Lonea la i trista, a faca, Peste colonii domnea o ciunul venise pe toaté Valea Jiului. De Lupeni era inca o data aceasta sarbatoare ime « Craciun prima con. vorbire telefonici pe Valea Jiului. Era otul neobisnuita gi de necrezut, pentru ci cal Inspectoratului Minier des. chidea ochii mari si rosiea mereu in pilnia telefonulyj; — Nuse poate ! Nu e cu putin{a ! Ce nu era cu putinfa in acea Vale in care avuseser§ log atitea nenorociri si dezastre ? Inginerul spunea cd nu ¢ cy putinfé ca omul sa fi cazut de pe funicular in dimineata” aceea, pentru ci funicularul nu mai mergea de asearg, — Acum a cazut, domnule inginer, acum, starui de 14 celdlalt cap&t al firului, vocea ragusita care vestea nenoro- cirea. Chemara atunci statia funicularului de la Aninoasa, apoi Petrila, apoi capetele de intindere si postul de jan- darmi. Pe Valea Jiului, telefoanele sunara intr-o parte gi alta indelung. Oamenii care se pregatisera pentru 0 zi de odihna auzira zbirniitul prelung al soneriei, si tuturor Ii” se paru c& sund intr-un fel deosebit, care nu vestea nimic bun. Intinzind mina spre receptoare, ascultau uimifi, §i> rosteau de nenumirate ori in pilnie : — Nu se poate! Nu e€ cu putinta ! Inginerul-sef de la Aninoasa, care avea in seama linia funicularului, era plecat la Vulcan, Trimisers dup& el ecoul electric al soneriilor, facindu-l sé sume ori- unde se putea face auzit, si il gisira in cele din urma, Dupa ce ascultaé despre ce e vorba, raspunse la fel cu ceilalfi, cu 0 siguran{a si mai mare : — Nu se poate ! Funicularul nu mai merge de aseara. — Omul e mort in vale la Dilja, acum a cazut, acum murit, in dimineata asta, toata zipada e stropit& cu sin Atunci, tofi avura in fata privirilor tabloul acesta, primira ca pe o realitate care nu mai poate fi pusa la doiala, dar numaidecit o intrebare se ivi pe rind in mi tuturor, si o rostiraé unii altora, gi o impinsera apoi pe fi telefonic, intre munti, spre statia funicularului de Dilja : —- Cum ? Cum s-a intimplat ? Nimeni nu stia ce si raspunda. In orice ineépere. putut si sune, telefoanele sunard. In birouri, in loc inginerilor, la capetele de intindere ale funic porfile minelor, si pretutindeni oamenii chemati ¢' 4‘indul lor alfi oameni, si se intrebar& unii pe alfii- Era Craciunul, o liniste imensa domnise pe toala valea, dar acum telefoanele o sfarimau in aer si in inimi. Fiecare era chemat de doud-trei ori, din doud-trei locuri diferite, si chema la rindul lui tot de atitea ori, ca inir-o padure, unde o suta de oameni s-ar striga unul pe altul, trezind deodata toate ecourile posibile. Toti se aflau in incaperi calde, pe care nu se indurau sa le pardseascd, iar acolo, intre mun{ii acoperiti cu zapezi, zacea un om sfarimat, despre care incercau sa afle, de la distanja, de ce a murit, si cum a murit, in dimineata aceea senina gi neclintita, de Craciun. -— SA vind niste oameni — sa-l ia cu targa, nu poate ramine peste noapte aici, au sa-] manince lupii... revenea inca o data, de la capatul firului, aceeasi voce ragusita care-i trezise pe toti, iar acum abia mai articula cuvintele. Telefoanele sunaré din nou dupa echipa de salvare de la Petrila. Era zece fara un sfert cind invaétatorul din Aninoasa sosi in piafa la Petrosani, unde cifiva oameni incepusera s& se adune. Apropiindu-se de primul grup, le spuse deodata, gesticulind cu amindoua bratele : — Oameni buni, acolo la Dilja, s-a intimplat o mare