UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ
Disciplina:DREPT PENAL SPECIAL

TEMA:
ASPECTE TEORETICE SI DE PRACTICA JUDICIARA IN
MATERIA OMORULUI

Îndrumător ştiinţific:
PROF.UNIV.DR ALEXANDRU BOROI

Absolvent:
MIHAI SEBASTIAN IONUT

BUCURESTI
2018
 CUPRINS

LISTA ABREVIERI.......................................................................................................3
CAP. I. CONSIDERAŢII GENERALE……………………………………………………. 4

Noţiuni introductive privind infracţiunile contra vieţii…………………………………......…4

CAP. II. CONDIŢII PREEXISTENTE………………………………………………..... 7

Obiectul infracţiunii de omor simplu……………………………………………….. …....7

Obiectul juridic generic………………………………………………………………........7
Obiectul juridic special…………………………………………………………….......….7
Obiectul material al infracţiunii de omor…………………………………………….........8
Subiecţii infracţiunii……………………………………..…………………………….......8
Subiectul activ al infracţiunii de omor………………………………………………..........8
Subiectul pasiv……………………………………………………………………….........10

CAP. III. CONŢINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACŢIUNII DE OMOR…………11

Latura obiectivă ………………………………………………………………………......11

Elementul material…………………………………………………………………. ........11
Rezultatul (urmarea imediată)…………………………………………………….....…..…11
Legătura de cauzalitate………………………………………………………………...... .12
Latura subiectivă……………………………………………………………………….......12
Intenţia ca formă de vinovăţie în cazul infracţiunii de omor…………………...........…… 12
Consideraţii suplimentare cu privire la latura subiectivă…………………………............…13

CAP. IV. FORME, MODALITĂŢI, SANCŢIUNI………………………………………..15

Formele infracţiunii de omor…………………………………………………………....…15
Modalităţile infracţiunii de omor………………………………………………………......16
Sancţiunile infracţiunii de omor…………………………………………………….......….17

CAP. V, EXPLICAŢII COMPLEMENTARE…………………………………………….18

Euthanasia - problemă specială în legătură
cu infracţiunile de omor………………………………………………………………………18

CONCLUZII…………………………………………………………………………………21

STUDIU DE CAZ...................................................................................................................23

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..33

1
 ABREVIERI

alin. - alineat

art. - articolul

C. pen - Cod penal

C. proc. pen. - Cod procedură penală

C.S.J/I.C.C.J. - Curtea Supremă de Justiţie/ Inalta Curte de

Casaţie şi Justiţie

dec. pen. - decizia penală

lit. - litera

M. of. - Monitorul oficial

nr. - numărul

2
 op. cit. - opera citată

p. - pagina

prev. - prevăzut

pct. - punctul

CAPITOLUL l
CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII

Încălcarea dreptului de a trăi crează o stare de nesiguranță socială, un dezechilibru periculos
pentru însăși existența societății.De aceea este și firesc ca astfel de acte de încălcare a legii
penale, care vizează relațiilesociale ce ocrotesc viața, bunul cel mai de preț al omului, să stea
în atenția întregii colectivitățiși, desigur, în primul rînd, în atenția organelor de drept, cărora le
revine sarcina de a apăraîmpotriva faptelor antisociale în vederea ocrotirii fizice și protecției
juridice a vieții și principalelor ei suporturi : integritatea corporală și sănătatea persoanei.
Legea penală, ca expresie a voinţei societăţii apără viaţa omului nu ca bun individual
(deşi este neîndoios că ea reprezintă un interes primordial pentru fiecare individ)ci ca un bun
social, ca o valoare supremă pentru existenţa colectivităţii însăşi.
Sub denumirea generică de "omucidere", Codul nostru penal incriminează faptele ce
aduc atingere vieţii omului ca atribut fundamental şi indispensabil al persoanei umane şi de
care depinde existenta şi fiinţa sa. Aceste incriminări sancţionează cele mai grave atentate
împotriva persoanei: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea,
uciderea din culpă şi determinarea sau înlesnirea sinuciderii.
Apărarea persoanei şi, îndeosebi, a vieţii constituie o preocupare constantă, comună
tuturor sistemelor de drept, în orice orânduire socială viaţa a fost ocrotită de lege, nu atât ca
fenomen biologic, ci mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primară şi absolută a
3
oricărei societăţi, ca o condiţie indispensabilă a însăşi existenţei societăţii omeneşti. Legea
ocroteşte nu numai interesul fiecărui individ de a trăi, de a-şi conserva şi prelungi viaţa, dar
mai ales interesul societăţii ca viaţa fiecărui om să fie păstrată şi respectată de ceilalţi,
conservarea vieţii indivizilor fiind hotărâtoare pentru existenta societăţii care nu poate fi
concepută decât ca formată din indivizi în viaţă.1
Fiecare grup social, din cele mai vechi timpuri, s-a preocupat să asigure prin toate
mijloacele ocrotirea vieţii indivizilor, fie că a apelat la reguli tradiţionale (cutumiare), la reguli
religioase, la reguli morale, fie la cele juridice. Dintre toate mijloacele juridice de apărare,
legea penală a avut de timpuriu un rol tot mai important, dreptul penal fiind forma cea mai
energică de influenţare a relaţiilor sociale şi de ocrotire a valorilor fundamentale a societăţii.
În toate legiuirile, începând cu codul Hammurabi (sec. XVIII î.Hr.), codurile
chinezeşti (sec. XHI), cărţile sacre egiptene, legile lui Mânu (sec. XI), legile lui Licurg, Solon,
Dracon (sec. VII-IX), legile romane, legile popoarelor germanice şi până la legiuirile epocii
modeme, grija pentru ocrotirea vieţii omului stă în atenţia legiuitorului. Vechile noastre
pravile incriminau de asemenea, faptele de omor întocmai ca şi codurile penale ale României
moderne din 1864,1936.
Primul act al poporului american eliberat a fost Declaraţia de Independenţă din 4 iulie
1976 care proclamă solemn dreptul la viaţă al tuturor oamenilor: "oamenii sunt fâcuţi de
Creator", se arată în declaraţie, "cu anumite drepturi inalienabile, printre aceste drepturi se
găseşte şi viaţa", ocrotirea ei dă expresie celor mai nobile năzuinţe ale omenirii. Aceleaşi idei
au fost exprimate şi prin Declaraţia Universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea
Generală a O.N.U. Ia 10.XII. 1948.
În articolul 3 din declaraţie se arată că: "Orice om are dreptul la viaţă, libertate şi la
inviolabilitatea persoanei", iar Pactul cu privire la drepturile civile şi politice prevede în art. 6
pct.1, că: "Dreptul Ia viaţă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege.
Nimeni nu poate fi privat de viaţa sa în mod arbitrar". Acest drept figurează şi în alte
importante documente internaţionale, şi anume, în Convenţia europeană pentru protecţia
drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (art. 2) cât şi în Documentul Reuniunii de la
Copenhaga a Conferinţei pentru dimensiunea umană a C.S.C.E. Constituţia României
adoptată în decembrie 1991, reglementează şi garantează dreptul Ia viaţă în art. 22.
Determinate de factori criminogeni variaţi, infracţiunile contra vieţii ocupă dimensiuni
îngrijorătoare în criminalitatea şi victimologia acestei epoci istorice, fenomenologie care
odată cunoscută pe baze ştiinţifice de criminologi penalişti, criminalişti etc., poate conduce la
măsuri profilactice moderne la nivelul standardelor societăţii secolului XXI.2

1
Vincenzo Manzini, Trattato di diritto penale italiano, volume Ottavo, Torino, 1937, pg. 8
4
 În fasciculul intereselor ocrotite de lege, persoana este titularul dreptului absolut la
viaţă, iar ceilalţi membri ai societăţii au obligaţia de a nu atenta în nici un mod la viaţa
titularului acestui drept. Aceasta îndreptăţeşte pe legiuitor să pretindă tuturor cetăţenilor să-şi
respecte reciproc viaţa şi să se abţină de la orice fapte care ar aduce atingere acestei valori
sociale şi implicit intereselor vitale ale comunităţii.
Fiind strâns legate de interesele grupului social, viaţa omului îşi dobândeşte adevărata
ei semnificaţie şi valoare numai în cadrul relaţiilor sociale; numai raportată la aceste relaţii
viaţa devine un drept la viaţă a omului (dreptul nu reglementează decât relaţii sociale şi nu
ipotetică relaţie a individului cu el însuşi). O persoană nu poate stabili relaţii sociale cu sine
însăşi, ca urmare, lipseşte obiectul juridic special al ocrotirii penale adică relaţia socială care
se creează în jurul acesteia şi conferă semnificaţie acestei valori devenită astfel o valoare
socială.3

CAPITOLUL II
CONDIŢII PREEXISTENTE

Obiectul juridic generic

Săvârşirea oricăror infracţiuni contra persoanei, aducând atingere uneia din valorile
sociale care reprezintă atribute, însuşiri ale persoanei, pune în pericol sau vătăma însăşi
relaţiile sociale care s-au format şi se desfăşoară pe baza acestor valori sociale.
2
Prof. univ. dr. Ion Gheorghiu-Brădeţ, Drept Penal Român (Partea specială), pg. 70
3
Alexandru Boroi, op. cit., pg. 15
5
 Obiectul juridic generic al infracţiunii de omor simplu trebuie neîndoielnic inclus în
obiectul juridic comun al subgrupului infracţiunilor contra vieţii şi anume, acel mănunchi de
relaţii sociale care se formează şi se dezvoltă în jurul acestei valori sociale, viaţa omului,
relaţii sociale ocrotite prin incriminarea faptelor, care aduc atingere acestei valori sociale.

