/r,*gtt"' /q* 4& YHtr*;E

.f- #t,DHt

Examenul bolnavului in chirurgia oro-maxilo-faciali

Suprafefele externe aie capului gi gituiui cuprind aproximativ 9%o dtn suprafaia
corpului. Caracterul dinamic al mucoasei orale face dificiii o evaluare exactd a suprafelei pe
care o deline in raporl cu ansamblul corpului. Se admite totugi cd tegulnsffiele qi rnucoasele
cervico-faciale reprezintd circa 13o/o din suprafaia totald a organismului.
Pentru o examinare sistematici cervicofaciald", medicul stomatoiog trebuie sd cunoasci
anatomia qi fiziologia capului gi gitului gi sd fie familiarizat cu anatomia funclional5" a tractului
aerodi gestiv superior.

Interogatoriul qi anamneza
In cadrul interogatoriului gi anamnezei, medicui se va adapta specificuiui ftecdrui caz
ciinic, dar de reguli urmeazS.planui urmitor:
I. Examenul de informare, cuprrnde datele administrative ale bolnar,ului (numele, virst4 sexul,
profesia).
2. Motittele consultului grupeazd simptomele principale, subiective gi obiective, pentru care
este solicitatS" asistenla. Sint notate in primul rind simptomeie generale (cefaleea, durerea,
asteni4 febra, frisonul, setea, ffansptalia, pruritul, sughilul, etc.), ulterior semnele qi
simptomele locale (tumefacfie, tumord, plag5, fistuli, ulceralie, deplas[ri dentare, etc.) gi
tulburirile funcfionale (fi zionomie, fonalie, deglutilie, r'edere, etc.).
3. Istoricul bolii cuprrnde elementele subiective gi obiective care au iegdturi cu leziuneaAoala,
din momentul apariliei, succesiv pin[ la consultalie. Se accepti cd 85-90%o din afecliunile oro-
maxilo-faciale pot fi identificate pebazaunui istoric complet gi a unui examen clinic atent.
Bolnar,ul va fi intrebat asupra umdtoarelor probieme:
a. Care este vechim ea leziunrilboiii?
b. $i-a modificat leziuneaAoala caracterul pe perioada de evolulie?
c. Existd simptome asociate cu leziunea,/boala (durere, anestezie, tumefaclie, parosmie,
disfagie, tumefierea ganglioniior invecinafi)? in cazul prezen\ei durerii, care este caracterul
siu? Care factori reduc sau exacerbeazS durerea?
Durerea este cel mai adesea prezentd. in cazul leziunilor care conlin o componenti
inflamatorie. Tumorile pot fi foarte dureroase, dup[ cum pot fi gi complet nedureroase.
Paresteziile in teritoriul unui nerv indici procese inflamatorii, traumatice sau tumorale.
exceptind cazurlle cind acfioneazi diver$i factori fizicl
Disfagia apare in cazwrle de afectare a muqcirilor deglutiliei, sau de tumefiere a
regir-rnilor plangeului sau parafaringiene.
Hiperdirnensionarea este unul din simptomeie cel mai frecvent asociate cu infecfiile sau
cu tumorile orale. Este bine de qtiut ci bolna'uul poate simli diverse senzalii subiective inainte
ca rnedicul sd poati evidenlia leziunea clinic sau paraclinic.
d. Exist5 qi simptome generale asociate leziunii/bolii (febra" grefuri. vbrsdturi,
anorexie)? De exempiu, mononucleoza infeclioasd determind in acelagi timp febrd, astenie,
acienopatie, etc.
e. Existd vreo explicatie recenti a prezen{ei leziunii,/bolii (traumatism, extrac{ie dentard,
etc.)? Medicul va cduta intotdeauna s6-qi explice aparilia ieziunii pebaza istoricuiui bolii.
Frecvent, leziuni ale cai,itdtii orale sau ale {esuturilor vecine pot fi determinate de obiceiuri
r,'icioase, aiimente fierbinfi, aplicalii de substanle cauteriza:rte, traurnatisrne recente. Dentilia
bolnar,ului va fi examinati cu aten{ie, intrucit majoritatea leziunilor,/bolilor teritoriului oro-
maxilo-facial pot avea relatii de un anumit tip cu dintii.
4. ,4ntecedentele personale se referi ia:
 -principalele boli pe care bolnarml le-a contactat: boli infeclioase acute gi cronice, boli
cardiace, respiratorii, hepatice, renale, boli profesionale, boli neuropsihice, boii alergice,
endo crinopatii, malfonnalii ;
-obiceiuri vicioase: fumat, alcooiism, menlinerea unor obiecte intre arcadele dentare, respiralie
orald, deglutilie infantiid, etc.;
-i eziuni stomatologice;
-alte boli (diabet. osteodistrofi i, rahitism) ;
-intervenfii chirurgicale (generale gi de profil).
Existd doui motive principale pentru care evaiuarea antecedentelor personale ale
bolnawlui este importantS. in primul rind. existenla unor boli generale modificd de cele mai
multe ori conduita terapeuticd (bolile cardiace, coagulopatiile, hipertensiunea, necesiti
precaulii speciale). in al doilea rind, simptomele cen,ico-faciale pot constitui manifestlri locale
ale bolii generale.
5. Antecedentele heredo-colaterale se referd la afecliuni ereditare care pot fi asociate semnelor
gi simptomelor bolii prezente.
Anatnneza nu se concentreazd doar spre o singurd boal[, ci se extinde la toate stS.rile
fiziologice sau patologice personale gi familiale anterioare. Anamneza trebuie sd fie exactd gi
amdnunlitS., de multe ori contribuind la orientarea gi stabilirea diagnosticului. Valoarea
anamnezei poate fi influenlatd sau compromisi de starea intelectuali- dezinteresul sau
simularea bolnar.ului, ca gi de superficiaiitatea medicului examinator. Se recomandi in general
rezerv\ la inregistrarea datelor bolnavilor foarte voiubiii, la cei ce utrlizeazd.mulli termeni
medicali in expunere, sau la cei care au tendinia de a exagera unele simptorne.

