explozie generate de gaze
petroliere lichefiate.
7.7 Folosirea focului deschis în afara locurilor special amenajate şi destinate acestui scop
este interzisă.
Lucrările de sudură la utilaje, echipamente sau conducte se execută cu luarea măsurilor
prevăzute în prezentul normativ.
7.8 în locurile de muncă cu pericol de explozie se interzice folosirea sculelor şi
dispozitivelor care pot produce scântei prin frecare sau lovire. Se admit scule şi
dispozitive confecţionate din materiale neferoase sau special protejate, marcate în acest
scop de furnizor.
7.9 Săpăturile în incinta staţiei se execută numai pe baza unui permis de săpături
întocmit conform modelului din Anexa nr. 3, eliberat de şeful staţiei sau administrator,
după caz.
7.10 Accesul persoanelor străine sau altor persoane decât cele cu atribuţiuni de serviciu

în încăperea pompelor de vehiculare şi în perimetrul recipientului de stocare este interzis.
7.11 Lucrările de întreţinere, verificare şi de înlocuire a motoarelor, aparatelor cablurilor
electrice şi corpurilor de iluminat protejate exploziilor se execută numai de către personal
autorizat pentru instalaţii
Ex.
7.12 Verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice pentru medii normale cu
tensiuni până la 1000 V c a. ale construcţiilor se realizează potrivit prevederilor
normativului 1.7.
7.13 Verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei de protecţie împotriva trăsnetului şi
cele de punere la pământ se realizează potrivit prevederilor normativului I.20 ///I 7
7.14 Verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiei de detectare gaze se realizează
conform precizărilor furnizorului de echipament şi prevederilor normelor metrologice.
7.15 Verificarea şi întreţinerea instalaţiei fixe de stingere cu dioxid de carbon se
realizează conform normativului I.D.49.
7.16 Toate mijloacele de intervenţie în caz de incendiu trebuie menţinute în perfectă stare
de funcţionare şi verificate conform prescripţiilor în vigoare.
7.17 Personalul de exploatare a sistemelor de distribuţie gaze petroliere lichefiate trebuie
să îndeplinească condiţiile de personal prevăzute de Prescripţiile tehnice Colecţia
l.S.C.I.R.
7.18 Personalul de exploatare trebuie să cunoască foarte bine instalaţia, modul de
intervenţie în caz de incident sau incendiu, dispunerea şi modul de utilizare a instalaţiilor
şi mijloacelor de stins incendiu.
7.19 Instructajul de prevenire şi stingere a incendiilor se efectuează cu întregul personal
al staţiei care, prin natura obligaţiilor, are acces la componentele sistemului de distribuţie
gaze petroliere lichefiate la automobile.
Personalul de exploatare se admite la muncă numai după efectuarea instruirii şi verificării
însuşirii cunoştinţelor de prevenire şi stingere a incendiilor generale şi specifice locului de
muncă.
7.20 Instructajul de prevenire şi stingere a incendiilor poate fi:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic.
7.21 Instructajul introductiv general se execută cu:
a) persoanele nou angajate;
b) persoane transferate de la o altă staţie de distribuţie gaze petroliere
c) persoane care execută lucrări pe bază de contract în incinta staţiei
7.22 Instructajul specific locului de muncă se face cu noii angajaţi.
7.23 Instructajul periodic se execută cu toţi angajaţii. Intervalul între două instructaje

periodice nu trebuie să depăşească, de regulă, 30 zile.
7.24 Cu prilejul activităţilor de instruire şi ori de câte ori se consideră necesar se execută
exerciţii practice de intervenţie şi salvare în caz de incendiu, atât pe timp de zi cât şi pe
timp de noapte.
Echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de stingere a incendiilor

7.35 încărcarea pompelor de vehiculare a gazelor petroliere lichefiate conf. fig.8 se
echipează cu instalaţie fixă de stingere cu dioxid de carbon sau gaze inerte.
7.36 Proiectarea şi executarea instalaţiei fixe de stingere cu dioxid de carbon se
realizează în conformitate cu normativul I.D. 49.
7.37 Consumul de dioxid de carbon necesar stingerii se stabileşte astfel incât volumul
încăperii să fie umplut cu gaz, procentul de oxigen în aer scăzând sub 14% în timpul cel
mai scurt posibil.
7.38 Recipientele - butelii de dioxid de carbon trebuie să respecte prevederile
Prescripţiilor tehnice C5-98, colecţia 1SCIR şi să se amplaseaze într-o încăpere
supraterană, cu acces direct din exterior fără pericol de incendiu, amplasată la cel puţin
10 m faţă de încăperea pompelor.
7.39 Atunci când staţiile se amplasează în zone fără reţele stradale de apă iar la distanţe
de maxim 200 m se află surse naturale permanente de apă, se amenajează o rampă de
alimentare a autospecialelor de intervenţie.
7.40 Dotarea minimă cu mijloace de stingere a incendiilor se asigură astfel:
a) 3 stingătoare portabile cu pulbere, de 6 kg, pentru fiecare SKID;
ssss) 6 stingătoare portabile cu pulbere, de 6 kg şi un stingător
transportabil cu pulbere, pentru fiecare sistem de distribuţie cu un recipient
subteran de 15.000 litri volum de apă.
7.41 Pentru construcţiile anexe şi auxiliare aferente staţiilor de distribuţie se prevăd în
plus stingătoare portabile adecvate, asigurându-se un stingător portativ cu pulbere de 6
kg sau echivalentul acestuia la maxim 150 m2 suprafaţa construită desfăşurată insă cel
puţin două stingătoare la o construcţie.
7.42 Staţiile de distribuţie amplasate în zone cu reţele stradale de apă se dotează cu
accesorii de trecere a apei care să permită intervenţia cu cel puţin o linie de furtun de la
hidranţii exteriori ai reţelei respective.
7.43 Accesoriile de trecerea apei se păstrează într-un panou de incendiu care trebuie să
conţină
- un hidrant portabil B/C;
- furtunuri de refulare tip "C" în cantităţile necesare realizării dispozitivului de

