Personalitatea si temperamentul uman

1. Personalitatea se formeaza pe parcursul vietii, aceasta fiind unica si originala.

Personalitatea, in sens psihologic , este o constructie teorectia elaborata de psihologie, in scopul
intelegerii si explicarii modalitatii de fiintare si functionare a persoanei. Reprezinta modul specific de
organizare a trasaturilor si insusirilor psihosociale si psihofizice ale persoanei. Este unitate bio-psiho-
socio-culturala, care asigura adaptarea originala a individului la conditiile mediului natural si mai ales
social.Prin persoana si personalitate intelegem intreaga fiinta umana cu organizarea dinamica a
aspectelor cognitive, afective conative, fiziologice si morfologice ale individului. Personalitarea este
persoana in devenire, este modul de a fi al persoanei, orice persoana avand propria sa personalitate,.
Daca persoana este un subiect, personalitatea este imaginea obiectiva pe care ne-o facem despre un
subiect, este constructia dinamica pe care se bazeaza persoana in sensul organizarii dispozitiilor,
deprinderilor, atitudinilor individului, ierarhizarea si exteriorizarea acestora in mod original si unic.

Personalitatea este un model particular de manifestare a fiintei umane,fiind dobandita, sub forma unui
bagaj genetic si modelata o data cu trecerea timpului si trecerea prin diferite experiente umane,
desfasurarea de anumite activitati, interprinderea de relatii cu semenii.

In opinia lui Vasile Pavelcu, “continutul personalitatii il constituie totalitatea calitatilor si

insusirilor,orientarea inclinatiile,interesele,trebuintele,aptitudinile,etc.,aparute pe baza biologica in relatiile
cu mediulsocial in corelatiile interne ale trebuintelor sale. Astfel “Omul nu se naste om, ci devine om” in
urma experientelor sociale si educationale conform lui I. Kant

Principalele componente psihologice ale personalitatii umane, aflate într-o complexa relatie de
determinare reciproca, sunt: temperamentul, caracterul si aptitudinile.

Temperamentul reprezinta latura dinamico-energetica a personalitatii si este cea mai usor

constatabila dimensiune a acesteia. Diferentele de ordin temperamental rezulta din anumite particularitati
ale activitatii nervoase superioare, respectiv forta (determinata de substantele constitutive ale
neuronului), mobilitatea (reprezentata de viteza cu care se consuma si regenereaza respectivele
substante functionale) si echilibrul (exprimând repartitia egala sau inegala a fortei între cele doua procese
nervoase de baza: excitatia si inhibitia). Combinarea particulara a acestora conduce la aparitia celor patru
tipuri temperamentale de baza: sangvinic (puternic, echilibrat, mobil), coleric (puternic, neechilibrat
mobil), flegmatic (puternic, echilibrat, inert) si melancolic (slab, inert, neechilibrat). Temperamentul, desi
suporta influentele celorlalte componente ale personalitatii este determinat predominat de catre
componenta ereditara.

Caracterul reprezinta latura relational-valorica a personalitatii si exprima modul de a fi al

subiectului uman, respectiv modul particular si relativ constant de raportare a acestuia la diferitele
aspecte ale realitatii: atitudinea fata de sine, atitudinea fata de ceilalti, atitudinea fata de activitate, valori
si societate. Caracterul se constituie si se formeaza mai ales ca urmare a actiunii factorilor de mediu.

Aptitudinile exprima latura instrumental-operationala si executiva a personalitatii fiind sisteme

operationale superior dezvoltate care faciliteaza obtinerea de performante de nivel mediu si supra-mediu
în activitate. Acestea sunt conditionate atât de dotarea nativa a persoanei cât si de modelarea acesteia
prin intermediul exercitiului si activitatii de învatare.

Personalitatea este structura cognitiva, emotionala, comportamentala si biologica particulara a

unei persoane, structura care, pe de o parte, defineste si exprima individualitatea acesteia, iar pe de alta
parte influenteaza si mediaza raporturile si interactiunile sale cu mediul.

Personalitatea se formeaza in decursul vietii numai in cadrul relatiilor sociale, prin interactiunea individului
cu alti indivizi din diferite medii sociale. Esenta personalitatii umane o reprezinta ansamblul relatiilor
sociale in expresia lor subiectiva, interiorizata.Calitatea personalitatii depinde de calitatea relatiilor sociale
in care ea se formeaza, imperfectiunile mediului ducand la destructurarea personalitatii.

Personaliatea nu se dezvolta psintr-un simplu proces de crestere si maturizare sau prin contemplarea
actiunilor celorlati, ci doar in cadrul activitatii. In cadrul acesteia se formeaza deprinderile, aptitudinile
caracterul si constiinta de sine ca urmare a integrarii sociale, descoperirii abilitatilor de invatare si
comportament.
2. Locul si rolul temperamentului si rolul acestuia in relatiile interumane.