Obiectul juridic special

Obiectul juridic special al infracţiunii de omor îl constituie relaţiile sociale a căror
formare, desfăşurare şi dezvoltare normală implică respectul acestei valori sociale, care este
viaţa omului.
Omul este o valoare socială fundamentală, fiindcă prin om şi în jurul său se formează
şi se dezvoltă imensa majoritate a relaţiilor sociale, ocrotind aceste valori implicit sunt apărate
toate relaţiile sociale a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică respectul acestei valori
sociale, care este viaţa omului.4

Obiectul material al infracţiunii de omor

Toate infracţiunile contra vieţii persoanei au ca obiect material corpul victimei, privit
ca o entitate materială, ca o totalitate de funcţii şi procese organice care menţin o persoană în
viaţă, ca o unitate anatomică şi fiziologică, fizică şi psihică.
Obiectul material al omorului constă din corpul unui om în viaţă, indiferent de vârstă
(copil sau nou-născut, tânăr sau adult şi bătrân), sex (bărbat sau femeie), starea sănătăţii
(sănătos, bolnav, muribund) sau a normalităţii bio-antropologice (normal, anormal, viabil sau
neviabil, cu malformaţii sau monstruozităţi anatomice sau antropologice etc).

2.2. SUBIECŢII INFRACŢIUNII

Subiectul activ al infracţiunii de omor

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană deoarece existenţa infracţiunii nu

este condiţionată de vreo calitate specială a subiectului, în consecinţă, infracţiunea poate fi
săvârşită de orice persană care îndeplineşte condiţiile generale psihofizice ale răspunderii
penale. Omorul poate fi comis de o singură persoană ori prin contribuţia conjugată a două sau
mai multor persoane (coautor, instigator, complici). Este vorba de o cooperare a mai multor
persoane care contribuie, fiecare într-o măsură mai mare sau mai mică, cu o poziţie subiectivă
identică sau diferită (la participaţia improprie), la realizarea infracţiunii, întrucât problema
4
A. Boroi, Infracţiuni contra vieţii, Ed. Naţional, 1996, pg. 54
6
este deosebit de importantă dat fiind săvârşirea frecventă a acestei infracţiuni în participaţie,
apare justificată ideea dezbaterii mai pe larg a unor chestiuni specifice pe care le ridică
participaţia penală în cazul omorului şi a corectei încadrări juridice a contribuţiei fiecărui
participant la săvârşirea infracţiunii.
Astfel, în cazul coautorului, se subliniază necesitatea unei contribuţii nemijlocite la
faptă a coautorului (faptă consumată ori faptă tentată). Există o asemenea contribuţie
nemijlocită a coautorului când acesta săvârşeşte acte care aparţin acţiunii tipice, specifice
laturii obiective a infracţiunii date descrise sau indicate de verbum regens din norma
incriminatoare, în cazul omorului vor fi, deci, astfel de acte orice activitate susceptibilă să
producă moartea unei persoane, să realizeze activitatea de ucidere.
Există instigare Ia omor, când o persoană a determinat cu intenţie o altă persoană să
săvârşească o asemenea faptă. Activitatea instigatorului la omor, cel mai adesea, ia forma unui
îndemn insistent, a unei sugestionai! insidioase, menite să substituie voinţei celui instigat
voinţa instigatorului, făcându-1 pe instigat să accepte şi să realizeze voinţa instigatorului.
Instigarea implică, aşadar caracterul determinant al îndemnului, în sensul că îndemnul trebuie
să aibă un rol esenţial în luarea deciziei celui instigat de a ucide victima. Pericolul faptei
instigatorului constă în aceea că utilizează slăbiciunea altuia, acţionează din umbră, perfid,
uneori prin metode dificil de sesizat, provocând o mutaţie esenţială, de ordin negativ în
conştiinţa instigatului. Anterior intervenţiei instigatorului, cel instigat se află inactiv,
indiferent sau nedecis, pentru ca, ulterior (şi ca urmare a intervenţiei instigatorului), să se
decidă să săvârşească o faptă atât de gravă cum este omorul.5
În ceea ce priveşte complicitatea, aceasta există în cazul când persoana, cu intenţie,
înlesneşte sau ajută în orice mod pe altul la săvârşirea unei fapte de omor. Este, de asemenea,
complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va favoriza pe
făptuitor, chiar dacă, după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Există
complicitate la omor atunci complicele săvârşeşte acte specifice de pregătire, care constau în
crearea condiţiilor necesare pentru ca o altă persoană (autorul) să-şi desfăşoare activitatea lui
de ucidere.
Contribuţia complicelui are caracter secundar (accesoriu) faţă de activitatea autorului
la omor - care săvârşeşte actul de ucidere şi faţă de activitatea instigatorului la omor care
determină pe altă persoană să ucidă victima. Acest caracter secundar este deosebit de
important, pe de o parte, pentru că nu se poate concepe complicitatea în lipsa unei activităţi
principale de executare a omorului, iar pe de altă parte, pentru că aportul complicelui la

5
Al. Boroi, op. cit., pg. 63
7
rezultat apare ca o activitate indirectă şi imediată spre deosebire de cea a autorului, care este
directă şi imediată.
Sprijinul dat de complice poate fi material sau moral.
Constituie complicitate materială, activitatea de ajutare, înlesnire efectivă sau
sprijinire materială Ia pregătirea sau executarea faptei săvârşite de autor.
Actele de complicitate materială la omor constau, în general, din procurarea
mijloacelor de ucidere (arme, instrumente, otravă, aparate explozive, vehicule ori bani
pentru procurarea lor sau a altor bunuri materiale care servesc autorului pentru
aducerea la îndeplinire a faptei sale); din înlăturarea piedicilor din calea săvârşirii
actului de ucidere; din înlăturarea riscurilor ca autorul să fie prins, ori din orice
asemenea acte, care relevă contribuţia expresă şi substanţială a complicelui Ia uciderea unei
persoane.
Specific complicităţii morale este activitatea desfăşurată de complice, prin care se
ajută, din punct de vedere moral, la pregătirea sau executarea unei infracţiuni de omor.

Subiectul pasiv

Sub aspect general, subiectul pasiv al infracţiunilor contra vieţii este persoana
împotriva căreia se îndreaptă acţiunea (inacţiunea) de ucidere; aceasta poate fi orice persoană,
în cazul celorlalte infracţiuni contra vieţii, legea cere existenţa unei anumite calităţi a
subiectului pasiv (de exemplu, calitatea de copil nou-născut în cazul pruncuciderii); alteori
calitatea subiectului pasiv constituie o agravantă a infracţiunii (de exemplu calitatea de soţ sau
rudă apropiată la infracţiunea de omor calificat).6

6
V. Dongorozşicolab., Explicaţii teoretice, voi. l, Ed. Academiei, 1969, Bucureşti, pg. 54
8
 CAPITOLUL III
CONŢINUTUL CONSTITUTIV
AL INFRACŢIUNII DE OMOR

LATURA OBIECTIVA

Elementul material

Elementul material al infracţiunii de omor simplu, faptă prevăzută şi pedepsită de art.

