Fitoterapia - utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic

Prin definitie, fitoterapia, reprezinta o ramura a terapiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si
vindecare a bolilor, prin intermediul plantelor. Are o vechime de mii de ani si o eficienta deja dovedita. Ea
foloseste plantele sub forma de extracte totale, spre deosebire de medicina alopata care recomanda doar
substante extrase din plante.

Printre avantajele ei se numara accesibilitatea (plantele sunt usor de procurat si ieftine), actiunea blanda si
lipsa efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate), tratarea bolnavului ca intreg (plantele au efecte
fizice si psiho-emotionale si echilibreaza organismul la toate nivelele).

Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu medicamentele alopate (cu cateva mici exceptii, la care
trebuie sa se tina seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - si
unele plante).

Fitoterapia moderna studiaza compozitia chimica a plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza

stiintific utilizarile traditionale ale unor plante.

Tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte bune in afectiunile usoare, functionale sau in stadiile
incipiente ale bolilor. In bolile cronice, in care a aparut deja afectarea organica, fitoterapia are un rol
adjuvant si poate contribui la o partiala reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.

Aceste afirmatii se aplica la modul general, deoarece se constata in practica medicala ca important este
pacientul si nu boala (diagnosticul), caci adeseori dorinta bolnavului de a se vindeca poate face adevarate
minuni, in pofida statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta sufera.

De asemenea, exista practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin studii efectuate in clinici, ca
bolile grave pot fi vindecate; a se consulta in aceasta directie cartea doctorului Dean Ornish - Revolutie in
terapia bolilor de inima (aparuta si la noi in tara), in care acesta arata cum leziunile coronariene grave sau
ateroscleroza sunt fenomene reversibile daca se urmeaza un program de tratament naturist, sau lucrarea
doctorului Max Gerson 'Terapia cancerului'. Exista si practicieni naturopati nemedici care aduc numeroase
marturii ale unor cazuri vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss – Modalitati de tratare a
cancerului, leucemiei si a altor boli aparent incurabile s.a.m.d.).

In general, raspund bine la tratamentul fitoterapeutic urmatoarele boli:

 alergiile, astmul bronsic, reumatismul (unele forme), bolile de piele;

 bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburarile de memorie la varstnici;

 infectiile cronice microbiene, parazitozele, unele afectiuni virale;

 starile de stres si epuizare, carentele in anumite vitamine si minerale;

 intoxicatiile cronice, hipercolesterolemia;

 ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliara, enterocolita, colonul iritabil.

Atentie! Efectele plantelor se instaleaza in timp si necesita o administrare prelungita - de la 2-3 saptamani
la cateva luni, in functie de gravitatea si vechimea bolii, reactivitatea organismului si perseverenta
bolnavului in a urma tratamentul. In cazul bolilor foarte grave, tratamentul poate dura si 2-3 ani, urmand o
schema terapeutica indicata de medic.

Contraindicatiile fitoterapiei
Nu vom apela la fitoterapie in situatiile urgentelor medicale (cu foarte mici exceptii) sau chirurgicale si nici
in cazul bolilor infectioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

Masuri orientative:

1 lingurita=5 ml lichid sau 1-3 g planta uscat? (cca. 1 g flori si frunze subtiri, 2 g frunze si ramuri, 3 g scoarte
si rizomi)
1 lingura=15 ml lichid sau 5-10 g planta uscata
1 varf de cutit=0,5-1 g planta uscata
1 cana =200-250 ml lichid.
20 picaturi apa distilata=1 g
50-60 picaturi tinctura (in functie de concentratia de alcool)=1 g

Pentru a obtine efectul maxim al substantelor care se gasesc in plantele medicinale se pot utiliza diferite
procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazeaza pe extractia principiului
sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanti ca apa, vinul, alcoolul, otetul sau uleiul. Impreuna cu
principiul activ al plantei se extrag si unele substante secundare, care au proprietatea de a mari efectul
terapeutic al plantelor.

