Albert Einstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Albert Einstein

Date personale

14 martie 1879[1][2][3][4][5][6][7][8][9]
Născut
Ulm, Regatul Württemberg[10][2][11]

18 aprilie 1955 (76 de ani)[1][11][3][4][5][6][7][8][9]

Decedat
Princeton, New Jersey, SUA[12][13][11]

Înmormântat National Museum of Health and Medicine[*]

Hermann Einstein[*]
Părinți
Pauline Koch[*]

Frați și surori Maja Einstein[*]

Elsa Einstein[*] (1919–20 decembrie 1936)

Căsătorit cu
Mileva Marić[*] (16 ianuarie 1903–14 februarie 1919)
 Hans Albert Einstein[*]
Copii Eduard Einstein[*]
Lieserl Einstein[*]

german (1879-96, 1914-33)

Naționalitate elvețian (1901-55)

american (1940-55)

Imperiul German
Apatrid

Cetățenie Elveția
Republica de la Weimar
SUA
Austro-Ungaria

evrei
Etnie german
evrei așkenazi

Religie ateism

fizician teoretician[*]
filosof al științei[*]
inventator
scriitor științific[*]
pedagog[*]
profesor universitar
profesor universitar
Ocupație
fizician
autor de non-ficțiune[*]
filozof
scriitor
învățător
om de știință
matematician

Activitate

Elveția

Germania
Rezidență
Italia

SUA
 Domeniu Fizician

Număr Erdős 2

Institutul Elvețian de Patentare,

Universitatea Zürich,
Universitatea Carol din Praga,
Instituție
Institutul Kaiser Wilhelm,
Universitatea Leiden,
Institutul pentru Studii Avansate din Princeton

ETH Zürich[2][14]
Luitpold-Gymnasium[*]
Alma Mater
Alte Kantonsschule Aarau[*]
Universitatea din Zürich[*][15]

Swiss Federal Institute of Intellectual Property[*][16]

Universitatea Carolină
Universitatea din Zürich[*][16]
Karl-Ferdinands-Universität[*]
ETH Zürich
Kaiser-Wilhelm-Gesellschaf
Universitatea Princeton[2]
Organizații
Universitatea din Leiden
Universitatea din Berna[*]
Deutsche Physikalische Gesellschaf[*]
Universitatea Humboldt din Berlin
Academia de Științe din Berlin
Berna
Institute for Advanced Study

Alfred Kleiner[*]
Conducător de doctorat Heinrich Burkhardt
Heinrich Friedrich Weber[*]

Relativitate generală, Relativitate specială

Cunoscut pentru Echivalența masă-energie, Statistica Bose - Einstein,
Mișcare browniană, Efectul fotoelectric

Societăți Societatea Regală din Londra

Academia de Științe din Berlin
Academia Leopoldină
Accademia Nazionale dei Lincei
American Philosophical Society[*]
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Academia de Științe Göttingen[*]
Academia de Științe a URSS[*]
 Academia Franceză de Științe
Academia Regală Suedeză de Științe
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Rusă de Științe
Indian National Science Academy[*]
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]

Premiul Nobel pentru Fizică (1921)

Premii Medalia Copley (1925),
Medalia Max Planck (1929)

Semnătură

Prezență online

site web oficial

Internet Movie Database

Modifică date / text

Albert Einstein (n. 14 martie 1879, Ulm – d. 18 aprilie 1955, Princeton) a fost un fizician
teoretician de etnie evreiască, născut în Germania, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în
1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton. A fost
autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii.

În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică[17].

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse
(1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915)
care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale
mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a
moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic,
proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria
radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a
materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia
nucleară.
Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător
al cauzei poporului evreu căruia îi aparținea.

Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.[18][19]

Cuprins
 1 Educația

o 1.1 Copilăria

o 1.2 München

o 1.3 Elveția

 2 Cariera

o 2.1 Elveția

o 2.2 Berlin

o 2.3 Princeton

 3 Contribuții științifice

o 3.1 "Annus mirabilis"

o 3.2 Teoria Relativității Restrânse

o 3.3 Teoria relativității generalizate

o 3.4 Mecanica statistică

o 3.5 Teoria gravitației

o 3.6 Astronomie

o 3.7 Teoria unitară a câmpului

o 3.8 Ipoteza fotonică

 o 3.9 Mișcarea browniană

o 3.10 Ecuațiile lui Einstein

o 3.11 Statistica Bose-Einstein

o 3.12 Modelul Schrödinger

o 3.13 Efectul Einstein - de-Haas

o 3.14 Girocompasul

o 3.15 Refrigeratorul Einstein

o 3.16 Laserul

o 3.17 Difuzia luminii

o 3.18 Colaborări

 4 Angajament politico-social

o 4.1 Cetățenia

 5 Concepții privind religia

 6 Concepții privind comportamentul etic

 7 Recompense, distincții și aprecieri

 8 Viața de familie

 9 Controverse

o 9.1 Bohr versus Einstein

o 9.2 Planck versus Einstein

 10 Moartea

 11 Note

 12 Scrieri
 o 12.1 Scrieri științifice

o 12.2 Scrieri din alte domenii

 13 Bibliografie

 14 Vezi și

 15 Legături externe

Educația

Albert Einstein în 1893 (14 ani),

înainte de a pleca în Italia.

Copilăria

Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie de evrei nepracticanți,
[20]
fiul lui Hermann (comerciant) și Pauline Einstein.

Pe măsură ce creștea, se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice și
modele fizice, precum și pasiunea sa pentru matematică: înțelegea cu abilitate conceptele ei
dificile.

München

În 1880 familia lui s-a mutat la München, unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de
produse electrice.
În anul 1884, la vârsta de cinci ani, micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat
în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată",
inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața, .[21] La
insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta
cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart.

Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții
săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism.[22]

Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold
din München (astăzi, acest gimnaziu îi poartă numele).

Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei (era perioada conflictului dintre
adepții învățământului clasic, în cadrul căruia se studiau greaca și latina, și cei ai învățământului
modern, care avea la bază studiul limbilor moderne), Einstein ura disciplina,[23] rutina și modelul
militar pe baza căruia funcționau școlile în acea perioadă, unde profesorii impuneau elevilor
respect și supunere absolută.[23] Mai târziu, în scrierile sale, sublinia faptul că, aici, gândirea
creatoare era eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație.

Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină,[24] îl inițiază pe micul Einstein la vârsta
de 10 ani, în anul 1889, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și
filozofice și prezentându-i, printre altele, filozofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și
Elementele lui Euclid. Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va
denumi „cartea sacră a geometriei”.[25]. De la Euclid, viitorul mare savant va înțelege
raționamentul deductiv, ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană. În
scurt timp va continua cu studiul calculului infinitezimal. Autodidact, Einstein învață mai mult
acasă decât la școală. La numai 10 ani, Albert începe să studieze singur matematica și științele
naturii. Încă de mic copil arătase interes pentru natură precum și abilitate în a înțelege concepte
matematice dificile. Era capabil să învețe mai mult de unul singur decât la școală. Metoda
autodidactă, dezvoltată încă din copilărie, a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de
școală. În timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat, el era captivat în
mod real de fizică și filozofie(vezi: Sindromul Einstein, identificat cu sindromul Asperger, în
care micii pacienți, deși au tulburări de vorbire, de comportament și de integrare socială, sunt
adevărate genii).