Examenul clinic general

Este descris ?n am[nunt in tratatele de semiologie medicalE. Prezentarea sa depS.geqte
cadrul cursului de fati.

Examenul clinic loco-regional

Inspecfia qi palparea
Inspeclia gi palparea constituie rnodalitdliie pdncipale de examinare a regiunilor
cervico-faciale. Bolnalul va fi aqezat in fotoliul stomatologic cit mai relaxat, intrucit tensiunea
musculard poate masca o tumord sau pulsalia vasculard din profunzime. Vizibilitatea cavitdlii
orale este diminuatl in cazul contracliei mugchilor masticatori, ai plangeului oral sau limbii.
Diversele regiuni ale cavit[1ii orale pot fi examinate direct sau indirect (cu ajutorul oglinzii
stomatologice). fErd a schimba pozilia boinavului.
O evaluare cornpleti a regiunilor oro-maxilo-faciale necesitd oglindi stomatologic5.,
pens6, sondd, oglind[ laringoiogic5, speculum nazal, mdnuqi, comprese.
Din punct de vedere ciinic, ieziunile/bolile oro-rnaxiio-faciale pot evolua, cel pu{in
pentru o perioad[, asimptoinatic. in alte cazuri, principalele simptome sint: durere4 singerarea,
obstruclia, tumora.4eziunea.
Durerea constituie adesea primui semn al bolii. Durerea poate fi 1oca15,, sau iradiatE spre
olbit6, baza qaniului, regiunea temporald. De exemplu, otalgia poate proveni de la iimbd,
arnigdala palatinS., hipofaringe, mandibuif,, dinfi, prin intermediul nervilor cranieni: V, IX, X.
Severitatea durerii poate fi evaluatd in functrie de analgezicele utilizate de bolnar'. Totugi, unii
bolnavi fac abuz de analgezice pentru dureri mici, in timp ce al1ii, in ciuda durerii, nu recurg la
acest tip de medicamente,
Hemoragia alerleazd rredicul gi bolnar.ul asupra existen{ei unei leziuni/boli. Hemoragia
poate fi redusd cantitativ. dar repetatl, persistenla sa fiind important5.. La bolnavii cu tumori a1e
narinelor sau ale sinusurilor puanazale, singelarea poate fi prirnul simptom clinic relatat de
cdtre bolnar'. Singerdrile masive se produc in cazul leziunilor traumatice la bolnavii aflafi sub