Infuzia (ceaiul) este forma cea mai simpla si mai utilizata de a extrage substantele active din plantele
medicinale. Infuzia se obtine din mentinerea plantei medicinale in contact cu apa clocotita timp de 15
minute. Intr-un vas smaltuit sau de portelan se pun 1 - 2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna
250 ml de apa clocotita. Vasul se acopera si se lasa 15 minute. Dupa aceea ceaiul se strecoara si se
indulceste. Unele plante se prepara numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ poate
disparea. Este cazul florilor de musetel, de tei, al frunzelor de menta sau de roinita.
Decoctul este procedeul prin care planta se amesteca cu cantitatea indicata de apa rece, apoi produsul
se fierbe un anumit timp. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa calda, cat este necesar.
Frunzele, florile si planta intreaga se fierb 10 - 15 minute, iar cojile si radacinile se fierb 30 - 40 de minute.
Dupa fierbere decoctul se strecoara. Prin decoct se prepara plantele a caror consistenta este lemnoasa.
Maceratul se foloseste la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, pentru
ca unele principii active se extrag printr-un contact mai indelungat cu dizolvantul. Unele plante, ca radacina
de nalba sau semintele de in, se prepara numai prin macerare cu apa rece, fara a se fierbe. Plantele
maruntite ce urmeaza a fi macerate cu apa se spala in prealabil. Maceratul se prepara cu apa la
temperatura camerei (15 - 25 de grade). In timpul extragerii, lichidul se agita de cateva ori. Dupa trecerea
timpului indicat, maceratul se strecoara prin tifon. Preparatul se consuma in timp de 24 de ore si se
pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa.
Cataplasma este un preparat de consistenta moale, care se obtine din planta macinata, amestecata cu
apa pana se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe locul
afectat. Cataplasmele se pot realiza cu apa rece (cataplasma de mustar) sau cu apa fierbinte (cataplasma
de in).
Tinctura se obtine prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Tincturile sunt solutii
extractive alcoolice, mai concentrate in principii active decat infuziile. Se administreaza intern, in putina apa
sau ceai sau pe zahar.
Siropurile sunt solutii extractive apoase la care se adauga zahar (640 g de zahar la 360 ml de lichid). In
general siropurile se prepara dizolvand zaharul intr-o solutie ce contine substantele active ale plantei. Apoi
preparatul se fierbe in baie de abur sau direct pe foc, conform timpului indicat in reteta. Siropurile se prepara
in vase smaltuite. Se strecoara fierbinti prin tifon, direct in sticle uscate, de capacitate mica. Dopurile se
fierb in prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost umplute. Apoi se pastreaza la rece.
Vinurile se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30 - 40 g de planta pentru un litru de
vin vechi de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupa 7 - 8 zile se strecoara. Se lasa
24 de ore, apoi se filtreaza printr-o panza deasa sau printr-un filtru de hartie. Se adauga zahar dupa gust
si se completeaza cu vin pana la un litru.
Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor maruntite cu otet de vin, la temperatura camerei,
timp de 7 - 8 zile. Dupa trecerea acestui timp intregul continut se strecoara printr-o panza deasa, apoi se
completeaza cu lichid. Pentru prepararea oteturilor aromatice se folosesc plante in proportie de 5 - 10 g la
100 ml de otet. Se intrebuinteaza numai extern.
Uleiurile medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei, timp de 4 - 6 saptamani. Peste plantele
maruntite se adauga ulei la temperatura camerei (este mai indicat cel de porumb sau de masline). Sticla
se tine intr-un loc racoros si intunecat, astupata cu un dop de pluta. O data la 2 - 3 zile se agita preparatul,
iar dupa 3 saptamani se strecoara. Se pastreaza in sticle de culoare inchisa, ferite de caldura sau lumina.
Inhalatiile se obtin din plante medicinale aromatice sau din uleiurile extrase din plante. Peste planta
maruntita sau uleiul volatil, puse intr-un vas smaltuit sau de portelan, se toarna apa fierbinte. Vaporii de
apa antreneaza uleiul volatil care este inhalat odata cu acestia, actionand la nivelul cailor respiratorii.
Baile din plante medicinale sunt utilizate in scop terapeutic. Se obtin fie prin turnarea unei infuzii
concentrate in apa de baie, fie prin introducerea plantelor maruntite, puse intr-un saculet de tifon, direct in
apa.
Sursa: ApiFitoterapie
Nota editorului: Acest articol nu este

https://www.prostemcell.ro/medicina-alternativa/fitoterapia.html

Principiile active (substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care dau
efectul terapeutic. Pot fi produse ale metabolismului primar (metabolismul glucidelor),
rezultate in urma procesului de fotosinteza sau produse ale metabolismului secundar al
plantelor (metabolizarea azotului).