188 C. pen., se realizează, din punct de vedere obiectiv, prin uciderea unei persoane, adică
prin orice activitatea materială care are ca rezultat moartea unui om. Elementul material poate
consta dintr-o acţiune (comisiune) sau dintr-o inacţiune (omisiune); în oricare din ipotezele
menţionate, acestea se referă la incriminare nu la fapta concretă, fiind vorba de un act care să
posede, o anumită forţă distructivă, adică, sa! fie apt obiectiv, să provoace moartea persoanei
în condiţiile date
Acţiunea ucigătoare poate fi săvârşită în mod direct sau nemijlocit asupra victimei sau
în mod indirect, mijlocit: prin folosirea sau antrenarea unor forţe sau energii neanimate sau
animate (de exemplu asmuţirea unui câine, folosirea unui animal sălbatic, a unei reptile
veninoase etc.), sau chiar prin folosirea energiei fizice a victimei, constrânsă fizic sau moral la
aceasta (să se împuşte, să se înjunghie, să se arunce de Ia înălţime etc.)

Rezultatul

În cuprinsul descrierii faptei incriminate, rezultatul, de care legiuitorul condiţionează

existenţa incriminării, este arătat, de regulă, în mod explicit, prin anumite expresii, în mod
excepţional însă, rezultatul poate să nu fie descris explicit, ci să apară ca o consecinţă a
modului cum este descrisă acţiunea; aceasta sugerează, prin ea însăşi, necesitatea unui rezultat
diferit de acţiune în timp şi spaţiu, în acest mod se înfăţişează rezultatul material la
infracţiunea de omor. în acest caz, substantivul folosit nu redă numai acţiunea, ci şi rezultatul,
uciderea victimei, consecinţă a acţiunii (incriminarea cu rezultat comprimat).7

. Legătura de cauzalitate

7
V. Dobrinoiu, Gh. Nistoreanu, Ilie Pascu, I. Molnar, V. Lazăr, Al. Boroi, Drept penal, partea generală Ed. Atlas
lex, Bucureşti, 1994, pg. 97
9
 Legătura de cauzalitate apare sub forma relaţiei de la cauză la efect care trebuie să
existe între acţiunea sau inacţiunea care constituie elementul material al infracţiunii şi
urmarea imediată cerută de lege pentru existenţa acestei infracţiuni.8
Prin urmare, între activitatea desfăşurată de făptuitor şi moartea victimei trebuie să
existe un raport de cauzalitate, în descrierea faptei de omor nu apare o expresie anume care să
sugereze legătura cauzală, însă aceasta rezultă, implicit, din descrierea acţiunii (fiind o acţiune
cu rezultat comprimat), de exemplu, substantivul derivat dintr-un verb - uciderea - folosit în
descrierea faptei de omor, arată nu numai în ce constă acţiunea incriminată dar şi rezultatul şi
implicit, potentele cauzale ale acţiunii.

LATURA SUBIECTIVA

Intenţia ca formă de vinovăţie în cazul infracţiunii de omor

Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane adică, fie cu intenţie
directă, atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul acţiunii sale (moartea victimei) şi a
urmărit producerea acestuia, fie cu intenţie indirectă când făptuitorul a prevăzut rezultatul
acţiunii sale şi fără a-1 urmări, a acceptat totuşi posibilitatea survenirii acestuia.
În practica judiciară, deşi se reţine just existenţa intenţiei de omor, nu se face o
distincţie clară, în raport cu probele administrative, între săvârşirea faptei cu intenţie directă
ori cu intenţie eventuală, considerându-se, probabil, că, producând efecte juridice identice, nu
ar apare necesară o motivare specială privind stabilirea acestor modalităţi ale intenţiei, ele
putându-se substitui una celeilalte.

Consideraţii suplimentare cu privire la latura subiectivă

Latura subiectivă a omorului nu include cerinţa săvârşirii faptei dintr-un anumit mobil.
Aceasta înseamnă că infracţiunea există, chiar dacă nu s-a stabilit mobilul săvârşirii faptei. Cu
toate acestea, instanţa de judecată va fi preocupată ca să stabilească, în fiecare caz, mobilul
faptei, deoarece aceasta influenţează gravitatea faptei şi prin urmare, poate contribui la
realizarea unei juste individualizări juridice a pedepsei. Dacă pentru existenţa omorului
simplu este indiferent mobilul săvârşirii faptei, în schimb, săvârşirea omorului din interes
material, de pildă, este o împrejurare care atribuie infracţiunii caracter calificat
Omorul nu este condiţionat, în forma sa simplă nici de săvârşirea faptei într-un anumit
scop. Chiar dacă scopul urmărit de făptuitor constă, de exemplu, în curmarea suferinţelor
8
Al. Boroi, op. cit., pg. 69
10
fizice ale victimei, care suferă de o boală incurabilă, fapta va constitui infracţiune. Astfel că,
legislaţia română s-a situat ferm pe poziţia pedepsirii omorului, chiar în condiţiile euthanasiei.
Întrucât scopul, ca şi mobilul, influenţează periculozitatea socială a faptei şi a
făptuitorului, instanţa de judecată va fi preocupată să-1 stabilească în fiecare caz, tot în
vederea unei juste individualizări judiciare a pedepsei. Un anumit scop care, potrivit aprecierii
legiuitorului, conferă un grad de pericol social mai ridicat, este prevăzut ca circumstanţă
agravantă
Dacă în compunerea procesului psihic care a condus la decizia agentului de a atinge
un anumit rezultat (uciderea unei persoane), intră uneori trăsăturile unei persoane "în general"
pe care urmăreşte să o suprime, n-ar putea exista şi situaţii în care agentul să urmărească
suprimarea vieţii unui subiect bine identificat; tocmai trăsăturile specifice ale acestuia,
relaţiile sale cu subiectul, să fie cele care să determine, hotărâtor, pe agent de a acţiona violent
până al suprimarea vieţii victimei. Ideea uciderii unei persoane "în general", n-ar putea fi
factor dinamizator al voinţei agentului decât în cazuri rare şi numai la persoane la care
uciderea a devenit o obişnuinţă sau o profesie; în toate celelalte cazuri, el îşi concentrează
eforturile sale pentru a comite un fapt istoric determinat (să ucidă o anumită victimă) şi nu să
producă un rezultat echivalent celui tipic, prevăzut în norma de incriminare; ca urmare, el n-ar
putea răspunde decât pentru suprimarea, intenţionată a acestei persoane.9
S-ar putea susţine că intenţia agentului trebuie să fie concretă, să se refere la un obiect
individualizat după trăsături obiective, ea nu se poate referi ca categorii de obiecte.
Chiar dacă i s-ar reproşa agentului că din vina lui s-a produs confuzia asupra identităţii
subiectului pasiv, aceasta ar implica culpa acestuia, nu intenţia.

9
G. Antoniu, op. cit., pg. 597
11
 CAPITOLUL IV
FORME, MODALITĂŢI, SANCŢIUNI

FORMELE INFRACŢIUNII DE OMOR

O analiză generală a infracţiunilor contra vieţii prin prisma cauzelor penale cercetate
ar putea releva faptul că această categorie de infracţiuni sunt susceptibile, de regulă, de o
desfăşurare în timp; ca urmare, pot avea forme imperfecte, cum ar fi actele pregătitoare sau
tentativa.

Actele pregătitoare, deşi posibile la majoritatea infracţiunilor contra vieţii, totuşi nu

sunt incriminate ca atare. Nici în cazul infracţiunii de omor simplu, actele pregătitoare nu se
pedepsesc.
Tentativa la infracţiunea de omor poate fi întreruptă atunci când activitatea autorului a
fost oprită şi împiedicată să se desfăşoare din cauze exterioare voinţei făptuitorului
Infracţiunea de omor poate îmbrăca şi forma tentativei perfecte, care se realizează
atunci când acţiunea tipică a fost executată în întregime, dar rezultatul - moartea victimei - nu
s-a produs.
Tentativa la infracţiunea de omor poate îmbrăca şi modalitatea tentativei relativ
improprie, care se caracterizează prin caracterul impropriu sau inapt al mijloacelor folosite,
precum şi prin lipsa obiectului de la locul unde făptuitorul credea că se afla.
Tentativa de omor poate fi comisă şi cu intenţia directă, dacă inculpatul, aşa cum s-a
reţinut prin Decizia nr. 1400/1988 a Tribunalului Suprem, Secţia penală, a aplicat mai multe
lovituri, cu obiecte grele, din care unele asupra capului, şi cu intensitate, prevăzând
posibilitatea morţii victimei, rezultat pe care 1-a acceptat

