Directia din manele

______________________________________________________________________ Cind mergeti

prin piete si tirguri va frapeaza mizeria. Arata ca un papagal mare si jumulit din
care zboara penele si puful. Gunoaiele aruncate peste tot dau imaginea unui dispret
fata de ceilalti. La fel de socanta ca aceasta murdarie caracteristica tuturor
spatiilor nimanui e si mizeria sonora. In locurile unde se vind casete audio, aerul
e sfisiat de manele. Aceste cintece cretine, antimuzicale, cu un text care
defineste impecabil prostia cintata, au invadat Romania. La popasuri turistice, pe
terasele circiumilor de la periferie, prin piete si la oboare auzi cele mai
sinistre cintece pe care si le-a putut imagina cineva. E vorba de dolari, de
gagica, de plecat prin lume, un fel de melancolie a cretinului pusa pe niste note
chinuite in ritmul unei tobe. In aceste manele suna si un strop de muzica
tiganeasca (stimabila in felul ei) si multe sonuri din muzica sirbeasca. Evident,
totul se chinuieste pe un text cu zece clase sub gindirea domnului Goe. Cum se nasc
aceste manele? Doi-trei ciumeti care considera portativele drept picturi abstracte
beau slibovita si incearca sa prinda in versuri povestea tractoristului fugit cu
primarita! Acest stil cretin, nascut din nevoia de compensare a muzicii usoare
plicticoase, a prins inca din vremea lui nea Nicu. Aproape inexplicabila este
proliferarea sa dupa 1989. De citiva ani, muzica usoara romaneasca se trezeste si
iese din vechile tipare. Ba, de un an si ceva, asistam la o adevarata explozie in
domeniu. Zeci si zeci de trupe s-au lansat cu dezinvoltura. Unele au succes, altele
sovaie, se destrama, dar amploarea miscarii nu mai poate fi contestata. In sfirsit,
aveam un peisaj muzical in materie si o competitie. Prolifereaza si afacerile, semn
ca piata se extinde cu fiecare zi. Cu toate acestea, muzica pe care o vedem in
emisiunile de dimineata ale posturilor TV nu ajunge pina la chefliul de rind. El
isi clateste urechea tot cu subproductii! La vinzatorii de casete de la periferie
tot manelele au trecere. Culmea blestemului muzical vine de la faptul ca au inceput
sa fie ascultate si pe la nunti. Mi se pare de necrezut. Romanul danseaza vesel pe
asemenea timpenii. Chiar atit de tare sa fi decazut gustul romanilor? Geaba
incercam sa o scaldam, zicind ca e rezultatul industrializarii fortate si al unei
nefericite urbanizari a taranilor. Dar manelele se cinta intens si la tara. Sint o
moda. Pe manele danseaza si profesori de liceu, si studenti, si elevi! Ii poti
vedea pe toti cum asculta cu volumul dat la maximum. Iar tendinta de extindere a
subculturii muzicale se percepe usor. Ce se poate face? Scuza cu libertatea de a
alege si cu economia de piata nu ne foloseste la nimic. In aceasta pervertire a
gustului muzical ne paste pericolul ca in anii urmatori sa mai gasim muzica
populara doar in arhive sau in emisiunile speciale ale televiziunilor. Cu toate ca
TVR si postul Acasa fac multe pentru muzica populara autentica si de bun gust, la
periferia societatii tot manelele sint de baza. Nu sint adeptul unei legislatii
speciale care sa ne pazeasca de aceasta mizerie sonora. Nu cred ca ar putea fi
blocata prin mijloace administrative. Expansiunea manelelor tine de altceva. Vine
din prostul gust care este propriu ignorantei. Iar ignoranta nu priveste doar
muzica. Se leaga de cunoastere, de mobilitatea intelectuala a oamenilor. Adica, de
instructie. In ultima vreme, noi vorbim numai despre saracie. Despre stat care nu
da si nu face. Dar nu recunoastem ca in rindul populatiei Romaniei exista un
procentaj ingrijorator de ignoranti. Analfabetii sint doar purtatorii ilegali de
creier. Dar ignorantii sint mult mai multi, iar inertia lor e mult mai grava. Ei se
multumesc nu doar cu aceste gunoaie sonore, dar sint si "carnea de tun" pentru
manipulari absurde, pentru operatii necurate, pentru vinzatori de iluzii politice
sau religioase. Ei cumpara hirtii de la "Caritas" sau de la FNI, ei isi vind casa
pentru a pleca la sapat tunele in Elvetia si nu fac altceva decit sa cotizeze la
conturile aventurierilor. Cred ca a venit vremea sa nu ne temem numai de saracie,
ci si de ignoranta. Ar cam trebui sa consideram combaterea ei la fel de necesara ca
si bolile epidemice. Ignorantii nu vor cistiga niciodata, nu vor accepta nici
economia de piata, nu sint capabili sa-si asume raspunderi. Ei vegeteaza si
asteapta sa fie intretinuti. In cel mai rau caz se multumesc cu putin. Tare mi-e
teama ca indaratul acestor manele e doar ignoranta unui popor mindru, care se lauda
cu "Miorita", dar se indreapta spre altceva.
_________________________________________________________________