intervenţie;
- două ţevi de refulare a apei cu dispozitiv de pulverizare;

- o cheie pentru hidrant subteran;
- două chei de racordare a furtunurilor.
7.44 în cazul staţiilor mixte, dotarea cu stingătoare portabile şi transportabile prevăzute

de prezentul normativ se asigură în plus faţă de cele prevăzute de normativul N.P. 004.

ANEXA 1
TERMINOLOGIE
Staţie de distribuţie GPL = incintă, sau parte dintr-o incintă a unei staţii de distribuţie a
carburanţilor în care gazul petrolier lichefiat (GPL) este depozitat şi apoi distribuit prin
racorduri speciale in rezervoarele autovehiculelor, prevăzute cu instalaţii de alimentare a
motoarelor cu gaze petroliere lichefiate (GPL).
Sistem de distribuţie = ansamblul utilajelor, echipamentelor, aparatelor şi conductelor
pentru stocare gaze petroliere lichefiate şi distribuţia acestora la autovehicule.
Depozit de GPL = incintă în care sunt unul sau mai multe rezervoare montate fix şi
echipate cu toate elementele de legătură şi siguranţă, utilizate pentru depozitarea GPL.
Capacitate de stocare = volumul net al unui recipient când este umplut până la nivelul
maxim permis pentru stocarea gazelor petroliere lichefiate, potrivit reglementărilor tehnice
specifice.
Gaze petroliere lichefiate = amestec de hidrocarburi, în principal propan şi butan şi
proporţii mai mici de hidrocarburi mai uşoare şi/sau mai grele aflate în stare gazoasă în
condiţii normale de temperatură şi presiune (+20°C şi 760 mmHg) şi care pot fi lichefiate
prin coborârea temperaturii şi/sau creşterea presiunii.
Aragaz = denumire comercială (Astra Română gaz) a gazului petrolier lichefiat (GPL) cil
caracteristicile definite în STAS 66-78 conţinând în principal max 12% C 3 şi min. 87% C4,
cu presiunea de vapori de max. 7,5 bar/50°C.
Conform prescripţiilor ISCIR amestecurile de hidrocarburi C, - C4 sunt încadrate în mai
multe categorii după presiunea de vapori şi masa volumică şi anume:
Amestec A cele care la 70 °C au o tensiune de vapori ce nu depăşeşte 11 bar şi la 50°C
cu o masă volumică nu mai mică de 0,525 Kg/I.
Amestec Ao cele care la 70°C au o tensiune de vapori ce nu depăşeşte 16 bar şi la 50°C
cu o masă volumică nu mai mică de 0,495 Kg/1.
Aceste amestecuri (A şi Ao) în comerţ sunt denumite în mod curent butan (comercial).
Amestec B cele care la 70°C au o tensiune de vapori ce nu depăşeşte 26 bar şi la 50°C
Amestec C cele care la 70°C au o tensiune de vapori ce nu depăşeşte 31 bar şi la 50°C
Amestecurile de hidrocarburi B şi C sunt denumite comercial propan.
Recipient de stocare subteran (îngropat) = recipient de stocare orizontal, instalat sub cota
terenului înconjurător, într-o cuvă de beton, complet acoperit cu nisip montat cu partea
superioară cu cel puţin 0,30 m mai jos de cota terenului înconjurător.
Punct de încărcare = spaţiul delimitat şi amenajat pentru staţionarea autocisternei pe
timpul încărcării recipientului de stocare, prevăzut cu sistem de punere la pământ.
Punctul de încărcare va fi prevăzut cu toate sistemele de siguranţă şi protecţie impuse de