12
 MODALITĂŢILE INFRACŢIUNII DE OMOR

Infracţiunea de omor prevăzută în art. 188 C. pen., constituie forma tipică, modalitatea
simplă a acţiunii de ucidere. Această infracţiune, în forma sa tipică, poate prezenta numeroase
şi variate modalităţi faptice, determinate de împrejurările concrete în care aceasta a fost
săvârşită. Pentru sublinierea acestei idei, practica judiciară oferă numeroase exemple. Astfel,
în ceea ce priveşte mijloacele folosite, se poate afirma că acestea sunt variate aşa cum reiese
din cauzele cercetate: cuţit, ciomag, piatră, lemne, mâinile, picioarele, unelte agricole, diverse
instrumente improvizate etc.; toate fiind folosite pentru aplicarea de lovituri în zonele vitale
ale corpului, în ceea ce priveşte locul şi timpul săvârşirii infracţiunii de omor, acestea diferă
de la caz la caz, ele neavând relevanţă juridică cu privire la existenţa sau inexistenţa
infracţiunii de omor. Pe aceeaşi poziţie, se situează şi împrejurările reprezentate de relaţiile
dintre făptuitor şi victimă sau mobilul faptei. Sunt anumite împrejurări în care omorul
săvârşit, capătă întotdeauna un grad de pericol social sporit. De aceea legiuitorul, în actualul
Cod penal, a prevăzut prin dispoziţii specifice aceste împrejurări, dispoziţii ce privesc
modalităţile normative ale infracţiunii de omor. Aceste modalităţi au fost incriminate în texte
separate ca variante agravate, devenind astfel, infracţiuni de sine stătătoare

SANCŢIUNILE INFRACŢIUNII DE OMOR

Infracţiunile contra vieţii fiind cele mai grave infracţiuni contra persoanei au avut ca şi
consecinţă (în urma săvârşirii lor), stabilirea de către legiuitor pentru aceste fapte a celor mai
aspre sancţiuni.

13
 Conform art. 188, infracţiunea de omor în forma sau varianta sa tipică se pedepseşte
cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi din cele prevăzute . Tentativa
se pedepseşte, cu închisoare de la 5 la 10 ani.

CAPITOLUL V
EXPLICAŢII COMPLEMENTARE

EUTHANASIA - PROBLEMĂ SPECIALĂ

ÎN LEGĂTURĂ CU INFRACŢIUNILE DE OMOR

Legată de problema încriminării omorului, şi mai ales, de poziţia subiectului pasiv al

infracţiunii este şi mult controversata chestiune a euthanasiei.
Originea naţiunii o găsim în cuvintele greceşti "EU", care înseamnă "bine, bun" şi
"1HANATOS", prin care se înţelege "moarte", într-o traducere liberă, euthanasia ar însemna
provocarea unei morţi uşoare, scurtarea suferinţelor, uneori îngrozitoare ale sfârşitului fizic.
Dicţionarul juridic penal defineşte euthanasia astfel: "Uciderea săvârşită sub impulsul
unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile fizice ale unei persoane, care suferă de o
boală incurabilă şi a cărei moarte este din această cauză, inevitabilă".10

10
G. Antoniu, C. Bulai, Gh. Chivulescu - Dicţionar juridic penal, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti,
1976, pg. 107
14
 Consecinţa săvârşirii omorului în aceste condiţii, şi anume de a face bine victimei, a
constituit obiect de cercetare încă din timpurile străvechi, în orânduirea primitivă, euthanasia
apare sub forma obiceiului de a suprima viaţa bătrânilor şi a celor neajutoraţi, ca o practică
acceptată pentru binele societăţii.
În antichitatea greacă şi romană - suprimarea vieţii copiilor nedezvoltaţi, a celor
neviabili, era o practică unanim admisă; de asemenea, fapta de a lua viaţa unui camarad, în
vederea eliberării lui de chinuri, nu numai că nu era pedepsită, dar era şi privită ca un act
demn, umanitar, camaraderesc.
La romani, principiul "volenti et consentienti non fit injuria" excludea posibilitatea
pedepsirii celui care a luat viaţa victimei, la cererea acesteia. Numai în ultima perioadă a
Imperiului roman acest principiu tradiţional n-a putut opri intervenţia legii, care, în anumite
cazuri concrete de omor, prevedea pedepsirea făptuitorului fără să tină seama de motivele
umanitare ale medicului sau de consimţământul victimei. Treptat, dreptul roman a evoluat,
ajungând să considere omorul ca un prejudiciu adus mai degrabă societăţii decât individului.
Termenul de euthanasie este folosit în trei sensuri:
a. Suprimarea vieţii tuturor persoanelor "de valoare inferioară", cum ar fi: nebunii,
copiii cu infirmităţi mintale sau fizice grave, persoanele handicapate.
b. Accelerarea morţii persoanelor care nu mai au nici o şansă de însănătoşire şi care
suferă chinuri mari, fiind deja în faza finală a bolii.
c. Reducerea chinurilor finale, fără să provoace moartea.11
În primul caz, ne aflăm în prezenţa unei euthanasii forţate care astăzi şi-a pierdut orice
valoare; nici un grup social nu mai îndrăzneşte, în prezent, să o invoce sau să o folosească.
Evident, nici sensul de la punctul c nu face obiect de discuţie, din punct de vedere al dreptului
penal deoarece uşurarea suferinţelor bolnavilor, a răniţilor, nu numai că nu este şi o îndatorire
de bază a medicilor şi a personalului sanitar.
Numai semnificaţia euthanasiei arătată de punctul b mai constituie astăzi teren pentru
dispute între specialiştii dreptului penal sau între aceştia şi medici.
Legislaţia română s-a situat ferm pe poziţia pedepsirii omorului, chiar în condiţiile
euthanasiei. Codul penal român de la 1936 incrimina, în mod distinct, uciderea unei persoane
m urma rugăminţii stăruitoare şi repetate a acesteia, sau sub impulsul unui sentiment de milă
pentru a curma chinurile unui bolnav incurabil (art. 468 alin. l şi 3). în Expunerea de motive
se arată că textul urmăreşte să înlăture discuţiile din doctrină, după care consimţământul
victimei ar anula criminalitatea faptului.12 Deşi actele de . euthanasie nu erau asimilate cu
omorul sau asasinatul, ele erau pedepsite; pentru pedepsirea mai blândă a omorului comis în

11
J. Pradel, Droit penal general, 1991, Editions Cujas, Paris, pg. 512
12
C. Rătescu, l. Pop, V. Dongoroz, H.M. Papadopol, Codul penal Carol al ll-lea, voi. III, adnotat, Ed. Librăria
Socec, Bucureşti 1937, pg. 100
15
aceste condiţii se cerea ca rugăminţile să fie făcute de victimă, în deplinătatea facultăţilor
mintale, să fie serioase şi stăruitoare (adică făcute cu insistenţă), repetate (să denote, deci, că
hotărârea victimei persistă), ceea ce exclude o hotărâre luată în pripă într-un moment de
deznădejde, în comentariul asupra textului, V. Dongoroz sublinia că nu are importanţă cauza
pentru care victima îşi doreşte moartea (boală incurabilă, onoare, cauze sentimentale etc).13
În acelaşi sens s-a pronunţat şi V. V. Stanciu, care susţinea că elementele unei
veritabile euthanasii sunt:
- o boală incurabilă cu evoluţie fatală
- suferinţe atroce
- cerere repetată a bolnavului, care imploră moartea ca o eliberare.
Chiar şi când aceste trei elemente sunt reunite, omorul din milă nu constituie un fapt
justificativ, în nici una din legislaţiile ţărilor civilizate, susţine acelaşi autor.14
Potrivit Codului penal în vigoare, euthanasia nu are nici o eficienţă juridică.
Dispoziţiile art. 468 din vechiul Cod penal nu au mai fost reeditate în Codul penal din 1969,
motivându-se că în astfel de cazuri, vor opera dispoziţiile privitoare la reducerea pedepsei
pentru existenţa unor circumstanţe atenuante judecătoreşti şi că, pe drept cuvânt, în legea
noastră consimţământul victime nu înlătură răspunderea penală nici în caz de euthanasie,
pentru că dreptul la viaţă, integritate corporală, sănătate sunt valori fundamentale ale omului.15
Deşi autorii care susţin euthanasia invocă lipsa de "umanism a legii penale", se poate
susţine că nu există garanţii că într-o zi, un medic sau oricare altă persoană nu va practica
euthanasia din alte considerente decât cele de compasiune. Până când nu se va reuşi stabilirea
unui control eficient asupra practicării euthanasiei, este mai prudent ca EA SĂ FIE ŢINUTĂ
ÎN AFARA LEGII.
Jurisprudenţa, nici ea nu este unitară în soluţionarea proceselor de omor la rugămintea
victimei; de regulă, instanţele consideră aceste fapte ca omor.
Jurisprudenţa franceză, de asemenea, nu a admis nepedepsirea acelora care săvârşesc
un omor din milă, la cererea victimei; cel mai adesea, asemenea fapte ajung în faţa Curţilor de
Juraţi, care, este adevărat, manifestă o mare indulgenţă faţă de cei care nu au comis omorul în
aceste condiţii.
Împotriva acelora care au propus nepedepsirea faptelor de omor, săvârşeşte din
compasiune şi la cererea victimei s-a răspuns că legalizarea euthanasiei ar exercita o presiune
inadmisibilă asupra unor handicapaţi, bătrâni, bătrâni, bolnavi incurabili care au încă dorinţa
de a trăi; aceştia ar fi culpabilizaţi, reproşându-li-se că au devenit fiinţe inutile şi că trăiesc pe
seama colectivităţii. De asemenea, s-a motivat că, criteriul incurabilităţii este dificil de a fi
folosit fată de progresele ştiinţei, iar consimţământul victimei, în aceste cazuri, cu greu s-ar
13
C. Rătescu, l. Pop, V Dongoroz, H.M. Papadopol, Godul penal Carol aIII ea, voi. III, adnotat, pg. 100
14
V. V. Stanciu, La fausse euthanasie, in "la vie Judiciare" nr. 866,1962, pg. 1
15
V. Dongoroz şi colab., Noul Cod penal şi Codul penal anterior, 1969, pg. 117
16
putea afirma că este pe deplin liber. Spre deosebire de alte legislaţii însă, care incriminează
distinct omorul la rugămintea sau la consimţământul victimei, prevăzând limite de pedeapsă
mai scăzute, legislaţia franceză prevede posibilitatea atenuării pedepsei pentru omor pe baza
aplicării dispoziţiilor referitoare la circumstanţele atenuante.16

