Pe drumul vieţii-am învăţat că totu-n lume-i trecător
Că nu există-aici comoară să-ţi cumperi ani în viitor...
Am învăţat că este-un timp de naştere şi de iubit Dar şi un timp ca o pecete ce spune vieţii: s-a sfârşit!
Pe drumul vieţii zbuciumat am admirat mulţimi de flori
Dar vai, culese se-ofileau şi îşi pierdeau parfumu-n zori... Am auzit mulţimi de vorbe care alină sau rănesc Şi-am întâlnit iubiri ce-afundă dar şi iubiri care zidesc!
Un orologiu bate...e miezul nopţii-acum
Se vede o Lumină prin ceaţă şi prin fum... Fiţi gata! Domnul Slavei se-arată-n depărtare Eşti gata soră, frate de-a Lui întâmpinare?
Albeşte-ne veşmântul Părinte-a îndurării
Şi ochii ne deschide către albastrul zării... Trezeşte-ne Părinte şi fă-ne vegheatori Să Te-aşteptăm cu toţii când vei veni pe nori!"
Un orologiu bate...e miezul nopţii iar...
Biserica e pusă de Domnul pe cântar: "O, nu mai eşti nici rece dar nici în clocot viu... Îţi ştiu a ta purtare şi faptele îţi ştiu!"
E miezul nopţii...glasuri se-nalţă către cer
O rugă prinde viaţă în traiul efemer: "O, iartă-ne Părinte...mai iartă-ne o dată Şi nu ne pedepsi după a noastră faptă!
Un orologiu bate...e miezul nopţii acum...
Un călător tresare înspăimântat pe drum Şi umbre se ascund în colţuri nevăzute Căutând acolo pacea din vise neştiute...
E miezul nopţii...zvonuri se-aud din depărtare:
E lumea ce păşeşte cu grabă spre pierzare... Pe calea largă mulţi aleargă către hău Fără iubirea sfântă şi fără Dumnezeu...
Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi...un zvon străbate Şi-aduce-n suflete lumină: "Isus a biruit în moarte!" Natura-ntreagă şi-a pus straie De sfântă, mare sărbătoare Iar Domnul e ascuns acolo În floare, cântec şi culoare...
Păstraţi o clipă de tăcere...
Priviţi la tot ce e frumos Şi într-un gând şi o simţire Să spunem: "A-nviat Cristos!"
Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ Căci universul tot răsună De un măreţ şi tainic cânt: "A înviat Isus din morţi Mormântu-i gol! A înviat!" Osana...slavă şi mărire Celui ce-I viu cu-adevărat!
Pe drum de seară luminat de vise
Am întâlnit Iubirea lăcrimând... Purta în braţe taina omenirii Cu doruri şi speranţe fremătând... Erau mulţimi de gânduri adunate Din corturi, din palate sau căsuţe Rostite cu speranţă-n rugăciune Sau pitulate-n colţuri nevăzute... Şi m-am oprit mirat în dreptul Ei Căci ochii-I erau trişti, înlăcrimaţi... Pierduse undeva pe drum de zbucium Iubirea dintre oameni, dintre fraţi... Cutremurat de-atâta suferinţă Am vrut cumva...ceva să-i dăruiesc Şi-atunci un gând s-a strecurat în minte Şi I-am şoptit fierbinte: Te iubesc! O, ce surâs a luminat o clipă Divinul chip...ce sfântă fericire A strălucit în ochii-nlăcrimaţi Când am rostit o şoaptă de iubire... Şi parcă tot pământu-a tresărit Şi un ecou, cu miile de gânduri Rostea...iubesc...şi dragostea zâmbea Ascunsă printre lacrimi...printre rânduri...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În lacrima uitată ce-a durut Dar ai venit cu dorul Tău fierbinte Să o alungi departe cu-n sărut...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În noaptea rece...într-un ţărm de vise Dar m-a surprins acolo dimineaţa Şi m-a chemat spre zările deschise...
Am vrut să mă ascund de suferinţă
În vârf de munte...în adânc de mare Dar m-a găsit şi-acolo căci suspinul A pietruit în inimă cărare...
Am vrut să mă ascund dar...ce eroare
N-am înţeles că-i viaţă şi în ea... Că doar trăind-o preţuiesc mai mult Seninul, bucuria, dragostea...
Păstraţi o clipă de tăcere
În goana voastră pe pământ Căci universul tot răsună De un măreţ şi tainic cânt: "A înviat Isus din morţi Mormântu-i gol! A înviat!" Osana...slavă şi mărire Celui ce-I viu cu-adevărat!
Păstraţi o clipă de tăcere
Şi ascultaţi...un zvon străbate Şi-aduce-n suflete lumină: "Isus a biruit în moarte!" Natura-ntreagă şi-a pus straie De sfântă, mare sărbătoare Iar Domnul e ascuns acolo În floare, cântec şi culoare...
Păstraţi o clipă de tăcere...
Priviţi la tot ce e frumos Şi într-un gând şi o simţire Să spunem: "A-nviat Cristos!"
Eu vreau binele să-l fac
Te iubesc Isus, știu bine
Chiar de-s slab și amărât Dragostea Ta pentru mine Niciodată, n-a pierit. Am greșit față de Tine Dar iertare mi-am cerut Ca să ai milă de mine Și să uiți al meu trecut. Eu vreau binele să-l fac Dar ades îmi iese rău Strig la Tine și nu tac Să mă ierți Te rog mereu Curățească-mă al Tău sânge Să mă simt eliberat Căci inima mea tot plânge, Fiindcă des Te-am supărat. Doamne, mila Ta cea mare Să mă curețe de tot, Tu Isus, cu a Ta-ndurare, Să mă ajuți când nu mai pot, Glorie să-Ţi pot aduce Și aici, și-n veșnicii, Când la ceruri mă vei duce, Când pe nori, Tu vei veni!
Amin
M-a trezit de dimineață mireasma de mere coapte
Și-un parfum de sărbătoare inima mi-a-nvăluit. . . Văd cireșul din fereastră cum și-a pus o nouă haină Cu un alb ca de poveste ce mă face fericit. . . Vântul bate și aduce zvon de sfântă bucurie Căci mai e puțin și iarna se va instala deplin Aducând cu ea minunea unei stele ce-a vestit Că Se naște Pruncul Slavei. . . Împăratul drept, divin! Și aștept cu nerăbdare noaptea-aceea minunată Când din cerul veșniciei, dragostea a răsărit Să pot spune cu iubire, prin a inimii bătaie: ”E ziua Ta o, Prunc Divin și iar Îți spun: Bine-ai venit! ”