normele în vigoare.
Puţul pompei submersibile = un dispozitiv special confecţionat pentru imersia şi fixarea
pompei submersibile.
Furtun flexibil - furtun de cauciuc, cu inserţie metalică, sau alte materiale, rezistent la
acţiunea produselor petroliere, utilizat pentru transferul GPL.
Dispozitiv de siguranţă pentru preluarea dilatării fazei lichide = un dispozitiv de
reducere a presiunii care acţionează la apariţia unei supratensiuni pe un tronson de
conductă pentru faza lichidă, între două dispozitive de închidere.
Supapa de siguranţă = dispozitiv de reducere a presiunii într-un sistem de stocare
şi/sau vehiculare a fluidelor sub presiune, care acţionează la depăşirea presiunii normale
de lucru, şi inchidere automată la revenirea în regim normal de funcţionare.
Ventil cu închidere rapidă = dispozitiv pentru izolarea unui recipient de stocare faţă de
traseele de conducte pentru vehicularea gazelor petroliere lichefiate, acţionat prin
comandă de la distanţă. Acţionarea poate fi prin comandă electrică, pneumatică sau
hidraulică.
Ventil de exces de debit = dispozitiv care asigură închiderea automată în cazul unui
exces de debit de fluid.
Ventil de unic sens (clapetă de reţinere) = dispozitiv care permite curgerea fluidului
numai într-un singur sens, într-un sistem de conducte (constructiv poate fi ventil, clapetă,
bilă etc).
Pompă de distribuţie = ansamblul compus din pompa de transvazare a lichidului, filtru,
sistemul de contorizare şi afişare cantitate şi valoare, furtun de alimentare, care distribuie
GPL din depozitul de stocare în rezervoarele autovehiculelor.
Pompă centrifugală = pompă la care mişcarea lichidului se obţine prin efectul forţei
centrifuge rezultată prin învârtirea unui rotor închis într-o carcasă, care antrenează
lichidul în mişcarea sa.
Mişcarea continuă de rotaţie a rotorului determină o mişcare continuă, fără pulsaţii a
lichidului în pompă.
Acţionarea rotorului se face cu ajutorul unui motor (electric, termic, turbină, etc.)
Pompa submersibilă = pompă a cărei poziţie de montaj este imersată sub nivelul de
lichid.
Reţea de conducte = ansamblul de conducte, flanşe, coturi, reducţii, armături, aparatură
de măsură şi control aferentă, sisteme de siguranţă destinată transportului fluidelor.
Autocisterna = autovehiculul cisternei echipat corespunzător, cu care se transportă
gazul petrolier lichefiat de la furnizor la beneficiar.
Unitate distribuitoare = unitatea care aprovizionează cu GPL staţia de distribuţie
produse petroliere, dotată cu instalaţie de livrare GPL în autoturisme.
Zonare = activitate de delimitare a spaţiilor cu posibil risc în apariţia unui amestec
exploziv.
Zona cu pericol de explozie = spaţiu în care în condiţii normale de funcţionare se pot
acumula, pennanent sau accidental gaze sau vapori inflamabili, care în anumite cantităţi
în amestec cu aerul pot crea atmosferă explozivă. Zonele cu pericol exploziv se clasifică

în 0, 1 şi 2.
Zona "0" = în care atmosfera explozivă este permanentă sau pe perioade foarte lungi de
timp, ori perioade scurte de timp cu frecvenţă mare în condiţii normale de funcţionare,
respectiv, mai mult de 1.000 ore pe an.
Zona "1" = în care atmosfera explozivă este intermitentă sau pe perioade scurte de timp,
în condiţii normale de funcţionare, respectiv în total între 10 şi 1.0 ore pe an.
Zona "2" = în care atmosfera explozivă are apariţii accidentale, ca urmare a unui
accident tehnic, sau pe perioade scurte de timp, în condiţii normale de funcţionare,
respectiv până la 10 ore pe an.
Extinderea zonei cu pericol de explozie = spaţiul din vecinătatea zonei clasificată 0; 1
şi 2 măsurată în toate direcţiile, orizontal, pe minimum 15 m de la orice punct de ieşire a
acestor gaze sau vapori dintr-o sursă.
Atmosferă explozivă = amestec de gaze, vapori ai lichidelor inflamabile cu aer care în
anumite cantităţi, în condiţii de atmosferă normală, pot produce explozie.
1. Suport rezervor
2. Recipient GPL
tttt) indicator
de nivel
uuuu) supapă
de siguranţă 18 bar
vvvv) ventil de
umplere
wwww) indicator de presiune
3. Ventil de închidere (cu comandă de la distanţă sau manuală)
4. Ventil de unic sens
5. Ventil (supapă) de limitare exces debit
6. Filtru
7. Supapă de siguranţă 18 bar
8. Pompă centrifugă
9. Motor antrenare pompă (antiex)
10. Supapă de siguranţă
11. Ventil by-pass
12. Traseu recirculare
13. Pompă de distribuţie GPL cu pistol de conectare la auto şi măsurătoare mecanică sau
electronică
14. Tablou comandă montat în cutie antiex

15. Suport cadru metalic
Fig. 1 Staţie de distribuţie la autoehicule tip SKID
1. Robinet de în închidere montat la intrare

2. Filtru de impurităţi
3. Contor de volum
4. Supapa de siguranţă
5. Ventil de reţinere funic sens)
6. Separator de vapori
7. Emiţător de impuls
8. Afişaj electronic
9. Pistol de încărcare
10. Vizor de observare
11. Manometru
12. Robinet diferenţial
13. Furtun flexibil încărcare
14. Infiletare
15. îmbinare de secţionare în caz de smulgere
16. Ventil electromagnetic
17. Robinet închidere
18. Ventil electromagnetic
Fig. 2 Schema circuitului hidraulic al pompei de distribuţie GPL

Fig.3 INCOMPLETĂ----necesită legenda
Fig.4 Schema funcţională de distribuţie GPL la autovehicule cu recipiente

subterane şi pompa submersibilă

Fig.4 Schema bloc a sistemului de control

Fig.6- ZONAREA,,Ex" LA STATIE DE DISTRIBUŢIE LA AUTOVEHICULE TIP SKID
Fig.7- ZONAREA,,Ex" LA RECIPIENT SUBTERAN INCOMPLETĂ

Fig.8 -ZONARE Ex CASA POMPE AFERENTA RECIPIENTILOR SUBTERANI
INCOMPLETĂ
Atentie FIGURILE DE LA 7 LA 12 SUNT INCOMPLETE SAU LIPSESC.

