Christiaan Huygens

Christiaan Huygens, marele matematician, astronom şi naturalist olandez, se

situează, din punct de vedere istoric, între Isaac Newton şi Galileo Galilei. Astăzi, el
este cunoscut în cea mai mare măsură ca întemeietor al teoriei ondulatorie a luminii,
iniţial ignorată, şi care a atras atenţia lumii ştiinţifice o dată cu descoperirea lui James
Clerk Maxwell, la sfârşitul secolului al XIX-lea, descoperire potrivit căreia lumina este
o parte a spectrului electromagnetic.

Dar în epoca sa, Huygens s-a impus prin descoperirile lui în multe alte domenii.
Ceasul cu pendul inventat de el a reprezentat un mare progres în măsurarea timpului
şi a fost adoptat şi folosit de savanţi din toată Europa. Ca astronom, Huygens şi a
construit propriul telescop şi a descoperit cel mai mare satelit al lui Saturn, Titan.

De asemenea, a realizat importante incursiuni în analiza matematică şi a publicat

prima lucrare din domeniul probabilităţilor. Influenţa lui Huygens pare să fi fost
oarecum limitată deoarece a avut relativ puţini discipoli. Dar în tinereţe el a fost
considerat „noul Arhimede", iar la moartea sa, Leibniz 1-a numit „incomparabilul
Huygens".

Ca urmare a cercetărilor sale astronomice care necesitau o măsurare precisă a

timpului, Huygens s-a ocupat şi de construcţia ceasurilor. O jumătate de secol mai
devreme, Galilei descoperise mişcarea armonică a pendulului, iar Newton a analizat-
o mai târziu în lucrarea sa „Principia”. Huygens a aplicat această mişcare la ceasurile
din vremea sa, cu angrenaj de roţi dinţate şi acţionate de greutăţi.

Folosind oscilaţiile regulate ale pendulului pentru a controla mecanismul regulator al

ceasului, el a reuşit să îmbunătăţească semnificativ precizia acestuia. În 1657
Huygens şi-a prezentat public primul ceas cu pendul, iar în anul următor l-a descris în
lucrarea „Horologium”. Ceasul său - cu adevărat stră-străbunicul ceasului - s-a
răspândit în Europa şi a fost folosit de savanţi pentru măsurători de toate felurile.
Huygens, care ulterior, în 1775, a perfecţionat ceasul prin introducerea roţii de
balans, a devenit celebru.

Şi celelalte preocupări ale lui Huygens din această perioadă s-au materializat în
importante realizări. În 1657 a publicat prima lucrare din ştiinţa modernă care
tratează subiectul probabilităţilor, „De ratiociniis in ludo aleae” („Despre raţionament
în jocurile de noroc"). Şi-a continuat cercetările astronomice şi a descris pentru prima
oară suprafaţa planetei Marte în 1659.