2
 tratament anticoagulant, in traumatismele culezarca unor vase impoftante, in tumorile avansate
care erodeazd vaseie subiacente,
Simptomele obstructive, traduse prin dificultali de respirafie, deglutilie, rnodificarea
vocii" sint adesea semne ale dezvoltS.rii unor infeclii sau tumori gi necesita investigare atentd..
Twnora/leziunea va fi examinati ciinic cu atenfie. impreund cu regiunile anatomice
inconjuriroare gi limfonoduiii regionaii. ln rnod ciasic, orice exarninare include inspeclia,
palparea, perculia qi ascultalia. in regiune a orald gi cervico-faciald,, cel mai frecvent sint
utilizate inspeclia ;i palparea, perculia fiind rezervatd doar examinirii dinfilor, iar ascultalia are
o valoare redusd in diagnosticarea tumorilor vasculare.
Inspecfia este premergitoare palpirii, gi permite vtzualizarea leziunii, tnainte de afi
atins6. Atingerea unei leziuni friabiie gi/sau fragile poate accentua hemoragia, ceea ce face
inspeclia mai dificild. Urmdtoarele aspecte sint necesar a fi evaiuate in cazul unei leziuni,/boii
in teritoriul oro-maxilo-facial :
I. Localizarea anatomicd a leziunii Si precizarea lesutului bolnav. Leziunea poate
proveni de la oricare lesut ai regiunii cervico-faciale (epiteliu. mugchi, tendon, nerv, os, vas
sanguin, glandd salivard). Medicul va incerca de la prima examinare si determine care din
aceste lesuturi pot fi afectate.Localizz,rea leziunii va ajuta in acest sens. De exemplu, o tumor[
situatd pe fala dorsalS a limbii poate fi de naturi epitelialS. conjunctivi sau muscular5.
2. Elucidarea etiologiei leziunii. Patologia periapicali qi a parodontiului marginal,
traumatismele, protezele necorespunzdtoare, mu$carea cronicd a obrajilor, diniii cu margini
tiioase, noxele fizice sau chimice pot fi adesea factori etiologici ai leziunii/bolii.
3. Delimitarea clard a tipului de le:iune.Leziuneahoaia trebuie descrisi folosind
termeni medicali consacrali, corect folosiii. Se va incerca inc6 de la plimul consult
diferenfierea intre o tumord, tumefaciie, ulceralie, fistu16" plag6, etc.
4. Mdrimea Si forma leziurtii. Aceste doud caracteristici vor fi in mod corect et aluate,
cu importanfd asupra diagnosticuiui gi prognosticului leziuniiAolii.
5. Leziune unicd sau ntultipld. Prezenla gi iocalizarea de multiple ieziuni poate constitui
ur semn imporlant. De exemplu, multiple ulceralii la nivelul cavitalii orale conduc la altd
interpretare clinicd decit prezenla uneia singure.
5. Suprafa{a leziunii. Suprafala leziunii poate fi netedi, lobulat[ sau neregulatd..incazul
tumorilor, aspectul neregulat are un prognostic mai nefavolabil decit cel neted. Pentru turnoriie
ulcerate, va fi exarninatl.baza ulceraliei.
6. Culoarea leziunii. Culoarea unei ieziuni este important[ gi orienteaz1. diagnosticul
ciinic. De exempiu, o tumord roqietic-albdstruie, care devine albd la compresie, iar ulterior se
recoloreazd"rapid indicd o leziune vasculari. O leziune albdstruie care nu se decoloreazd,la
compresie, poate indica o tumori cu conlinut mucoid. O ieziune pigrnentatd va fi exarninati qi
interpretat5. cu mai multd atenlie comparativ cu o leziune de culoarea pielii sau mucoasei.
Adesea, inflamarea unei leziuni ii poate scirirnba aspectul, devenind mai congestir'[ $i mai
turnefiat[.
7 . Baza leziunii. in cazul unei tumori, ne intereseazd mobilitatea sau aderenfa la
planurile profunde. Prin acest exarnen, se va putea determina dacd tumora este fixatd la os, are
origine osoasS" sau are doar o naturd infiltrativd in lesuturile rnoi. Aceleagi aspecte pot fi
evaluate in cazul unei ulcerafii. in plus, in cazui ulceraiiilor se mai descriu marginile, care pot
fi plane sau proeminente.
8. Consistenla leziunii la palpare. Poate varia de la moale in cazul unui 1ipom, ferm[ in
cazul unui fibrom, dur'[ in cazul unui osteom. Plezen{a fluciuenlei indici un conlinut lichidian
al formatiunii tumorale sau al abcesului.
9. Prezen{a pulsaliilor. Prezen\a pulsaliilor la niveiul unei fonnaliuni tumorale
evidenfiaz[ o componentd vasculard importantS.. Astfel de fonnaliuni trebuie evaluate cu multd
 atenlie (doar prin palpare gi ascultalie). intrucit prelevarea unei sinrple biopsii poate pune in
pericoi viala bolnaruiui.
70. Exantinarea lintfonodulilor. Examinarea oricdrei leziuni a domeniului maxilo-facial
este incompletb dacd nu se face qi examenul ganglionar locoregional gi general.
Lirnfonodulii nonaali sint nepalpabili. Cu toate acestea- ganglioni de circa 1 cm
ciiametru pot fi evidenliali in special ia persoanele slabe, ei necoirstituind un element patologic.
Vor fi examinate in principal cinci caracteristici ale -eanglionilor: localizarea, mdrimea
(se vor aprecia diametrele in centimetri), durerea ia palpare, gradul de fixare in profuirzimea
lesuturilor (mobil, aderent), consistenla (moale, ferm5. durd").
Examinarea standard a ganglionilor limfatici inciude inspeclia qi palparea. Examinarea
este metodicb qi cuprinde urmitoarele grupe ganglionare: occipital. retroauricular,
submandibular, submentonier, genian, cervical, supraclavicular, Palparea trebuie fEcut6 cu
migciri u$oare. blinde: degetele alunecd de-a lungul fiecirei regiuni examinate, in direclie