Principiile active (substantele active) prezente in plantele medicinale sunt cele care dau efectul terapeutic. Pot fi
produse ale metabolismului primar (metabolismul glucidelor), rezultate in urma procesului de fotosinteza sau produse
ale metabolismului secundar al plantelor (metabolizarea azotului).
Fiecare planta, in principiu, prezinta interes pentru o anumita substanta activa, care poate fi izolata prin procedee
industriale. Ca exemple de principii active pot fi enumerate: alcaloizii, glicozidele, saponinele, principiile amare,
taninurile, substantele aromatice, uleiurile volatile sau esentiale, uleiurile grase, mucilagiile vegetale, antisepticele.

Alcaloizii

Alcaloizii sunt compusi care contin azot, au reactie alcalina si sunt otravuri foarte puternice. Ei sunt folositi in
medicina in stare pura, dupa extractia pe cale industriala. In terapeutica sunt folositi in doze extrem de mici, au efect
benefic, dar atunci cand doza este mai mare pot
deveni otravuri. Formele farmaceutice sub care se gasesc sunt: comprimate, drajee, supozitoare, fiole pentru injectii
(de exemplu,

Scobutilul, care are la baza scopolamina extrasa din plantele de Solanaceae). Alte exemple de alcaloizi prezenti in
materialul vegetal sunt: colchicina din radacina de brandusa sau capsiceina din ardeiul iute, de asemenea, morfina,
codeina, papaverina, din semintele de mac, ca si complexul de alcaloizi din cornul secarii: ergotoxina, ergotamina,
ergometrina, cu efect benefic in reglarea ritmului cardiac si in calmarea durerilor. Alti alcaloizi, precum trigonellina din
schinduf, sunt utilizati sub forma de condiment si au efect afrodisiac. Atropina din Atropa belladona este utilizata
pentru investigatiile oftalmologice.

Glicozidele (Glucozidele)

Sunt substante rezultate din metabolismul secundar al azotului si care au rol de a asigura transportul si patrunderea
in organism a unui compus numit aglicon, care da efectul terapeutic.
De exemplu, Tioglicozidele sunt substante caracteristice cruciferelor, care apar in radacina de hrean, in boabele de
mustar alb sau negru.

Derivatele acidului cianhidric sub actiunea salivei elibereaza acidul si odata cu el apare aroma specifica, dar si un
anumit efect toxic (de exemplu, migdale amare, floarea de porumbar, floarea de soc, fructe de cires sau visin).
Cardioglucozidele sunt importante in terapeutica, avand un efect benefic asupra ritmului cardiac. Aceste substante
exista in plante, precum degetelul lanos si degetelul rosu. Ele sunt otravuri deosebit de puternice pentru cultivatori,
orice contact cu plantele dand simptome alergice.
Saponinele

Sunt substate complexe, cu o structura asemanatoare glicozidelor. Principala insusire a saponinelor o constituie
faptul ca reduc puternic tensiunea superficiala a apei, au efect spumant si produc emulsii. In mod obisnuit,
saponinele sunt prezente in plante, cum ar fi: sapunarita, valul miresei, ciulinul rosu si ciulinul alb. Atunci cand sunt
introduse in organism, aceste substante duc la hemoliza globulelor rosii, elibereaza hemoglobina si efectul este toxic.
Ele irita mucoasele, determina destinderea muschilor intestinali, maresc secretiile bronhice, avand un efect
expectorant, diurectic si dezinfectant al cailor urinare.

Principiile amare

Sunt substante care se gasesc intr-un numar foarte mare de plante, au gust amar, excita celulele gustative,
stimuleaza pofta de mancare si secretia sucurilor gastrice. Din punct de vedere chimic, au o compozitie complexa in
care intra si unele glucozide. Se pot folosi sub forma sucului de planta ca atare, de exemplu: pelinul utilizat pentru a
obtine vinul pelin sau pentru a drege vinurile, drept conservant. Ele mai pot fi folosite si pentru a corecta aroma unor
bauturi si intra in amestecurile de plante pentru bauturile aperitiv (de tip vermut sau bitter).

Taninurile

Sunt substante cu compozitie chimica foarte diferita si prezinta caracteristica de a coagula albuminele, metalele grele
si alcaloizii. Au efect antitoxic si sunt solubile in apa. Prin coagularea albuminelor este oprita sangerarea si este
favorizata vindecarea si cicatrizarea ranilor. Taninurile sunt prezente in frunzele de nuc, coaja de stejar, frunze si
fructe de afin, zmeur sau mur. Ca efect terapeutic se recomanda pentru tratarea inflamatiilor cavitatii bucale, bronsite,
arsuri, degeraturi in plagi, transpiratie excesiva. Pot fi utilizate si ca antidot la otravirile cu alcaloizi vegetali.