nenorocire. Am vazut-o cu ochii mei. Nu mai era nevoie sé adauge aceasta. Ochii ii erau inch marifi de spaima, si parca albi, iar piclea obrazului, cu toate ca inghefata, era palida, ca de mort. Niciodata n-am vazut un om atit de galben pe un ger ca acesta, spuneau mai tirziu despre el cei ce fusesera in piatéi atunci. Avea moartea in priviri, inghetata si alba, ca o stafie, Invatétorul din Aninoasa fusese martor al nenorocirii din dimineata aceea. Asa se aflA ceea ce oamenii de lingé aparatele telefonice incereau zadarnic si descopere. Atunci, intr-o parte si alta, soneriile zbirniira din nou. La Inspec- toratul Minier, telefonul sund pentru a douusprezecea cara.— Pb, aud. Era in corfa gi a iegit afaraé ? Dar, Dumne® zeule, ce cuta acolo ? . E A vrut si meargi pe cablu in miini ? Da, injelep: Si astfel, in acea dimineataé de Craciun, seful Tnspecto= ratului Minier din Petrosani incepu ancheta celei mai ciu- date si tragice nenorociri din cite au fost vreodata pe. Va- lea Jiului. Tot ceea ce urmeaza este relatarea fidela a ins. timplarii de atunci, asa cum a fost reconstituita gi $e gae seste consemnata in dosarul anchetei. ‘ Doua sinii pornird de la Directia Minelor, incdreate eq sameni imbrécati in paltoane ne¢ printre care se deose- bea mantaua kaki a jandarmului. Cei de la Petrila pormi= sera fn acelasi timp, cu o branearda, de-a dreptul peste dealuri, Inyitatorul din Aninoasa se intorcea si el cu sa= niile spre locul unde traise marea spaima: Din sute $i suit de cosuri coloniile fumegau linistit. La inceput, Tum soarelui fi batu de-a dreptul in fata, si fu aproape pla Paringul se ivi, dintr-o parte in alta o singura stralueire erbitoare. Soarele cidea in plin pe crestele lui acoperile zipada, si cele trei mari piscuri se ridicau spre cer, ea ire piramide superbe de lumind. Doar muntii dinspre miazazi, eum sedeau in umbra, aveau contururile mai intunecate invaluite parca intr-o usoaré ceafa albastrie. Inspre apus, in schimb, totul stralucea. Mersera si in partea aceea bucata de vreme. Clopoteii saniilor sunau armonios, poi lindu-i de enervarea soneriilor. Peste zbirniitul ace de care capul le mai era plin, ritmul bogat si larg Kilor se asternea ca un strat de zapada, acoperind : tind totul. - Cindva, simtira frigul. Saniile cotisera inca o di cind, pe o vale ingusta spre miazanoapte. O creasta acoperise soarele, si in umbra frigul crescu atit de ineit se strinsera in paltoane gi se zgribulira. ; ” = Asté-noapte au fost doudzeci de ‘grade, se tr-o sanie. Si inghefara si mai mult. In schim tea spre care mergeau era scildata in lumina. rele bitea munjii nu numai pe creste, ci de s 6 fetrfluceau in bloe, ca o vasta impdritie alba, thiears cu fata spre miazézi. Dar saniile alunecau in wmbra gi frig, jar oamenii abia isi ridicau arareori capul din gulerele paltoanelor, privind cu melancolie $i neineredere marea jumina alba din fata lor. Ajunseraé in dreptul Petrosanilor, pe partea cealalté a muntelui, si mersera mai adinc, in susul vail. Apoi, unul din ei, ridicind ined o data privirea, zéri, pe fondul alb al muntilor, un punct negru suspendat deasupra prapastiei. Parea sa fie un vultur, nemigcat in aer, pindindu-si prada. in curind, se zari inca unul, de asemenea suspendat de- asupra prapastiei. Pe masura ce sania inainta, cele doud pasari de prada se deplasau pe fondul imaculat al munti- lor, alunecind mereu, pina ce fura proiectate pe imensita- tea