La vârsta de 12 ani (1891) a învățat geometria euclidiană și la 15 ani, rămâne la München pentru
a-și încheia anul școlar, în timp ce familia se mută la Pavia, Italia din cauza eșecurilor repetate
ale afacerii. Dar după primul trimestru, își urmează familia la Pavia, părăsind școala.[23]

Elveția

Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea
Politehnică elvețiană, în anul 1895, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),[26] deși avea
note excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori
care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul
de maturitate. Familia îl trimite la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-
și lua diploma necesară.

Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii
respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți
în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și
singuratic.

Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se

aprofundeze în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări teoretice:

„Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul acesteia?"

La 17 ani, în anul 1896, după încheierea studiilor la Aarau, se înscrie la Universitatea Federală
Politehnică (ETH) din Zürich care, deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită din
Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, l-au dezamăgit pe Einstein.
Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile
principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator citea
reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea adesea de la
ore, folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară.

Mileva Marić, o colegă sârboaică de la ETH (singura femeie de acolo, studentă la matematici),
atrage atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea, în 1898. La 20 de ani (1899), Albert își
încheie cea mai mare parte a studiilor și cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale. Einstein
este absolvent al ETH, devenind profesor de matematică și fizică în anul 1900.[27] Totuși nu
fusese un student prea strălucit, cel puțin din punctul de vedere al profesorilor care aveau o
părere negativă despre Einstein (nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor).

Cariera
Elveția

 1901: Șomer fiind, caută de lucru. Găsește de lucru ca tutore, meditator și apoi ca
profesor la o școală privată în Schaffhausen.

 1902: Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de

brevete (expert tehnic, clasa a III-a).[28]

 1905: Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich, în urma
unei dizertații privind determinarea dimensiunilor moleculare.

 1906: Einstein avansează profesional ajungând examinator (expert tehnic, clasa a II-a) la
Biroul de Patente.
  1908: Obține un post de lector la Universitatea din Berna.

 1909: Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece este numit profesor asociat de
fizică teoretică la Universitatea din Zürich.

 1911: Einstein se mută cu familia la Praga și este numit profesor titular la Universitatea
Germană de acolo (unde rămâne până în 1912).

 1912 - 1914: Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la
Universitatea ETH și aceasta la recomandarea Mariei Curie, care a remarcat valoarea lucrărilor
sale științifice. Aici găsește un mediu favorabil studiilor și cercetărilor sale: i se permite să
efectueze orice experiment dorește.

Berlin

 1914: Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin (secția de cercetare în cadrul
Academiei Prusiene), dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin, toate acestea
la recomandarea fizicianului german Max Planck.

 1917: Este numit director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin

 1920: Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea din Leiden.

 1921: 5 mai: este ales membru străin al Royal Society

Princeton

În 1933 ascesiunea naziștilor și a ideologiei antisemite îl determină pe Einstein să emigreze în

SUA și astfel că, împreună cu o parte din studenții săi, se stabilește la Princeton, unde va rămâne
pentru tot restul vieții.

 1932: Numit profesor la The Institute for Advanced Study, Princeton.

 1943: Primește funcția de consultant la Divizia de Cercetare și Dezvoltare, secția Muniții

și Explozibili în cadrul Armatei americane.

Contribuții științifice
Prima sa lucrare științifică o scrie de la vârsta de 16 ani (1894 sau 1895).[29]

Pasionat de cercetarea științifică, studiază lucrările lui Minkowski (care i-a fost profesor),
Michelson, Fizeau.
În urma unor publicații, Einstein se impune ca un remarcabil om de știință. Astfel, în anul 1901
trimite, la revista de fizică Annalen der Physik, o lucrare având ca subiect capilaritatea.

"Annus mirabilis"

Anul miraculos al lui Einstein, când se dezvoltă Teoria Relativității, a fost 1905. În acest an,
Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor
moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri
trimise de Einstein la anuarul de fizică german Annalen der Physik:[30]

1. 17 martie: Einstein trimite spre publicare articolul "Un punct de vedere euristic privind
producerea și transformarea luminii", în care sugerează (din considerente termodinamice) că
lumina poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie independente. Articolul avea
să apară la sfârșitul lunii mai;

2. 30 aprilie: Einstein trimite al doilea articol, în care arată cum se pot calcula Numărul lui
Avogadro și dimensiunea moleculelor, studiind mișcarea lor într-o soluție. Acest articol a fost
acceptat și ca teza de doctorat, apărând în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906. Este pe
locul trei ca celebritate, dar pe unul din primele locuri privind numărul de citări de care s-a
bucurat în acei ani. Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel Grosmann, fost coleg
la ETH.

3. 11 mai: Einstein trimite spre publicare articolul său despre mișcarea browniană –
"Despre mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei
cinetico-moleculare a căldurii";

4. 30 iunie: Marele articol "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare"

5. 27 septembrie: Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini și se intitulează
"Depinde inerția unui corp de conținutul său energetic?" (Ist die Trägheit eines Körpers von
seinem Energiegehalt abhängig?). Articolul conține – conform unui obicei care avea sa se
întâlnească frecvent la Einstein - gândurile sale de după publicarea marelui articol despre
relativitatea specială.

În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene, dar acest articol va fi
publicat în ianuarie 1906.

Teoria Relativității Restrânse

Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905, "Asupra electrodinamicii
corpurilor în mișcare", conținea ceea ce avea să fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității
restrânse, una dintre cele mai celebre contribuții ale sale, în care demonstrează că teoretic nu este
posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în același
moment sau nu. Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu 10
ani în urmă).

Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii)
încercaseră să înțeleagă natura materiei și a radiației, precum și felul în care interacționau într-o
imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept
concepția mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era
cunoscută drept concepția electromagnetică asupra lumii. Totuși, niciuna dintre idei nu era
capabilă să ofere o explicație coerentă asupra felului cum radiația (de exemplu lumina) și materia
interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de referință inerțiale diferite, adică
interacțiile sunt urmărite simultan de un observator în repaus și un observator care se mișcă cu o
viteză constantă.

În primăvara anului 1905, după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani, Einstein și-a dat
seama ca esența problemei constă nu într-o teorie a materiei, ci într-o teorie a măsurării. Esența
acestei teorii speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și spațiului
depind de judecăți asupra simultaneității a două evenimente diferite. Aceasta l-a condus la
dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate:

 Principiul relativității, care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de
referință inerțiale

 Principiul invariabilității vitezei luminii, care arată că viteza luminii în vid este o constantă
universală.

Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință, lucru preconizat și de teoria lui
Maxwell. Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă:

. ("Echivalența masă-energie")

Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată
atât în procesul de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară, procese care stau la baza funcționării
bombei atomice.

Iată câteva din consecințele relativității restrânse:[31]

 "Contracția Lorentz" sau "contracția lungimilor" însoțită de "dilatarea timpului":

Micșorarea aparentă a dimensiunilor obiectelor care se deplasează față de observator cu viteze
relativiste.

 "Efectul Doppler": În astronomie, constă în micșorarea frecvenței ("deplasarea spre

roșu") radiației emise de corpurile cerești îndepărtate ca urmare a expansiunii Universului.
  "Aberația luminii": Imaginea unui obiect în mișcare (cu viteză apropiată de cea a luminii)
apare comprimată asemeni unui con cu vârful indicând sensul deplasării

 Masa nu mai este constantă și nici timpul nu se mai scurge cu aceeași viteză, mai ales la
viteze foarte mari.

Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară celebrului experiment Michelson-Morley

(1887) putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia.

Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui Maxwell. Elaborând
teoria relativității restrânse, Einstein a spart tiparele unor concepții geniale, clădite cu peste două
secole în urmă, de către Isaac Newton în a sa Philosophiae naturalis principia mathematica
(1686), dovedind o intuiție și un curaj exemplar. Prin aceasta a fost capabil să ofere o descriere
consistentă și corectă a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face
presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiației, sau a felului cum ele
interacționează.

Teoria relativității generalizate

Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii, eliminând acțiunea instantanee de la

distanță. Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a
luminii. Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii, electrodinamica
devine relativistă. Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de
modificări mult mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate. În
această teorie, orice viteză de propagare, inclusiv a gravitației, este finită. Teoria Relativității
Generalizate, asociază timpului spațiul legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le
în mod unitar, iar gravitația devine o proprietate a acestui reper spațiu-timp, devenind de fapt o
deformare a spațiului și a timpului.

Einstein nu desființează concepția newtoniană, ci o înlocuiește cu una mai extinsă, valabilă

pentru viteze apropiate de cea a luminii.

Teoria Relativității Generalizate a revoluționat gândirea științifică prin negarea existenței unui
timp absolut, stârnind un ecou uriaș în toată lumea, fiind discutată în contradictoriu în cele mai
prestigioase centre științifice ca și în cercuri mondene sau în săli de conferințe pentru marele
public. A fost combătută cu vehemență de unii, dându-se dovadă de cunoaștere superficială.
Epoca ce a urmat a fost marcată de interesul pentru această teorie, considerată ca răsturnătoare a
tuturor legilor mișcărilor și fenomenelor fizice admise ca fundamentale.

Mecanica statistică

Unul din subiectele tratate în Annus Mirabilis 1905 se referă la mecanica statistică. Aceasta, spre
deosebire de mecanica clasică, se ocupă de sisteme cu un număr foarte mare de particule,
studiind comportamentul mediu al acestora și reprezintă un domeniu care abia fusese studiat de
Ludwig Boltzmann și Josiah Willard Gibbs.

Teoria gravitației

O fotografie din 1919 a eclipsei de Soare, realizată în cadrul expediției lui Arthur Eddington și care
demonstrează teoria lui Albert Einstein privind curbarea spațiului în prezența unui câmp gravitațional

Una din consecințele teoriei relativității generalizate o constituie "Curbarea spațiului".

Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referință care
se mișcă uniform accelerat și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul gravitațional,
Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se curbează când se propagă în vecinătatea
unui corp ceresc cu masă foarte mare, de unde reprezentarea mai greu de înțeles, cum că spațiul
însuși ar fi curb. Pentru a-și susține teoria relativității generalizate, Einstein a atras atenția că
există fenomene care o confirmă. Astfel, el a afirmat că frecvența undelor luminoase se modifică
atunci când acestea parcurg un câmp gravitațional, pentru că orbitele planetelor și sateliților
suferă o rotire suplimentară și că razele de lumină sunt deviate de la linia dreaptă în vecinătatea
Soarelui.

Astronomie

Teoria relativității generalizate a fost confirmată prin diverse observații astronomice. Cea mai
importantă dintre ele a fost studierea eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919, la care a participat
o echipă condusă de astronomul Sir Arthur Stanley Eddington (care avea să devină unul din
susținătorii acestei teorii) și care confirmă devierea unghiulară a razelor de lumină în câmpul
gravitațional al Soarelui. Aceasta a confirmat, cu o precizie de 10 % efectul Einstein și, o dată cu
aceasta, a dovedit experimental justețea teoriei lui Einstein.
O altă confirmare o constiuie deplasarea spre roșu (către frecvențe mai joase) a liniilor spectrale
emise de atomi într-un câmp gravitațional intens: "efectul Einstein", similar efectului Doppler.

Universul configurat de teoriile lui Einstein nu mai este unul cu o metrică euclidiană.
Semnificația devierii razelor de lumină în câmpuri gravitaționale intense constă în acel nou
model al Universului înzestrat cu un spațiu cvadridimensional.

Contribuțiile lui Einstein determină transformarea rapidă cosmologiei (mai ales în perioada 1920
- 1970) într-o ramură a fizicii.[32]

Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaître au demonstrat, prin anii 1920, că ecuațiile
lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină modelul
unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp, o
constantă cosmologică. Ulterior, observațiile lui Edwin Hubble au dovedit contrariul. Einstein
recunoaște că a săvârșit o mare eroare și acceptă modelul cosmologic al Universului în
expansiune, pe care tot el îl preconizase.[33]

Ulterior, pe la jumătatea secolului al XX-lea, se va admite teoria Big Bang ca explicație a

formării Universului.

Teoria unitară a câmpului

Totuși teoria relativității nu este acea teorie fizică universală la care visa autorul ei. Einstein a
încercat să creeze o teorie fizică capabilă să lege toate câmpurile fizice care există în realitate
(gravitațional, electromagnetic ș.a.) și să furnizeze o explicație cât mai completă și detaliată a
imaginii fizice a lumii. El n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie.

Ipoteza fotonică

Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905. Pentru a explica acest fenomen,
care infirma caracterul ondulatoriu al luminii,[34] Einstein explică mecanismul emisiei de
electroni utilizând ideile recente ale lui Max Planck, folosind termenul de "cuantă" (pachet de
energie). Pentru această lucrare, Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică. Asta înseamnă că
Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității, ci în calitate de părinte al mecanicii
cuantice.

Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii, afirmând că, în anumite
circumstanțe determinate, radiația electromagnetică are o natură corpusculară (materială),
sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, pentru care a introdus
denumirea de foton, ar fi proporțională cu frecvența acelei radiații. De fapt, primul care a
demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în cantități precis determinate
(cuante) a fost Max Planck care, în anul 1900, a descris matematic așa-numita radiație a corpului
negru.
Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol (este vorba de teoria electromagnetică a lui
Maxwell), care consideră emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu. Aproape nimeni
nu a acceptat teoria lui Einstein. Fizicianul american Robert Andrews Millikan, care a confirmat
experimental teoria un deceniu mai târziu, a fost el însuși descumpănit de rezultat.