Substantele aromatice

Prezinta compozitie chimica foarte diferita si pot fi folosite pentru aromatizarea diferitelor preparate medicinale.
Esculina din castan are efect favorabil asupra vaselor sanguine, varicelor, hemoroizilor sau este folosita drept filtru
solar in lotiuni si creme specifice pentru protectia pielii.

Rutina, prezenta in afin, dar si in lastarii cruzi de hrisca, are efect terapeutic asupra sclerozei vaselor sanguine. De
asemenea, silimarina prezenta in fructele de armurariu si paducel, are efect favorabil pentru functia hepatica,
regenerand tesuturile ficatului dupa hepatite.

Uleiurile volatile (uleiurile esentiale, uleiurile eterice)

Sunt lichide volatile cu miros caracteristic ce exista intr-un numar foarte mare de plante, fiind
produse in tesuturi specifice. Se pot acumula in toate organele plantei si se pot extrage prin mai multe metode, dar
de regula se face distilarea materialului vegetal cu vapori de apa.

Uleiul volatil dintr-o anumita planta are aroma specifica plantei respective, contine un complex de substante, dar
specifica este doar o anumita substanta. De exemplu: la menta, principalul component al uleiului volatil este mentolul,
la cimbrisor este timolul, la marar este anetolul, la lavanda este linaloolul, pentru melisa este citralul. Uleiurile volatile
sunt utilizate pentru obtinerea parfumurilor, in cosmetica, dar si pentru corectarea gustului si aromei unor
medicamente.

Uleiurile volatile au efect dezinfectant, bactericid, irita mucoasele, au efect expectorant, dezinfecteaza caile
respiratorii si digestive, pot fi folosite ca arome in bucatarie sau la fabricarea mezelurilor si au efecte antireumatice.
Prezinta inconvenientul ca sunt dificil de conservat in recipienti complet inchisi, la intuneric, deoarece se oxideaza la
lumina.

Uleiurile grase (lipidele) prezente in unele specii sau in semintele acestora, la temperatura mediului ambiant sunt
solide sau lichide, sunt insolubile in apa si solubile in solventi organici.
Efectul terapeutic si utilizarile sunt legate si de fabricarea diferitelor creme pentru tratamente externe. Uleiurile
vegetale pot fi utilizate si drept solvent pentru alte substante sau pot contine ele anumite substante cu efect
terapeutic (ex. uleiul de ricin).

Mucilagiile vegetale

Sunt polizaharide care in prezenta apei se umfla, formeaza geluri, iar daca apa este calda formeaza solutii coloidale.
In planta au rolul de a retine apa. Efectul terapeutic este de a reduce iritatiile, inflamatiile mucoaselor, atenuand
durerile la contuzii si au un efect diuretic. Plante in care se gasesc asemenea substante sunt: frunzele si radacinile
de nalba sau semintele de in, prezentate sub diferite forme de preparate farmaceutice, utilizate si drept pansamente
gastrice sau in afectiuni ale cailor respiratorii.

Antisepticele vegetale
Sunt substante cu efect antibiotic, antimicrobian, sunt destul de instabile din punct de vedere chimic, deoarece sunt
foarte volatile. Pot actiona sub forma de aerosoli, pe cale respiratorie, ca de exemplu: patlagina, diverse conifere,
ceapa, usturoi. Au efect dezinfectant, antioxidant si aromatizant.

LANTE MEDICINALEDefinitie. Nomenclatura. Clasificare.

Morfologie.Planta medicinala
reprezinta specia vegatala, utilizata in intregime sau partial (organ subteran,
organaerian) datorita continutului sau in anumite
principii active
, in tratamentul unor afectiuni umane sauanimale.
Calendula officinalis
, familia
Asteraceae
Plantele aromatice
contin, pe linga alte substante un
ulei volatil
(care deseori este componenta bioactiva), cu miros aromat.
Mentha x piperita
, familia
L a m ia c e a e

In trecut ca plante aromatice erau definite doar condimentele, dar in realitate gama
lor este mult
mailarga cuprinzind toate plantele care contin ulei volatil fie ca se utilizeaza
in alimentatie, terapeutica,cosmetica, parfumerie.Atit plantele medicinale cit si cele
aromatice fac parte din categoria
plantelor utilitare
, intelegind prinaceasta plantele pe care omul le foloseste intr-un scop anume.