10. Normativ pentru proiectarea, executarea şi
exploatarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare, Indicativ I 5 – 2010
6.1.5. (1) Pentru evacuarea căldurii, umidităţii şi fumului, dispozitivele de extragere se
poziţionează la partea superioară a încăperii. Dacă sistemul de extragere a aerului de
ventilare din încăperi deserveşte şi alte spaţii decât cele de evacuare, acest sistem nu
poate fi utilizat pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu.
(2) Evacuarea fumului şi gazelor fiebinţi din căile de evacuare ale clădirii (coridoare, casa
scării,încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi ascensoarelor de
pompieri) trebuie să fie independentă de sistemul de ventilare/climatizare al clădirii.
(3) Instalaţia de ventilare aferentă staţiilor de pompe de incendiu şi încăperilor grupurilor
electrogene destinate instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor trebuie să fie
independentă de sistemul de ventilare/climatizare al clădirii.
(4) Conductele de evacuare şi introducere ale instalaţiei de ventilare trebuie să nu treacă
prin încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi ascensoarelor de
pompieri; fac excepţie cazurile justificate tehnic, situaţie în care în încăperea tampon
conductele de evacuare şi introducere sunt protejate astfel încât să asigure rezistenţa la
foc egală cu a pereţilor încăperii tampon iar la trecerile prin pereţi se prevăd clapete
antifoc cu rezistenţa la foc egală cu a pereţilor.
(5) Casa scării şi încăperile tampon de protejare a caselor de scări de evacuare şi
ascensoarelor de pompieri nu se utilizează pentru introduceri, evacuări şi recirculare de
aer aferente instalaţiei de ventilare-climatizare.
(6) Tavanele false, pardoselile supraînălţate şi structurile lor de susţinere trebuie să fie cel
puţin din clasa de reacţie la foc B-s1, do în cazul în care sunt utilizate pentru introduceri
sau evacuări de aer.
6.2.1. Materialele şi tehnologiile pentru conductele de aer se aleg în funcţie de
particularităţile clădirii, condiţiile de exploatare, montaj, estetică, consideraţii economice,
etc.
6.2.2. (1) Conductele de ventilare se execută din materiale incombustibile (clasele de
reacţie la foc A1, A2-s1,d0). Conductele de aer executate din materiale greu inflamabile
(clasele de reacţie la foc B1, C, D) se admit în clădiri cu risc de incendiu mic şi mediu, cu
condiţia amplasării conductelor astfel încât acestea să nu contribuie la propagarea
incendiului.
(2) Clasificarea conductelor de ventilare din punct de vedere al performanţei la foc se
face pe baza criteriilor etanşeităţii la foc (E) şi izolare termică (I), în conformitate cu
Ordinul comun M.T.C.T. - M.A.I. nr.1822/394/2004, cu modificările şi completările
ulterioare; nivelul minim de performanţă la foc pentru conductele de ventilare este EI 15.
Astfel, pentru conducte se pot utiliza: tablă din oţel (zincată sau din oţel inoxidabil)
aluminiu, mase plastice, plăci din vată minerală, poliizocianurat expandat placat cu folie

de aluminiu, materiale textile etc.
(3) Conductele instalaţiilor de ventilare amplasate pe căile de evacuare în caz de
incendiu, în ghene de instalaţii sau în alte spaţii în care nu este posibil accesul la
acestea, trebuie să fie realizate din materiale din clasa de reacţie la foc A 1, iar materialele
de izolaţie trebuie să fie cel puţin din clasa de reacţie la foc A 2-s1,d0. Aceste conducte ca şi
elementele de susţinere trebuie să fie rezistente la foc EI h0 i↔o 30 sau EI ve i↔o 30.
Racordurile flexibile trebuie să fie cel puţin din clasa de reacţie la foc
B-s1,d0 iar lungimea nu va depăşi 1m.
6.2.3. Pentru introducerea aerului în clădirile civile sau de producţie, încadrate în
categoriile de risc de incendiu, se pot utiliza conducte de aer din plăci de vată minerală,
cu condiţia ca acestea să fie placate pe ambele părţi cu folie de aluminiu.
6.2.4. Realizarea şi utilizarea acestor conducte se va face cu respectarea prevederilor
agrementului tehnic şi condiţiilor tehnologice.
6.2.6. Conductele de aer din materiale plastice vor fi prevăzute cu legarea la pământ
pentru înlăturarea acumulării electricităţii statice, conform reglementărilor tehnice
specifice în vigoare.
6.2.7. Conductele de aer, piesele speciale şi auxiliare confecţionate din materiale plastice
nu se utilizează în: clădiri înalte şi foarte înalte, săli aglomerate, clădiri pentru persoane
care nu se pot evacua singure, clădiri cu mărfuri de valoare deosebită, laboratoare cu
pericol de incendiu, clădiri cu persoane cazate temporar, încăperi cu risc de incendiu
mare şi foarte mare.
6.2.8. (1) La utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice în
încăperi cu risc de incendiu mare şi foarte mare, acestea trebuie să fie din clasa de
rezistenţă la foc A1 sau A2-s1,d0.
(2) Utilizarea conductelor de aer şi a pieselor speciale din materiale plastice pentru
funcţionarea în medii corozive, în încăperi cu risc foarte mare de incendiu, este permisă
cu condiţia ca materialul folosit la confecţionarea acestora să fie ignifugat în masă,
autostingător, iar la ardere să nu producă căderea de picături aprinse.
6.2.12. La instalaţiile de ventilare sau climatizare pentru introducerea aerului în clădiri

