Învăţare centrată pe elev

Cuprins

1. Întroducere şi context 2

2. Stabilirea stilurilor de învăţare 6

3. Diferenţierea instruirii 17

4. Tehnici de chestionare 22

5. Strategii de predare care să corespundă stilurilor de învăţare 26

1
 Introducere şi context

Una dintre componentele esenţiale ale proiectului PHARE RO 0108.01 TVET este cea de
dezvoltare profesională a personalului (în special cadrele didactice şi managerii) din instituţiile de învăţământ profesional şi tehnic.
Activitatea generală de dezvoltare profesională a personalului didactic se îndreaptă spre scopul îmbunătăţirii şi dezvoltării şcolare. În
acest context se au în vedere noile roluri ale cadrelor didactice (acela de practician al reflecţiei, de agent al schimbării, de membru al
comunităţilor de învăţare, de meditator şi de facilitator al procesului de învăţare), precum şi schimbările de ordin cultural din şcoli, în
vederea creării unui climat prietenos şi deschis, care să sprijine succesul tuturor elevilor şi dezvoltarea profesională a întregului personal.

2
CEDEFOP Finlanda: Proiectul de stabilire a nevoilor de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice

„Rolul profesorului este în schimbare, într-o lume în care nu există adevăruri absolute şi în care neprevăzutul şi incertitudinea sunt prezente
mereu. Se poate spune chiar că munca profesorului se transformă, din a fi o bancă de date, în a deveni mentor şi cercetător. Viitorul va pune la
mare încercare practica şcolară şi rolul profesorului.”

Întregul proces de formare se va orienta spre îmbunătăţirea experienţelor de învăţare ale elevilor, spre implicarea lor activă în procesul de
învăţare, prin promovarea unei metodologii de predare – învăţare centrată pe elev.

Definiţii

Gibbs (1992) dă o definiţie utilă a învăţării centrate pe elev. El afirmă că învăţarea centrată pe elev “oferă elevilor o mai mare autonomie şi
un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de învăţare şi la ritmul de studiu” Această perspectivă subliniază
caracteristicile fundamentale ale învăţării centrate pe elev, promovând ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control sporit asupra învăţării
prin asumarea responsabilităţii cu privire la:
 ceea ce se învaţă,
 modul cum se învaţă şi de ce
 momentul când se învaţă.

O consecinţă importantă a acestei definiţii o reprezintă necesitatea ca elevii să îşi asume un înalt grad de responsabilitate în contextul
învăţării şi să îşi aleagă în mod activ scopurile, precum şi să îşi administreze învăţarea. Ei nu se mai pot baza pe faptul că profesorul ori
persoana care predă la clasă le va spune ce, cum, unde şi când să gândească. Ei sunt cei care trebuie să înceapă să o facă.

Recomandarea pentru trecerea responsabilităţii de la profesor la elev este răspândită în pedagogia contemporană. Într-o prezentare succintă
a caracteristicilor persoanelor care învaţă eficient, de la Harpe, Kulski şi Radloff (1999) arată că o persoană care învaţă eficient:
 Are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă,
 Are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze,
 Foloseşte resursele disponibile în mod eficace,
 Ştie care îi sunt punctele forte şi punctele slabe,
 Înţelege procesul de învăţare,
 Îşi controlează sentimentele în manieră adecvată,

3
 Îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare şi
 Îşi planifică, îşi monitorizează, îşi evaluează şi îşi adaptează procesul de învăţare

Într-o dezbatere paralelă cu privire la învăţarea continuă, Candy (1994) sugerează că persoanele care învaţă continuu au, printre altele,
capacitatea de a face corelaţia diferite aspecte ale cunoaşterii, precum şi capacitatea de a-şi administra învăţarea. Knowles (1984) relevă
elementele învăţării care sunt necesare în munca cu adulţii, proces care identifică de asemenea rolul profesorului care plasează elevii în centrul
învăţării. Elevii trebuie să fie implicaţi activ în învăţare şi să îşi asume un grad înalt de responsabilitate personală în acest sens. Knowles
consideră auto orientarea drept esenţa învăţării la adulţi şi susţine că necesităţile şi experienţele persoanei care învaţă trebuie să fie mai presus
de expertiza instructorului. Adulţii, consideră el, sunt persoane care se orientează singure în procesul de învăţare şi fiecare adult este unic
datorită experienţelor sale personale.

Principii

Principiile care staul la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:

 Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor.
 Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate
pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.
 Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă.
 Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.
 Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor.
 Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare
prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.
 Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

Se pune de asemenea accentul pe autoevaluarea cadrului didactic şi pe practica reflecţiei, pentru a facilita dezvoltarea profesională
continuă.
Dezvoltarea profesională a personalului trebuie să ofere cadrelor didactice aptitudinile şi încrederea necesară pentru:
 A identifica necesităţile individuale de învăţare ale elevilor
 A încuraja şi a facilita învăţarea independentă, ajutând elevii să “înveţe cum să înveţe”
 A practica principiile învăţării pe baza includerii
 A înţelege şi a utiliza strategii de învăţare activă, centrate pe elev
 A înţelege şi a utiliza strategii de diferenţiere
 A facilita dobândirea de către elevi a aptitudinilor cheie

4
 Pentru a sprijini instruirea centrată pe elev şi utilizarea metodologiilor moderne de lucru la clasă, se va pune accent pe strategii de
predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare.

În cadrul acestor strategii:

 Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.
 Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.
 Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.
 Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.
 Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi
aceea de a lucra în echipă.
 Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările.
 Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic /
kinetic)
 Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare.
 Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul
pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor

Acest proces de formare se orientează deci în final spre scopul de a spori succesul elevilor,
concentrându-se pe ceea ce este necesar pentru a îmbunătăţi experienţa de învăţare a elevilor şi implicarea lor activă în acest proces, precum şi
satisfacţia pe care le-o dă această învăţare. Acest lucru trebuie să se înscrie în contextul general al îmbunătăţirii oportunităţilor oferite tinerilor
în cadrul dezvoltării unei pieţe moderne a muncii. Scopul implicit este de asemenea acela de a le permite să aibă încredere în procesul de
învăţare, astfel încât să poată continua să îşi pună în aplicare aptitudinile de învăţare la locul de muncă, la vârsta maturităţii, precum şi în
procesul de învăţare continuă.

5
6
 DIFERENŢIEREA INSTRUIRII

înseamnă răspunsul profesorului la nevoile elevului

călăuzit de principii generale ale diferenţierii, ca

sarcini care evaluarea şi ajustarea

respectă elevul continuă

grupare flexibilă

Profesorii pot diferenţia

CONŢINUTUL PROCESUL PRODUSUL

în funcţie de

disponibilitate interse profil de învăţare

folosind o varietate de strategii de instruire şi de

management al clasei , ca :
 Inteligenţe multiple  Contracte de învăţare
 Puzzle  Învăţare în grupuri mici
 Casete  Investigaţii în grup
 Activităţi ancoră  Studiu independent
 Fişe de lucru  Strategii de interogare
 Texte  Centre de interes
 Materiale suport  Grupuri de interes
 Cercuri literare  Teme pentru acasă
 Studii orbitale  Jurnale
 Instruire complexă

7
 Principii cheie a clasei diferenţiate

 Profesorul ştie clar ce este important la materia lui

 Profesorul înţelege, apreciază şi clădeşte pe diferenţele dintre elevi
 Evaluarea şi învăţarea sunt inseparabile
 Profesorul ajustează conţinutul, procesul şi produsul în funcţie de disponibilitatea ,
interesele şi profilul de învăţare al elevului
 Toţi elevii participă
 Elevii şi profesorii sunt colaboratori în învăţare
 Scopurile clasei diferenţiate sunt dezvoltarea maximă şi succesul individual
 Flexibilitatea este caracteristică marcantă a clasei diferenţiate

Cum să începi
Dacă noţiunea de clasă diferenţiată, centrată pe elev, ţi se pare nouă, iată câteva
sugestii care te ajută să-ţi orientezi gândirea şi proiectarea în această direcţie.