albastra a cerului. Nu se zarea nici un nor. Erau corfele de pe linia funicularului. Curind, siiniile ajunseré sub ele. Intr-o parte si alta a vaii, pe fiecare creasté de munte se ridicau, si mai inalfi inca, doi piloni de fier ; intre virfurile lor treceau cele patru cabluri ale funicularului, la o inaljime care le scotea dintre hotarele lumii. Acolo, ca si sub acoperisul circurilor, unde balan- seaza trapezele, era impdratia indraznelii si a nebuniei. Oamenii privira acele puncte negre, isi adusera aminte de ce erau acolo, si se infiorara. Pe o poteca ingusta, incepura sA suie dealul dinspre apus, cu piciorul, In partea cealalta, unde se gasea cea mai adineé pripastie, nu era drum de sanie, si acolo trebuiau sd ajunga. Mergeau intins. Nu mai era nici zbirntit de so- nerii, nici zinganit de zurglai, ci numai scir{iitul aspru al z&pezii. Uneori, ea pirtia sub incal{aminte, de parca s-ar fi sfigiat o pinz&. Pilonul din fafa erestea mereu, lasind si i se vada, ca intr-o radiografie, nenumiératele bare de fier din care era construit. Urcugul devenea anevoios, Se incil- zisera. bine, Tncepeau si se auda gifiituri, Unul dintre ei vise + — Pe coastele astea, cit e frigul de mare, gi tot nidu- segtit? BhCeva' vibra atunci dureros, ca 0 vaga presimtire, inima unuia din cei sase oameni care urcau muntele, Parca s-ar fi intilnit in aer doud pasa: i ce se cautau de mult, si filfiitul aripilor ii veni in auz, nelinistindu-]. en Daca inginerul sef ar fi alunecat in clipa aceca in pada, putind sa adoarma & viseze, mai ugor i-ar fi fo: poate sa vada cum vine spre el un om cu picioarele ; bratele zdrobite, cu faja plina de cirbuni, de singe ¢: zapada, rostind inci o data: — Da, pe coastele astea; frigul de mare, tot nddugesti ! Atunci cele doua pi fi avut o.fata si un nume cunoscut. Fara sa stie, unu tre oameni rostise fraza care insemna dezlegarea rata, ca de o presimtire. Cu douazeci si patru de ore in urma, aceeasi raza fusese rostita o data, in acele locuri, de omul care zacea zdrobit, in partea cealalta a muntelui. _ ; — Pe coasiele astea, cite frigul de mare, tot ni Si el era, in adevar, plin de sudoare, pe frunte, pe si pe toaté spinarea. Si nu fdeuse decit jumai drumul pina la Petrosani. Pe urma, pind la Petri avea inca trei kilometri, pe ling’ apa Jiului. De la Aninoasa la Petrosgani erau trei vai adinei dealuri inalte. Poteca trecea peste toate trei, de-a ol zisul, coborind in vaile adinci, urcind pe ecreste si rind. Cazn4 mai mare, nici nu se putea ! De cite o gea, cu truda, in virful dealului si vedea e& trebu boare, pentru ca apoi si urce iariisi, o furie surda i dea, Adevarata pedeapsi! murmura el. Si- aminte, ca, in adevar, e pedepsit. Nu-i era rusine de pedeapsi. Ingin mina pe uméar si-i spusese : — Onisia, tre Si el infelesese. Doua luni, nu avea sa pik piruse rau de nimie atunci. Era pe toam tuica, gi intr-o zi venise la schimbul du-se pe picioare. Adic&, se clatina | si-l lase si intre in min, Darcorfa ascensorului cu de-a sila, Degeaba au fipat la supra fa a intimplat ceva ? Nu s-a intimplat nimic ! Toti au recunoscut ch n-a iesit nicl un miu. S-a dus in abatajul lui, nu s-a certat cu nimeni, a lucrat linistit, sia dat un vago- net mai mult, Dar de pedepsit tot l-au pedepsit. Nici maistrul, nici prim-maistru-sef si nici inginerul de sector n=au vrut sd-] pedepseasck. Tl cunosteau bine pe el, pe Iacob Onisia, Dar inginerul-sef, un