civile, publice sau industriale, încadrate în categoriile de risc de incendiu şi clasele de
reacţie la foc specificate la art. 6.2.2 alin. (1), nu se utilizează conducte de aer
confecţionate din plăci de poliizocianurat placat cu folie de aluminiu.
6.2.34. La conductele de aer din materiale din clasele de reacţie la foc C,D,E sau F) se
intercalează tronsoane din materiale incombustibile (A 1,A2-s1,d0) prevăzute cu clapete
antifoc la trecerile prin planşee şi pereţi, amplasate în funcţie de configuraţia reţelei,
pentru a limita propagarea incendiului. Lungimea tronsoanelor din materiale
incombustibile va fi de cel puţin 3 diametre echivalente dar nu mai mică de grosimea
elementului de traversat plus 300 mm de o parte şi de alta a acestuia.

6.2.37. (1) Nu se recomandă traversarea pereţilor şi planşeelor antifoc cu conducte de
ventilare. În cazul în care aceste traversări nu se pot evita, se iau următoarele măsuri
pentru evitarea propagării incendiilor:
a) la trecerea prin pereţi sau planşee conductele de ventilare se execută din
materiale incombustibile (A1,A2-s1,d0), care asigură rezistenţă la foc EI i↔oegală
cu cea a peretelui sau planşeului străpuns.
xxxx) la trecerea prin pereţi şi planşee, golul din jurul conductei de
ventilare se etanşează cu materiale având rezistenţa la foc (EI) egală cu
rezistenţa la foc (REI / EI) a peretelui sau planşeului traversat.
yyyy) în interiorul conductelor de ventilare, în dreptul traversării pereţilor şi
planşeelor se prevăd clapete antifoc, de regulăcu rezistenţa la foc egală cu a
elementului traversat EI-S i↔o, ho, respectiv EI - S i↔o, ve, dar nu mai mult
de EI-S 240i↔o, ho sau ve.
(2) La pozarea conductelor de ventilare în ghene verticale şi orizontale se respectă
prevederile specifice din reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor.
Condiţii speciale pentru conductele de ventilare care sunt utilizate şi pentru
evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu
6.2.38. (1) Instalaţia de ventilare a clădirii poate fi utilizată şi pentru evacuarea fumului şi
gazelor fierbinţi în caz de incendiu, numai dacă îndeplineşte condiţiile specifice ambelor
funcţiuni.
(2) La proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare care sunt utilizate şi pentru
evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi se respectă prevederile prezentei reglementări
tehnice şi prevederile specifice ale reglementărilor tehnice referitoare la securitatea la
incendiu a construcţiilor.
(3) În cazul în care conductele de ventilare sunt folosite si pentru evacuarea fumului şi
gazelor fierbinţi în caz de incendiu, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) conductele de introducere a aerului şi de evacuare a fumului în caz de
incendiu, trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de reacţie la foc cel
puţin A2-s2, d0 şi etanşe la foc E 15-o-i, ve sau ho în interiorul încăperii care se
desfumează. La trecerea acestor conducte (tubulaturi) prin alte compartimente
ale clădirii sau prin alte destinaţii, acestea trebuie să fie rezistente la foc cel
puţin EI 60 ve sau ho.
b) secţiunea lor va fi egală cu cea a gurilor la care sunt racordate;
c) raportul dintre laturile secţiunii conductelor nu va fi mai mare de 2.
(4) Racordurile dintre ventilatorul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi şi conductele
de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie realizate din materiale cu clasa de
reacţie la foc A1 sau A2-s2d0.
6.2.39. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi în caz
de incendiu dintr-un compartiment de incendiu al clădirii, va întrerupe automat ventilarea