Einstein, a cărui principala preocupare era să înțeleagă natura radiației electromagnetice, a

urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul particulă - undă al luminii.

Mișcarea browniană

Într-unul din articolele publicate în 1905, cu titlul "Mișcarea Browniană"[35], a făcut predicții
semnificative asupra teoriei emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea aleatoare
a particulelor suspendate într-un fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental.

Ecuațiile lui Einstein

Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o constituie
un sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp Einstein.[36]

Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de matematicianul german David Hilbert

(1862 - 1943) în anul 1915. Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei, care a condus la
forma finală a ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate.

Statistica Bose-Einstein

În 1924, Einstein primește, din partea fizicianului indian Satyendra Nath Bose, o descriere a unui
model statistic prin care lumina putea fi asimilată unui gaz. Einstein publică acest rezultat, la
care ulterior adaugă și contribuțiile sale, la revista Zeitschrift für Physik.

Toate acestea conduc la descrierea fenomenului ce apare la temperaturi scăzute, denumit

condensatul Bose-Einstein și obținut în laborator abia în 1995.[37]

Statistica Bose-Einstein mai este utilizată și pentru explicare comportamentului bosonilor.

Modelul Schrödinger

Einstein propune fizicianului Erwin Schrödinger o aplicație a teoriei lui Max Planck prin a
considera nivelul energetic al unui gaz privit ca un întreg, fără a lua în considerare fiecare
moleculă componentă. Utilizând distribuția Boltzmann, Schrödinger descrie proprietățile
"gazului ideal semiclasic".

Efectul Einstein - de-Haas

În 1915, Einstein efectuează, împreună cu fizicianul olandez Wander Johannes de Haas, un
experiment prin care să pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului.

Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se datorează impulsului unghiular intrinsec al

electronului, denumit ulterior spin.

Girocompasul

Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând suspensia electrodinamică a

giroscopului.

De asemenea, Einstein a moderat, ca expert, disputa dintre Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer

Ambrose Sperry în privința patentării girocompasului. În cele din urmă, primul dintre ei a obținut
dreptul de autor în 1915.

Refrigeratorul Einstein

Refrigeratorul Einstein

În urma unui accident datorat agentului de răcire din acea perioadă, care era toxic, Einstein și
colegul său, Leó Szilárd au experimentat cu alte tipuri de substanțe, mai puțin periculoase. [38]

Descoperirea lor a fost patentată pe 11 noiembrie 1930, dar nu a avut prea mare succes deoarece
între timp, în 1929, a fost introdus freonul ca agent de răcire.

Laserul
În 1916, Einstein publică un articol în Physikalische Zeitschrift în care, bazat pe consecințele
legilor radiației lui Max Planck, preconizează pricipiile de funcționare ale laserului. În această
lucrare introduce conceptele de emisie spontană și emisie stimulată.

Difuzia luminii

În 1910, Einstein a scris o lucrare despre "opalescența critică" în care tratează efectul de difuzie
al luminii în atmosferă. Este vorba de acel fenomen explicat și de John W. S. Rayleigh, conform
căruia bolta cerească se vede albăstruie în timpul zilei și roșcată la crepuscul.

Colaborări

Împreună cu Conrad Habicht și Maurice Solovine, Einstein înființează "Akademie Olympia".

Studiile și lecturile includeau: Henri Poincaré, Ernst Mach, și David Hume, autori care au avut o
puternică influență științifică și filozofică asupra lui Einstein.

De asemenea, Einstein participă activ la viața științifică internațională.

 1911: La Bruxelles are loc prima ediție a Conferinței Solvay a Fizicienilor. Einstein
constată cu surprindere că este cel mai tânăr dintre invitați (avea numai 32 de ani);

 5 mai 1921: Einstein este ales membru străin al Royal Society;

 1921: Einstein ține cursuri la Princeton University asupra Teoriei Relativității;

 1922: Cursuri în Japonia și China;

 1923: Cursuri inaugurale la viitoarea locație a Universității The Hebrew din Ierusalim;

 1927: La a cincea Conferință Solvay, discută cu Niels Bohr și pune bazele Mecanicii
Cuantice.

Angajament politico-social
Einstein și Oppenheimer.

După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale eclipsei din 1919 devine tot mai
cunoscut pe plan mondial. În 1919 articole elogioase în The Times și The New York Times îl fac
pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial. În același an, 1919, Einstein poartă o discuție
asupra sionismului cu Kurt Blumenfeld, lider al Organizației Sioniste Mondiale. Vizitele sale în
orice parte a Terrei au devenit evenimente naționale; fotografii și reporterii îl urmăreau peste tot.

Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propaga propriile sale vederi politice și sociale. Cele
două mișcări sociale care au primit întregul său sprijin au fost pacifismul și sionismul. Astfel în
1919, alături de Maksim Gorki, Henri Barbusse și Rabindranath Tagore, semnează o proclamație
pentru libertatea omului.

În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puținii savanți germani care au condamnat
public implicarea Germaniei în război.[39] Astfel, chiar în anul declanșării războiului, 1914,
Einstein semnează o proclamație împotriva acestuia, Manifest către europeni. În anul următor,
1915, aderă la mișcarea pacifistă "New Fatherland League".

La încheierea marii conflagrații mondiale, în 1918, Einstein susține cauza Republicii de la

Weimar.

În 1923 vizitează Palestina, pe atunci sub mandat britanic, unde este primit de guvernator și în
coloniile evreiești. Pe muntele Scopus inaugurează Universitatea Ebraică din Ierusalim, un vis
mai vechi la materializarea căruia a contribuit personal prin strângeri de fonduri; savantul o
vedea ca instituție deschisă tuturor evreilor care în Europa erau respinși de naționalismul
endemic pe motive etnico-religioase, și care în opinia lui ar deveni cea mai mare realizare în
Palestina după distrugerea Templului din Ierusalim. Împlinirea visului einsteinian de a vedea
Universitatea creată, este însă umbrită de faptul că în fruntea așezământului este pus un rabin; ca
reacție Einstein refuză să predea acolo, considerând ca instituția trebuie să rămână un loc de
cercetare liber.[40] Cu ocazia aceluiași voiaj Einstein mai face o constatare copleșitoare: anumiți
sioniști nu îi respectă pe frații lor arabi, în timp ce Einstein credea că fusese încheiat un acord
care să prevină aceste gen de derive; savantul constată înspaimântat fundamentalismul născându-
se printre unii dintre coreligionarii lui.[40]

Einstein a fost ținta unor numeroase atacuri antisemite în Germania. Chiar și teoriile sale
științifice au fost ridiculizate în public, inclusiv Teoria relativității ca fiind "negermane".