Temperamntul este ansamblul insusirilor dinamico-energetice ale personalitatii. Furnizeaza informatii cu

privire la cat de rapida sau lenta , mobila sau rigida, acceleirata sau domoala este conduita unui individ,
pe de o parte (nivelul dinamic) si de pe alta parte ne indica modul de incarcare si descarcare a energiei
(nivelul energetic).

Temperamentul este latura care se manifesta cel mai de timpuriu, inca din copilarie, cand celelte
componente ale personalitatii nu au fost formate, si se exprima in conduita si in comportament.

Temperamentul este cea mai genearla si stabila componenta a personalitatii. Alaturi de predispozitii,
temperamentul este innascut, ambele reprezentand elemtul ereditar in organizarea interna a
personalitatii. Desi, temperamntul este determinat genetic, nu reprezinta o componeta rigida, imuabila, ci
suporta modificari in cursul vietii.

Temperamnetele nu pot fi schimbate, insa pot fi modelate, educate in functie de influentele sociale, de
mediul educational, de mediul familiar.

Pe baza caracteristicilor fiziologice, psihologice, morale comune, indivizii umani sunt grupati in clase
care alcatuiesc tipurile de personalitate. Cunoasterea tipologiilor personalitatii serveste atat la
caracterizarea oamenilor cat si la previziunea modului de a reactiona. De asemenea , educatia si
autoeducatia presupun stabilirea tipului de personalitate, chiar daca cei mai multi dintre noi (aproximativ
60%) apartinem unor tipuri intermediare si mixte.

TIPURILE TEMPERAMENTALE sanguinic, melancholic,coleric si flegmatic – descries de Hipocrat

rezulta din predominanta uneia din umorile (hormones) organismului uman : sange bila neagra, bila
galbena, flegma, amestecul acestor tumori (temperamental), in anumite proportii ar asigura starea de
sanatate.

Dupa marele fiziolog I. P. Pavlov (1849 – 1936 ) , tipurile de activitate nervoasa superioara sunt :

 puternic, neechilibrat, excitabil - coleric

 puternuc, echilibrat, mobil - sanguinic
 puternic, echilibrat, inert - flegmatic
 slab - melancolic

In mod obisnuit, colericii sunt caracterizati ca irascibili, sanguinicii sunt considerati optimisti,
melancolicii – tristi, iar flegmaticii – apatici.

O DESCRIERE MAI DETALIATA A ACESTOR TIPURI, in functie de relationarea cu ceilalti.

Sangvinicul: are reactii prompte, este vesel, vorbaret, destins, spiritual, influentabil, nestatornic, se
adapteaza repede, nu este persistent.

Flegmaticul: este calm, rabdator, temperat, perseverent, imperturbabil, inert, usor incordat, are reactii
intarziate si stereotipe, este nesociabil desi doreste sa socializeze, are o capacitate redusa de adaptare
la situatii noi.

Colericul: este agresiv, impulsiv, iritabil, schimbator, nelinistit, predispus la expozii emotionale, ambitios
si ostil.

Melancolicul: este interiorizat, constiincios si meticulor, linistit, sobru, retras, anxios, nesociabil, pesimist,
nesigur, are dificultati de adaptare sociala.

Temperamentul indica modul in care se exteriorizeaza o persoana intr-o situatie concreta. Astfel, conform
teoriei lui G.Jung oamenii, pot fi clasificati dupa felul in care se raporteaza in mediul inconjurator, in doua
tipuri extreme ( extravertit si introvertit ) si un tip intermediar ( ambivalent) :
 a).EXTRAVERTITUL : este o persoana orientate spre lumea exterioara, evita singuratatea, cauta
initiative si isi asuma sarcina conducerii activitatiilor de grup, este agreat de ceilalti.Isi asuma
responsabilitati sociale, infrunta riscul, este optimist , iubeste viata plina de neprevazut.

Extravertitul tipic simte nevoia comunicarii cu ceilalti , are multi prieteni, actioneaza rapid, e este
gata de riposte, tinde spre agresivitate si isi pierde usor stapanirea de sine si controlul sentimentelor.

b).INTROVERTITUL : se caracterizeaza prin centrarea asupra lui insusi, prin orientarea catre sine,
persoanele introvertite sunt contemplative, linistite, rezervate fata de altii, deosebit de sensibile, sunt mai
mult inclinate spre lumea abstractiilor decat spre viata practica, dau dovada de timiditate si lipsa de
incredere in ele insele, isi autoanalizeaza perpetuu sentimentele, iau lucrurile in serios, isi fac planuri de
viitor, evitand actiunea sub impulsul momentului, duc o viata ordonata.

c).AMBIVALENTUL : imbina diferential caracteristicile ambelor tipuri, prin atenuarea manifestarilor

extreme si realizarea unui relativ echilibru intre focalizarea atentiei, a energiilor atat pe lumea externa cat
si cea interna.

3. Analiza comparativa a celor patru tipuri de temperament.

Sistemul celor patru tipuri tempermentale are la baza conceptia lui Empedocle, care cosnidera ca lumea
se compune din patru elemente: apa, aer, foc si pamant, dar si conceptia lui Hipocrate , potrivit careia
acestor patru elemente le corespund cele patru umori din organism si cele patru anotimpuri, Astfel:

 Tipul sangvinic este determinat de predominanta sangelui, reprezentand aerul, fiind infocat, violent si
nestabil ca primavara.\

 Temperamntul coleric, este determinat de bila galbena, este reprezentantul focului si este plin de caldura
ca vara.

