Sunteți pe pagina 1din 2

•Rhinosinusita implică inflamația nasului și a sinusurilor paranazale.

Diagnosticul rinosinusitei este în principal clinic și se referă la istoric și examinare, doar cu un rol
limitat pentru radiologie (vezi caseta 1).

Rx sunt rareori utile, iar CT ar trebui rezervat pentru pacienții care nu au avut beneficiu sub
tratament farmacologic sau cei cu afecțiuni atipice sau severe, de ex: simptome unilaterale, epistaxis,
dislocatie globulara și durere severă.

Rinosinusita afectează între 2% și 16% .

•Rinozinusita acută durează < 12 saptamani și, de regulă, urmează o infecție virală a tractului
respirator superior (TRS).

În cazul rinosinusitelor acute, utilizarea corticosteroizilor nazali topici sau a unui antihistaminic
împreună cu antibioticele este asociată cu o rezolvare mai rapidă a simptomelor(grad de
recomandare = A).

•Rinosinuzita cronica (RSC) durează mai mult de 12 săptămâni și de obicei răspunde incomplet la
terapie, care poate fi continuata pe termen lung (grad de recomandare = B).

Pacienții care nu raspund la terapia medicală inițială pot răspunde la o farmacoterapie mai
specializată, care este la fel de eficienta ca intervenție chirurgicală (grad de recomandare = B).

Tratamentul RSC, fie medical, fie chirurgical, se dovedeste a avea un beneficiu si pentru astm (grad
de recomandare = A).

•Chirurgia sinusurilor la copii este de o valoare limitată, iar boala la această grupă de vârstă deseori
se rezolvă spontan.

Rinozinusita polipoasa recurenta severaseveră ar trebui să duca imediat la investigarea sensibilitatii


la aspirina, rinosinusitei alergice fungice sau sindromului Churg-Strauss.

Polipi nazali

Polipii nazali nu sunt asociați cu alergie, dar pot fi asociate cu astm, sensibilitate la aspirină, fibroză
chistică, sinuzită fungică alergică (SFA) și sindrom Churg-Strauss.

La prezentarea inițială, toți pacienții cu polipi ar trebui examinați ORL.

Polipii unilaterali pot fi un semn de malignitate și trebuie să fie întotdeauna supuși evaluarii ORL.

Copii cu polipii nazali ar trebui să fie evaluati suplimentar pentru fibroza chistică.

Sensibilitatea la aspirină ar trebui suspectată la pacienții cu polipoza severa, mai ales la cei cu
polipoza recurenta și astm.

Diagnosticul sensibilității la aspirină se bazează fie pe istoricul clar al două (sau mai multe) reacții
induse de AINS/aspirina sau pe testul de provocare la aspirină, care poat fi nazal, inhalator sau oral.
Testul de provocare la aspirina trebuie să fie efectuat numai de către doctori cu experiență adecvată
și cu facilități complete de resuscitare disponibile.

Pacienții cu sensibilitate la aspirină trebuie avertizați pentru a evita toate tipurile de inhibitori ai
ciclooxigenazei (COX) 1.

Inhibitorii selectivi ai COX2 par să fie siguri în cazul pacienților cu senzitivitate la aspirină, deși se
recomandă ca prima doză să fie administrată în spital sub observație cu monitorizarea timp de 2 ore
și facilități de resuscitare disponibile.

Rinozinusita fungică alergică este rară în UK, dar mai frecventă în climatele calde, cum ar fi S SUA și
Australia.

Rinozinusita fungică alergică este tratata prin intervenții chirurgicale, cu excizia țesutului infectat,
urmand apoi trat cu corticosteroizi topici.

RSC însoțită de simptome și semne sistemice, poate indica o vasculita sau o boală granulomatoasă.

Rinosinuzita
Sinuzita presupune inflamarea mucoasei sinusale, dar în practica rar apare fără rinită concomitentă;
prin urmare, rinosinusita este termenul preferat.

În funcție de intervalul de timp, rinosinusita este descrisă ca fiind acută sau cronică, cu simptome
care durează sub 12 săptămâni considerate acute.

La orice persoană, rinosinusita poate fi predominant alergică, non-alergică sau infecțioasă, uneori
rezultată din imunodeficienta (înnăscută sau dobândită). Forme mixte apar de asemenea. În studiile
epidemiologice, rinosinusita afectează între 2% și 16% din populație.

Caseta 1: Rinosinusita - semne și simptome


Simptome majore - două dintre următoarele, unul fiind:
• Congestie nazală sau obstrucție
• Rinoree (anterioara sau posterioara) +/-
# Dureri sau presiuni ale feței
# Tulburare olfactivă
ȘI FIE
Semne endoscopice (una sau mai multe):
•polipii
•secretie mucopurulentă din meatul mijlociu
•edem / obstrucție la nivelul meatului mijlociu
SAU
Modificari CT, de ex.
• Modificările ale mucoasei complexului ostiomeatal și / sau ale sinusurilor

fhdhg