Cu venirea lui Hitler la putere în 1933, Einstein, care se afla în vizită în USA s-a decis imediat să
emigreze. A primit o funcție la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey.

Einstein a regretat profund faptul că descoperirile sale au fost utilizate pentru crearea bombei
atomice, avertizând cu privire la pericolele pe care le prezintă armele nucleare. Din acest motiv
s-a implicat nu numai în promovarea sionismului, ci și în mișcarea pentru pace. Astfel că în 1933
publică scrierea-manifest Why War? ("De ce război?").

În 1934 publică colecția de eseuri The World As I See It („Lumea așa cum o văd").

În fața imensei amenințări la adresa umanității venită din partea regimului nazist din Germania,
Einstein renunță la poziția sa pacifistă și, în 1939, îndemnat de alți numeroși fizicieni, trimite
celebra scrisoare către președintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra
necesității producerii bombei atomice, întrucât exista posibilitatea ca și guvernul german să
urmeze această cale. Scrisoarea lui Einstein a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obținerea
bombei atomice în Statele Unite și în 1944 se inițiază Proiectul Manhattan de cercetare în
domeniul atomic. Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia.

În 1944, manuscrisele celebrelor sale lucrări scrise în 1905 privind Teoria Relativității sunt
vândute la licitație, în Kansas City, pentru 6 milioane de dolari, ca o contribuție pentru efortul de
război american.

În 1945, Einstein își manifestă indignarea față de bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki.

După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării internaționale și a unei guvernări
mondiale.

În 1948, Einstein, suporter activ al sionismului, salută cu entuziasm crearea statului Israel dar,
patru ani mai târziu, în 1952, când David Ben-Gurion îi oferă președinția statului Israel, el o
refuză.[41]

În 1955, Einstein semnează împreună cu Bertrand Russel, o proclamație împotriva amenințării

nucleare.

Cetățenia
Einstein primind actul de cetățenie americană din partea lui Phillip Forman

De-a lungul vieții sale, fie forțat de împrejurări, fie pentru a-și atinge anumite deziderate,
Einstein și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri:[42]

 14 martie 1879: cetățenie germană în momentul nașterii la Ulm (Baden-Wurtenberg)

 28 ianuarie 1896: Pentru a evita serviciul militar, renunță la cetățenia germană (cu
aprobarea tatălui)

 timp de 5 ani este apatrid

 21 februarie 1901: I se acordă cetățenia elvețiană pe care o pastrează până la sfârșitul

vieții

 1 aprilie 1911 - 30 septembrie 1912: perioada când deține funcția de șef al Catedrei de
Fizică teoretică la Universitatea Germană din Praga este asociata cu obținerea cetățeniei
austriece

 aprilie 1914 - martie 1933: deține cetățenia germană, o dată cu deținerea funcțiilor de
membru (cu drepturi depline) al Academiei Prusace de Științe și de profesor la Universitatea din
Berlin până când, intrând în conflict cu noua putere nazistă, este nevoit sa părăsească Germania,
pierzând cetățenia acestui stat

 1933 - 1940: cetățenie elvețiană

 1 octombrie 1940: Pe langă cetățenia elvețiană, o dobândește și pe cea americană.

Concepții privind religia

Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii:

„Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor universului, nu într-
unul care se ocupă cu destinele și faptele omenirii.”[43]
Mai precis, Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură.[44] Deci, adorația lui
Einstein se referea la natură, pe care panteiștii o numesc Dumnezeu.

Către sfârșitul vieții, într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3 ianuarie
1954, marele fizician afirmă:

„Cuvântul « dumnezeu » nu este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii
umane, Biblia este o colecție de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul
de copilărești. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba
opinia.”[45][46]

Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admirația pe care acesta o
nutrește față de structura lumii, care se revelează treptat cu ajutorul științei.[47] În 1926, într-o
scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul incertitudinii, scria:
„Eu, în orice caz, sunt convins că El nu se joacă cu zarurile.”

„Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admirația fără limite față de structura lumii atât
cât ne-o poate dezvălui știința.”

Einstein a scris teologie a religiei cosmice, în care descifrarea rațională a enigmelor naturii este
un act religios.[48] Astfel „Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”
înseamnă că religia lui Einstein este chiar știința.[48] Pentru Einstein Dumnezeu și natura sunt
același lucru.[48] Religia și filosofia sa constituiau un tot unitar cu contribuțiile sale științifice.[48]

Concepții privind comportamentul etic

Einstein credea că moralitatea nu a fost dictată de Dumnezeu, ci de umanitate:[49]

„Eu nu cred în imoralitatea individuală și consider etica ca o preocupare exclusiv umană deasupra
căreia nu există nici o autoritate superioară.”

În ultima parte a vieții sale, Einstein a urmat o dietă vegetariană.[50][51] Potrivit lui Einstein,
vegetarianismul a avut o mare importanță pentru umanitate, așa cum se vede din următorul citat
pe această temă:

„Nimic nu crește șansa de supraviețuire (a umanității) pe Pământ mai mult decât dieta vegetariană.
(... ) Cu influența sa fizică asupra comportamentului uman, stilul de viață vegetarian ar putea
influența în mod pozitiv soarta omenirii.”

Recompense, distincții și aprecieri

Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în domeniul științei o constituie Premiul Nobel
pentru Fizică (1921).
Motivația juriului Nobel:

"Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special pentru descoperirea legii efectului
fotoelectric".

Fizicianul german Max Born consideră teoria relativității ca fiind cea mai mare realizare a minții
umane în ceea ce privește concepțiile asupra Universului.[52]

Fizicianul P. A. M. Dirac numește teoria relativității "cea mai mare descoperire științifică
realizată vreodată".[53]

În 1999, ziarul Time îl denumește "personalitatea secolului".[54]

În Germania, Ministeriul pentru Educație și Cercetare (Bundesministerium für Bildung und

Forschung) a declarat "Anul Fizicii 2005" ca "Anul Einstein": s-au împlinit 100 de ani de la
lansarea teoriei relativității și 50 de ani de la moarte și au avut loc o serie de manifestări
științifice și de popularizare a teoriilor sale.

În cinstea sa, elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit
Einsteiniu.[55]

De asemenea, un crater lunar îi poartă numele.[56]

În 1912, Einstein este admis ca membru al Academiei de Științe din Berlin.

Venerat de comunitatea oamenilor de știință[57], Einstein a fost considerat omul secolului, iar
numele său este asociat, în cultura comună, cu ideea de geniu.

Viața de familie

Mileva Marić, prima soție

Einstein împreună cu a doua soție, Elsa

În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić, care îi fusese colegă la Politehnica din Zurich
ETH. Aceasta fusese studentă la matematică iar Einstein o cunoscuse încă din 1898. Au avut trei
copii, o fată, Lieserl (n. 1902), și doi băieți, Hans Albert (n. 1904) și Eduard (1910).[58]

În 1914 cei doi se despart. Einstein se mută la Berlin, iar Mileva și copiii rămân la Zürich.[59]

După unii autori, Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa de cercetare științifică.[60]

În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o verișoară, Elsa, cu care a trăit până
la moartea acesteia, în 1936. [61] [62][63]

Controverse

Einstein discutând cu Niels Bohr

Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles, deoarece utilizau concepte foarte abstracte și aduceau
o noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul teoriilor lui
Darwin.