fricos ; — S& rapor- tim si la Bucuresti, la Directia Generala, — De ce sé ra- portdém la Bucuresti ? l-a intrebat seful sectorului, — Esti tindr, i-a raspuns el, nu te-ai frecat de viata. Tata, intr-o zi fac alii la fel, iese vreo boroboata si o si vrem sa-i pe- depsim, Dar ej au s& ne reclame la Bucuresti ca pe Onisia nu l-am pedepsit, Si atunci au si ne intrebe: Pe Onisia nu l-a{i pedepsit ? Asa ca raportam, sa fim acoperifi. Si au raportat la Bucuresti tot ce s-a petrecut, adau- gind c& Iacob Onisia e miner de treaba, de saptesprezece anida Aninoasa, si ci nu merita si fie pedepsit. Si peste doua saptimini a venit raspunsul de la Bucuresti : — Sa fie pedepsit ! SA fie mutat la Petrila, pe timp de doua luni. La tofi le-a pArut rau, i-au pus mina pe umar si i-au spus.: — Onisia, trebuic sa intelegi ! Si el si-a inceput pedeapsa la 1 noiembrie. De la Ani- noasa la Petrila sint sase kilometri in linie dreapta. Asa merge funicularul. Corfele cu cirbuni fac jumatate de ceas. Dar el, pe jos, peste dealuri, punea aproape trei cea- suri. Cind era schimbul intii, pleca de la trei noaptea. Ne- vasta gi copiii ti lisa dormind. La patru jumatate, cind in- cepeau sa sune sirenele, si scoale lumea pentru schimb, el urea al doilea deal. Pina la sase, cind trebuia sa ponteze $i sa-si ia felinarul, abia ajungea la Petrila. Asa mergea de sapte saptimini. Fusese pe rind in toate cele trei schimburi. Acum, era schimbul doi : intra la dou& gi iesea seara la zece. Mai avea citeva zile si termina pa- costea. Bine ci se termina, ca nu mai putea. Drumul era gieu. Stricase o pereche de bocanci. Parca toata viata, de cind se tinea minte, nu facuse altceva decit si urce gi s& coboare dealuri. Pesie capul lui, mereu treceau intr-o; alta corfele funicularului, ca nigte pi im parie dealului, cind th pre. $i el mergea, cind pe coama adine al vail. ’ p ; f La inceput, mai fusese toamna. Dealurile era rate, ca de luminari de mestecent albi, cu Irunza fny nité. Daca ar fi fost numai de plimbare, nu s-ar ii drum mai frumos. Tot timpul avea Paringul subsog nefiu de Ja poale, iar cu erestele albe de zipada. Ac nise iarna, dar pe dealurile de la Dilja oamenii isi ma teau vitele sub lumina blinda a soarelui. ; Peste vreo doua siptiimini au inceput insa ploile gi teca s-a umplut de noroi, Drumul se facuse tare la Bucuresti. Sa fie mutat la Petrila pe timp: luni.* Ce stiau ei unde-i Aninoasa, si unde-i Pe fi venit aici, si intre in noroi, o singura data, n nimeni n-avea voie si mearga. Doar econtrolorul linie eea o data pe zi, in corfa lui rosie, ridicat in pit asupra prapastiei, ca un liliac mare, cu aripile Cu o saptamina inainte de sfintul Nicolae — atunci in schimbul doi — veni viscolul si pest totul fu numai zipadaé, Mai ningea uneori cite intreaga, dar a doua zi cei din Dilja batatore: poteca. Aveau nevoie de bani pentru Craciun porneau spre Aninoasa sau spre Petrogani, cu mere sau cu vreun purcel, . nisie vaduve, se aflau la ‘poarta minei si eelor din schimbul intii care ieseau, El uma isi aduse aminte de copii, Sorcova. Sirena de pe ,,Pr grabi spre gura minei. O 5 buni, dogorea in curte, 10n pantaloni isi incdlzea miinile. Trecu pe lingd ea, zim- bind, si fi striga din mers : Noroc bun ! Cei de la gura putului, vazindu-l ea vine cu sorcova, in-_ eepurd cu glumele : — Mai Onisia, de te bagi cu ea in abataj, sa vezi ce frumoasa ai s-o faci ! a — Hai, lacobe, cu ea