Examinează-ţi filozofia despre nevoile individuale

În loc să te concentrez pe ce să faci în clasă, e mai înţelept să te concentrez asupra modului
cum înţelegi predarea şi învăţarea. Iată câteva întrebări care te-ar ajuta :
 Ce ţi se pare mai rezonabil : să faci mare parte din munca de la clasă sau în primul
rând elevii sunt muncitorii şi gânditorii ? De ce ?
 Ţi se pare că toţi elevii, tot timpul, au nevoie de acelaşi manual, aceeaşi problemă,
aceeaşi lecţie? Sau ţi se pare că elevii au diferite disponibilităţi pentru cifre,
matematică sau desen? De ce?
 Se pare că toţi elevii învaţă la fel şi în acelaşi ritm? Sau unii procesează informaţia
în mod diferit şi în ritm diferit faţă de alţii ? De unde ştii ?afli mai mult despre elevi
vorbind în faţa lor sau vorbind cu ei ? De ce ?
 Îşi formează elevii capacităţi de studiu individual într-o clasă în care tot timpul li se
spune ce să facă ? Sau devin independenţi când profesorul le dă treptat tot mai multă
responsabilitate în învăţare şi îi învaţă cum să-şi folosească independenţa în mod
înţelept ? De ce ?
 Le pasă elevilor dacă pot alege sau nu despre ce şi cum să înveţi ? Le pasă mult sau
puţin ? De ce ?
 Când este învăţarea mai bogată şi mai de durată : când înveţi pe dinafară sau când te
bazezi pe înţelegere ?
Cunoscând care este părerea ta, te vei simţi mai comod şi mai încrezător când trebuie să răspunzi
întrebărilor puse de elevi, colegi, directori şi părinţi ( De ce predai aşa ?)
Începe cu paşi mici
 sarcinile diferenţiate să dureze puţin la început
Dezvoltă-te profesional încet, dar dezvoltă-te !
Stabileşte-ţi anual unul sau două obiective, pe care să le urmăreşti.
 Ia-ţi notiţe despre elevi.
 Fă o lecţie diferenţiată la fiecare capitol.
 Diferenţiază un produs pe fiecare semestru.
 Găseşte resurse multiple pentru câteva părţi esenţiale ale curriculum-ului.
 Stabileşte criterii de performanţă comune pentru produse şi apoi personalizează
cerinţele.
 Oferă elevilor posibilitatea de a-şi alege modul de lucru, exprimarea, tema pentru
acasă.
Imaginează-ţi cum vor arăta activităţile
 Cum va începe, se va derula şi se va termina activitatea ?
 Ce ar putea să nu meargă? Cum să eviţi ?
Fă un pas înapoi şi reflectează
  De unde ştii că toţi au înţeles ce ai vrut ?
 Cum ai introdus activitatea ?
 Au rămas elevii concentraţi?
 Cum s-a terminat activitatea ?
 Cum ai interacţionat cu elevii ?
Vorbeşte din timp şi des cu elevii
 Foloseşte o activitate în care elevii să reflecteze asupra diferenţelor în învăţare.
 Cere ajutor elevilor pentru stabilirea liniilor directoare în vederea funcţionării clase.

Dă instrucţiuni bine gândite

 Porneşte cu o sarcină familiară, apoi dă o sarcină diferenţiată unui grup mic.
 Dă instrucţiuni de pe o zi cealaltă.
 Foloseşte fişe de lucru
 Proiectează sau afişează indicaţiile sarcinilor de lucru
Fii conştient şi organizat
 Foloseşte dosare de lucru.
 Fă o listă cu competenţele dorite.
 Stabileşte locuri de colectare pentru produse.

Angajează toţi elevii

Creşte motivaţia elevilor prin angajarea activă în învăţare a tuturor elevilor

Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii trebuie implicaţi şi angajaţi în desfăşurarea lecţiilor din
clasă. Elevii nu vor fi motivaţi dacă se află într-o poziţie de aşteptare pasivă ( spectatori) în clasă.
Este necesar să fie participanţi activi în timpul învăţării. Cu cât mai activi sunt elevii, cu atât mai
motivaţi vor fi să înveţe şi vor obţine rezultate mai bune. Când elevii nu sunt angajaţi în instruirea
din clasă, ei se plictisesc, şi atunci când se plictisesc se gândesc la altceva şi se comportă ca atare.
Utilizează strategii de calitate pentru a angaja toţi elevii.
Punctul de intrare în lecţie
Începe lecţia cu ceva ce captează atenţia elevilor şi îi angajează direct în lecţie, să fie astfel
implicaţi chiar de la început.
Abilităţi de prezentare
Utilizează abilităţi eficiente de prezentare pentru a vorbi cu elevii, nu a le vorbi.
Strategii de chestionare
Pune întrebări tuturor elevilor, şi într-un astfel de mod, încât să-i provoace să gândească şi să
răspundă.
Strategii de implicare
Utilizează strategii care îl încurajează pe elevi sp reflecteze la ceea ce învaţă şi să fie
implicaţi activ în timpul orei.
Strategii pentru tema de acasă
 Extinde lecţiile în clasă prin tema de acasă – elevii să fie activi şi angajaţi în
învăţarea în afara clasei, în special în tema de casă.

Motivarea elevilor ( motivaţie = calitate)

-puncte cheie-
Pentru a motiva elevii, este esenţială utilizarea de strategii de calitate în patru domenii cheie
pentru motivaţie :
1.- Stabilirea unui mediu încurajator de învăţare
A. Stabileşte o apropiere fizică de elevi.
 Deplasează-te prin clasă
 Mută din când în când elevii
B. Comunică la un nivel personal cu ei.
 C. Demonstrează corectitudine în aşteptările privind comportamentul şi
învăţarea

II. Implică toţi elevii

A.- Planifică-ţi un punct de intrare ( modalitate de a începe ora ) interesant

 Principii pentru un punct de intrare eficient. Scurt ( 2-4 minute) şi utilizat în
fiecare lecţie
 Utilizează o varietate de tehnici
B. Utilizează abilităţi şi modalităţi eficiente de prezentare
 Expresii faciale
 Gesturi
 Contact vizual
 Vocea
 Mişcarea
C. Utilizează strategii de chestionare ( întrebări ) de calitate
 Comunică tuturor elevilor că se aşteaptă ca fiecare să răspundă la întrebări
 Acordă şanse egale de a răspunde tuturor elevilor
 Pune la dispoziţie timp de aşteptare pentru toţi elevii
 Utilizează tehnici de investigare a informaţiei
 Pune întrebări de nivel cognitiv mai înalt
D. Utilizează strategii de implicare a elevilor
 Strategii de implicare care dezvăluie gândirea independentă
 Strategii de implicare care pune în valoare capacităţi de gândire în cooperare
E. Dă – le teme pentru acasă motivante
 Dă instrucţiuni / enunţuri clare
 Formulează sarcini de lucru motivante şi relevante
 Asigură feedback pentru temele de acasă făcute
 Implică-i şi pe părinţi

III. Asigură feedback – ul privind nivelul de performanţă

A. Asigură un feedback analitic pentru elevi
 Spune-le elevilor de ce lucrarea / răspunsul lor este pe subiect sau în afara
subiectului
 Asigură feedback la momentul potrivit

IV. Recunoaşte meritele pentru eforturile şi realizările elevilor

A. Utilizează recunoaşterea spontană prin :

 laude
 notări pozitive ale elevilor
 mini sărbătoriri
 recompense, simboluri, certificate, insigne, etc.
 privilegii speciale
B. Utilizează recunoaşterea planificată
 Expuneţi / afişaţi lucrările elevilor
 Stabiliţi obiective pentru toată clasa şi apreciaţi / recunoaşteţi atingerea lor.
C. Principii pentru recunoaşterea meritelor elevilor
 Recunoaşterea meritelor trebuie să fie relevantă pentru elevi
 Obiectivele trebuie să poată fi atinse de toţi elevii
 Recunoaşterea trebuie să se facă la timpul potrivit
 Nu utilizaţi în mod abuziv aceste strategii
APLICAŢIE
Activitate individuală :
  Priviţi harta mentală de diferenţiere şi
1. Bifaţi √ metodele pe care le folosiţi uneori
2. Bifaţi de două ori √√ modelele pe care le folosiţi adeseori
3. Notaţi cu axterisc * mezodele despre care aţi vrea să ştiţi mai mult sau pe care aţi
vrea să le folosiţi mai mult

DIFERENŢIEREA
sau predarea pentru maximum de învăţare individuală

Gradaţi sarcinile de la uşoare Fixaţi sarcini deschise

la dificile pe fişele de lucru deoarece elevii mai buni le
interpretează într-un mod mai
solicitant. Cereţi mai mult
dela elevii mai capabili

Permiteţi prezentarea temelor Diferenţiaţi Fixaţi sarcini diferite pentru

în mai multe noduri,de ex.: sarcibile şi / sau grupuri sau indivizi diferiţi, în
studiaţi un subiect apoi funcţie de abilităţi
prezentaţi un raport SAU o timpul alocat
discuţie SAU un grafic

Învăţarea bazată pe surse de Pregătiţi fişe ajutătoare

informare/ învăţarebazate pe pentru elevii care au nevoie
resurse; de ele şi le cer
Programe individualizate,
învăţare pas cu pas

Abordaţi toate tipurile de Planificaţi utilizarea

învăţare,vizual, auditiv şi
practic,â; emisfere cerebrale
dreapta şi stânga
Diferenţiaţi instrumentelor ajutătoare de
învăţare atunci când există
experienţele de
învăţare ale
Utilizaţi lucru în grup, ex.
elevilor colegii se ajută între ei

Faceţi perechi de elevi cu Utilizaţi :

aptitudini diferite care se pot - Verificarea între colegi
ajuta recuproc - predarea între colegi
-grupurile de studiu

Dezvoltaţi abilităţi generice Lăudaţi chiar şi pentru cele

prin răspunsuri individualizate Diferenţiaţi mai mici progrese şi apoi
pe formulare speciale stabiliţi împreună pasul
răspunsul următor

Utilizaţi autoevaluarea şi Evitaţi notarea cu excepţia

cereţi elevilor să-şi impună cazurilor în care este absolut
obiective necesară

Reduceţi nevoia de diferenţiere prin :

 Îndrumarea iniţială corespunzătoare
 Programe individuale de învăţare
 Evaluarea diagnostică în vederea planificării individualizate
 Învăţare păas cu pas
 Verificaţi aptitudinile cerute la intrarea în program

TEHNICI DE CHESTIONARE
Diferenţiere – întrebări şi folosirea greşelilor
 Întrebările puse în clasă reprezintă unul dintre cele mai valoroase instrumente din repertoriul
unui profesor. Cu toate acestea, deseori este foarte greu de stabilit modul potrivit în care
putem pune întrebarea potrivită în cel mai potrivit mod.