Bohr versus Einstein

O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre
Einstein și Niels Bohr legată de mecanica cuantică.

Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice,
Einstein nu a fost niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă acestei teorii de
către Bohr și Werner Heisenberg, cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice, dar nici pe
departe singura ei interpretare.[64]
Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de
nedeterminare, ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica
cuantică.[64]

În 1926, într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born, Einstein, referindu-se la principiul
incertitudinii, scria: "Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile".

În 1935, împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen, Einstein a publicat un document, cunoscut
mai târziu sub numele Paradoxul Einstein - Podolski - Rosen[65], prin care se arăta că întregul
formalism al mecanicii cuantice, împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realității, implică
faptul că teoria cuantică nu poate fi completă. Cu alte cuvinte, există zone ale realității care nu
pot fi descrise de mecanica cuantică, concluzie care conduce la rezultate paradoxale.

Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică.

Planck versus Einstein

Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității.

Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și, deși erau oameni foarte diferiți, între ei s-a menținut
o îndelungată relație de prietenie, motivată mai ales de faptul că aveau un interes comun: fizica.
În ceea ce privește politica, Planck era un conservator și susținea cu fermitate politica militaristă
a Germaniei anului 1914, în timp ce Einstein se opunea acesteia. În 1933, când Einstein, forțat de
naziști, a părăsit Germania, Planck i-a reproșat lipsa de patriotism și de încredere în propria țară.

Moartea
Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o
intervenție chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în urma
unui atac de cord. Conform dorinței sale, marele savant a fost incinerat, iar cenușa a fost aruncată
într-un râu necunoscut din New Jersey.

Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul,
pentru a fi păstrat, fără permisiunea familiei, în speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut
pe Einstein atât de inteligent.

Note
1. ^ a b „Albert Einstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014

2. ^ a b c d https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein.html Lipsește sau este vid: |title=

(ajutor)
3. ^ a b „Albert Einstein”, data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015

4. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în 22 august 2017

5. ^ a b Albert Einstein (în franceză), Comité des travaux historiques et scientifiques

6. ^ a b SNAC, accesat în 9 octombrie 2017

7. ^ a b Nationalencyklopedin, accesat în 9 octombrie 2017

8. ^ a b Find a Grave, accesat în 9 octombrie 2017

9. ^ a b Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

10. ^ „Albert Einstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014

11. ^ a b c Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)

12. ^ „Albert Einstein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014

13. ^ http://www.einstein-bern.ch Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

14. ^ https://www.library.ethz.ch/en/Resources/Digital-library/Einstein-Online/Einstein-s-
Studies-at-the-Polytechnic-Institute-in-Zurich-1896-1900 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

15. ^ Q51754009

16. ^ a b https://www.ige.ch/de/ueber-uns/einstein/einstein-beim-amt.html Lipsește sau este

vid: |title= (ajutor)

17. ^ Premiile Nobel pentru Fizică

18. ^ Paul Arthur Schilpp, Albert Einstein: Philosopher-Scientist, Volume II, Harper and
Brothers Publishers (Harper Torchbook edition), New York, pp. 730 - 746.

19. ^ Albert Einstein, Biografie, Fundația Nobel

20. ^ en Strămoșii lui Einstein până la a patra generație

21. ^ en Schilpp (Ed.), P. A. (1979). Albert Einstein — Autobiographical Notes. Open Court
Publishing Company, p. 8–9.

22. ^ Ciencia.Astroseti.org
23. ^ a b c Einstein, Albert (1989) [1979]. Dukas, Helen; Hoffmann, Banesh, ed. Albert Einstein,
The Human Side: New Glimpses From His Archives (în engleză). Princeton, New Jersey: Princeton
University Press. p. 165. Accesat în 4 martie 2012.

24. ^ Dudley Herschbach, HarvardChem-Einstein-PDF Despre Max Talmud.

25. ^ Dudley Herschbach, "Einstein as a Student"

26. ^ Conform Mac'Tutor Biography

27. ^ SSQQ.com (April 2005). Accesat la 06.11.2007.

28. ^ Swiss Federal Institute of Intellectual Property.

29. ^ Lucrarea se numea Über die Untersuchung des Aetherzustandes im magnetischen

Felde, "Cercetarea stării de eter în câmp magnetic" și prefigurează câteva din ideile care îl vor
conduce către teoria relativității.

30. ^ Revista Știință și Tehnică.

31. ^ Fourmilab.ch

32. ^ Press.Princeton.edu

33. ^ MacTutor History of Mathematics Archive

34. ^ Acest caracter de undă al luminii era confirmat experimental de fenomene ca:
interferența, difracția, polarizarea.

35. ^ Über die von der molekularkinetischen Theorie der Wärme geforderte Bewegung von in
ruhenden Flüssigkeiten suspendierten Teilchen .

36. ^ Ecuațiile de câmp, Sitzungsberichte der Preussischen Akademie der Wissenschafen zu

Berlin.

37. ^ National Institute of Standards and Technology

38. ^ Refrigeratorul Einstein - Szilard

39. ^ Discursul lui Einstein pentru cauza păcii

40. ^ a b Actualite de l'Histoire, no 10, Juillet-Aout 2012, l'article "Einstein, l'homme qui
aurait pu être président", par Éric Garnier-Covo

41. ^ Princetonhistory.org
42. ^ Vezi Einstein-Website

43. ^ Brian, Dennis (1996), Einstein: A Life, New York: John Wiley & Sons, p. 127, ISBN 0-471-
11459-6.

44. ^ Spinoza The Ethics Part I, Prop. IV. Cf. ibidem Preface.

45. ^ Einstein: Dumnezeu este expresia și produsul slăbiciunii umane

46. ^ RelativityBook.com

47. ^ Critical Thought and Religious Liberty

48. ^ a b c d Don Howard, Lecția nr. 22, "Cosmic Religion and Jewish Identity", Albert Einstein:
Physicist, Philosopher, Humanitarian , Course No. 8122, The Teaching Company, LLC, 2009.

49. ^ Michio Kaku, "Universul lui Einstein", pag.101.

50. ^ History of Vegetarianism, autor Albert Einstein

51. ^ "Ghid practic pentru o dietă sănătoasă", editura Plaza y Janés S.A., 2000, isbn 84-226-
8490-X, pag.61

52. ^ Guardian.co.uk: the greatest feat of human thinking about nature, the most amazing
combination of philosophical penetration, physical intuition, and mathematical skill.

53. ^ Schmidhuber, Jürgen. "ALBERT EINSTEIN (1879–1955) and the 'Greatest Scientific
Discovery Ever'." 2006.: ...the greatest scientific discovery ever made

54. ^ Time.com.

