e miezul nopţii-acum Se vede o Lumină prin ceaţă şi prin fum... Fiţi gata! Domnul Slavei se-arată-n depărtare Eşt gata soră, frate de-a Lui întâmpinare?
Albeşte-ne veşmântul Părinte-a îndurării
Şi ochii ne deschide către albastrul zării... Trezeşte-ne Părinte şi fă-ne vegheatori Să Te-aşteptăm cu toţii când vei veni pe nori!"
Un orologiu bate...e miezul nopţii iar...
Biserica e pusă de Domnul pe cântar: "O, nu mai eşt nici rece dar nici în clocot viu... Îţi ştu a ta purtare şi faptele îţi ştu!"
E miezul nopţii...glasuri se-nalţă către cer
O rugă prinde viaţă în traiul efemer: "O, iartă-ne Părinte...mai iartă-ne o dată Şi nu ne pedepsi după a noastră faptă!
Un orologiu bate...e miezul nopţii acum...
Un călător tresare înspăimântat pe drum Şi umbre se ascund în colţuri nevăzute Căutând acolo pacea din vise neştute...
E miezul nopţii...zvonuri se-aud din depărtare:
E lumea ce păşeşte cu grabă spre pierzare... Pe calea largă mulţi aleargă către hău Fără iubirea sfântă şi fără Dumnezeu...
Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi...un zvon străbate Şi-aduce-n suflete lumină: "Isus a biruit în moarte!" Natura-ntreagă şi-a pus straie De sfântă, mare sărbătoare Iar Domnul e ascuns acolo În floare, cântec şi culoare...
Păstraţi o clipă de tăcere...
Priviţi la tot ce e frumos Şi într-un gând şi o simţire Să spunem: "A-nviat Cristos!"
Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ Căci universul tot răsună De un măreţ şi tainic cânt: "A înviat Isus din morţi Mormântu-i gol! A înviat!" Osana...slavă şi mărire Celui ce-I viu cu-adevărat!
Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând... Purta în braţe taina omenirii Cu doruri şi speranţe fremătând... Erau mulţimi de gânduri adunate Din corturi, din palate sau căsuţe Rostte cu speranţă-n rugăciune Sau pitulate-n colţuri nevăzute... Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei Căci ochii-I erau trişt, înlăcrimaţi... Pierduse undeva pe drum de zbucium Iubirea dintre oameni, dintre fraţi... Cutremurat de-atâta suferinţă Am vrut cumva...ceva să-i dăruiesc Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte Şi I-am şoptt fierbinte: Te iubesc! O, ce surâs a luminat o clipă Divinul chip...ce sfântă fericire A strălucit în ochii-nlăcrimaţi Când am rostt o şoaptă de iubire... Şi parcă tot pământu-a tresărit Şi un ecou, cu miile de gânduri Rostea...iubesc...şi dragostea zâmbea Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În lacrima uitată ce-a durut Dar ai venit cu dorul Tău fierbinte Să o alungi departe cu-n sărut...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În noaptea rece...într-un ţărm de vise Dar m-a surprins acolo dimineaţa Şi m-a chemat spre zările deschise...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În vârf de munte...în adânc de mare Dar m-a găsit şi-acolo căci suspinul A pietruit în inimă cărare...
Am vrut să mă ascund dar...ce eroare
N-am înţeles că-i viaţă şi în ea... Că doar trăind-o preţuiesc mai mult Seninul, bucuria, dragostea...
Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ Căci universul tot răsună De un măreţ şi tainic cânt: "A înviat Isus din morţi Mormântu-i gol! A înviat!" Osana...slavă şi mărire Celui ce-I viu cu-adevărat!
Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi...un zvon străbate Şi-aduce-n suflete lumină: "Isus a biruit în moarte!" Natura-ntreagă şi-a pus straie De sfântă, mare sărbătoare Iar Domnul e ascuns acolo În floare, cântec şi culoare...
Păstraţi o clipă de tăcere...
Priviţi la tot ce e frumos Şi într-un gând şi o simţire Să spunem: "A-nviat Cristos!"
Eu vreau binele să-l fac
Te iubesc Isus, ştu bine
Chiar de-s slab şi amărât Dragostea Ta pentru mine Niciodată, n-a pierit. Am greşit faţă de Tine Dar iertare mi-am cerut Ca să ai milă de mine Şi să uiţi al meu trecut. Eu vreau binele să-l fac Dar ades îmi iese rău Strig la Tine şi nu tac Să mă ierţi Te rog mereu Curăţească-mă al Tău sânge Să mă simt eliberat Căci inima mea tot plânge, Fiindcă des Te-am supărat. Doamne, mila Ta cea mare Să mă cureţe de tot, Tu Isus, cu a Ta-ndurare, Să mă ajuţi când nu mai pot, Glorie să-Ţi pot aduce Şi aici, şi-n veşnicii, Când la ceruri mă vei duce, Când pe nori, Tu vei veni!
Amin
M-a trezit de dimineaţă mireasma de mere coapte
Şi-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit. . . Văd cireşul din fereastră cum şi-a pus o nouă haină Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit. . . Vântul bate şi aduce zvon de sfântă bucurie Căci mai e puţin şi iarna se va instala deplin Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestt Că Se naşte Pruncul Slavei. . . Împăratul drept, divin! Şi aştept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată Când din cerul veşniciei, dragostea a răsărit Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie: ”E ziua Ta o, Prunc Divin şi iar Îţi spun: Bine-ai venit! ”