 Evitaţi să puneţi întrebări de tipul „ Ghiciţi la ce mă gândesc / la ce am eu în minte ”. Astfel

de întrebări pot crea situaţii în care elevilor li se spune că au greşit din cauză că nu au dat
răspunsul pe care îl aveţi în minte. La rândul său acest lucru poate genera la elevi sentimente
de jenă, de insatisfacţie, de vinovăţie şi duce la demotivarea elevilor.

 Varietatea de stiluri şi abilităţi ale elevilor necesită o gamă variată de întrebări. Va trebui să
puneţi unele întrebări pentru întregul grup, să reformulaţi anumite întrebări pentru unii
dintre elevi şi să formulaţi întrebări speciale pentru acei elevi care sunt mai tăcuţi sau care
par mai nedumeriţi. Lucrul esenţial este să urmăriţi cu atenţie şi să luaţi în considerare
tipurile diferite de comportament ale elevilor.

 Ca profesori, suntem „ experţi ” în domeniul nostru şi cunoaştem limbajul specific al

disciplinei pe care o predăm. Acest lucru ne poate face să uităm că cei care învaţă s-ar putea
să nu cunoască terminologia noastră. Deseori, elevii nu răspund la o întrebare nu pentru că
nu ar cunoaşte răspunsul, ci pentru că nu înţeleg întrebarea. Trebuie să folosim un limbaj
adecvat pentru fiecare elev în parte.

 După ce elevul a fost ajutat să „ obţină răspunsul corect” prin folosirea unor cuvinte care îi
sunt cunoscute, putem introduce elemente noi de terminologie care să ducă la înţelegerea
conceptului. Nu uitaţi să scrieţi cuvântul pe tablă şi în acelaşi timp să şi îl rostiţi. Apoi,
ajutaţi asimilarea noii terminologii prin întrebări suplimentare care îl determină pe elev să
folosească cuvântul nou.

 Aprecierea pozitivă a răspunsurilor pe care le dă o persoană ajută la creşterea siguranţei de

sine şi la sporirea încrederii. Cu toate acestea, ce facem în cazul în care răspunsul pe care îl
primim este greşit ? Există pericolul de a întări idei sau concepte greşite sau confuze dacă
acceptăm sau suntem de acord cu toate răspunsurile din partea elevilor, fără a afce nici o
diferenţiere.

 O greşeală poate fi un eşec demotivant sau o oportunitate de a învăţa – depinde de

dumneavoastră cum o veţi folosi. „ Greşelile” sunt o sursă de învăţare importantă care poate
fi folosită pentru a exploata la maxim succesul / răspunsurile bune şi pentru a consolida
lucrurile noi învăţate. Efortul elevilor care dau răspunsuri greşite este adesea la fel de mare
ca şi al elevului care dă răspunsul corect.

 Elevii care reuşesc să răspundă corect nu sunt neapărat mai înzestraţi ; aceştia pot avea
acelaşi stil de învăţare ca al profesorului şi, de aceea, predarea poate fi „ mai uşoară” în
cazul lor şi ei înţeleg mai repede şi mai bine. Ce facem în astfel de situaţii ?

Câteva greşeli frecvente în ceea ce priveşte modul de a pune întrebări

 Prea multe întrebări puse în acelaşi timp

 Punerea unei întrebări şi oferirea imediată a răspunsului de către profesor

 Se pun întrebări doar celor mai buni elevi sau doar elevilor celor mai simpatizanţi

 Punerea de întrebări de un singur ( acelaşi ) tip

 Punerea de întrebări într-un mod ( pe un ton ) ameninţător

 Nu se indică schimbarea tipului de întrebare

 Nu se folosesc întrebări exploratorii ( de detaliere, de verificare a înţelegerii, etc )

 Nu se lasă suficient timp de gândire

 Nu se corectează răspunsurile greşite

 Ignorarea unor răspunsuri

 Nu se observă variatele implicaţii posibile ale răspunsurilor

 Nu se dezvoltă / exploatează conţinutul răspunsurilor

Analizarea propriului mod de a pune întrebări

 Pentru a efectua această analiză aveţi nevoie de exemple de întrebări pe care le-aţi pus
elevilor dumneavoastră. Cea mai eficientă modalitate de a obţine aceste exemple este înregistrarea
unei lecţii ( cel puţin 45 de minute ) şi extragerea întrebărilor pe care le – aţi pus. Dacă nu reuşiţi să
faceţi acest lucru, puteţi alcătui o listă din memorie ( dar această metodă este mai puţin sigură şi
eficientă – nu întotdeauna spunem exact ceea ce ne-am planificat să spunem sau ne amintim exact şi
în totalitate ce aveam de spus sau am spus !).

ACTIVITATE 1

Întrebările închise necesită drept răspuns un singur cuvânt sau o frază scurtă ( uneori doar da sau
nu ), au doar un singur răspuns corect, iar cel care pune întrebarea are un anumit răspuns
predeterminat pe care se aşteaptă să-l primească . Ex. :” Care este formula chimică a oxidului de
fier ? „

Întrebările deschise necesită drept un răspuns o propoziţie sau mai multe. În cazul acestor întrebări
există o varietate de răspunsuri acceptabile şi poate să nu existe un anumit răspuns „ corect”.
Ex.:” Apreciaţi că este nerecomandabil ca un cuplu să locuiască împreună înainte de căsătorie ? „
1.- analizaţi propria listă pe care le-aţi pus în cadrul unei lecţii, stabilind dacă acestea au fost
întrebări închise sau deschise .Ce proporţie au avut întrebările deschise ?
2.-Ce vă indică acestea despre propriul stil de predare ( didacticist, magistrocentrist ( centrat
pe profesor), axat pe conţinut ? sau informaţional, pedocentrist ( centrat pe elev), axat pe procese? )
Ce vă indică această analiză despre cât de stimulativă este lecţia dumneavoastră ? Cui aţi adresat
întrebările ? Cine a răspuns ? Ce proporţie din întregul grup a răspuns la întrebări ?

ACTIVITATEA 2

1.- Studiaţi categoriile de întrebări din Tabelul 1 până ajungeţi la o înţelegere deplină a acestora .
2.- Organizaţi pe categorii propriul eşantion de întrebări folosind cele şase tipuri descrise.
3.- Acum completaţi căsuţele din Tabelul 2.-
4.- Ce vă indică acest lucru despre propriul stil de a pune întrebări? Vă concentraţi mai mult pe
consolidarea cunoştinţelor ( prin întrebări ce solicită procese cognitive de nivel scăzut) decât pe
stimularea gândirii ( prin întrebări ce solicită procese cognitive de nivel înalt)? Modul de a pune
întrebări pe care l-aţi folosit a fost adecvat pentru grupul de elevi la care predaţi ?

Studiile arată că elevilor din şcoala primară le sunt adresate într-o proporţie mai mare
întrebări de nivel înalt decât elevilor din învăţământul secundar. De ce se întâmplă acest lucru ?

5.- Cum vă apreciaţi aptitudinile de a pune întrebări ? Care sunt lucrurile bune în modul
dumneavoastră de a pune întrebări şi ce ar putea fi îmbunătăţit ?

Analizarea propriului mod de a pune întrebări

Tabelul 1 Tipuri de întrebări şi niveluri de solicitare cognitivă

Tipul de întrebare Descriere / exemplu

1.- Întrebări de aducere aminte Le cer elevilor să îţi amintească informaţii pe care le-au învăţat
( memorare) anterior
( nivel cognitiv cel mai scăzut) Ex.:” Ce instrument am folosit pentru a face această
măsurătoare ?”

2.- Întrebări de înţelegere simplă Le cer elevilor să repete informaţii care le-au fost deja oferite
(nivel cognitiv scăzut) de profesor în timpul lecţiei
Ex.:” De ce am spus că trebuie să facem……….?”

3.-Întrebări de aplicare Le cer elevilor să înţeleagă un principiu general şi să-l aplice

( nivel cognitiv înalt) într-o situaţie nouă
Ex.:” Ce teoremă aţi folosit pentru a afla mărimea acestui
unghi ?”
„ În ce mod aţi rezolva plângerea acestui client ?”

4.- Întrebări de analiză Le cer elevilor să descompună un anumit conţinut ( obiect,

( nivel cognitiv înalt)
fenomen, proces) în părţile componente şi să analizeze
caracterul părţilor componente şi relaţia dintre ele
Ex.: „ De ce a ales autorul să înceapă romanul în acest mod
neobişnuit ?”
„De ce aţi folosit mai degrabă tratamentul X decât tratamentul
Y ”pentru părul acestui client ?”

5.-Întrebări de sinteză Le cer elevilor să dezvolte o idee nouă, un plan sau experiment
( nivel cognitiv înalt) Ex.: „ În ce mod viziunea asupra lumii exprimată în această
dramă vă schimbă atitudinea faţă de prietenie şi încredere ?”

6.-Întrebări de evaluare Le cer elevilor să facă anumite aprecieri şi să emită judecăţi în

( nivel cognitiv cel mai înalt) special în ceea ce priveşte calitatea
Ex.: „ De ce preferaţi acest model în locul celuilalt ?”

