Albeşte-ne veşmântul Părinte-a îndurării

Şi ochii ne deschide către albastrul zării...

Trezeşte-ne Părinte şi fă-ne vegheatori
Să Te-aşteptăm cu toţii când vei veni pe nori!"

Un orologiu bate...e miezul nopţii iar...

Biserica e pusă de Domnul pe cântar:
"O, nu mai eşti nici rece dar nici în clocot viu...
Îţi ştiu a ta purtare şi faptele îţi ştiu!"

E miezul nopţii...glasuri se-nalţă către cer

O rugă prinde viaţă în traiul efemer:
"O, iartă-ne Părinte...mai iartă-ne o dată
Şi nu ne pedepsi după a noastră faptă!

Un orologiu bate...e miezul nopţii acum...

Un călător tresare înspăimântat pe drum
Şi umbre se ascund în colţuri nevăzute
Căutând acolo pacea din vise neştiute...

E miezul nopţii...zvonuri se-aud din depărtare:

E lumea ce păşeşte cu grabă spre pierzare...
Pe calea largă mulţi aleargă către hău
Fără iubirea sfântă şi fără Dumnezeu...

Păstraţi o clipă de tăcere

Şi ascultaţi...un zvon străbate
Şi-aduce-n suflete lumină:
"Isus a biruit în moarte!"
Natura-ntreagă şi-a pus straie
De sfântă, mare sărbătoare
Iar Domnul e ascuns acolo
În floare, cântec şi culoare...

Păstraţi o clipă de tăcere...

Priviţi la tot ce e frumos
Şi într-un gând şi o simţire
Să spunem: "A-nviat Cristos!"

Păstraţi o clipă de tăcere

În goana voastră pe pământ
Căci universul tot răsună
De un măreţ şi tainic cânt:
"A înviat Isus din morţi
Mormântu-i gol! A înviat!"
Osana...slavă şi mărire
Celui ce-I viu cu-adevărat!

Pe drum de seară luminat de vise

Am întâlnit Iubirea lăcrimând...
Purta în braţe taina omenirii
Cu doruri şi speranţe fremătând...
Erau mulţimi de gânduri adunate
Din corturi, din palate sau căsuţe
Rostite cu speranţă-n rugăciune
Sau pitulate-n colţuri nevăzute...
Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei
Căci ochii-I erau trişti, înlăcrimaţi...
Pierduse undeva pe drum de zbucium
Iubirea dintre oameni, dintre fraţi...
Cutremurat de-atâta suferinţă
Am vrut cumva...ceva să-i dăruiesc
Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte
Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc!
O, ce surâs a luminat o clipă
Divinul chip...ce sfântă fericire
A strălucit în ochii-nlăcrimaţi
Când am rostit o şoaptă de iubire...
Şi parcă tot pământu-a tresărit
Şi un ecou, cu miile de gânduri
Rostea...iubesc...şi dragostea zâmbea
Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri...

Am vrut să mă ascund de suferinţă

În lacrima uitată ce-a durut
Dar ai venit cu dorul Tău fierbinte
Să o alungi departe cu-n sărut...

Am vrut să mă ascund de suferinţă

În noaptea rece...într-un ţărm de vise
Dar m-a surprins acolo dimineaţa
Şi m-a chemat spre zările deschise...

Am vrut să mă ascund de suferinţă

În vârf de munte...în adânc de mare
Dar m-a găsit şi-acolo căci suspinul
A pietruit în inimă cărare...

Am vrut să mă ascund dar...ce eroare

N-am înţeles că-i viaţă şi în ea...
Că doar trăind-o preţuiesc mai mult
Seninul, bucuria, dragostea...

Păstraţi o clipă de tăcere

În goana voastră pe pământ
Căci universul tot răsună
De un măreţ şi tainic cânt:
"A înviat Isus din morţi
Mormântu-i gol! A înviat!"
Osana...slavă şi mărire
Celui ce-I viu cu-adevărat!

Păstraţi o clipă de tăcere

Şi ascultaţi...un zvon străbate
Şi-aduce-n suflete lumină:
"Isus a biruit în moarte!"
Natura-ntreagă şi-a pus straie
De sfântă, mare sărbătoare
Iar Domnul e ascuns acolo
În floare, cântec şi culoare...

Păstraţi o clipă de tăcere...

Priviţi la tot ce e frumos
Şi într-un gând şi o simţire
Să spunem: "A-nviat Cristos!"

Eu vreau binele să-l fac

Te iubesc Isus, știu bine

Chiar de-s slab și amărât
Dragostea Ta pentru mine
Niciodată, n-a pierit.
Am greșit față de Tine
Dar iertare mi-am cerut
Ca să ai milă de mine
Și să uiți al meu trecut.
Eu vreau binele să-l fac
Dar ades îmi iese rău
Strig la Tine și nu tac
Să mă ierți Te rog mereu
Curățească-mă al Tău sânge
Să mă simt eliberat
Căci inima mea tot plânge,
Fiindcă des Te-am supărat.
Doamne, mila Ta cea mare
Să mă curețe de tot,
Tu Isus, cu a Ta-ndurare,
Să mă ajuți când nu mai pot,
Glorie să-Ţi pot aduce
Și aici, și-n veșnicii,
Când la ceruri mă vei duce,
Când pe nori, Tu vei veni!

Amin

M-a trezit de dimineață mireasma de mere coapte

Și-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit. . .
Văd cireșul din fereastră cum și-a pus o nouă haină
Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit. . .
Vântul bate și aduce zvon de sfântă bucurie
Căci mai e puțin și iarna se va instala deplin
Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestit
Că Se naște Pruncul Slavei. . . Împăratul drept, divin!
Și aștept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată
Când din cerul veșniciei, dragostea a răsărit
Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie:
”E ziua Ta o, Prunc Divin și iar Îți spun: Bine-ai venit! ”