mecanică normală a clădirii. Fac excepţie situaţiile în care instalaţiile au elementele
componente comune, în acest sens realizându-se întreruperea ventilatoarelor utilizate
doar pentru ventilare – climatizare.
6.2.40. La treceri prin elementele de construcţie, protecţia conductelor de evacuare se
realizează astfel încât să fie satisfăcute următoarele condiţii:
a) să aibă rezistenţa la foc egală cu cea a elementului traversat, dar nu mai
mult de 240 min,
zzzz) la trecerea prin plafon fals, conductele trebuie să aibă aceeaşi
rezistenţă la foc; rosturile de trecere se etanşează cu materiale rezistente la foc
cu aceeaşi performanţă a conductelor,
aaaaa) la racorduri, conductele şi clapetele rezistente la foc trebuie să fie cu
aceeaşi performanţă.
6.2.41. Conductele (canalele) de ventilare colectoare verticale vor fi realizate cu pereţi
rezistenţi la foc EI 120 atunci când străbat alte niveluri, compartimente de incendiu ale
clădirii sau încăperi cu alte destinaţii.
6.2.42. (1) La intrarea conductelor de ventilare de la fiecare nivel al clădirii în conductele
verticale de evacuare a fumului sau în conductele de introducere a aerului, se prevăd
voleţi rezistenţi la foc: EI 60 la cele de evacuare şi voleţi etanşi la foc E 60 la cele de
introducere a aerului. Toţi voleţii vor fi cu acţionare automată în caz de incendiu. Gurile
pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi trebuie amplasate la partea superioară a
încăperilor, în treimea superioară a înălţimii încăperii, în acoperiş sau în plafon, situate la
peste 1,80 m faţă de pardoseală, distanţă măsurată de la partea inferioară a gurii de
evacuare a fumului.
(2) Gurile de introducere a aerului se dispun la partea inferioară a spaţiilor care se
desfumează, cu marginea lor superioară la maximum 1 m faţă de pardoseală.
6.2.43. Componentele utilizate pentru montarea conductelor pe structură trebuie să
asigure sprijinirea conductelor pentru o perioadă de timp cel puţin egală cu rezistenţa la
foc a conductelor.
6.2.44. Pentru a împiedica deversarea fumului şi gazelor fierbinţi dintr-o zonă de control a
fumului în alta, prin conductele de ventilare, trebuie să se instaleze clapete de fum (voleţi)
la limitele zonelor de control al fumului. Acestea trebuie să funcţioneze la primirea unui
semnal care este emis de sistemul de detectare, semnalizare şi alarmare la incendiu.
Alternativ proiectantul sistemului de control al fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să
demonstreze prin calcul că nu este posibilă trecerea fumului de la o zonă de control al
fumului, în alta.
6.2.45. Toate clapetele (voleţii) de control al fumului din acea parte a sistemului de
ventilare care corespunde zonei de control al fumului afectate, trebuie să intre în
funcţiune, în poziţiile lor operaţionale în caz de incendiu, simultan cu ventilatoarele de
extracţie.
Clapete antifoc şi de desfumare

6.2.74. Clapetele antifoc se prevăd pentru a împiedica propagarea focului prin conducte
de aer şi se montează în condiţiile prevăzute în reglementările tehnice specifice
referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale prezentei reglementări tehnice.
6.2.75. Clapetele antifoc pot fi acţionate acţionate de elemente fuzibile, electromagneţi
sau motoare electrice.
6.2.76. Pentru clădirile care au instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor integrate
trebuie utilizate clapetele antifoc acţionate de electromagneţi sau motoare electrice.
Poziţia clapetei antifoc va fi indicată pe corpul acesteia. Acţionarea acestora se va face
automat de la încăperile destinate echipamentelor de control şi semnalizare (centrală de
semnalizare) sau manual, în conformitate cu scenariul de securitate la incendiu.
6.2.77. La clădirile cu instalaţii de stingere şi semnalizare supravegheate de la un
dispecerat, clapetele antifoc trebuie să dispună de posibilitatea de transmitere a poziţiei
lor la centrala de semnalizare şi stingere a incendiilor.
6.2.78. Clapetele antifoc acţionate cu element fuzibil se montează în tubulatură astfel
încât elementul fuzibil să fie spălat de curentul de aer în condiţiile şi cu viteza peste
valoarea minimă stabilită la omologarea clapetelor. În acest scop, lungimile de conductă
rectilinie în amonte şi în aval de clapetă, precum şi forma pieselor de racord dintre corpul
clapetei şi tubulatură se stabilesc astfel încât perturbaţiile în curgerea aerului să nu
influenţeze modul de spălare cu aer a elementului fuzibil.
6.2.79. Datele tehnice privind elementele fuzibile sau materialul pentru elementele
fuzibile, folosite la clapetele antifoc trebuie să fie incluse în documentele emise de
producător privind temperatura de topire.