Tabelul 2 Analizarea propriului eşantion de întrebări

Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de Nr. de

întrebări de tip 1 întrebări de tip 2 întrebări de tip 3 întrebări de tip 4 întrebări de tip 5 întrebări de tip 6

Total tip 1 + tip 2 = Total tip 3 + tip 4 + tip 5 + tip 6 =

( nivel cognitiv scăzut) ( nivel cognitiv înalt)

% întrebări de nivel cognitiv scăzut = ………….

% întrebări de nivel cognitiv înalt = …………

STRATEGII DE PREDARE CARE SĂ CORESPUNDĂ STILURILOR

INDIVIDUALE DE ÎNVĂŢARE
Scopul acestui document

 Scopul acestui document este:

 De a produce îndrumări privind strategii de predare care să corespundă stilurilor
individuale de învăţare.

 Obiectivele sunt:
 De a identifica o gamă largă de strategii de predare.
 De a folosi strategiile de predare care corespund cel mai bine stilurilor de învăţare
individuale.
 De a prezenta un ansamblu de abordări şi exemple de predare care pot fi folosite pentru a
asigura faptul că planurile de lecţie şi materialele de studiu se potrivesc stilurilor de
învăţare ale elevilor.
 De a elabora o metodologie pentru evaluarea gradului de adecvare a strategiilor de
predare la stilurile de învăţare, în raport cu percepţia /satisfacţia elevului, cu succesul şi
rata de retenţie.

 Rezultatele / produsele sunt:

 Un instrument care să le permită profesorilor să realizeze o corespondenţă cât mai bună
între strategiile lor de predare şi stilurile individuale de învăţare.
 Idei pe care şcolile să le poată folosi pentru a lua în calcul şi a integra factorii necesari
pentru evaluarea eficienţei utilizării unei predări potrivite cu învăţarea şi pentru
evaluarea impactului acesteia asupra percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a elevilor.

Acest pachet va ajuta profesorii să se asigure că elevii lor:

 petrec în mod plăcut şi cu succes timpul la şcoală
 găsesc cea mai bună cale de a învăţa
 îşi dezvoltă stilul preferat de învăţare
 capătă o mai bună înţelegere a modului în care învaţă
 devin mai eficienţi şi mai compleţi în învăţare
 capătă posibilitatea de a-şi îmbunătăţi performanţele de învăţare.

Acest pachet va ajuta managerii, profesorii, maiştrii-instructori şi personalul de sprijin să:

 dezvolte şi să înţeleagă cum să dezvolte strategii de predare astfel încât strategia
respectivă să includă prevederi care să răspundă fiecărui stil de învăţare.
 înţeleagă diversitatea stilurilor de învăţare ale elevilor lor.
 integreze factorii necesari pentru evaluarea eficienţei utilizării unei predări potrivite cu
învăţarea şi să evalueze impactul acesteia asupra percepţiei, succesului şi ratei de retenţie a
elevilor.

Proiectul FEDA CBD 204

Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare ale
persoanelor
 
Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

Cum se foloseşte tabelul

1. Mai întâi trebuie să cunoaşteţi stilurile individuale de învăţare ale elevilor dumneavoastră.

2. Uitaţi-vă pe coloana intitulată “Scopul predării – Ce doriţi să realizaţi?”

3. Decideţi ce “Scop” va stabiliţi pentru sesiunea respectivă (lista nu este exhaustivă).

4. Uitaţi-vă pe coloana următoare, intitulată “Strategie de predare – cum o să procedaţi?”

5. Decideţi ce strategie /strategii intenţionaţi să folosiţi pe parcursul sesiunii.

6. Mergeţi la pagina indicată.

7. Ultimele trei coloane, având titlul “Puncte tari pentru acest tip de persoană” indică ce strategie
prezintă cel mai mare grad de confort şi încredere pentru tipul respectiv de persoană care învaţă.
Este deci esenţial să vă îndreptaţi cea mai mare parte a atenţiei în mod special asupra modului
în care îi puteţi implica pe elevii pentru care această strategie NU este un punct tare.

8. Folosiţi formularele de plan de lecţie pentru a planifica şi a include toate stilurile de învăţare ale
elevilor dumneavoastră.
Cum se foloseşte tabelul

Identificaţi stilurile de învăţare

ale elevilor din grupul dumneavoastră.

Alegeţi “Scopul predării”

pentru sesiunea dumneavoastră din lista cuprinsă

în tabel

Alegeţi “Strategia de predare”

pe care o veţi folosi, din lista cuprinsă
în tabel

Mergeţi la pagina
indicată

Utilizaţi “strategiile pentru persoanele care învaţă”

indicate,

având în vedere că un  înseamnă că acela este un punct tare

şi concentrându-vă, în consecinţă, pe includerea celorlalţi.

Utilizaţi formularele de plan de lecţie pentru a

planifica şi a include toate stilurile de învăţare ale
elevilor dumneavoastră.

Scopul predării Strategia de predare Pag. Puncte tari pentru acest tip de
Ce speraţi să obţineţi. Cum veţi proceda? Nr. persoană :
 Vizual Auditiv Practic
 
Generarea entuziasmului şi a Expunere orală 8 
interesului în privinţa unui
anumit subiect

Lectură dirijată 9 

Vizită 10  

Video / multimedia 11   

Explorarea şi influenţarea Discuţie 12  

opiniilor, emoţiilor,
convingerilor şi atitudinilor

Joc de rol şi studii de caz 13  

Film şi Video 14   

Rezolvarea de probleme Tutorial individual / 1:1 / 15 

(Planificarea şi organizarea Mentorat
propriei învăţări)

Brainstorming 16   

Planificarea şi revizuirea 17 
acţiunilor

Oferirea de informaţie Expunere orală 18 

De la teorie la practică:
Explicarea conceptelor
teoretice

Suport de curs / fişe de lucru 19   

Citire 20 

Demonstraţie 21  

De la teorie la practică: Tutoriale individuale (schimburi 22 

Legarea teoriei de practică în ambele sensuri)

Atelier de lucru /Simulare / Joc de 23  

rol
Dobândirea de abilităţi / Atelier de lucru / Simulare / 24  
consolidarea Practică
De la teorie la practică:
Exersarea practicilor

Demonstraţie 25  

Formare (coaching) 26 

Învăţarea unui sistem Învăţare mecanică 27 

“mecanic”, sau a unor fapte
concrete, sau a unei
succesiuni
Dezvoltarea de abilităţi de Discuţie : 28  
comunicare orală  Dezbatere
 Masă rotundă
Joc de rol / Piesă de teatru / 29  
Simulare

Lucru în grup 30  
 Grup cu sarcină precisă
 Grup mic
 Brainstorming
 Grup creativ
Dezvoltarea de abilităţi de Temă scrisă 31 
comunicare în scris
Dezvoltarea lucrului în Jocuri / Piesă de teatru / joc de rol 32 
echipă
Teme /proiecte integrate 33   
Vizită de două sau mai multe zile 34   
Lucru în grup 35  
Generarea de idei:
 Brainstorming
Consolidarea ideilor:
 Grup cu sarcină precisă
 Grup mic
Consolidarea informaţiei Seminar 36 

Joc de rol 37   

Evaluare /Test 38 

Temă de lucru / proiect 39 

(individual / în grup)
Analiza şi evaluarea Întrebări şi răspunsuri verbale 40 
învăţării (profesor şi elev)
Examen / test 41 

Suport de curs cu spaţii goale de 42   

completat
Întrebări de control 43  
Evaluare practică / activitate cu 44 
sarcină / schiţarea profilului de
abilităţi

În paginile următoare vom reda câteva modele de idei privind strategiile pe care profesorii
le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale
persoanelor, indicând numărul paginii corespunzătoare din tabel. Pentru a studia toate modelele
conform tabelului consultaţi site-ul www. tvet.ro / aplicaţii.
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare -

Generarea entuziasmului şi a interesului Cum veţi proceda?
în privinţa unui anumit subiect
EXPUNERE ORALĂ

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 Exprimaţi-vă clar şi
identificaţi punctele
principale.
 Încurajaţi folosirea culorilor
şi folosirea pentru notiţe a
propriilor “modele cadru”
ale elevilor, de ex.
“spidergrams” şi
“flowcharts”
Tipul auditiv

 Aceasta va fi o situaţie
de învăţare în care elevii
se vor simţi în largul lor,
vor avea încredere în
această strategie.
 Este posibil ca elevii să
dorească să înregistreze
sesiunea pe bandă.
Tipul practic
 O abilitate tactilă precum
editarea de text s-ar putea
să se dovedească utilă
pentru luarea de notiţe.
 Daţi elevului o copie a
notiţelor.
 Vorbiţi într-o manieră
animată.

 Folosiţi creioane colorate şi  Încurajaţi utilizarea

slide-uri “spidergrams” şi a
modelelor cadru
 Permiteţi elevilor să (formulare) pentru luarea
înregistreze pe bandă notiţelor
expunerile orale
 Dacă în expunerea orală
 Asociaţi un aspect cheie cu o apare nevoia de voluntari,
imagine vizuală dintr-o carte solicitaţi-le acestor elevi
sau afişată pe retroproiector. participarea

 Graficele / tabelele sunt  Oferiţi-le elevilor un

folositoare produs /obiect tangibil pe
care să-l studieze.