CONCLUZII

Analizând societatea actuală din România, observăm că începând cu anul 1990,

criminalitatea contra vieţii în ţara noastră îşi are cauze şi motivaţii aflate în strânsă legătură cu
perioada de criză pe care o traversăm.
Prima dintre cauze este specifică evenimentelor revoluţionare în general şi rezidă în
declanşarea unei stări anomice de ansamblu, cu consecinţe greu evaluabile pe termen mediu şi
lung.
Starea de anomie, înţeleasă ca o stare de anormalitate socială determinată de crize de
amploare, determină o devalorizare a sistemului de norme şi valori care par să aparţină unei
epoci trecute.
O altă cauză a fost lipsa de reacţie a factorilor de putere în cazul unor tensiuni sociale,
politice şi economice, fapt care a permis iniţierea, desfăşurarea şi amplificarea unor conflicte
majore, soldate cu morţi şi răniţi. Am în vedere conflictele politice mutate în stradă, cele
interetnice precum şi conflictele economice grave (de exemplu: nenumăratele mineriade).
Tot la nivelul ansamblului social post - revoluţionar se remarcă apariţia unei
cauzalităţi economice din ce în ce mai pronunţate, determinată - pe de o parte - de "furia
devastatoare" a goanei după o îmbogăţire rapidă, - iar pe de altă parte - de lipsa efectivă a
mijloacelor de trai în anumite cazuri.
Alte cauze ale infracţiunilor săvârşite cu violenţă sunt de ordin individual (cum ar fi:
alcoolismul, conflictele interpersonale etc.), dar şi acestea se manifestă pe fundalul etiologici
generate de evoluţia ansamblului social.
Pe viitor, în combaterea faptelor antisociale şi mai ales a celor îndreptate contra vieţii,
trebuie acordată o atenţie mult mai ridicată mijloacelor juridice, dreptul nostru penal
constituind un mijloc eficient de apărare a intereselor legitime de asigurare a securităţii
persoanei.
În soluţionarea cauzelor, se impune o lămurire a tuturor aspectelor legate de conţinutul
concret al infracţiunii săvârşite şi de împrejurările comiterii ei, pe de o parte, precum şi
consecinţele şi scopul urmărit, iar, pe de altă parte, examinarea mai temeinică a persoanei
făptuitorului, fapt ce este de natură a ajuta la stabilirea unor sancţiuni care să corespundă
16
Jean Pradel, op. cit., pg. 513
17
nevoilor de îndreptare a inculpatului, luând în considerare şi faptul că sistemul penal român
nu conţine şi dispoziţii relative la pedeapsa cu moartea.

STUDIUL DE CAZ

18
 TRIBUNALUL,
Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emis la
data de __/__/____ în dosar nr. ¬¬¬___/_/____ a fost trimis în judecată, în stare de
arest preventiv, inculpatul C.N., fiul lui N. şi L., născut la data de __/__/____, în
localitatea ______, comuna ______, jud. ______, posesor al C.I., seria ______, nr.
______, eliberată de S.P.C.L.E.P. Sibiu, CNP ____________, cetăţean român, studii 10
clase, stagiul militar satisfăcut, divorţat, cioban, fără antecedente penale, cu domiciliul
în municipiul ______, str. ______, nr.__, sc. __, et. __, ap. __, jud. Sibiu, pentru
săvârşirea infracţiunii de omor, prev. şi ped. de art. 188 alin. 1 C.pen..
În fapt s-a reţinut în rechizitoriu că prin procesul verbal din data de 24.09.2016,
organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Sibiu – Serviciul de Investigaţii
Criminale s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor, prev. şi
ped. de art. 188 alin. 1 C.pen., constatându-se că, în aceiaşi zi, pe fondul unui conflict
spontan, numitul C.N., zis „C.” , aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, i-a aplicat lui
O.I., zis „B.”, o lovitură cu un cuţit în zona hemitoracelui stâng, cauzându-i acestuia
din urmă leziuni traumatice grave ce au dus la decesul imediat al victimei.
Din cele expuse pana acum extragem ca in speta intalnim subiectul active
reprezentat de numitul C.N si subiectul pasiv O.I
Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:
Inculpatul C.N., zis „C.”, era angajat ca cioban la turma de ovine a numitului
B.E. ce avea arendată o păşune situată în punctul „______”, în partea nordică a
comunei ______, jud. ______, în apropierea graniţei cu comunele ______ şi ______.
De asemenea, în acelaşi punct „______”, îşi avea locuinţa numitul O.I., zis „B.”,
acesta deţinând în cadrul gospodăriei sale o turmă de ovine ce era hrănită pe o păşune
ce se învecina cu cea folosită de B.E..
În vederea îngrijirii corespunzătoare a animalelor sale, numitul O.I. a construit o
adăpătoare pe păşunea sa, în apropierea limitei cu păşunea arendată de B.E., acesta din
urmă la rându-i având o adăpătoare edificată pe terenul arendat de el, în apropierea
stânei folosite de C.N. şi martorul I.I., acesta din urmă îngrijind bovinele deţinute de
martorul B.E..
La data de __/__/____, numitul C.N. a condus turma de ovine a numitului B.E.
la adăpătoarea edificată de O.I., context în care acesta din urmă i-a atras atenţia
inculpatului să nu mai adape animalele în acel loc întrucât acestea ar mânca şi iarba
din jur, afectându-i astfel păşunea sa.
După o scurtă discuţie contradictorie C.N. s-a conformat solicitării numitului
O.I. şi a plecat cu turma de ovine din acel loc.
În dimineaţa următoare, după ce a consumat o cantitate relativ redusă de băuturi
alcoolice, inculpatul a plecat cu ovinele numitului B.E. pe păşunea dinspre comuna