55. ^ National Research Council Canada

56. ^ Lunar features

57. ^ Physics: past, present, future, Physics World, 2007

58. ^ Pbs.org

59. ^ Pbs.org

60. ^ Rosa Luxemburg Institut

61. ^ Alberto A Martínez, Controverse privind soția lui Einstein la Physicsweb.org, aprilie
2004.
 62. ^ Allen Esterson.Mileva Marić: Soția lui Einstein

63. ^ John Stachel. “Albert Einstein and Mileva Maric. A Collaboration That Failed to
Develop” in: Creative Couples in the Sciences, H. M. Pycior et al. (ed).

64. ^ a b Vezi Interpretation of quantum mechanics. Comparison, rezumat al interpretărilor

mecanicii cuantice care arată că nu toate interpretările mecanicii cuantice sunt deterministe.

65. ^ The Internet Encyclopedia of Philosophy

Scrieri
Scrieri științifice

 1938: The Evolution of Physics (coautor: Leopold Infeld), o lucrare de popularizare a

științei

 Einstein, Albert (1901), “Folgerungen aus den Capillaritätserscheinungen (Conclusions

Drawn from the Phenomena of Capillarity)”, Annalen der Physik, vol.4: p. 513.

 Einstein, Albert (1905a), “On a Heuristic Viewpoint Concerning the Production and
Transformation of Light”, Annalen der Physik, vol. 17: pp. 132–148 .

 Einstein, Albert (1905b), A new determination of molecular dimensions .

 Einstein, Albert (1905c), “On the Motion—Required by the Molecular Kinetic Theory of
Heat—of Small Particles Suspended in a Stationary Liquid”, Annalen der Physik vol. 17: pp. 549–
560.

 Einstein, Albert (1905d), “On the Electrodynamics of Moving Bodies”, Annalen der
Physik, vol. 17: pp. 891–921 .

 Einstein, Albert (1905e), “Does the Inertia of a Body Depend Upon Its Energy Content?”,
Annalen der Physik, vol. 18: pp. 639–641.

 Einstein , Albert (1905), Ist die Trägheit eines Körpers von dessen Energieinhalt
abhängig?, Annalen der Physik, vol. 18: pp. 639–643

 Einstein, Albert (1906), Das Prinzip von der Erhaltung der Schwerpunktsbewegung und
die Trägheit der Energie , Annalen der Physik, vol. 20: pp. 627–633.

 Einstein, Albert (1907), Über das Relativitätsprinzip und die aus demselben gezogenen
Folgerungen, Jahrbuch der Radioaktivität und Elektronik , vol.4, pp. 411–462.
 Einstein, Albert (1916), Grundlage der allgemeinen Relativitätstheorie, Annalen der
Physik, vol. 49. pp. 769–782.

 Einstein, Albert (1915), “Die Feldgleichungen der Gravitation (The Field Equations of
Gravitation)”, Koniglich Preussische Akademie der Wissenschafen: pp. 844–847.

 Einstein, Albert (1917a), “Kosmologische Betrachtungen zur allgemeinen

Relativitätstheorie (Cosmological Considerations in the General Theory of Relativity)”, Koniglich
Preussische Akademie der Wissenschafen

 Einstein, Albert (1917), “Zur Quantentheorie der Strahlung (On the Quantum Mechanics
of Radiation)”, Physikalische Zeitschrif, vol. 18: pp. 121–128

 Einstein, Albert (July 11, 1923), Fundamental Ideas and Problems of the Theory of
Relativity”, Nobel Lectures, Physics 1901–1921, Amsterdam: Elsevier Publishing Company.

 Einstein, Albert (1924), “Quantentheorie des einatomigen idealen Gases (Quantum

theory of monatomic ideal gases)”, Sitzungsberichte der Preussichen Akademie der
Wissenschafen Physikalisch—Mathematische Klasse: pp. 261–267 .

 Einstein, Albert (1926), “Die Ursache der Mäanderbildung der Flussläufe und des
sogenannten Baerschen Gesetzes”, Die Naturwissenschafen 14: pp. 223–224, DOI
10.1007/BF01510300 . On Baer's law and meanders in the courses of rivers.

 Einstein, Albert; Podolsky, Boris & Rosen, Nathan (May 15, 1935), “Can Quantum-
Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?”, Physical Review 47 (10):
777–780, DOI 10.1103/PhysRev.47.777

 Einstein, Albert (1940), “On Science and Religion”, Nature 146: 605, DOI
10.1038/146605a0

 Einstein, Albert, et al. To the editors, New York Times (4 dec. 1948)

 Einstein, Albert (May 1949), “Why Socialism?” (De ce socialism?)

 Einstein, Albert (1950), “On the Generalized Theory of Gravitation”, Scientific American
CLXXXII (4): 13–17

 Einstein, Albert (1954), Ideas and Opinions, New York: Random House, ISBN 0-517-
00393-7

 Einstein, Albert (1969), Albert Einstein, Hedwig und Max Born: Briefwechsel 1916–1955,
München: Nymphenburger Verlagshandlung
  Einstein, Albert (1979), Autobiographical Notes (Centennial ed.), Chicago: Open Court,
ISBN 0-87548-352-6 .pp. 48 – 51.

 Collected Papers: Stachel, John, Martin J. Klein, a. J. Kox, Michel Janssen, R. Schulmann,
Diana Komos Buchwald and others (Eds.) (1987–2006). The Collected Papers of Albert Einstein,
Vol 1–10. Princeton University Press.

Scrieri din alte domenii

 1930: About Zionism: Speeches and Lectures by Professor Albert Einstein

 1933: Why War? (coautor: Sigmund Freud)

 1934: The World As I See It

 1950: Out of My Later Years

Bibliografie
 J. Simmons 100 cei mai mari savanți ai lumii (traducere din engleză) Editura Lider,
București, 1996

 Lecturi de fizică, (colectiv de autori), Editura Didactică și Pedagogică, 1980

 V. Vâlcovici Albert Einstein.Viața sa Poligrafia Craiova, 1957

Vezi și
 Ecuația lui Einstein

 Efectul Compton

 Organizarea și evoluția Universului

 Legea lui Hubble

 Lista lucrărilor științifice ale lui Albert Einstein

Legături externe
 Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Albert Einstein

La Wikicitat găsiți citate legate de Albert Einstein.

 en Arhive Einstein on-line

 en Einstein - Biography

 en Einstein Summary

 en Biografie la Pbs.org

 en Albert-Einstein.org

 ro AlbertEinstein.ro

 en A. Einstein On-line

 en Operele sale științifice la Pbs.org

 en Annalen der Physik

 en Imagine și impact

 en NOVA - Einstein's Big Idea - Relativity (Lightman Essay) - PBS

 en Albert Einstein - Wikiquote

 en Albert Einstei Quotes - The Quotations Page

 ro Albert Einstein despre religii: Legende primitive, copilărești

 en Scrierile pe teme religioase

 en "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare"

 en Depinde inerția unui corp de cantitatea sa de energie?

 en H. Poincaré: Comentarii supra relativității spațiului.

 en Einstein acuzat de plagiat

  en Răspunsul lui Răspunsul lui Einstein adresat criticilor sale

 en G. Burniston Brown, What is wrong with relativity?, Bulletin of the Institute of

Physics and Physical Society, Vol. 18 (March, 1967) pp. 71–77.