Exemplu
Într-un program de nivel 3, profesorul care susţinea expunerea orală a folosit o folie de
retroproiector cu o imagine/bandă desenată care conceptualiza întreaga expunere. Acest lucru a
generat implicarea celor cu dominantă vizuală. Celor cu dominantă practică li s-a cerut să se
ofere voluntari pentru anumite sarcini specifice pe parcursul sesiunii.
Pag.8
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul Predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare -

Generarea entuziasmului şi a interesului Cum veţi proceda?
în privinţa unui anumit subiect

VIZITĂ

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 
 Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se vor
simţi în largul lor, vor avea
încredere în această strategie.
 Foaie de observaţie, aspectele
cheie ce trebuie observate.
 O hartă sau un plan al
obiectivului vizitat.
 Oferiţi-le elevilor fotografii,
ilustraţii, cataloage, filme
despre obiectivul vizitat
 Daţi-le elevilor suport de curs
cu întrebări de control
 Utilizaţi o prezentare
multimedia a obiectivului
vizitat, folosind mijloace IT.
Tipul auditiv
 O bandă /prezentare audio –
adesea pusă la dispoziţie de
muzee / galerii de artă etc.
 Grupaţi pe cei cu dominantă
auditivă câte doi, ca să poată
discuta în timpul vizitei
despre cele văzute.
 Întrebări cheie /concursuri
“cine ştie câştigă”
 Încurajaţi elevii să discute
despre vizită în faza de
planificare, în timpul vizitei şi
după aceea.
 Utilizaţi o prezentare
multimedia a obiectivului
vizitat, folosind mijloace IT.
Tipul practic
 Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se vor
simţi în largul lor, vor avea
încredere în această strategie.
 O hartă sau un plan al
obiectivului vizitat.
 Sarcini precise de îndeplinit
 Listă de puncte cheie / întrebări
stabilite sub forma unui concurs
care necesită căutarea de
informaţii.
 Utilizaţi o prezentare
multimedia a obiectivului vizitat,
folosind mijloace IT.
 Oferiţi-le elevilor fotografii,
ilustraţii, cataloage, filme despre
obiectivul vizitat şi puneţi-i să
facă unele activităţi de cercetare.

Exemplu
Un grup de elevi la artă şi design au vizitat o galerie de artă. Cei cu dominantă vizuală s-
au simţit în largul lor în această ipostază, cei cu dominantă auditivă au fost grupaţi câte
doi şi li s-a cerut să discute despre fiecare tablou pe care trebuiau să-l comenteze. Celor
cu dominantă practică li s-au dat sarcini bine stabilite de a găsi, de a face şi de a raporta.
Pag.10
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare -

Explorarea şi influenţarea opiniilor, Cum veţi proceda?
emoţiilor, convingerilor şi atitudinilor
JOC DE ROL / STUDIU DE CAZ

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv
 
 
 Puneţi-i pe aceşti  Aceasta va fi o situaţie de
elevi să observe învăţare în care elevii se vor
limbajul trupului şi simţi în largul lor, vor avea
expresiile feţei şi încredere în această strategie.
folosiţi aceste lucruri
ca punct de discuţie.  Încurajaţi elevii să scrie un
scenariu sau enunţuri cheie
care ar putea fi folosite
pentru a exprima diferite
opinii în timpul jocului de
rol.
 Folosiţi-l pe acest elev ca
narator.
Tipul practic
 Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se
vor simţi în largul lor, vor
avea încredere în această
strategie.
 Încurajaţi pe unii dintre
elevi să joace roluri, iar pe
alţii să-i observe şi apoi
faceţi brainstorming în
legătură cu reacţiile
avute /observate.

Exemplu
În sesiunea lor, elevii au jucat roluri legate de interviurile pentru obţinerea unei slujbe. Ei
au jucat pe rând rolul celui care intervievează, al celui intervievat şi al observatorului şi
apoi au fost evaluaţi de către colegii lor.

Pag.13
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Rezolvarea de probleme (Planificarea şi Cum veţi proceda?
organizarea propriei învăţări)

TUTORIAL INDIVIDUAL / 1:1 /

MENTORAT
Strategii pentru persoanele care învaţă
Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic
 

 Folosiţi planuri vizuale,  Aceasta va fi o situaţie  Listă de SARCINI bazate
scheme etc. de învăţare în care elevii pe practică,
se vor simţi în largul lor,
 Diagramele flux / vor avea încredere în  Liste cu lucrurile care sunt
direcţionale pot fi de această strategie. de făcut:
folos, deoarece indică 1. Mergeţi la bibliotecă şi
modul cum un anumit  Discutaţi sarcina în găsiţi……
lucru conduce la un alt detaliu, încurajaţi 2. Subliniaţi secţiunea
lucru. întrebările, discuţiile etc. ……..
înainte de a formula 3. Scrieţi cu propriile
 Desenaţi pe măsură ce orice decizie / planuri. voastre cuvinte…….
vorbiţi, pentru a arăta
cum se leagă între ele  Întocmiţi din timp lista de
diferitele părţi ale lucruri de făcut şi utilizaţi-o
planului. ca structură principală a
lecţiei.

Exemplu
Sesiunea a fost înregistrată pe video de un elev cu dominantă practică pentru a permite
tuturor elevilor ca în sesiunea următoare să reflecteze asupra procesului prin care au
trecut în planificarea şi organizarea propriei lor învăţări.

Pag.15

Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.
 Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare
Rezolvarea de probleme (Planificarea şi Cum veţi proceda?
organizarea propriei învăţări)
BRAINSTORMING

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic
 
  
 Aceasta va fi o situaţie de  Aceasta va fi o situaţie de  Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se învăţare în care elevii se vor învăţare în care elevii se
vor simţi în largul lor, vor simţi în largul lor, vor avea vor simţi în largul lor, vor
avea încredere în această încredere în această avea încredere în această
strategie. strategie. strategie.

 Puneţi elevul să-şi noteze
idei de la brainstorming
folosind creioane colorate,
“spidergrams”, imagini şi
simboluri care au sens
pentru el.
 Utilizaţi culori pe scheme
pentru a indica zonele de
legătură.
 Aţi putea să folosiţi un
astfel de elev pentru a-l
pune să exprime idei în
format vizual.
 Puneţi elevul să-şi noteze
iniţial pe scurt ideile şi apoi
să le dezvolte în propoziţii
care au sens pentru el.
 Puneţi elevul să-şi noteze
cuvântul /conceptul / ideea
de la brainstorming şi apoi
s-o descrie cu propriile sale
cuvinte.
 Permiteţi elevilor să
vorbească şi să facă schimb
de idei, dar nu să domine
sesiunea.
 Aţi putea folosi un astfel de
elev pe post de preşedinte de
şedinţă, pentru a-i încuraja
pe ceilalţi şi a stimula
exprimarea ideilor.
 Notaţi ideile /conceptele
cheie de la brainstorming
şi cereţi acestor elevi să
alcătuiască o listă cu
acţiunile necesare şi să
ordoneze aceste acţiuni
după gradul lor de
prioritate.
 Faceţi ca acest elev să se
ofere voluntar pentru a nota
ideile.
 Aţi putea alege din rândul
lor 2-3 voluntari care să
noteze pe flipchart, cu
creioane de culori diferite,
ideile ce au legătură unele
cu altele.

Exemplu
Elevii au folosit brainstorming-ul într-o sesiune de tâmplărie pentru a alcătui
o listă de posibile obiecte care ar putea fi fabricate spre vânzare folosind
deşeurile rămase într-o cutie. Celor cu dominantă practică li s-a cerut să
prezinte deşeurile pentru a stimula apariţia ideilor la cei cu dominantă vizuală
şi auditivă.
Pag.16

Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Cum veţi proceda?
Oferirea de informaţie
De la teorie la practică: DEMONSTRAŢIA
Explicarea conceptelor teoretice
 Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

 
 
 Aceasta va fi o situaţie de  Prezentaţi verbal tot  Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se ceea ce faceţi, explicaţi învăţare în care elevii se
vor simţi în largul lor, vor în amănunt fiecare vor simţi în largul lor, vor
avea încredere în această punct. avea încredere în această
strategie. strategie.
 Încurajaţi-i pe aceşti
 Folosiţi elemente de elevi să pună întrebări şi  Implicaţi-i aceşti elevi cât
sprijin, ustensile, afişe, să discute despre mai mult posibil, de
benzi desenate etc. pentru demonstraţie în timp ce exemplu cereţi-le să vă fie
a ilustra ceea ce aveţi de dumneavoastră o asistenţi, să noteze
demonstrat. efectuaţi. procedura pe tablă în timp
ce dumneavoastră o
 Utilizaţi folii de  Utilizaţi secvenţe video. efectuaţi etc.
retroproiector colorate,
pentru a permite elevilor
să vadă şi să audă în
acelaşi timp informaţiile.