19
________, jud. ________, trecând pe lângă păşunea şi adăpătoarea folosită de O.I., iar,
în jurul amiezii, acesta a revenit spre stâna sa pentru a adăpa animalele.
Pentru a nu mai parcurge încă aproximativ 500 metri până la adăpătoarea lui
B.E., în jurul orelor 1400, numitul C.N. a condus turma de ovine pe terenul numitului
O.I., adăpând animalele din nou la adăpătoarea acestuia.
Victima O.I., observând că atenţionarea din ziua anterioară nu a avut niciun
efect, a plecat de la locuinţa sa către inculpat pentru a-i atrage din nou atenţia asupra
conduitei acestuia, în tot acest timp purtând asupra sa o bâtă.
Ajuns lângă inculpat, O.I., aflat sub o stare de iritare generată de actul ilicit al
lui C.N., a început să îi adreseze reproşuri, precum şi cuvinte şi expresii jignitoare,
timp în care inculpatul i-a replicat în acelaşi mod.
Enervat de atitudinea inculpatului, victima i-a aplicat acestuia o lovitură cu bâta
ciobănească în zona antebraţului drept, determinându-l astfel pe C.N. să scape din
mână corpul contondent pe care îl avea şi el asupra sa.
Aici se poate retine si chiar in final instant va retine provocarea in favoarea
inculpatului.
Imediat inculpatul l-a prins de cămaşă pe O.I. şi l-a împins, moment în care
victima s-a smucit, iar C.N. l-a prins de bărbie continuând să îl împingă pentru a-l
determina să se îndepărteze.
Ulterior, O.I., pentru a se elibera din prinderea de la nivelul bărbiei, l-a muşcat
pe C.N. de degetul mare al mâinii stângi, iar acesta din urmă, după ce s-a eliberat, s-a
aplecat să îşi ridice bâta de pe sol, context în care, temându-se că acesta va riposta,
victima i-a mai aplicat inculpatului o lovitură cu acelaşi corp contondent în zona
temporo-parietală stânga a capului, producându-i o plagă la nivelul arcadei şi a urechii
stângi.
Urmare a acestei lovituri, inculpatul C.N., aflat sub o stare de iritare, a scos din
buzunarul drept, din partea din spate a pantalonilor, un cuţit tip briceag, cu lama de 8
cm, pe care l-a desfăcut şi i-a aplicat lui O.I. o lovitură deosebit puternică cu acel corp
tăietor-înţepător în zona hemitoracelui stâng, de la stânga spre partea dreaptă a
corpului victimei, reuşind astfel să penetreze cordul acesteia.
Observam ca obiectul cu care s-a atacat este unul apt sa produca moartea
oricarei personae. Mai ales ca in speta de fata zona corpului afectata este una de
importanta majora pentru functionarea normal a organismului uman.
Imediat după aplicarea loviturii C.N. a plecat din acel loc îndreptându-se spre
stâna sa, timp în care numitul O.I. l-a urmat solicitându-i „să îl lege”, referindu-se cel
mai probabil la improvizarea unui pansament cu un material textil pentru a-i opri
hemoragia, însă inculpatul a refuzat şi şi-a continuat deplasare, fără a fi interesat vreun
moment de starea victimei sale care, după ce a parcurs aproximativ 50 de metri de la
locul înjunghierii, s-a prăbuşit pe sol unde a decedat.
20
 Starea inculpatului lipsita clar de interes cu privire la snatatea victimei ne
induce ideea ca acesta chiar a urmarit decesul victimei.
Deşi a trecut pe lângă locul în care se afla O.I., numitul C.N. nu s-a apropiat de
acesta, ci s-a deplasat din nou pe păşunea dinspre comuna _______, jud. _______,
unde a rămas până spre seară.
În acest timp, în jurul orelor 1800, martorul I.I. s-a întors cu bovinele numitului
B.E. la stână, moment în care, pe colina din apropiere, l-a observat pe O.I., căzut pe
sol, având o poziţie a corpului nefirească, cu capul orientat înspre albia unei văi.
Bănuind că numitul O.I. se afla în stare de inconştienţă, I.I. s-a apropiat de
acesta, situaţie în care a observat că victima decedase şi, fără a se apropia mai mult, l-a
apelat telefonic pe B.E. spunându-i cele constatate.
In loc ca acesta sa apeleze numarul de urgent 112 apeleaza la un
prieten..poate cu ideea ca acesta il va ajuta sa ascunda fapta.
Imediat B.E. a luat hotărârea de a se deplasa cu atelajul hipo la locul indicat de
angajatul său I.I., timp în care inculpatul a revenit la stână unde a început să consume
băuturi alcoolice după care a adormit în interiorul unei gherete.
După ce a ajuns din localitatea _______, comuna _______, jud. _______, pe
păşunea din punctul „_______” de pe raza comunei _______, şi a constatat că O.I.
decedase, numitul B.E. a contactat-o telefonic pe soţia sa B.I. căreia i-a solicitat să
apeleze Serviciul Naţional Unic Apeluri de Urgenţă 112 şi să anunţe producerea
acestui deces.
Numita B.I. s-a conformat acestei solicitări, context în care la locul indicat de
aceasta în apelul de urgenţă s-a deplasat un echipaj din cadrul Secţiei 1 Poliţie Rurală
_______, jud. _______, lucrătorii de poliţie constatând că decesul numitului O.I. a fost
unul violent, produs prin înjunghiere.
Astfel, în cauză s-a procedat la efectuarea unei cercetări locale, prilej cu care a
fost întocmită o planşă fotografică (f. 7-33), iar, în cursul acestei activităţi procedurale,
a fost identificat şi numitul C.N., aflat în stare avansată de ebrietate, care a precizat că,
pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei O.I., zis „B.”, o lovitură cu un cuţit
tip briceag în zona hemitoracelui stâng.
Numitul C.I. a predat organelor de urmărire penală cuţitul tip briceag cu lama de
8 cm, ce prezenta urme ale unei substanţe brun-roşcate, afirmând că acela este corpul
tăietor-înţepător pe care l-a folosit la comiterea faptei, acest obiect vulnerant fiind
ridicat de organele de cercetare penală ca mijloc material de probă.
După efectuarea cercetării la faţa locului s-a luat măsura transportării cadavrului
numitului O.I. la sediul Serviciului Judeţean de Medicină Legală _______ în vederea
efectuării necropsiei acestuia.

21
 Astfel, la data de __/__/______, s-a procedat la efectuarea autopsiei cadavrului
numitului O.I., iar prin raportul de constatare medico-legală de autopsie nr.
__/__/______ din data de __/__/______ întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină
Legală ______, jud. ________, (f. 52-72) s-a precizat că moartea numitului O.I. a fost
una violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui
hemopericard şi a unui hemotorax masiv, survenit în urma unui traumatism toracic cu
plagă înjunghiată.
Odata cu obtinerea acestui rezultat , s-a realizat si legatura de cauzalitate, o
cerinta esentiala in stuctura infractiunii de omor.
De asemenea, cu ocazia autopsiei, s-a stabilit că leziunea traumatică
tanatogeneratoare s-a putut produce, la data de __/__/______, prin lovire cu un corp
tăietor-înţepător şi a avut un rol determinant în producerea decesului, survenit la
aceiaşi dată.
Totodată au mai fost identificate pe corpul numitului O.I. mai multe leziuni
traumatice, produse prin lovire cu corp dur la nivelul feţei, precum şi unele la nivelul
antebraţului şi mâinii drepte provocate prin zgâriere, probabil în cadrul unei căderi,
precum şi prin lovire de un corp dur, corespunzător leziunilor de pe faţa dorsală a
mâinii drepte, leziuni care însă nu au avut vreun rol în determinismul decesului.
În actul medico-legal s-a mai precizat că leziunea tanatogeneratoare s-a produs
cel mai probabil prin lovire dinspre flancul stâng spre dreapta victimei O.I..
La termenul din şedinţă publică din __/__/______ inculpatul C.N. fiind audiat a
recunoscut in totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată solicitând să
beneficieze la judecare de dispoziţiile art. 374 – 375 C.p.p. cu referire la art. 396 C.p.p.
care conduc la reducerea limitelor pedepsei.
Totodată inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit probatoriului administrat în
faza de urmărire penală fără să mai solicite alte probe suplimentare.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa reţine în fapt următoarele :
În data de __/__/______, în jurul orelor 14,00, în timp ce se afla pe păşunea din
punctul „________”, din nordul comunei _______, jud. _______, pe fondul
consumului de alcool şi a unor discuţii contradictorii ce au degenerat, inculpatul C.N.,
acţionând cu intenţie, i-a aplicat numitului Oprean Ioan o lovitură cu un corp tăietor-
înţepător în zona hemitoracelui stâng cauzându-i astfel victimei o plagă cardiacă ce a
dus la decesul imediat al acesteia.
Trebuie retinut faptul ca inculpatul a fost lovit de către victimă cu o bâtă
ciobănească în zona antebraţului drept după care a urmat o serie de îmbrânceli
între cei doi ocazie cu care inculpatul C.N. a încercat să-l lovească şi el cu bâta
care se afla pe sol, dar victima acţionând mai repede l-a lovit din nou cu bâta în
zona temporo-parietală stângă a capului producându-i o plagă la nivelul arcadei
şi a urechii stângi. Urmare a acestei lovituri inculpatul C.N. aflat sub o stare de