Dupd examenui leziunii patologice, prin inspeclie gi palpare. vor fi evaiuate pielea gi
mucoasa din urmdtoarele regiuni:
-fa\ain ansambiul siu
-regiunea cervicald.
-arli culalia temporo -mandibulard
-nasul gi sinusurile paranazale
-urechea
-glandele salivare
-buzele gi cavitatea oral[
-nazofaringele
-orofaringele
-hipofarineele
-laringele
Inspeclia fefei. fEcutd din plan anterior, va aprecia simetria. Apoi se va continua cu
ins-p,g-c-1ja19giunilor.laterale privite tangenlial. pentru evidenlierea unor formaliuni tumorale.
 La nivelul pielii fe1ei. se observd evenfualele modificari de culoare, ulceralrr
nevindecate,leziuni pigrnentare. Funclia nenului facial va fi evaluatE, cu referiri particulare la
comisurile labiale. palpebrale qi pierderea contururilor anatomice faciaie. Dacd sint obsen'ate
asimetrii, se indentificd ciror ramuri a1e facialului aparlin. De asemenea, se apreciazE dacd,
ieziunea nen'ului facial este perifericd sau central[.
Inspeclia regiunii cervicale (triunghiurile cenicale anterioare gi posterioare) poate
evidenlia mase tumoraie (chist branhiai, laringocel, tumori a corpului carotidian, gla.nda
tiroid[, ganglioni) sau pulsalii vasculare.
Inspeclia ATM in cursul migcdrilor ei poate evidenlia o limitare a migcS.rilor
condiiiene. Trismusul constituie cel mai adesea semnui unei invazii tumorale, sau a unui proces
infecfios periarticular sau perimandibular. Trismusul necesiti investigalii suplimentare, pentru
a i se g[si cauza, obligatorie fiind pal