6.2.80. Temperatura de topire a fuzibilului clapetei antifoc trebuie să fie mai mare cu 20 –
300C faţă de temperatura de regim din interiorul conductei de aer respective.
6.2.81. Clapetele antifoc montate în instalaţii care vehiculează aer încărcat cu particule
vor fi prevăzute cu mijloace pentru curăţarea periodică a elementului fuzibil sau a
dispozitivului de acţionare de impurităţile depuse.
6.2.82. Clapetele antifoc se vor monta pe cât posibil, după peretele rezistent la foc, în
sensul de curgere al aerului, astfel ca electromagneţii sau motoarele electrice de
acţionare a acestora să fie pe partea protejată de foc a clapetei.
6.2.83. Pentru realizarea instalaţiilor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se vor
utiliza clapete de desfumare, voleţi de desfumare şi clapete, în conformitate cu
reglementările tehnice spesifice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi ale
prezentei reglementări tehnice.
6.2.84. În cadrul unei clădiri, acestea vor avea acelaşi tip de acţionare ca şi clapetele
antifoc, pentru a putea fi integrate în sistemul de semnalizare a incendiilor.
6.2.85. (1) Dispozitivele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se montează în poziţia
normal deschis. Amplasarea acestora se face considerand una din situaţiile: met 1,2,3, în
conformitate cu scenariul de securitate la incendiu. Acţionarea se face în acelaşi mod ca
şi al clapetele antifoc.
(2) În cazul în care clădirea este alcătuită din mai multe compartimente de incendiu iar
alarmarea se realizează diferenţiat pentru asigurarea cu prioritate a utilizatorilor din
compartimentul în care a fost detectat incendiul, detectoarele de fum acţionează
clapetele antifoc sau de fum de pe conductele de introducere sau de extracţie, necesare
pentru realizarea separării compartimentului de celelalte spaţii ale clădirii. În acest caz,
detectoarele de fum trebuie amplasate în interiorul conductelor. Amplasarea acestora
trebuie făcută astfel încât să se asigure că fumul nu va trece prin elementele rezistente la
foc, prin sistemul de ventilare/climatizare.
6.2.86. Montajul clapetelor antifoc şi de desfumare se face astfel încât mişcarea acestora
să nu fie împiedicată de conducta de ventilare la care se racordează.
6.2.87. După montarea clapetei antifoc şi de desfumare, înainte de darea în exploatare a
instalaţiei, se va controla modul de lucru al organelor de închidere automată, prin
simularea condiţiilor care provoacă închiderea. Este recomandabil ca aceste simulări să
poată fi efectuate periodic prin centrala de semnalizare a incendiilor.
6.2.88. Închiderea clapetei antifoc cu acţionare cu element fuzibil, va comanda printr-un
sistem de blocaj oprirea ventilatorului care vehiculează aerul prin conducta de ventilare.
6.2.89. Clapetele antifoc vor avea rezistenţa la foc prevăzută la art. 6.2.37 din prezenta
reglementare tehnică.
6.7.4. Încăperea sau spaţiul pentru centrala de ventilare tebuie să fie uşor accesibile, cu
uşi şi scări de acces care să permită transportul maşinilor, utilajelor, elementelor
demontabile sau a modulelor. Accesul în centrală se realizează direct din exterior sau din
încăperi cu risc mic de incendiu, sau prin coridoare comune de acces la instalaţii utilitare,

în conformitate cu reglementările tehnice referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor. Uşile de acces se vor deschide spre exteriorul centralei.
6.3.18. Ventilatoarele care sunt utilizate pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi în
caz de incendiu trebeie să fie rezistente la foc clasa F 400120. La clădirile echipate cu
instalaţii automate de stingere a incendiilor tip sprinkler, ventilatoarele de evacuare
afumului şi gazelor fierbinţi în caz de incendiu pot fi rezistente la foc clasa F 200 120.
6.7.5. (1) Încăperile centralelor de ventilare sau climatizare se separă funcţional şi

constructiv faţă de restul clădirii prin elemente de delimitare având clasa de reacţie la foc
A1 sau A2 şi rezistenţa la foc de minimum EI60 pentru pereţi şi REI60 pentru planşee,
respectiv EI1 30 -C şi dispozitiv de autoînchidere sau închidere automată pentru uşi.
(2) La clădirile cu înălţimi diferite, în cazul în care încăperea centralelor de ventilare sau
climatizare sau unităţile exterioare sunt amplasate pe acoperişul clădirii mai joase,
acestea trebuie să fie dispuse la o distanţă de cel puţin 4m faţă pereţii exteriori ai clădirii
mai înalte, dacă în aceştia sunt prevăzute goluri; În situaţia în care nu se poate respecta
distanţa menţionată se iau măsuri pentru pentru asigurarea rezistentei la foc de cel puţin
REI 60 minute a pereţilor şi protejarea golurilor din aceştia cu elemente EI-45-C la
spaţiile aferente echipamentelor de ventilare-climatizare sau la clădirea mai înaltă;
acoperişul încăperilor centralelor de ventilare sau climatizare trebuie să fie cu rezistenţa
la foc de minimum R 60 si invelitoare A1, A2-s1,d0 sau B-s1,d0 în cazul asigurării
măsurilor de limitare a propagării incendiului la aceste spaţii.
(3) Ventilatoarele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi trebuie să fie instalate fie la
exteriorul clădirii, fie într-un spaţiu tehnic, separat de restul construcţiei prin pereţi si
planşee realizate din produse din clasa de reacţie la foc A 1 sau A2 cu rezistenţa la foc REI
60. Uşa de acces va fi rezistentă la foc EI1 30-C cu dispozitiv de autoînchidere sau
închidere automată. Ventilarea spaţiului va fi corespunzătoare diverselor echipamente din
încăpere.
8.7.15. (1) Ventilarea bucătăriile mari se va realiza cu ajutorul hotelor amplasate

deasupra utilajelor de preparare a hranei. Se recomandă utilizarea hotelor cu inducţie
pentru a reduce consumul de energie.
(2) Hotele, conductele de evacuare şi alte dispozitive de captare trebuie să fie realizate
din materiale din clasa A1 de reacţie la foc.
(3) Hotele şi conductele de evacuare se amplasează la cel puţin 0,5 m faţă de elemente
şi materiale alcătuite din materiale combustibile.
(4) Hotele, conductele de evacuare şi alte dispozitive de captare se izolează faţă de
elementele şi materialele combustibile situate la mai puţin de 1,00 m.
(5) La trecerile prin pereţi şi planşee, precum şi în interiorul încăperilor cu altă destinaţie,
conductele de evacuare trebuie să fie realizate din materiale din clasa A1 de reacţie la
foc şi să asigure rezistenţa la foc egală cu cea a elementelor străpunse, dar nu mai puţin
de EI 60 h0 i↔o sau EI 60 ve i↔o, funcţie de modul de montare, vertical sau orizontal.