 Melancolicul este detrminat de bila neagra, reprezentand pamantul, respectiv toamna.

 Flegmaticul este determinat de flegma, reprezinta apa si umiditatea iernii.

Tipul sangvinic:

Aspecte pozitive: optimism, sociabilitate, curaj, veselie, buna dispozitie, reactivitate accentuata, caracter
deschis, impresionabilitate, sensibilitatea, adaptabilitate, amabilitate, rapiditatea reactiilor, capacitatea de
a se angaja usor in activitate, bogatia expresiei, activism, energie.

Aspecte negative: slabiciunea si instabilitatea sentimentelor, inegalitatea trairilor, expresivitatea

exagerata, superficialitate, lipsa de concentrare, lipsa de aprofundare, vorbaret, guraliv.

Tipul coleric:

Aspecte pozitive: Recativitatea accentuata, trairi emotionale intense, bogatia si intensitatea reactiilor,
placerea de a opune rezistenta, de a infrunta greutati, trasaturi volitive accentuate, inclinatia de a fi
pasionat.

Aspecte negative: iritabilitate, agresivitate, nemultumire, furie, inegalitatea trairilor, inclinatia de a fi

partinitor, nerabdator, tendinta de dominare, de a se opune, incapatanare.

Tipul melancolic:

Aspecte pozitive: seriozitate, simtul datoriei si al responsabiliatii, afectivitate intensa si durabila,

profunzimea sentimentelor, sensibilitate, interiorizare, dependenta, sustinere, autenticitate, sarguinta,
perseverenta, constiinciozitate.
Aspecte negative: neincredere, pesimism, nesociabilitate, anxietate, introvertie, nesiguranta, tristete,
inferioritate,reactivitate slaba.

Tipul flegmatic:

Aspecte pozitive: echilibrare, tendinta de a fi multumit, calm, prietenos, buna dispozitie, toleranta,
rabdare, perseverenta, atasament, inclinatia de a fi cumpatat.

Aspecte negative: reactivitate redusa, adaptabilitate scazuta, inclinatia de a fi calculat peste masura,
monotonie, stereotipie, comoditate.

Tipurile temepramnetala pure sunt foarte rare, de aceea intalnim persoane cu trasaturi mixte, cu
predominata mai aceentuata sau mai usoara a animitor trasaturi de temperament.

Bivalenta tarsaturilor indica faptul ca nici un tip temeperamental nu poate fi considerat ca privilegiat din
punct de vedere al adaptarii si interactiunii sociale, fiecare avand avantajele si dezavantajele sale.
Modalitatile de manifestarea ace lor doua aspecte – pozitiv si negativ- depind de celelalte trasturi ale
personalitatii: aptitudini, interese, motivatie si ins pecial de latura axiologica a personalitatiii: caracterul.
Astfe, educatia are un rol deosebit de important. Astfel doua caracteristice ale unui tip de temperamnt se
pot manifesta diferit in functie de predispozitia interna a subiectului , de particularitatile situatiei in care se
afla. Ex: o persoana melancolica, intr-un mediu familar poata da dovada de sociabiliate, incredere, cals,
dar intr-un mediu nefamiliar va deeveni incapatanata, suspicioasa, hipersensibila.

Caracteristici Sangvinic Coleric Melancolic Flegmatic

psihocomportamnetale
Nota dominanta Mobilitate, Neechilibru, Tonus scazut, inertie
rapiditate, trecere de la posibilitati
voiciune o extrema la energetice reduse
alta
In plan emotional Efervescenta Senimente Stari afective de Aparent
emotionala, intense, dar lunga durata, indiferent,
sensibilitate, de scurta hipersensibilitate insa este
superficialitate durata, furie, capabil de
panica, trairi
teama emotionale
de lunga
durata
In plan intelectual Flexibilitate si Produsctiv in Productiv in Datorita
mobilitate activitati de munci rabdarii
intelectuala, scurta migaloase, are realizeaza
productic in durata, tendinta de performante
activitati de detine mari subapreciere de lunga
scurta durata initiative, durata
este oscilant
In planul activitatii Se angajeaza Este activ, Se angajeaza cu Se angajeaza
usor in rezistent, toata fiinta sa, greu in
activitate, insa risipeste este persistent, se activitate,
nu o energie cu descurajeaza des este
finalizeaza, oscilatii de perseverent,
este mobil si entuziasm si are o
nepersistent deceptie capacitate
mare de
munca
In plan relational Are reactii Este agresiv, Este interiorizat, Este calsm,
prompte, este iritabil, constiincios, rabdator,
vesel, vorbaret, schimbator, meticulos, perseverent,
destins, se nelinistit, linistit, sobru. usor
adpteaza usor ostil nesociabil,
se adpateaza
greu