Palparea imbogSleqte examenul clinic obiectiv al fetei gi regiunii cen'icale. Prin palpare
se apreciazd mlrimea. forma, consisten]a, mobilitatea, relaliile leziunii cu lesuturile
inconjw5.toare. De asemenea, se poate obsena dacd leziunea este sau nu dureroasd la palpare.
Examinarea unei regiuni dureroase ia palpare va fi 16sati la sfirgit, pentru a cigtiga increderea gi
cooperarea bolnar.'uiui.
Nasul gi sinusurile paranazale
Pielea nasului va fi examinatd, r,izindu-se: tumori, ulcerafii, inflamalii. Evaluarea va fi
completat[ de exanenul radioglafi c.
Examinarea narinelor se face cu ajutorul unui specul nazal si a unei surse de luminl. La
inspec{ie vor fi observate eventualeie discontinuiteli aie mucoasei sau prezenfa unor mase
tumorale. La nivelul septului nazal. pot fi evidenliate devialii sau fenestr[ri.
Palparea ;anfurilor vestibulare, a palatului gi a muqchilor pterigoidieni poate fi
importanti in diagnosticul unei inflarnalii sau tumori sinusale. $i in aceste cazrrrr, examenul
radiografi c este obiigatoriu.
Radaclna
fie3ulul

PsEill Fata
nasului laterala

Aripa
Lobulol nasulei

Unghiql
az+labial

Urechea
Urechea extern[ este examinatd pentru depistarea unor ulceralii. modificdri de
pigmentale. inflamafii, tumori. Zonele de suspiciune sint biopsiate in vederea excluderii unui
 carcinom cutanat ocult. Paralizia nenului facial poate indica o infiltralie tumoralS in teritoriui
stiio-mastoidian.

Glandele salivare
Examinarea glandelor salivare mari (parotidi, submaxilar[, subiinguald) va umrdri
volunrul glandular. prezenta unor formafiuni patologice (abcese, tumori, degeneriri chistice),
caracterul salivei. La nivelul mucoasei jugale, labiale, linguale, palatinale, se gdsesc numeroase
gialde salivare accesorii, cu o patoiogie proprie (in special degenerescenle chistice sau
tumorale).

Ci$dil ;{brDriilibnlaB

Cavitatea orali
Examinarea cavitdlii orale incepe cu inspeclia Si palparea buzelor, privind simetria,
mdrirnea, integlitatea mucoasei. Se vor cerceta atent eventualele ulceralii, discheratoze,
.. a
inflarnatii. Inainte de examinare. mucoasa este ptearsd cu o compresS.. Indepdrtarea stratului
superficial de mucinl ajuta ia diferen{iere atactrlaa mucoasei normale de cea patologic5..
Va urma examenul deschiderii Si tnclziderii gurii (dependenti de starea
morfofimctionalS a arliculaliei temporomandibulare, a !esuturiior moi periarticulare gi
perimaxilare). Deschiderea nonnal[ medie a gurii este de 4 cm. in condilii patologice
manifestate prin trisrnus, constricfie maxilar[, anchtTozd, durere, deschiderea gurii poate fi
limitatA (2-3 cm). redusd (1-2 cm), imposibild sau deviatd 1ateral.
 inchiderea gurii. realizatl prin ocluzia dentard gi contactul buzeior, poate fi tulburata
parliai in fracturi, tumori orale, sau total in luxa{iile temporomandibulare.

\ \i::':'i- ? ri
i-l

Examenul propriu-zis al cayitd[ii orale incepe cu examinarea vestibulului inferior Si

superior. La edentafi, se scot mai intii protezele mobile. Se evidenliazd eventualele modificiri
de culoare gi grosime ale mucoasei, sau leziunile discheratozice. La niveiui ntucoasei .iugale se
repereazdorificiul canalului Stenon, anaiizindu-se caracterul salivei. Prezenla unei leziuni
nedureroase este uneori observat[ de medic, fard a fi semnalati de c[tre bolnav. Leziunile
discheratozice sau eritematoase pot reprezenta modificlri precanceroase, gi vor fi analizate cu
atenlie. Ele mai pot fi manifestdri locale ale unei iritalii cronice intraorale.

