Eu cu mine, în dialog absurd

-Ia și tu o carte
Și fă-ți o pălărie.
-O pălărie mie?
Și unde să o pun,
Căci viața-mi e deșartă,
Nimic n-am împrejur,
N-am nici măcar o… poartă
Să-i mătur împrejur.
Iar dacă, din greșeală,
Un gând îmi vine-n minte,
Și-acela ma înșală
Sau poate că mă minte,
Mă induce-n eroare,
Mă-mpinge spre afund,
Îmi spune că e soare
Când negrul e profund.
-Ia o umbrelă roz
Și fă-ți atunci o carte.
-Mai bine iau un boz
Și-atunci am să am parte
De multă sănătate,
De spor și viață lungă,
De traiul cu “de toate”
Ce cheful mi-l alungă.
-Nu te mai plânge-atâta
Că nu-s zilele-n sac.
De nu vrei roz sau carte,
Ai să rămâi posac
Și nimeni nu-ți va cere
Să-i fii alaturea,
Iar asta nu-i plăcere
Și mult te va durea.
22 august 2018
Mugur