22
iritare a scos din buzunarul drept a pantalonilor un cuţit tip briceag cu o lamă de
8 cm. cu care după ce l-a desfăcut, i-a aplicat o lovitură puternică victimei în zona
hemitoracelui stâng de la stânga spre dreapta a corpului victimei reuşind astfel să
penetreze cordul acesteia.
Deşi a văzut starea în care se afla victima inculpatul a tratat cu indiferenţă
situaţia fără a-i acorda un prim ajutor acesteia astfel că trecerea timpului şi
situaţia în care se afla victima au condus la decesul acesteia.
Starea de fapt de mai sus rezultă din mijloacele de probă administrate :
- Proces-verbal de cercetare la locul săvârşirii faptei şi planşa fotografică
întocmită cu acel prilej. (f. 7-33);
- Proces verbal de depistare a inculpatului C.N. şi cel de stabilire a identităţii. (f.
34-36);
- Procesul verbal de examinare fizică a inculpatului C.N. şi planşa fotografică
ataşată acestuia. (f. 37-43);
- Procesul verbal de ridicare de la inculpatul C.N. a obiectelor de îmbrăcăminte
posibil a fi purtătoare de urme biologice cu relevanţă în prezenta cauză. (f. 44-45);
- Dovada necesară în vederea înregistrării decesului numitului O.I. în evidenţele
Primăriei Comunei ____________. (f. 46);
- Certificatul medical constatator al decesului nr. __/__/______ din data
__/__/______ emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Sibiu privind pe numitul
Oprean Ioan în care se menţionează că decesul acestuia a survenit în urma unei
insuficienţe cardio-respiratorii acute cauzată de un hemopericard produs printr-o plagă
toracică ce a fost creată în urma unei agresiuni. (f. 47);
- Procesul verbal privind stabilirea identităţii victimei O.I.. (f. 48-49)
- Concluziile preliminare ale raportului de constatare medico-legală
__/__/______ din data de __/__/______ întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină
Legală Sibiu, jud. Sibiu, prin care s-a precizat că moartea numitului Oprean Ioan a fost
una violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui
hemopericard şi a unui hemotorax masiv, survenit în urma unui traumatism toracic cu
plagă înjunghiată. De asemenea, cu ocazia autopsiei, s-a stabilit că leziunea traumatică
tanatogeneratoare s-a putut produce, la data de __/__/______, prin lovire cu un corp
tăietor-înţepător şi a avut un rol determinant în producerea decesului, survenit la
aceiaşi dată. Totodată au mai fost identificate pe corpul numitului Oprean Ioan mai
multe leziuni traumatice, produse prin lovire cu corp dur la nivelul feţei, precum şi
unele la nivelul antebraţului şi mâinii drepte provocate prin zgâriere, probabil în cadrul
unei căderi, precum şi prin lovire de un corp dur, corespunzător leziunilor de pe faţa
dorsală a mâinii drepte, leziuni care însă nu au avut vreun rol în determinismul
decesului. În actul medico-legal s-a mai precizat că leziunea tanatogeneratoare s-a

23
produs cel mai probabil prin lovire dinspre flancul stâng spre dreapta victimei O.I.. (f.
51);
- Raportul de constatare medico-legală de autopsie nr. __/__/______ din data de
__/__/______ întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală ______, jud.
______, prin care s-a concluzionat că moartea numitului O.I. a fost una violentă şi s-a
datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutivă unui hemopericard şi a unui
hemotorax masiv, survenit în urma unui traumatism toracic cu plagă cardiacă. De
asemenea, cu ocazia autopsierii victimei, s-a stabilit că leziunea traumatică
tanatogeneratoare s-a putut produce, la data de __/__/______, prin lovire cu un corp
tăietor-înţepător şi a avut un rol determinant în producerea decesului, survenit la
aceiaşi dată. Totodată au mai fost identificate pe corpul numitului O.I. mai multe
leziuni traumatice, produse prin lovire cu corp dur la nivelul feţei, precum şi unele la
nivelul antebraţului drept şi mâinii stângi provocate prin zgâriere, probabil în cadrul
unei căderi, precum şi prin lovire de un corp dur, corespunzător leziunilor de pe faţa
dorsală a mâinii drepte, leziuni care însă nu au avut vreun rol în determinismul
decesului. În actul medico-legal s-a mai precizat că leziunea tanatogeneratoare s-a
produs cel mai probabil prin lovire dinspre flancul stâng spre dreapta victimei O.I.. În
raportul de constatare medico-legală s-a mai consemnat că victima avea o alcoolemie
de 0,15 g/l alcool pur în sânge la momentul decesului, iar grupul sanguin determinat
din sângele recoltat de la cadavrul numitului O.I. era 0 (I) (f. 52-72);
- Suplimentul nr. __/__/______ la raportul de necropsie medico-legală întocmit
de Serviciul Judeţean de Medicină Legală ______ la data de __/__/______ prin care se
preciza că, în raport de caracteristicile plăgii tanatogeneratoare constatate la cadavrul
numitului O.I., obiectul tăietor-înţepător prezentat medicului specialist a putut fi folosit
la producerea acestei leziuni traumatice. (f. 74-75);
- Raportul de expertiză medico-legală nr. __/__/______din data de
__/__/______ întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală ______ prin care s-a
stabilit că urmele de substanţă brun roşcată identificate pe cuţitul tip briceag cu lama
de aproximativ 8 cm, ridicat de la inculpatul C.N., sunt urme de sânge uman, iar grupa
sanguină corespunde cu grupa de sânge a victimei Oprean Ioan. (f. 77-78);
- Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. __/__/______ din data de
__/__/______emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală ______ prin care se
concluziona că numitul C.N. nu prezintă tulburări psihice semnificative, iar faţă de
fapta imputată se reţine că acesta a acţionat cu discernământ. În cuprinsul actului
medico-legal se face referire la împrejurarea că inculpatul, deşi nu prezintă nicio
tulburare de ordin psihic, deţine un control emoţional deficitar, fiind predispus la
reacţii de scurtcircuit având o toleranţă scăzută la provocări sau frustrări, în acest
context de ordin psihic numitul C.N., fiind supus anterior unor acte violente, a ripostat
în cel mai agresiv mod cauzând intenţionat decesul numitului O.I.. (f. 80);
- Raportul de primă expertiză medico-legală nr. __/__/______ din data de
__/__/______ emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală _______ prin care s-a