Uiterior se va examina palatul, obsen'indu-se conformalia bollii paiatine (normald,

platd, adinci), aspectul fibromucoasei, modificdrile patologice (inflamalii, pldgi, turnori).
Examinarea limbii se face cel mai bine prin protractia sa anterioard. Tractiunea
supiirnentarb, efectuatd de examinator cu aiutorul unei conprese, va irnbunit[{i accesul vtz:ual
qi tactil asupra treimii posterioare Ei marginilor limbii. Inspeclia marginilor limbii, a felelor
ventrale pi dorsale este importanti datoritd freo'entelor localizFtri neoplazice de ia acest nivel.
Prezenta unei leziuni exofitice, a unei ulceralii sau discheratoze dureroase, sint adesea
manifestiri ale neoplaziilor benigne sau maligne.
 Sensibilitatea gusfcttittd poate fi testatd cu alirnente acide, amare, dulci. Este o difelenld
de senzorialitate intre cele douf, treimi anterioare ale limbii inen'ate de neniul lingual gi treimea
posterioard, inervati de glosofaringian.
Devialia lintbii intr-o parte poate indica fixarea printr-o tumord infiitrativa. o parezi sau
pmahzie homolateralS de nerv hipoglos (mai ales daci se asociazd cu hemiatrofia linguali).
Fasciculaliile marginale ale limbii constituie adesea manifestiri precoce ale unor boli
neurologice.
Regiunea sublinguald, include intregul plangeu orai, extinzindu-se spre posterior pind la
nii'elui pilierului anterior. De o parle gi de alta a iiniei mediane, se observd orificiile de
evacuare ale canalelor Whafion, gi se analizeazd.caracterul salivei. Alte caracteristici ale
plangeuiui (suplu, rigid, proerninent) sint de asemenea importante pentru diagnosticul unei
eventuale leziuni,/boli.

Exanrenul din{ilor Si parodonliului reflectd gradul igienei oraie. Cariile multiple,

gingii.ita, sint freo'ent asociate cu leziuni ale cavitllii orale qi reler,6 tendinla boinai,.ului de a-
gi neglija propria persoand. Atit dintrii, cit;i parodonliul lor constituie punctul de plecare pentru

Disfuncliile ocluzale pot genera dureri atipice gi trebuie inregistrate. De asemenea,

rnodific[rile arcadelor dentare si ale ocluziei constituie primele semne diagnostice ale unor
fonnaliuni tumorale osoase cu punct de plecale central.
 Crestele alt,eolare pot fi normale, atrofiate, fibromatoase, baiante, regulate, neregulate,
cu prezenla unor eventuale fonnafiuni tumorale.
Istmul orofaringian ne intereseazd dtn punct de vedere morfologic (ingust, larg,
simetric, asimetric). funcfional (mobil, rigid, reaclie ia excitanfi) qi patologic (tumefiat,
obstruat).

Exarnenul.funclional ai regiunilor oro-maxilo-faciale poate avea atit valoare

diagnostic[. cit qi prognosticl. Vor fi atent evaluate:
- rna s t i c al i a.' notmald, j enatd. dificil6, dureroasd, impo sibil6;

- de gluti{i a : norma16. j enati, difi ci16, durero asd, impo si bild;

-.fo n atri a : normald, perturbata;

-r' e s p ir ali a: normali, j enat6, impo sibila.

Pentru examinarea complet5 a nazo-. oro-, hipofaringelui gi laringelui este necesar un

examen amlnunlit ORL.

Examene complementare in chirurgia oro-maxilo-facialS

Examenele complementare trebuie corelate cu sem-nele clinice, interpretarea gi
confruntarea 1or reugind cel mai adesea sd identifice procesul patologic qi si precizeze nafina
sa.