Articole biografice

 Albert Einstein, 1 noiembrie 2007, Jurnalul Național

 1 Iunie. Copilăria unui geniu - Albert Einstein, 1 Iunie 2011, Evenimentul zilei

 Nici Einstein nu găsea soluția păcii între palestinieni și israelieni, 20 martie 2012, Călin
Marchievici, Cotidianul

 ZIUA EINSTEIN: Dupa 130 de ani, 14 martie 2009, Alexandru Safa, Descoperă

Activitatea științifică

 Ce gândește Dumnezeu - teoria întregului sau munca neterminata a lui Einstein, 21

martie 2011, Alexandru Safa, Descoperă

 Einstein - un Casanova cu creier de savant, 29 septembrie 2010, Revista Magazin

[ascunde]

v•d•m

Laureații Premiului Nobel pentru Fizică

Röntgen (1901) · Lorentz / Zeeman (1902) · Becquerel / P.Curie / M.Curie (1903) ·

Rayleigh (1904) · Lenard (1905) · Thomson (1906) · Michelson (1907) · Lippmann
1901–1925 (1908) · Marconi / Braun (1909) · van der Waals (1910) · Wien (1911) · Dalén
(1912) · Kamerlingh Onnes (1913) · Laue (1914) · W.L.Bragg / W.H.Bragg (1915) ·
Barkla (1917) · Planck (1918) · Stark (1919) · Guillaume (1920) · Einstein (1921) ·
N.Bohr (1922) · Millikan (1923) · M.Siegbahn (1924) · Franck / Hertz (1925)

1926–1950
Perrin (1926) · Compton / C.Wilson (1927) · O.Richardson (1928) · De Broglie
(1929) · Raman (1930) · Heisenberg (1932) · Schrödinger / Dirac (1933) · Chadwick
 (1935) · Hess / C.D.Anderson (1936) · Davisson / Thomson (1937) · Fermi (1938) ·
Lawrence (1939) · Stern (1943) · Rabi (1944) · Pauli (1945) · Bridgman (1946) ·
Appleton (1947) · Blackett (1948) · Yukawa (1949) · Powell (1950)

Cockcroft / Walton (1951) · Bloch / Purcell (1952) · Zernike (1953) · Born / Bothe
(1954) · Lamb / Kusch (1955) · Shockley / Bardeen / Brattain (1956) · Yang /
T.D.Lee (1957) · Cerenkov / Frank / Tamm (1958) · Segrè / Chamberlain (1959) ·
Glaser (1960) · Hofstadter / Mössbauer (1961) · Landau (1962) · Wigner / Goeppert-
1951–1975 Mayer / Jensen (1963) · Townes / Basov / Prohorov (1964) · Tomonaga /
Schwinger / Feynman (1965) · Kastler (1966) · Bethe (1967) · Alvarez (1968) ·
Gell-Mann (1969) · Alfvén / Néel (1970) · Gabor (1971) · Bardeen / Cooper /
Schrieffer (1972) · Esaki / Giaever / Josephson (1973) · Ryle / Hewish (1974) ·
A.Bohr / Mottelson / Rainwater (1975)

Richter / Ting (1976) · P.W.Anderson / Mott / Van Vleck (1977) · Kapița / Penzias /
R.Wilson (1978) · Glashow / Salam / Weinberg (1979) · Cronin / Fitch (1980) ·
Bloembergen / Schawlow / K.Siegbahn (1981) · K.Wilson (1982) · Chandrasekhar /
Fowler (1983) · Rubbia / van der Meer (1984) · von Klitzing (1985) · Ruska / Binnig
1976—2000 / Rohrer (1986) · Bednorz / Müller (1987) · Lederman / Schwartz / Steinberger
(1988) · Ramsey / Dehmelt / Paul (1989) · Friedman / Kendall / R. Taylor (1990) ·
de Gennes (1991) · Charpak (1992) · Hulse / J. Taylor (1993) · Brockhouse / Shull
(1994) · Perl / Reines (1995) · D. Lee / Osheroff / R.Richardson (1996) · Chu /
Cohen-Tannoudji / Phillips (1997) · Laughlin / Störmer / Tsui (1998) · 't Hooft /
Veltman (1999) · Alfiorov / Kroemer / Kilby (2000)

Cornell / Ketterle / Wieman (2001) · Davis / Koshiba / Giacconi (2002) ·

Abrikosov / Ghinzburg / Leggett (2003) · Gross / Politzer / Wilczek (2004) · Glauber
/ Hall / Hänsch (2005) · Mather / Smoot (2006) · Fert / Grünberg (2007) · Nambu /
2001–2025 Kobayashi / Maskawa (2008) · Kao / Boyle / Smith (2009) · Geim / Novosiolov
(2010) · Perlmutter / B. Schmidt / Riess (2011) • Haroche / Wineland (2012) ·
François Englert / Peter W. Higgs (2013) · Akasaki / Amano / Nakamura (2014) ·
Takaaki Kajita / Arthur B. McDonald (2015) · David J. Thouless / Duncan Haldane /
John M. Kosterlitz (2016) · Rainer Weiss / Barry C. Barish / Kip S. Thorne (2017)
  WorldCat

 BNF: cb119016075

 GND: 118529579

 ISNI: 0000 0000 7704 0933

 LCCN: n79022889

Informații  NLA: 36582360

bibliotecare
 VIAF: 75121530

 LIBRIS: 184709

 SUDOC: 026849186

 BIBSYS: 90053072

 ULAN: 500240971

 HLS: 28814

Categorii:

 Nașteri în 1879

 Decese în 1955

 Albert Einstein

 Fizicieni germani

 Laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică

 Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe

Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat

 Discuții
  Contribuții

 Creare cont

 Autentificare

 Articol

 Discuție

 Lectură

 Sursă pagină

 Istoric

Căutare

 Pagina principală

 Schimbări recente

 Cafenea

 Articol aleatoriu

 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor

 Portaluri tematice

 Articole cerute

 Donații

Tipărire/exportare

 Creare carte
  Descarcă PDF

 Versiune de tipărit

În alte proiecte

 Wikimedia Commons

 Wikiquote

Trusa de unelte

 Ce trimite aici

 Modificări corelate

 Trimite fișier

 Pagini speciale

 Navigare în istoric

 Informații despre pagină

 Element Wikidata

 Citează acest articol

În alte limbi

 Български

 Deutsch

 Ελληνικά

 English

 Español

 Français

 Magyar
  Српски / srpski

 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 august 2018, ora 16:06.