 Faceţi fotografii sau

folosiţi imagini video

Exemplu
Elevii dintr-un program de tehnologie alimentară au privit o demonstraţie a fabricării
pâinii. S-au fabricat diferite loturi, variindu-se metodele folosite şi timpul de
frământare a aluatului. Elevii au avut posibilitatea de a privi, descrie şi apoi de a folosi
tehnicile şi de a vedea efectele la produsele finale.
Pag.21
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

De la teorie la practică: Cum veţi proceda?
Legarea teoriei de practică
ATELIER DE LUCRU / SIMULARE / JOC DE ROL

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv
 
 
 Încurajaţi elevii să  Aceasta va fi o situaţie
privească mai întâi, să de învăţare în care elevii
vadă legăturile cu se vor simţi în largul lor,
practica. vor avea încredere în
această strategie.
 Este util să demonstraţi /
să arătaţi mai întâi  Utilizaţi întrebările şi
elevului ce să facă. răspunsurile pentru a
încuraja elevul să
 În jocul de rol cei cu vorbească despre cum se
dominantă vizuală vor fi leagă teoria de practică.
observatori buni.
 Puneţi-i pe elevi să
 Puneţi la dispoziţie discute cu
instrucţiuni bazate pe dumneavoastră sau cu
imagini, acolo unde este un coleg despre sarcina
necesar. dată, pe parcursul
efectuării acesteia.
Tipul practic
 Aceasta va fi o situaţie de
învăţare în care elevii se
vor simţi în largul lor,
vor avea încredere în
această strategie.
 Puneţi-i pe aceşti elevi să
“ajute” sau să lucreze în
echipă cu alţii.
 Permiteţi-le “să atingă”
şi “să facă”.
 Permiteţi elevilor să
exerseze, să facă greşeli
şi să încerce din nou.
 Încurajaţi implicarea
elevilor.

Exemplu
După ce au învăţat despre circuitele electrice şi despre radio-receptoare în
cadrul unei sesiuni teoretice, elevilor li s-a cerut, în cadrul unui atelier de
lucru, să proiecteze şi să realizeze un aparat de radio foarte simplu.
Pag.23
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Cum veţi proceda?
Dobândirea de
abilităţi/consolidarea FORMARE (COACHING)
Exersarea practicilor

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 Mai întâi arătaţi şi
demonstraţi.
 Fiţi dispus să repetaţi, să
arătaţi şi să lucraţi
împreună cu elevul.
Tipul auditiv Tipul practic

 Discutarea tuturor  Aceasta va fi o situaţie de
aspectelor practicii învăţare în care elevii se vor
este esenţială simţi în largul lor, vor avea
încredere în această
strategie.
 Permiteţi elevilor să se
implice

 Nu fiţi excesiv de stricţi,

permiteţi elevilor să
controleze situaţia într-o
oarecare măsură.

Exemplu
Într-un program de educaţie fizică, un profesor forma un grup de elevi în privinţa
modului în care aceştia trebuie să instruiască oamenii în vederea folosirii aparatelor
de gimanstică. Elevii au fost încurajaţi să discute, iar profesorul a prezentat verbal
fiecare pas şi a folosit întrebările şi răspunsurile pe tot parcursul formării. Elevilor li
s-a dat apoi posibilitatea de a “încerca” şi de a “exersa” unii cu alţii.
Pag.26
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Învăţarea unui sistem “mecanic”, sau a Cum veţi proceda?
unor fapte concrete, sau a unei
succesiuni ÎNVĂŢARE MECANICĂ (PE DE ROST)

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 Legaţi fiecare pas din
succesiunea de paşi de o
imagine şi puneţi-i pe
elevi să şi-o imagineze /
deseneze în gând.
 Utilizaţi “asocierea de
imagini”
 Scrieţi succesiunea de
paşi folosind culori /
modele, ilustraţii, în timp
ce o repetaţi.
Tipul auditiv

 Aceasta va fi o situaţie
de învăţare în care elevii
se vor simţi în largul lor,
vor avea încredere în
această strategie.
 Utilizaţi “asocierea de
cuvinte”
 Explicaţi cu voce tare.
 Puneţi lucrurile în forma
unui cântecel sau a unei
poezii.
 Încurajaţi folosirea
înregistrărilor
Tipul practic
 Fiţi sistematic.
 Legaţi paşii unul de
celălalt.
 Utilizarea mâinilor /
corpului pentru a ajuta la
memorarea şi reamintirea
succesiunii de paşi. (în
genul “cap, umeri,
genunchi, degete”)
 Executaţi succesiunea de
paşi folosind elemente
reale / simbolice.

 Utilizarea tehnicilor
mnemonice (ajutoarelor
verbale pentru
memorare)

Exemplu
Într-o clasă de nivel 3 de studii asupra comunicării, trebuia ca elevii să înveţe
modelul “comunicării intrapersonale”. Profesorul a desenat o diagramă pas
cu pas pe o foaie mare de hârtie, diagramă pe are elevii de tip practic o puteau
parcurge, explicând pe rând fiecare element. Diagrama a existat şi pe suportul
de curs, fiecare pas fiind însoţit de un cuvânt cheie şi de o imagine cheie.
Cuvintele cheie au alcătuit un ajutor verbal pentru memorare pe care elevii de
tip auditiv l-au găsit folositor.
Pag.27
 Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Dezvoltarea de abilităţi de comunicare Cum veţi proceda?
orală
DISCUŢIE : DEZBATERE / MASĂ ROTUNDĂ

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 Utilizaţi fotografii, filme
sau ilustraţii pentru a
stimula dezbaterile cu
privire la viaţă.
 Folosiţi o fotografie ca
stimul alături de text.
 Înainte de dezbatere
oferiţi spre citire un text
stimulativ.
Tipul auditiv Tipul practic
 
 Aceasta va fi o situaţie  Aceasta va fi o situaţie de
de învăţare în care elevii învăţare în care elevii se
se vor simţi în largul lor, vor simţi în largul lor, vor
vor avea încredere în avea încredere în această
această strategie. dar nu-i strategie.
lăsaţi să domine.
 Fixaţi reguli şi termeni de
 Folosiţi un citat / text referinţă pentru discuţie şi
pentru a stimula discuţia. dezbatere.
 Prezentaţi o secvenţă  Sugeraţi unuia dintre
video pentru a stimula aceşti elevi să “prezideze”
dezbaterea. dezbaterile.

 Legaţi exemplele /
stimulii de idei şi situaţii
practice din viaţa reală.

Exemplu
Într-o clasă de nivelul 3 elevii trebuiau să-şi dezvolte abilităţile de comunicare
orală. În sesiunea respectivă, profesorul a folosit secvenţe de film pentru a
stimula discuţia despre cenzură.
Pag.28

Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.
 Strategia de predare
Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Cum veţi proceda?
Lucrul în echipă
TEME/PROIECTE INTEGRATE

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic
 
  
 Aceasta va fi o situaţie  Aceasta va fi o situaţie de  Aceasta va fi o situaţie
de învăţare în care învăţare în care elevii se vor de învăţare în care
elevii se vor simţi în simţi în largul lor, vor avea elevii se vor simţi în
largul lor, vor avea încredere în această strategie. largul lor, vor avea
încredere în această încredere în această
 Citiţi descrierea temei împreună
strategie. strategie.
cu elevii.
 Integraţi aspecte  Cereţi elevilor să se gândească,  În cadrul temei
vizuale în descrierea individual şi / sau în grup, la includeţi o activitate
temei. întrebări legate de sarcina dată, practică, ce necesită
şi să discute în grupuri mai lucru în echipă şi
 Încurajaţi elevii să mari. abilităţi de conducere,
utilizeze diferite  Încurajaţi elevii să discute deci o activitate care
procedee vizuale despre temă unii cu alţii sau cu nu poate fi dusă la bun
legate de notiţele lor, profesorul. sfârşit de o singură
de exemplu sublinierea persoană.
 Încurajaţi înregistrarea pe bandă
 Produceţi tema finală a informaţiilor.
pe video.  Produceţi tema finală pe bandă
audio / video.

Exemplu
O temă legata de turism cerea elevilor grupaţi pe echipe să se informeze despre
facilităţile locale de transport şi de petrecere a timpului liber. Fiecare persoană a hotărât
de care din cele două aspecte dorea să se ocupe, iar apoi fiecare grup a discutat acţiunile
necesare şi cine şi ce va face. Elevii cu dominantă practică au alcătuit un plan de acţiune
pe paşi. Fiecărui elev i s-a repartizat o sarcină în raport cu punctele sale tari, de exemplu
cei din tipul practic trebuiau să se ducă şi să colecteze informaţii, cei cu dominantă
vizuală urmau să interpreteze datele şi să deseneze grafice şi tabele pentru prezentare
iar cei cu dominantă auditivă trebuiau să pregătească şi să susţină prezentarea verbală.
Pag.39

Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor.
 Strategia de predare
Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Cum veţi proceda?
Analiza şi evaluarea învăţării
ÎNTREBĂRI DE CONTROL

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual
 
 Faceţi setul de întrebări cât
mai vizual posibil.
 Includeţi elemente grafice /
imagini pentru a extinde
informaţia scrisă.
 Alcătuiţi câteva întrebări în 
majoritate vizuale, cu
minim de text.
 Pregătiţi o versiune scrisă a
întrebărilor, pentru a
permite elevilor să
urmărească individual
întrebarea de pe hârtie
atunci când aceasta este
citită cu voce tare.
 Folosiţi programe de
calculator pentru a alcătui
setul de întrebări de control
Tipul auditiv Tipul practic
 
 Aceasta va fi o situaţie  Aceasta va fi o situaţie de
de învăţare în care învăţare în care elevii se
elevii se vor simţi în vor simţi în largul lor, vor
largul lor, vor avea avea încredere în această
încredere în această strategie.
strategie.
 Dezvoltaţi setul de
Citiţi cu voce tare întrebări astfel încât să
întrebările. încorporaţi şi activităţi
practice, cum ar fi
 Repetaţi şi citiţi de la îndeplinirea unei sarcini
un cap la altul. sau demonstrarea unei
anumite abilităţi.
 Încurajaţi elevii să-şi
repete în gând  Oferiţi elevilor un anume
întrebarea. grad de libertate în ceea
ce priveşte modalitatea de
 Folosiţi programe de răspuns - practică, în
calculator pentru a scris, etc.
alcătui setul de
întrebări de control  Folosiţi programe de
calculator pentru a alcătui
setul de întrebări de
control

Exemplu
Într-un program de IT lecţia a început cu o recapitulare prin întrebări de
control a celor învăţate în sesiunea anterioară. Grupul a fost divizat în două
echipe, întrebările au fost proiectate pe ecran pentru a putea fi citite de elevi.
Întrebările au fost formuate şi verbal.
Pag.43
 MODEL
Idei privind strategiile pe care profesorii le-ar putea folosi pentru a adecva strategia de
predare aleasă la stilurile individuale de învăţare ale persoanelor

Scopul predării – Ce speraţi să realizaţi? Strategia de predare

Cum veţi proceda?