jos, s& sorcovesti caii f ~ Dar el o lasd la suprafa{a, la unul dintre vagonetari, si se duse linistit in abataj. Ortacul pe care si-l gasise aici era un om din Cimpa, si se infelegeau la lucru. Dadeau 14 va- gonete pe sut. In acea zi, toati mina nu vorbi decit de vin, de cirnafi gi carne de pore. Onisia il taiase pe al lui de trei zile, Si vin avea sa ia miine, la Aninoasa. In fat&é aveau tot timpul peretele ne~ gru gsi tare al cdarbunelui, dar prin mintea Jor treceau me- reu bucaji de carne rosie, asa cum le vazusera acasa, in eopai, si atunci minuiau ciocanele cu o ineordare sporita, aproape cu furie. Bulgari mari de cérbune cdédeau la pi- cioarele lor, Doar caii, bine hraniti in toate zilele, trageaw vagonetele, grasi, si linisfiti, fird sé ia parte la nerabdarea general4. Nici chiar cel mai batrin dintre ei, care stia o multime din secretele minei si avusese atitea presimfirt, nu binuia c&é miine e Craciunul si ea au sd fie blagoslo- viti cu doua zile de odihna, acolo, in grajduri. Dar ca treaba s& fie bine si si nu se intimple nimie rau in cele doua zile ce aveau s4 urmeze, pe la ora cinci ldsara ciocanele in abataj si, punind mina pe securi, incepurd sa armeze. Pina la sfirsitul sutului, abatajele fura imbracate intr-un rind de scinduri albe si noi, bine proptite din toate parfile. Stratul de cirbune apreape ca nu se mai vedea si mizosea a brad proaspit. Acum, mina putea ramine sin- guri dowa zile, sii-si facd si ea in linigte Craciunul. La lumina becurilor din curte fulguia usor. Minerii treeur& spre poarti, adugi putin din umeri, ca nigte umbre. Fiecare avea la subtieari sau in spate bucata lui rotund’ de leran. Se tot despirtirai unii de alii, urindu-gi : Noroc 3 e Atnie ne ee * ; x a erata $i é Ue 1 pe Pal De sor pete ae pee funicularului, clamps nind metalic, cind treceau peste bandaje. Asta-seara are fie a cincea oara, se gindi Onisia. Numai ca era mai frig oricind si, acolo, sus, avea sa ingheje zdravan. Dar deeit g ja dealurile in piept... = i De patru ori pind acum, Iacob Onisia se into Aninoasa cu funicularul, hofeste, pe furis, si avea sa seq toarca si de data asta. Nimeni nu banuia nimic si el trecea peste cele trey adinci, in linie dreapta, ca o pasare. Fara sé tot uree eoboare, Trecea pe deasupra lor si le privea de Sui ura si bucurie, ca pe niste dusmani de moarte, fara” © putere acum. Vaile se zvircoleau acolo, in fund, a meni unor balauri netrebnici, si tare ar fi vrut : ehinuie, dar nu mai puteau ajunge pind la el. deasupra lor in funicular, si de fiecare data parea: figea o sulita in gitlej, cum face sfintul Gheorghe ci eaiea balaurul in picioarele calului. Jacob Onisia merse prin colonia Bucovina, pri doua rinduri de case luminate, in care oamenii teau de Criciun. In dreptul fiecdreia, in zipada 8e zareau berbeci negri sau alte animale ciudat cum aruncasera femeile ligheanele cu lesie. Si la el, dusumelele erau spalate si miroasea a sarbatoare Corfele clampaneau mereu prin aer trecind pra colonici. Undeva pe deal, cifiva copii colin Ajunul. Pe schela de lemn de ling’ capitul de intin 8 urcd pe furis, ca o pisica, Ajunse sus, pe p eorfele treceau pe ling el incet, una dupa sui, cum tree vagoanele prin dreptul garii cind t &-a pus in miscare, Arunca de citeva ori luminata a supraveghetorului, ldsé si — jar cind se ivi a treia azvirli in ea apucind-o zdravan cu amind ginea de fier. Pipaind cu bo bun, pind ce O: 12 ae