(6) Ventilatoarele de evacuare trebuie să fie rezistente la foc F 300 60. Racordurile dintre
ventilatoarele de evacuare şi conducte trebuie să fie din clasa de reacţie la foc A 2-s1,d0.
(7) Cablurile/conductoarele electrice de alimentare a motoarelor electrice ale
ventilatoarelor de evacuare trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcărilor, potrivit
reglementărilor aplicabile.


Compilare Ghid Instalatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Compilare Ghid Instalatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EXTRAS DIN NORMATIVE

2. Reglementare tehnică "normativ pentru proiectarea, executarea,

3. Norme tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

4. Normativ pentru proiectarea, execuţia, exploatarea şi postutilizarea

5. Proiectarea şi executarea sistemelor de alimentare cu gaze

6. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea

7. Normativ pentru proiectarea, executarea, exploatarea, dezafectarea şi

8. Normativ de proiectare, execuţia şi exploatare a sistemelor de

9. Normativ de proiectare, execuţie şi exploatare a sistemelor de alimentare

10. Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor

Pag. 1 din 207 Nesecret

Distante minime 1) 2) (cm)

Pag. 2 din 207 Nesecret

Nr. Distanţa minimă, cm

Pag. 3 din 207 Nesecret

4.2.2.6. Materialele carcaselor care acoperă echipamentele electrice, în timpul punerii în

4.2.3.1.2. Obiectul acestui capitol se referă la alegerea şi montarea instalaţiilor electrice

Pag. 4 din 207 Nesecret

4.2.3.2. Amplasamente cu risc de incendiu datorat naturii materialelor prelucrate

Pag. 5 din 207 Nesecret

4.2.3.2.15. Lămpile şi elementele corpurilor de iluminat trebuie protejate împotriva

Pag. 6 din 207 Nesecret

5.1.5.1. Echipamentele trebuie alese şi montate astfel să fie împiedicată influenţa

Pag. 7 din 207 Nesecret

Pag. 8 din 207 Nesecret

Pag. 9 din 207 Nesecret

Pag. 10 din 207 Nesecret

- extremităţile tuburilor şi jgheaburilor (deoparte şi de alta a elementului de

5.2.7.2.4. Trecerea conductoarelor şi barelor electrice prin elemente de construcţie din

Pag. 11 din 207 Nesecret

5.2.7.2.5. Trecerea conductoarelor electrice prin elemente de construcţie din materiale

- pe porţiunea de trecere, conductoarele, tuburile etc. nu trebuie să aibă

Pag. 12 din 207 Nesecret

- etanşarea să fie omologată.

5.2.7.2.7.În interiorul şi exteriorul ghenelor şi canalelor (verticale şi orizontale) - în care se

5.2.7.2.8. Se interzice traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu cabluri şi tuburi de

5.2.7.2.9. În scopul asigurării condiţiilor de evacuare în caz de incendiu, conform

În cazurile BD3 şi BD4 pot să se aleagă traseele cablurilor numai cu întârziere la

5.2.9.1. Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior, se admite numai

5.2.9.2. Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia corespunzătoare

5.2.9.3. Conductoarele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii exteriori ai

Pag. 13 din 207 Nesecret

5.2.10.3. Se interzice montarea pe izolatoare a conductoarelor electrice active în încăperi

5.2.10.4. Conductoarele electrice se montează pe izolatoare în interior numai în locuri în

5.2.10.5. Conductoarele electrice se montează în clădiri pe izolatoare sau alte elemente

5.2.10.6. Distanţele maxime dintre punctele de susţinere a conductoarelor electrice

Distanţe maxime între punctele de susţinere pe un

5.2.10.7. Distanţele minime dintre conductoarele electrice montate pe izolatoare în clădiri

Tipul conductoarelor Distanţa minimă până la suprafeţele de circulaţie [m]

Pag. 14 din 207 Nesecret

5.2.12.2.5. Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a podurilor.

Pag. 15 din 207 Nesecret

o şi organul de comandă al întreruptorului principal ce trebuie să poată

Pag. 16 din 207 Nesecret

5.4.1. Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de prize.

5.4.12. Trebuie evitată traversarea încăperilor din clasele de mediu AD 2, AD 3, AD 4,

5.4.17. În încăperi cu aglomerări de persoane se folosesc corpuri de ilumint executate din

Pag. 17 din 207 Nesecret

5.6.4.2. Circuitele serviciilor de securitate nu trebuie să traverseze amplasamente care

o clădiri bloc pentru spitale, sanatorii etc., cu mai mult de 75 paturi;

o hoteluri, cămine, cazărmi cu mai mult de 400 de paturi;

o construcţii pentru învăţământ - universităţi, şcoli, grădiniţe de copii şi

o restaurante şi magazine cu o suprafaţă desfăşurată mai mare de