Strategii pentru persoanele care învaţă

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic
 
Formular pentru planul de lecţie

Cele două formulare pentru plan de lecţie vă permit să extindeţi „strategiile de învăţare” pe care le
veţi folosi pentru elevii cu dominantă vizuală, auditivă şi practică, sau să verificaţi dacă v-aţi
adresat fiecărui stil de învăţare în fiecare activitate, pentru a vă asigura că învăţarea are loc pentru
toţi pe tot parcursul sesiunii.

Formular pentru analiza propriilor practici

Acest formular a fost conceput astfel încât să vă permită să vă analizaţi practicile actuale legate de
adecvarea la stilurile de învăţare, să efectuaţi din nou activităţile şi să reflectaţi asupra diferenţelor
ce au rezultat din adecvarea strategiilor de predare la stilurile de învăţare.

Formular pentru tema de lucru

Acest formular vă va da posibilitatea de a oferi diferite abordări ale sarcinii stabilite, care să
corespundă punctelor tari ale celor trei stiluri de învăţare.
 Plan de Lecţie
Profesor : ________________________ Titlul programului: ____________________________________________________ Sala :_________
Data: __________________________

Scopul întregii sesiuni:

Obiective




Scopul predării Strategia de Timp Strategii de învăţare Resurse

predare alocat

Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă

vizuală auditivă practică

Scopul predării Strategia de Timp Strategii de învăţare Resurse

predare alocat
 Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă Elevi cu dominantă
vizuală auditivă practică

Evaluarea lecţiei
Ce a decurs bine?

Ce trebuie modificat în viitor?

 Plan de Lecţie
Profesor : ________________________ Titlul programului: ____________________________________________________ Sala :_________
Data: __________________________

Scopul întregii sesiuni :

Obiective :




Scopul predării Strategia de predare Strategii de învăţare Stiluri de Resurse

Timp învăţare

A
V P

Timp Scopul predării Strategia de predare Strategiile de învăţare Stilurile de Resurse

învăţare
 A
V P

Evaluarea lecţiei
Ce a decurs bine?

Ce trebuie modificat în viitor?

 Formular pentru analiza propriilor practici

Acest formular a fost conceput astfel încât să vă permită să vă analizaţi practicile actuale legate de adecvarea la stilurile de învăţare, să
efectuaţi din nou activităţile şi să reflectaţi asupra diferenţelor ce au rezultat din adecvarea strategiilor de predare cu stilurile de
învăţare.
Situaţia Strategia folosită Analiză după sesiune legată de: Acţiune pentru viitor
Elevii cu dominantă Elevii cu dominantă Elevii cu dominantă
vizuală auditivă practică
 PRACTICA REFLECTIVĂ

ANALIZA PREDĂRII ŞI A ÎNVĂŢĂRII

Activitatea de predare propusă :

Ce doresc ca elevii ………

Să înveţe ? Să Înţeleagă ?

Să experimenteze ? Să fie capabil să ştie ?

Să îmbunătăţească ? Să ştie ?

Cum voi organiza Ce resurse îmi trebuie ?

sesiunea ?

Cuvinte cheie ce trebuie communicate

Cît va dura ?

Cum voi ştii că au pregresat ?

Evaluare şi analiză
Cum a mers ? Care este pasul următor ?

Ce a mers bine ?

Ce poate fi înbunătăţit ?
 BIBLIOGRAFIE

Program PHARE RO 0108 – 01

Curs de formare regională regională - Materiale didactice pentru învăţarea

centrată pe elev
Predarea interactivă centrată pe elev

Predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o

prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a
urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.
Este insuficient pentru învăţare dacă în timpul orei elevii doar
ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie făcută de
profesor. Cauza acestui fenomen, ţine de însuşi funcţionarea
creierului. Creierul nu funcţionează ca un DVD sau casetofon.
Creierul nu este un simplu receptor de informaţie.
Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din
urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al
creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze
trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care
învăţătoarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru
este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de
funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse
şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile
ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu
face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată
decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să
testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca.
Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi
bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicaţii şi
demonstraţii de genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că,
prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar
în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea
mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit
orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu
poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea
fiecăruia.
Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut
într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se
oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a
predării, învăţarea nu are loc.
  Învăţarea presupune înţelegerea, iar aceasta înseamnă mai
mult decât cunoaşterea faptelor.
 Elevii construiesc cunoaşterea pe baza a ceea ce deja cunosc
sau cred.
 Elevii formulează noile cunoştinţe prin modificarea şi
raţionarea conceptelor lor curente şi prin adăugarea de noi
concepte la ceea ce cunosc deja.
 Învăţarea este mediată de mediul social în care elevii
interacţionează unii cu alţii.
 Învăţarea eficientă necesită preluarea de către elevi a
controlului asupra propriei învăţări.
 Transferul, respectiv capacitatea de a aplica cunoştinţe în
situaţii noi este afectat de gradul în care elevii învaţă pentru
înţelegere şi învaţă cu înţelegere.

Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi

construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că
nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai
puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de
interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţă. Dacă elevii îşi
construiesc cunoaşterea proprie ei nu o fac singuri. Să nu uităm că
omul este fundamental social. Adevărata învăţare este aceea care
permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Este nu doar simplu
activă, individual activă ci interactivă. Reciprocitatea este un
stimulent al învăţării, când acţiunea comună este necesară, când
reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii
unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează
învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competenţă
cerută de constituirea grupului. Gruparea şi sarcinile în care
membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea
rezultatului urmărit arată că:
- elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările
frontale sau individuale.
- elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi
celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi
conexiuni în sprijinul înţelegerii.
- elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au
oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce
au învăţat.
 Iată câteva modalităţi pentru a forma rapid grupuri:

 cărţi de joc
Dacă doriţi să formaţi grupuri de 4 membrii, folosirea cărţilor
de joc este foarte utilă. Veţi folosi atâtea grupuri de cărţi câte
grupuri vreţi să formaţi. Dacă urmează să lucraţi cu 7 grupe de
exemplu, amestecaţi aşii, popii, valeţii, damele, decarii, nouarii,
optarii. Elevii urmează să tragă fiecare cate o carte şi să se
grupeze apoi la masa de lucru marcată în prealabil cu una din cele
7 cărţi. Se vor forma astfel: grupul decarilor, popilor, valeţilor etc.
 cartoane cu numere
Hotărâţi numărul de grupuri şi numărul de membri al
fiecăruia. Scrieţi numerele corespunzătoare numărului de grupe pe
tot atâtea cartoane câţi membrii doriţi să fie în fiecare grup.
Amestecaţi cartoanele numerotate şi cereţi elevilor să tragă câte
unul. Vor afla astfel numărul grupului din care fac parte. De
exemplu doriţi să formaţi 6 grupuri de câte 5 membrii. Faceţi 30
de cartoane, câte 5 din fiecare din numerele de la 1 la 6. Plasaţi
câte un număr de la 1 la 6 pe cele 6 mese de lucru unde elevii se
vor regrupa în funcţie de cartonul tras.
 cartonaşe cu diferite simboluri
Procuraţi jocuri puzzle pentru copii mici (4-6 piese). Folosiţi
câte un puzzle pentru fiecare grup. Amestecaţi fragmentele de
imagine şi cereţi copiilor să recompună pozele. Se constituie astfel
grupele.
 aniversarea
Puteţi grupa elevii în funcţie de lunile în care s-au născut.
Această distribuţie este inegală şi trebuie luată decizia a modului
de grupare a lunilor în funcţie de numărul copiilor (de exemplu –
un grup al celor născuţi în ianuarie şi februarie, un grup al celor
născuţi în martie).
 materiale de lucru
Puteţi grupa elevii în funcţie de materialele pe care le
distribuiţi. Acestea pot avea marcaje de papetărie de tipul:
 fişe de lucru prinse cu clame de diferite culori;
 fişe de lucru pe hârtii/cartoane de diferite culori;
 etichete cu diferite simboluri etc.
 În acest mod, elevii se grupează odată cu distribuirea
materialelor de lucru în funcţie de marcajele pe care acestea le
conţin.
Este de remarcat faptul că toate ideile de mai sus se aplică la
gruparea aleatorie a elevilor. În funcţie de nevoile elevilor şi de
obiectivele avute în vedere, gruparea se poate face şi după criterii
de diferenţiere (stil de învăţare, tip de inteligenţă).
Pentru gruparea optimă a elevilor este deosebit de util un
mobilier modular. Aranjarea meselor se va face în funcţie de
nevoile de interacţiune anticipate de profesor şi, evident de spaţiul
avut la dispoziţie.
În şcoala centrată pe elev, profesorul capătă la prima vedere
o „oarecare paloare”, este evanescent, căci, elevul este miezul
problemei. Cadrul didactic exercită roluri cu mult mai nuanţate
decât înainte. Succesul la clasă depinde de competenţele
profesorului de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru
fiecare elev. Profesorul acţionează mereu, dar adecvat şi adaptat
nevoilor grupului.