24
concluzionat că, în urma agresiunii fizice exercitate de O.I., numitul C.N. a suferit
leziuni traumatice produse, la data de __/__/______, prin lovire cu corpuri dure, cu
suprafaţă neregulată, aplicate în poziţii variabile în timp, precum şi posibil prin
muşcare de către o altă persoană la nivelul policelui stâng, ce au necesitat pentru
vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, fără a fi cauzate vreuna dintre
urmările prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. (f. 82-83);
- Xerocopia fişei medicale pentru persoanele private de libertate emisă cu ocazia
încarcerării numitului C.N.. (f. 85-86);
- Declaraţiile numitei V.A.V., concubina numitului O.I. şi mama minorilor
O.A.B. şi O.V.V., copii victimei, prin care aceasta a precizat că se constituie parte
civilă, atât în nume propriu cât şi pentru copii săi minori, împotriva inculpatului C.N.,
urmând a-şi preciza cuantumul despăgubirilor solicitate în faţa instanţei de judecată,
context în care urmează a fi citată cu această menţiune. (f. 89-90 şi respectiv 93-94);
- Xerocopiile documentelor de identitate ale numiţilor V.A.V., O.A.B. şi O.V.V..
(f. 95-99);
- Declaraţia martorului I.I., angajat ca îngrijitor al bovinelor numitului B.E.. În
după-amiaza zilei de __/__/______, acest martor, venind la stâna numitului B.E., a
observat cadavrul victimei O.I., context în care l-a alertat pe angajatorul său. Ulterior,
numitul B.E. a răspuns solicitării angajatului său I.I. şi a venit la locul indicat, fiind
apoi anunţate organele de poliţie ce au constatat decesul lui O.I. în urma unei
înjunghieri. În seara de __/__/______, în prezenţa acestui martor şi a numitului B.E.,
inculpatul, fiind depistat de agenţii de poliţie în ghereta ciobănească, a recunoscut că el
este autorul înjunghierii numitului O.I., predând totodată şi cuţitul tip briceag folosit la
comiterea faptei. De altfel, potrivit acestui martor, era foarte puţin probabil ca fapta de
omor să fi fost comisă de vreo altă persoană, atâta timp cât în zona aceea se afla doar
inculpatul şi cu victima sa O.I.. (f. 101-102);
- Declaraţia martorului B.E., proprietarul ovinelor şi bovinelor păstorite de C.N.
şi respectiv I.I.. Acest martor a precizat că, în după-amiaza zilei de __/__/______, a
fost apelat telefonic de către angajatul său I.I. care i-a comunicat că l-a observat pe O.I.
întins pe sol în apropierea stânei şi că bănuieşte că acesta ar fi decedat, însă nu s-a
apropiat de acesta. Numitul B.E. a declarat că a răspuns solicitării angajatului său şi s-
a deplasat în punctul „______” din nordul comunei _______, jud. ______, unde a
observat că O.I. a decedat şi, fără a se uita în amănunt asupra cadavrului, a apelat-o
telefonic pe soţia sa B.I., căreia i-a solicitat să apeleze Serviciul Naţional Unic Apeluri
de Urgenţă 112 şi să anunţe decesul victimei. Ulterior acest martor a fost prezent când
a fost depistat inculpatul C.N., iar acesta din urmă a precizat că el este autorul
înjunghierii numitului O.I., predând totodată şi cuţitul tip briceag folosit la comiterea
faptei. (f. 104);
- Declaraţia numitei B.I., soţia numitului B.E., aceasta fiind persoana care a
apelat Serviciul Naţional Unic Apeluri de Urgenţă 112 şi a anunţat decesul numitului
O.I.. (f. 106);
25
 - Declaraţiile inculpatului C.N. care recunoaşte şi regretă comiterea faptei însă
face menţiuni relative la o pretinsă stare de legitimă apărare ori la un exces justificat,
precum şi la o pretinsă provocare din partea victimei, însă niciuna din împrejurările de
înlăturare a răspunderii penale ori de atenuare a acesteia nu pot fi reţinute în prezenta
cauză, având în vedere neîntrunirea condiţiilor legale pentru constatarea incidenţei
acestora. (f. 108 şi respectiv 110-111).
Fapta săvârşită de către inculpat întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei se vor avea în vedere dispoziţiile art. 74 C.pen.
privind criteriile de individualizare a pedepsei precum şi împrejurările în care s-a
săvârşit fapta reţinându-se astfel starea de provocare prev. de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.
constând în aceea că inculpatul a suportat anterior atacului cu corpul tăietor asupra
victimei violenţe din partea acesteia fiind lovit cu bâta ciobănească.
În acest sens instanţa reţine un procent de 50 % în ce priveşte starea de
provocare care v-a avea consecinţe atât în ce priveşte acţiunea penală cât şi în ce
priveşte acţiunea civilă a cauzei.
Aşa fiind instanţa condamnă inculpatul în baza art. 188 alin. 1 cod penal cu
aplicarea art.75 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b cu referire la art. 76 alin. 1 cod penal, toate
raportate la art. 374 alin. 4 şi art. 375 cod procedură penală şi 396 alin. 10 cod
procedură penală, la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea
infracţiunii de omor.
În baza art. 66 alin.1 lit. a,b, d cod penal se va dispune interzicerea exercitării
drepturilor civile de către inculpatul C.N. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal se va aplica inculpatului C.N. pedeapsa
accesorie privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b,d
cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 cod procedură penală se va menţine starea de arest a
inculpatului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a cod proc. pen se va deduce din pedeapsă arestul
preventiv din data de 25.09.2016 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 404 alin. 4 lit. d cod proc. pen.cu referire la art. 112 alin. 1 lit. b cod
penal se va dispune confiscarea unui briceag corp delict cu lungimea lamei metalice de
8 cm – fila 29 - 31 dos. urmărire penală şi planşe (foto 34-40).
În baza art. 404 alin. 4 lit. a cod proc. pen se va dispune restituirea către
inculpatul C.N. a obiectelor de vestimentaţie purtate de acesta adică o pereche de
pantaloni tip blue-jeans, culoare albastră, marca Nautica o giacă de fâş de culoare
bleumarin, fără mâneci cu fermoar, o bluză de culoare mov cu fermoar, şi o cămaşă de
culoare maro-vişiniu, marca Kanda.
26
 În ce priveşte acţiunea civilă cauzei instanţa reţine faptul că inculpatul a fost de
acord cu despăgubirea părţilor civile cu sumele care au fost solicitate fără a face
obiecţii cu privire la cuantumul acestora. Totuşi, având în vedere reţinerea
circumstanţei atenuante a provocării şi procentul de 50 % de contribuţie a victimei la
producerea rezultatului vătămător despăgubirile materiale precum şi cele morale vor fi
diminuate cu acest procent.
Aşa fiind, va fi obligat inculpatul să plătească părţilor civile V.A.V. suma de
_____ Ron, cu titlu de despăgubiri civile materiale (înmormântare şi parastas) şi daune
morale de ______ lei, precum şi faţă de O.A.B. şi O.V.V. câte ______ Ron pentru
fiecare în parte cu titlu de daune morale şi respectiv prestaţii periodice către fiecare din
aceştia în suma de 1/3 din venitul minim pe economie până la majorat.
În baza art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea probelor
biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a
SNDGJ.
Cheltuielile privind avocatul din oficiu în suma de ____ Ron vor rămâne în
sarcina Ministerului Justiţiei.
Va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de ______ Ron cu titlu de
cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
În baza art. 188 alin. 1 cod penal cu aplicarea art.75 alin. 1 lit. a şi alin. 2 lit. b
cu referire la art. 76 alin. 1 cod penal, toate raportate la art. 374 alin. 4 şi art. 375 cod
procedură penală şi 396 alin. 10 cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C.N.
fiul lui N. şi L., născut la ... în localitatea _______, com. ______, jud. ______, cod
numeric personal __________________, cetăţenie română, divorţat, ... clase, cioban,
fără antecedente penale, domiciliat în mun. ______, str. _________ nr. __, Sc. __, ap.
__, jud. Sibiu, la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii
de omor.
În baza art. 66 alin.1 lit. a,b, d cod penal dispune interzicerea exercitării
drepturilor civile de către inculpatul C.N. pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă
complementară.
În baza art. 65 alin. 1 cod penal aplică inculpatului C.N. pedeapsa accesorie
privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b, cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 cod procedură penală menţine starea de arest a
inculpatului.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a cod proc. pen deduce din pedeapsă arestul preventiv
din data de 25.09.2016 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.
27
 În baza art. 404 alin. 4 lit. d cod proc. pen.cu referire la art. 112 alin. 1 lit. b cod
penal dispune confiscarea unui briceag corp delict cu lungimea lamei metalice de 8
cm – fila 29 - 31 dos. urmărire penală şi planşe (foto 34-40).
În baza art. 404 alin. 4 lit. a cod proc. pen dispune restituirea către inculpatul
C.N. a obiectelor de vestimentaţie purtate de acesta adică o pereche de pantaloni tip
blue-jeans, culoare albastră, marca Nautica o giacă de fâş de culoare bleumarin, fără
mâneci cu fermoar, o bluză de culoare mov cu fermoar, şi o cămaşă de culoare maro-
vişiniu, marca Kanda.
Obligă inculpatul să plătească părţilor civile V.A.V. suma de ________ Ron, cu
titlu de despăgubiri civile materiale (înmormântare şi parastas) şi daune morale de
________ lei, precum şi faţă de O.A.B. şi O.V.V. câte ________ Ron pentru fiecare în
parte cu titlu de daune morale şi respectiv prestaţii periodice către fiecare din aceştia în
suma de 1/3 din venitul minim pe economie până la majorat..
În baza art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor
biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a
SNDGJ.
Cheltuielile privind avocatul din oficiu în suma de ____ Ron rămân în sarcina
Ministerului Justiţiei.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de _______ Ron cu titlu de
cheltuieli judiciare

BIBLIOGRAFIE
1. Vintilă Dofigoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin
Butai, Rodica Stănoiu - Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român, Partea generală, voi. I -
Ed. Academiei, Bucureşti, 1969
2. Vmtilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin
Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşea - Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român, Partea
specială, voi. III - Ed. Academiei, Bucureşti, 1971
3. Vintilă Dongoroz - Drept Penal, Bucureşti, 1939
4. Constantin Bulai - Curs de Drept Penal. Partea specială, voi. I, Bucureşti, 1975
28
5. Constantin Bulai - Drept Penal Român, Partea generală, Casa de Editură şi Presă "Şansa"
SRL, Bucureşti, 1992
6. Ion Dobrinescu - Infracţiuni contra vieţii persoanei, Ed. Academiei, Bucureşti 1987
7. Vasile Dobrinoiu, Gheorghe Nistoreanu, Ilie Pascu, Ion Molnar, Lazăr Valerică,
Alexandru Boroi - Drept penal, Partea generală Avram Filipaş - Despre convertirea faptului
putativ în tentativă în materia infracţiunii de omor, Revista de drept penal, nr. 2/1994
8. Vasile Papadopol - Tentativa în reglementarea noului Cod penal, Revista română de drept
nr. 4/1969

9. Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi - Psihologie judiciară, Casa de Editură
şi Presă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1992
10. Alexandru Boroi - Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunile de omor şi loviturile
sau vătămările cauzatoare de moarte, Ed. M.I., 1991

29