Diagnosticul de labor ator

Unele leziuni orale pot fi manifestdri locale ale unor boli generale. De exemplu,
multiple leziuni litice osoase ;i pierderea laminei dura pot sugestiona hiperparatiroidismul.
Nivelul seric al calciului. fosforuiui gi ai fosfatazei aicaiine clarificd diagnosticul.
in majoritatea situaliilor, investigaliile de laborator nu sint necesare in evaiuarea
ieziunilor cervico-faciale. Ele pot fi utile acolo unde examenul anatomopatologic nu aduce
clarific[ri.
 gic
Di a gno sticu! r adio lo
Radiografia este o metodi de investigare extrem de valoroasd in depistarea qi
diagnosticarea afecliunilor oro-maxiio-faciale, in unnbrirea evoluliei sau verificarea
rezultatelor terapeutice. Pot fi utilizate numeroase incidenle. in func1ie deloeahzarea
anatomici a leziunii. Ir4ajoritatea st[rilor patoiogice din regiunea maxiiarului sau mandibulei
sint evaiuaie prin radiografii de rutind. rareori fiind necesare tehnici raciiografice speciaie.
Aspectul radiografic poate clarifica diagnosticui. De exemplu, un chist apare ca o
radiotransparenld cu margini de radioopacitate. O radiotransparenld neregulati poate indica o
leziune mai agresivd sau chiar o tumord malignd. Examinarea radiografiilor trebuie fEcutl
atent, pentru a nu fi confundate eventualele formaliuni tumorale cu cavit[1iie naturale ale felei.
Aceste confuzii sint posibile in special la maxilar, unde cavitSltle nazale Si paranazale au
imagini^radiografice care se preteazb Ia confuzii.
In unele cazui se poate apelala radiografiile speciale, efectuate cu ajutorul substanlelor
de contrast. Sialografia (injectarea de solulie radioopacd in interiorui ductului unei glande
saiivare), vizualizeazd ductul. arhitectura glandulari, ca qi odce proces patoiogic drn zon6.
Injectarea de substanld de contrast intr-o cavitate chistici permite o apreciere mai exactd a
intinderii reale a chistului.

Tomografia computerizaG (CT) foloseqte razele X pentru a crea imagini detaliate a

structurilor colpuiui uman. in timpul testului. bolnalul std intins, nemigcat, pe masa
tomografului, care este conectatl,la aparatul propriu-zis, de formi cilindricl. Masa aluneci in
inteliorul ciiindrului, iar scanerul aparatului se roteqte in jurul corpuiui pentm a prelua
imaginile gi a ie trimite unui computer.
O substanld iodati (substanli de contrast) poate fi folositi pentru avizualiza mai bine
structurile qi organele investigate. Substanla poate fi administrata intravenos, oral sau poate fi
introdusl in diverse alte pd4i ale organismului (de exemplu, in rect). Imaginile pot fi realizate
inainte gi/sau dupi administrarea substanlei de contlast.
Metoda se aplic6 cu pruden![ la urmdtoarele categorii de bolnavi: femei gravide,
cardiaci, alergici, diabetici. renali, astnatici, tiroidieni, claustrofobi.
O tomografie computerizata dureazd, in rnedie 30-60 de minute, cial se poate prelungi
pind la 2 ore.
Existd un risc rninor de aparili-e a cancerului dupd CT, datoritd razelor X. Riscul este
mai mare la bolnavii care au arrut multiple examiniri curaze X in antecedente. inainte de
efectuarea investigaliei, medicul radiolog va interoga boinar.ul asupm numdlului expunerilor

Computertomograful multi slice sensation 64

Rezonanla magneticd nucleard (RMN) reprezintl. cea mai noui Ei performantd teilricd
de evaluare a unor afecliuni care nu pot fi evidenliate prin celelalte tehnici irnagistice.
Investigatia vizualtzeaza pind la cele mai rnici detalii nervi, structuli vasculare fine, tumori etc.,
astfel putindu-se depista ieziuni foarte mici de pinb la 2 mrn.

l0
 Pentru investigalie, bolnar.ul este introdus pe un suport, in pozilie onzontald, in
interiorul aparatului (un magnet *iul). Semnaiele de radio-frecvenld emise de aparat sint
captate de corpul uman gi apoi reemise mediului extern (fenomenui de rezonanfi). Antene
speciale fixate in zona de investigalie capteazd aceste semnale, care sint apoi prelucrate de un
calcuiator performant qi transformate in imagini. in acest fel, se oblin imagini (secliuni) ale
zonei invesiigate in multiple planuri.

Existi mai multe avantaje, larg acceptate, prin care RMN s-a impus ca tehnrcd
diagnostici de eleclie intr-un spectru larg al patologiei umane:

1. este neinvazir'd, neiradiant[;

2. imaginile oblinute au un contrast foarte bun intre fesuturi;

3. nu prezintd artefacte osoase.

Limiteie metodei constau in:

1. eventualele contraindicafii (pacernakete, corpuri striine metalice);
2. claustrofobia bolnavului;
3. vizuabzarea slabd a calcificdrilor osoase.

Explorarea RMN poate aduce informalii supiimentare, in unele cazvri unice, pe care CT
sau alte tehnici imagistice nu le pot fumiza.

RMN Siemens Magnetom Harmony

11