În rândurile următoare voi face un inventar metodologic

interactiv:

Prelegerea este fără îndoială cea mai frecventă alegere într-o

abordare didactică tradiţională. În acest sens este tipică imaginea
profesorului la catedră care vorbeşte elevilor care stau cuminţi în
bancă.
Cu puţină „sare şi piper” prelegerea poate fi recondiţionată şi
introdusă într-un demers didactic modern, centrat pe achiziţiile
elevului. Din această perspectivă, dascălul trebuie să se preocupe
de:
o stimularea interesului elevilor prin:
- intrarea în prelegere prin intermediul unei poante, poveşti,
imagini captivante şi în deplină relaţie cu ceea ce urmează să
fie predat prin intermediul prelegerii;
- prezentarea unei probleme pe care se focalizează
prezentarea;
- lansarea unei întrebări incitante.
o aprofundarea înţelegerii elevilor prin:
- folosirea de exemple şi analogii pe parcursul prezentării;
 - dublarea verbalului cu alte coduri – oferirea de imagini grafice
şi alte materiale ilustrative; folosirea limbajului corporal.
o implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin întreruperea
prelegerii:
- pentru a incita elevii la a oferii exemple, analogii, experienţe
personale;
- pentru a da răspunsuri la diferite întrebări;
- pentru a efectua o sarcină scurtă care clarifică diverse poziţii
enunţate.
o evitarea unui punct final la final!
- încheierea prelegerii prin intermediul unei probleme/aplicaţie
care urmează să fie rezolvate de elevi;
- solicitarea elevilor pentru a rezuma cele prezentate sau
pentru a concluziona.

Brainstorming sau asaltul de idei reprezintă formularea a cât mai

multor idei - oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca
răspuns la o situaţie enunţată, după principiul „cantitatea
generează calitatea”.
O asemenea activitate presupune o serie de avantaje:
o Implicarea activă a tuturor participanţilor.
o Dezvoltarea capacităţii de a trăi anumite situaţii, de a le analiza,
de a lua decizii privind alegerea soluţiei optime.
o Exprimarea personalităţii.
o Eliberarea prejudecăţii.
o Exersarea creativităţii şi a unor atitudini deschise la nivelul
grupului.
o Dezvoltarea relaţiilor interpersonale, prin valorizarea ideilor
fiecăruia.
Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge
următoarele etape:
o Alegerea temei şi a sarcinii de lucru.
o Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte
şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor.
Nimeni nu are voie să facă observaţii negative:
o Înregistrarea tuturor ideilor în scris pe tablă.
o Anunţarea unei pauze pentru aşezarea ideilor (de la 15 minute
la o zi).
o Reluarea ideilor emise pe rând şi gruparea lor pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii.
o Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea
ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai
mici.
o Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluţii
fezabile pentru problema supusă atenţiei. În această etapă se
discută liber, spontan, riscurile şi contraindicaţiile care apar.
o Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale:
cuvinte, propoziţii, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol
etc.

Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat

Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă, se trece în revistă ceea
ce elevii ştiu deja despre o anumită temă şi apoi se formulează
întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie.
Pentru a folosi această metodă puteţi parcurge următoarele
etape:
o Elevii formează perechi şi fac o listă cu tot ceea ce ştiu despre
tema ce urmează a fi discutată. În acest timp construiţi pe tablă
un tabel cu următoarele coloane: ştiu/vreau să ştiu/am învăţat.
o Cereţi apoi câtorva perechi să spună celorlalţi ce au scris pe liste
şi notaţi lucrurile cu care toată lumea este de acord în coloana din
stânga.
o În continuare ajutaţi-i pe elevi să formuleze întrebări despre
lucrurile de care nu sunt siguri. Aceste întrebări pot apărea în
urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de
curiozitatea elevilor. Notaţi aceste întrebări în coloana din mijloc.
o Cereţi-le apoi elevilor să citească textul.
o După lectura textului, reveniţi asupra întrebărilor pe care le-am
formulat înainte de a citi textul şi pe care le-am trecut în coloana
„vreau să ştiu”. Vedeţi la care întrebări s-au găsit răspunsuri în
text şi treceţi aceste răspunsuri în coloana „am învăţat”. În
continuare, întrebaţi-i pe elevi ce alte informaţii au găsit în text, în
legătură cu care nu au pus întrebări la început.

Mozaicul presupune următoarele etape:

o Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre
aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4.
Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.
o Prezentarea succintă a subiectului tratat.
o Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de
cunoaştere.
o Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în
grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup
s.a.m.d..
o Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din
unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc,
discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care
pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original.
o Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite
celorlalţi membrii.
o Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală
cu toată clasa.

Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii stabilesc

o legătură strânsă între text şi propria lor curiozitate şi experienţă.
Acest jurnal este deosebit de util în situaţii în care elevii au de citit
texte mai lungi, în afara clasei. Elevii trebuie să împartă o pagină
în două, trăgând pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se
cere să noteze un pasaj dintr-un text care i-a impresionat. În
partea dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj. După ce
elevii au realizat lectura textului jurnalul poate fi util in faza de
reflecţie.

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea

Lecturii şi Gândirii)
Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului
(învăţare, comprehensiune).
Cunoştinţele anterioare ale elevilor evidenţiate prin activităţi
specifice de evocare se folosesc ca bază de plecare pentru lectură.
Presupune următoarele etape:
o În timpul lecturii elevii marchează în text, cunoştinţele
confirmate de text, cunoştinţele infirmate, cunoştinţele noi,
cunoştinţele incerte.
o După lectură informaţiile se trec într-un tabel.
o Informaţiile obţinute individual se discută în grup, apoi se
comunică de către grupuri profesorului care le centralizează într-un
tabel la tablă.

CUBUL
Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe
perspective. Sunt recomandate următoarele etape:
o Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele:
descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
o Anunţarea temei.
o Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o
temă de pe feţele cubului.
- Descrie: culorile, formele, mărimile etc.
- Compară: ce este asemănător, ce este diferit.
- Analizează: spune din ce este făcut.
- Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?
- Aplică: la ce poate fi folosită?
- Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive
care vin în sprijinul afirmaţiei tale.
o Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
o Afişarea formei finale pe tablă.

Bulgărele de zăpadă
Această metodă presupune focalizarea elementelor asupra celor
esenţiale. Se recomandă următoarele etape:
o Împărţirea grupului în echipe de 7-8 persoane.
o Enunţarea temei.
o Ierarhizarea ideilor.

Discuţia
Discuţia constă într-un schimb organizat de informaţii şi idei. Ea
are următoarele avantaje:
o Crearea unei atmosfere de deschidere.
o Facilitarea intercomunicării şi a acceptării punctelor de vedere
diferite.
o Conştientizarea complexităţii situaţiilor în aparenţă simple.
o Optimizarea relaţiilor profesor-elev.
o Realizarea unui climat democratic la nivelul clasei.
o Exersarea abilităţilor de ascultare activă şi de respectare a
regulilor de dialog.

Eseul de 5 minute
Este o modalitate eficientă de a încheia ora, îi ajută pe elevi să-şi
adune ideile legate de lecţie, dă profesorului o idee mai clară
despre ceea ce s-a întâmplat în acea oră.
Acest eseu cere elevilor: să scrie un lucru pe care l-au învăţat
din lecţia respectivă şi să formuleze o întrebare pe care o mai au în
legătură cu aceasta.
Profesorul strânge eseurile şi le foloseşte pentru planificarea
lecţiei următoare.

Ciorchinele
Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea
conexiunilor dintre idei, presupune următoarele etape:
1. Se scrie un cuvânt sau temă care urmează a fi cercetat în
mijlocul tablei.
2. Se notează toate ideile care vin în minte în legătură cu tema
respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea şi
cuvântul iniţial.
3. Pe măsură ce se scriu cuvinte se trag linii între toate ideile
care par a fi conectate.
4. Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile.

Turul galeriei
Presupune evaluarea interactivă şi formativă a produselor realizate
de grupul de elevi.
1. În grupuri de 3 sau 4, elevii lucrează întâi la o problemă care
se poate finaliza într-o diagramă.
2. Produsele sunt expuse pe pereţii clasei.
3. La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasă,
pentru a examina şi a discuta fiecare produs.
4. După turul galeriei, grupurile îşi reexaminează propriile
produse prin comparaţie cu celelalte.